Sunteți pe pagina 1din 4

SISTEMELE DE CRESTERE A ANIMALELELOR

-- CRESTEREA CABALINELOR

Importanta economica si sociala a cresterii cailor.

In primul rand, caii se cresc pt a valorifica forta de tractiune sau capacitatea de efort. Calul a fost al 2-lea
animal domesticit dupa caine, si valorificat pentru transport personal si mult mai tarziu pt muncile in
agricultura. In prezent se folosesc mai putin pentru munca la camp, mai mult in zonele de deal si de
munte, pe teren accidentat. Caii se folosesc pentru diferite manifestari sportive (cursa cu obstacole)
unde este valorificata capacitatea de efort.

In al doilea rand, caii se cresc si pentru carne, mai bogata in glucide decat alte carnuri.

In al treilea rand pentru lapte. Nu sunt multe tari care sa consume lapte de iapa (partea asiatica a fostei
URSS) care consuma laptele de iapa sub forma acidulata pe post de bautura racoritoare (cumis). Iepele
de la care se foloseste laptele, in vf. curbei de la lactatie produc 10-15 L/zi.

Caii se cresc pentru sport. Indiferent de sex, se folosesc pentru manifestarile sportive. In acelasi timp
cautand sa insuflam dragostea tineretului pentru animale.

Se creste ca animal de experienta (ex. anatomie, semiologie, fiziologie, nutritie)

Parul la cabaline (cel de acoperire, si cel din coama sau coada par de protectie) care este folosit pentru
confectionarea pensulelor, etc.

Balegarul (gunoiul de grajd), care, dupa fermentare, constituie ingrasamant natural folosit pentru
fertilizarea solului.

Calul a fost folosit si pentru comunicarea dintre diferite regiuni (trapasul: rasa Americana cu viteza cea
mai mare de deplasare si rezistenta la distanta lunga).

Institutiile hipice

Institutiile hipice sunt herghelia, depozitele de armasari, statiunile de monta, si hipodromul republican.

Herghelia. Este similara fermelor de elita a altor specii (ovine, porcine). Indiferent de rasa, intr-o
herghelie exista urmatoarele sectii: - sectia de iepe-mame si armasari pepinieri

- tineret femel peste 6 luni

- tineret mascul peste 6 luni

- sectie de dresaj si de antrenament


Iepe-mama (adica alapteaza- aproximativ 6 luni timp in care manzul ajunge la din greutatea de adult),
iar armasarii pepenieri au rol in montarea iepelor care intra in calduri foarte repede dupa fatare,
aproximativ 6 zile mai tarziu.

Dupa intarcarea tineretului, este necesara separarea acestora pe sexe, pentru a se evita imperecherile
premature si nedirijate.

Sectia de dresaj si antrenament este necesara pentru exploatarea animalelor.

Sistematica zoologica.

Increngatura : Chordata

Subincrengatura: Vertebrata

Mamifere Perisodactile

Fam: Equideae

Subfam: Equinae

Genuri: Equus :Equus cabalus

Asinus: Asinus asinus

Hemionus: Hemionus hemionus

Hipotigris: Hipotigris zebra

Dolichohipus: Dolichohipus grevi

Genul: Asisnus (magarul)

Caractere morfologice: capul mare in raport cu greutatea vie

Profilul capului berbecat, urechi mari, gat scurt si puternic, talia (inaltimea la greban)= 1,1m, culoare
soricie

Particlaritati de culoare: linie de magar (pe partea superiara a trunchilui, de la greban : noanta mai
inchisa) si cruce de magar (linia de magar este intretaiata de o alta linie la nivelul grebanului)

Este un animal rezistent la hrana, dar mai ales la lipsa hranei

Copita este cilindrica si foarte rezistenta.

Are cea mai mare putere de tractiune raportat la greutatea vie.


In unele tari, mangarii se folosesc pt obtinerea unor hibrizi: Magarul de Poiteau (Fr) Marai (Rus), de
catalonia (Es), toate cu talie de 1,4M. Hibrizii obtinuti sunt: catarul (iapa + asin), bardoul
(armasar+magarita) si zebroid (iapa+masculul de zebra).

Originea cailor domestici.

Caii domestici provin din urmatoarele forme salbatice: (1)Equus robustus (stramos din Eu de NV cu un
schelet masiv, musculature foarte dezvoltata, din care provin rasele grele de cai: Ardeneza, Pinzgau). (2)
Tarpanul Equus Gnelini (din care provin rasele arabe). (3) Calul mongolez Equus Prjwalski (din care
provine rasa Hutula).

Descrierea raselor de cai

Rasele de cai se impart in mai multe grupe:

1. Rasele usoare: r. araba, r. pursange englez si varietatea Gidran

Rasa araba. Este cea mai veche rasa de cai, timp de 13 secole a fost crescuta in rasa pura
(curata), iar in ultimul timp se practica incrucisari de infuzie (adica incrucisari de corectare) cu
rasa pursange englez datorita unui inceput de degenerare. Performantele rasei se datoresc unei
gimnastici functionale sustinute (calul trebuie sa faca miscare in fiecare zi) si unei hraniri
rationale (altfel duce la scaderea perfomantelor fizice si sexuale).
Insusiri morfologice: talia 1,45-1,53, capul proportional ca marime (lungimea lui se cuprinde de
2,5 ori in talie), profilul acestuia este drept sau usor concav (aceasta forma purtand denumirea
de cap de stiuca). Gatul are forma unui trunchi de piramida, cu baza mare orientata catre
truchi. Grebanul este lung si musculos. Spinarea si salele sunt scurte, iar ca directie orizontale. !!
Crupa este lunga, larga la solduri la si la ischii, de forma patrata si musculoasa. Pieptul este larg,
coastele sunt late, distantate intre ele, inserate sau prinse oblic pe coloana vertebrala,
determinand un torace profund, mai putin larg si mai putin adanc sau inalt. Intereseaza cav
toracica deoarece aici sunt gazduide organe vitale. Abdomenul este putin dezvoltat (abdomen
ogaresc). Aplomburile sunt corecte. Formatul corporal lateral este patrat (talia este aproape
egala cu lungimea spinarii si salelor). Culori frecvent intalinte: murga (binara, par acoperire rosie
si par de protective de culoare neagra), roiba (simpla, rosie) si culoare sura (vanata, alb +negru
in diferite proportii).
Rasa se creste la herghelia de la Mangalia pe baza de linii: Koheilan, El Sbaa, Nedjari, Dahoman,
Shaghia, Syglavi Bagdadi.
Performantele rasei: 130-170 km/zi, de 7x greutatea corporala la proba de tractiune, 1min si 10
sec / km viteza. Se creste pt agrement, calarie, tractiune usoara.

S-ar putea să vă placă și