Sunteți pe pagina 1din 10

GLONASS

Dezvoltarea sistemului satelitar GLONASS (Global Navigation Satellite System) a


inceput aproximativ in aceeasi perioada cu sistemul satelitar GPS.
Primul satelit GLONASS a fost lansat in anul 1982, aceasta corspunzand cu faza de
dezvoltare a sistemului american. Dupa 1982 conceptia sistemului a fost de mai multe ori reluata
si imbunatatita, avand ca rezultat o precizie sporita a pozitionarilor pentru navigatie si o incredere
ridicata in aparatura de la bordul satelitilor, care aveau o perioada de functionare de 5 ani.
La inceputul anilor '90 sistemul GLONASS a fost dat liber pentru utilizatorii civili si
anume, pentru rezolvarea problemelor de navigatie si pentru determinarea parametrilor de rotatie
ai Pamantului.
Sistemul GLONASS este alcatuit din trei segmente:
. segmentul spatial;
. segmentul de control;
. segmentul utilizator.
Segmentul spatial
- este alcatuit din 24 de sateliti plasati pe orbite la o inaltime de 19100 km. Satelitii
sistemului GLONASS sunt dispusi pe trei plane orbitale, cate 8 in fiecare plan orbital.
Satelitii sunt distantati la 45 pe orbita, iar in functie de argumentul latitudinii satelitii
sunt decalati pe cele trei orbite cu 15.
- orbitele sunt aproape circulare, cu o inclinatie de 64.8.
- un satelit va ocupa aceasi pozitie dupa 8 zile neexistand o repetare identica dupa o zi
siderala, deoarece acea pozitie va fi ocupata de un alt satelit. Acest lucru este diferit fata
de satelitii GPS unde exista o repetare identica dupa o zi siderala.
Ziua siderala

Este durata unei rotatii a Pamantului, in relatie cu doua culminatii superioare


succesive ale punctului vernal. O zi este mai scurta decat a zi solara mijlocie.
1 zi siderala= 24 h siderale= 23 h 56 min 4,1 sec timp solar
24 h timp solar= 24 h 3 min 56,6 sec timp sideral.
Segmentul de control
- centrul de control terestru de la Moscova;
- sincronizatorul central de la Moscova;
- statiile de monitorizare la Petersburg, Ieniseiesk si Comsomolsk pe Amur;
- echipamentul de control al navigatiei de la Moscova si Comsomolsk pe Amur.

Segmentul utilizator
- este alcatuit din receptoarele de navigatie si echipamente de procesare
a semnalelor transmise de satelitii GLONASS in vederea determinarii
pozitiei, vitezei si timpului.
Caracteristicile semnalului
Fiecare satelit GLONASS emite semnale in doua benzi de frecventa L1B~1.6 GHz si L2B B~1.2
GHzB. In sistemul de navigatie GLONASS, fiecare satelit este caracterizat prin frecventa lui proprie (Frequency
Division Multiple Access). Trebuie precizat faptul ca doi sateliti din acelasi plan orbital decalati la 180 emit pe
aceeasi frecventa. Pe banda L2B a sistemului GLONASS sunt transmise semnale de navigatie de doua tipuri:
- codul C/A (numit si precizia standard de pozitionare)
- codul P (denumit si codul de precizie ridicata).
Sistemele standard de pozitionare sunt destinate utilizatorilor civili. Spre deosebire de GPS, ambele
coduri sunt accesibile, deoarece codul P nu este criptat. Pe banda L2 este transmis doar codul P.
Caracteristicile sistemului
- Pozitionare fixa: asemeni sistemului GPS, sistemul GLONASS este accesibil aproape in
permanenta. Totusi, semnalul GLONASS fiind acoperit de zgomot este necesar sa se faca o
medie a semnalelor receptionate. Rata de actualizare a informatiei in receptor variaza intre 1 -
20 actualizari pe secunda;
- Dimensiuni fixe: GLONASS permite determinarea pozitiei 4D atunci cand sunt vizibili cel
putin 4 sateliti. Cand sunt vizibili numai 3 sateliti si se presupune ca se cunoaste elevatia, se pot
determina nivelul marii, latitudinea, longitudinea si timpul;
- Capacitatea sistemului: este nelimitata;
- Precizia: eroarea de pozitionare este estimata la 30 m pe orizontala si 20 - 30 m pe verticala;
- Disponibilitatea sistemului este de 98%;
- Increderea: durata de viata a satelitilor este de 3 ani ( 5 ani pentru satelitii
modificati);
- Acoperirea: globala.
DGLONASS

Pozitionarea absolut diferentiala este o tehnica de pozitionare prin care se


determina pozitia unui receptor, de regula mobil, pe baza observatiilor directe spre
sateliti si a unor corectii transmise de la un alt receptor fix numit si receptor de referinta
sau receptor de baza. Corectiile transmise de receptorul de baza pot fi corectii de
pseudodistante (PRC Pseudo-Range-Corrections) si corectii de variatie a
pseudodistantelor (RRC Rate of Range Corrections). Aceste ccorectii se pot determina
utilizant pseudosidistantele determinate pe baza codurilot transmise de sateliti DNSS
Un serviciu specializat bazat pe o retea de statii de GNSS poate transmite si alte
corectii suplimentare, in special cele datorate propagarii semnalelor satelitare prin
ionosfera si troposfera. Transferul corectiilor diferentiale DGNSS/RTK de la statiile
(reteaua de statii) de referinta la utilizator se poate face pe diverse mijloace, cele mai
intalnite fiind:
transferul prin ude radio,
sisteme de comunicatii GSM/GPRS
internet.