EDUCATIA FORMALA, NONFORMALA SI INFORMALA

1/31/2014

2 Comments

Educatia formala este educatia intentionata, sistematica si evaluata,

incredintata specialistilor din domeniul acceptat institutional, juridic, statal si social, al
educatiei (profesori, invatatori, educatori, lectori, etc). Acest tip de educatie cuprinde
totalitatea influentelor si actiunilor organizate sistematic, gradate cronologic si elaborate
in cadrul unor institutii specializate, in vederea formarii personalitatii umane.
Din punct de vedere etimologic, termenul formala isi are originea in latinescul
formalis care inseamna organizat, oficial. In acest sens, educatia formala reprezinta
educatia oficiala.
O definitie a educatiei formale a fost data de catre Philip Coombs, conform careia
educatia formala este sistemul educational structurat ierarhic si gradat cronologic,
pornind de la scoala primara si pana la universitate, care include, in plus fata de
studiile academice,
o varietate de programe de specializare si institutii de pregatire profesionala.
Educatia formala, ca forma oficiala, este intotdeauna evaluata social.
Evaluarea realizata in cadrul educatiei formale trebuie sa urmareasca dezvoltarea
capacitatilor de autoevaluare ale elevilor si studentilor.
Educatia formala este importanta prin faptul ca faciliteaza accesul la valorile culturii,
stiintei, artei, literaturii si tehnicii, la experienta social-umana, avand un rol decisiv in
formarea personalitatii, conform nevoilor individuale si sociale.

Trasaturi caracteristice:
- este institutionalizata si se desfasoara in cadrul unui sistem oficial de invatamant;
- este proiectata riguros, derulata si evaluata sub forma documentelor scolare cu
caracter oficial;
- este prioritara din perspectiva politicilor nationale privind dezvoltarea resurselor
umane, fiind principala tinta a politicilor educationale;
- este evaluata social, potrivit unor criterii socio-pedagogice riguroase si vizeaza
cunoasterea atat a rezultatelor activitatii instructiv-educative, cat si a procesului
educational;
- este organizata sub forma de activitati instructiv-educative concrete in cadrul
sistemului de invatatmant;
- este coordonata de un corp profesional specializat, specialisti pe domenii de studiu si
persoane investite special cu facilitarea invatarii;
- se desfasoara intr-un cadru pedagogic determinat, cu metode si mijloace de predare,
invatare si evaluare cu functii pedagogice precise;
- este generalizata, permitand accesul tuturor indivizilor.

Limitari ale educatiei formale:

- centrarea pe performantele inscrise in programe lasa mai putin timp imprevizibilului si
studierii aspectelor cotidiene, cu care se confrunta elevii;
- exista tendinta de transmitere-asimilare a cunostintelor in defavoarea dezvoltarii-
exersarii capacitatilor intelectuale si a abilitatilor practice;
- orientarea predominanta spre informare si evaluare.

Educatia nonformala cuprinde totalitatea actiunilor organizate in mod

sistematic, dar in afara sistemului formal al educatiei. Aceasta forma de educatie este
considerata complementara cu educatia formala sub raportul finalitatilor continutului si a
modalitatilor concrete de realizare.
Din punct de vedere etimologic, termenul de "nonformal" isi are originea in latinescul
"nonformalis", preluat cu sensul "in afara unor forme special/oficial organizate pentru un
anume gen de activitate". Nonformal desemneaza o realitate educationala mai putin
formalizata dar intotdeauna cu efecte normativ-educative.
Educatia nonformala a fost definita de catre J. Kleis drept "orice activitate
educationala intentionata si sistematica desfasurata de obicei in afara scolii traditionale,
al carei continut este adaptat nevoilor individului si situatiilor speciale, in scopul
maximalizarii invatarii si cunoasterii si al minimalizarii problemelor cu care se confrunta
acesta in sistemul formal (stresul notarii in catalog, disciplina impusa, efectuarea
temelor)".

Trasaturi caracateristice:
- este variata si flexibila, optionala si facultativa;
- diferentiaza continutul, metodele si instrumentele de lucru in functie de interesele si
capacitatile participantilor;
- valorifica intreaga experienta de invatare a participantilor.
Aceste tipuri de activitati se realizeaza in mediul socio-cultural ca mijloace de
divertisment, petrecere a timpului in mod constructiv sau de odihna active. Sunt
destinate tuturor categoriilor de varsta: atat copiilor (pedagogie), cat si adultilor
(andragogie).

Avantajele utilizarii educatiei nonformale

- este centrata pe procesul de invatare nu pe cel de predare, solicitand in mod
diferentiat participantii;
- dispune de un curriculum la alegere, flexibil si variat propunandu-le participantilor
activitati diverse si atractive, in functie de interesele acestora, de aptitudinile speciale si
de aspiratiile lor;
- contribuie la largirea si imbogatirea culturii generale si de specialitate a participantilor,
oferind activitati de completare a studiilor;
- asigura o rapida actualizare a informatiilor din diferite domenii fiind interesata sa
mentina interesul publicului larg, oferind alternative felxibile tuturor categoriilor de varsta
si pregatirii profesionle, punand accentul pe aplicabilitatea imediata a cunostintelor si nu
memorarea lor;
- antreneaza noile tehnologii comunicationale, tinand cont de progresul societatii;
- raspunde cerintelor si necesitatilor educatiei permanente.

Educatia informala este considerata ca fiind educatie incidentala si

include totalitatea influentelor neintentionate, eterogene si difuze, prin care fiecare
persoana dobandeste cunostinte, abilitati si aptitudini din experientele sale zilnice.
Din punct de vedere etimologic, denumirea termenului de educatie informala provine
din limba latina, "informis/informalis" fiind preluat in sensul de "spontan", "neasteptat".
Ca urmare, prin educatie informala intelegem educatia realizata spontan.

Trasaturi caracteristice:
- spontaneitatea contextului in care se realizeaza, generand un efect discontinuu si
nesistematic;
- atractivitatea si diversitatea stimulilor care fac impactul relevant si semnificativ pentru
subiect;
- absenta restrictiilor sau standardelor, care stimuleaza nevoia de cunoastere
autonoma;
- varietatea;
- caracterul dominant al valorilor promovate.

Cele trei forme ale educatiei contribuie la dezvoltarea personalitatii tinerilor si pot
contribui la dezvoltarea durabila a societatii prin interconditionare. Astfel, educatia
formala are de castigat daca reuseste sa integreze creator, multe din
influentele specifice educatiei nonformale si informale. Pe de alta parte,
acumularile educatiei formale pot contribui la dezvoltarea si eficacitatea
celorlalte doua modalitati: nonformala si informala. Concluzionand, intre cele
trei tipuri de educatie trebuie sa existe relatii continuue si peramanente de
interdependenta.