Fecioarele despletite

Hortensia Papadat-Bengescu

Hortensia Papadat-Bengescu s-a nascut in 8 decembrie 1876, in comuna Ivesti,

judetul Galati, si a decedat in 5 martie 1955, Bucuresti. A fost o mare prozatoare,
romanciera si nuvelista din epoca interbelica.Inceputurile literare ale Hortensiei
Papadat-Bengescu, situate sub semnul colaborarii cu revista Viata romaneasca, se
caracterizeaza printr-o proza de fina analiza a celor mai subtile reactii a
sufletului feminin.Participarea scriitoarei la sedintele cenaclului Sburatorul,
caruia ii si dedica, de altfel, primele ei romane, ii influenteaza modalitatea de
expresie literara, indrumand-o spre extinderea campului de observatie.
Ciclul Hallipilor cuprinde patru romane scrise la intervale mari de timp si
relativ independente unul de altul. Fecioarele despletite, care a aparut in 1926,
Concert de muzica de Bach (1927), Drumul ascuns (1932) si Radacini (1938).
Fecioarele despletite a aparut in 1926, primul din ciclul Hallipilor, este
romanul descoperirii orasului. Initial, avusese tilul de "Omul care a trecut" sau
"Cetatea-vie". Luata in ansamblu, opera sa a aparut inegala, discontinua si
contradictorie, romanele ciclului Hallipa fiind considerate ca expresie a unui
accident fericit sau ca produsul colaborarii si asimilarii teoriilor estetice ale
celor doi mentori ai sai, G. Ibraileanu si Eugen Lovinescu.
Hortensia Papadat-Bengescu isi concentreaza atentia cu Fecioarele despletite
asupra caracterelor umane, asupra procesului de sinteza a trasaturilor psihici
determinate de mutatiile sociale surprinse in identitati-simbol.
Romanul "Fecioare despletite" se desfasoara intre doua scene tip, menite a
concretiza deschiderea devoratoare a orasului catre sat. Mini este cea care soseste
ca excursionista sentimentala la "mosia fermecata" de la Prundeni. Acest personaj
este martor al dezechilibrului precar su ea este "constiinta care rasfrange
comportarile si cuvintele celorlalte personaje: toate informatiile despre ele ne
parvin prin intermediul tinerei femei. Stim cu adevarat numai ce gandeste si simte
Mini, restul cunostiintelor fiind mute".
In cadrul romanului sta destramarea unui cuplu, alcatuit din Doru si Lenora
Hallipa, caruia nimic nu parea a-i ameninta stabilirea definitiva. Casatoriti de
peste douazeci de ani, avand cinci copii, traind intr-un comfort de oameni bogati,
la Prundeni, mosie in apropierea capitalei. Lenora se imbolnaveste nervos, are tot
mai des manifestari isterice, tinandu-si la distanta sotul, respingandu-l. Treptat,
se va reconstitui un complex de factori care stau la baza crizei matrimoniale.
In urma cu multi ani, Lenora a avut-o pe Mika-Le, copilul nedorit al unicului ei
adulter, semanand a viol, pastrand identitatea tatalui un mister. Fata cea mare a
familie Hallipa, Elena, rupe logodna cu printul Maxentiu, surprizand o scena
erotica dintre acesta si sora ei vitrega, Mika-le, adolescenta vicioasa, cu
antecedente cunoscute in familie. Din cauza acestui incident, dezgustul Lenorei si
sentimentul de vinovatie, se reactualizeaza.
Neuroastenia Lenorei ia forme tot mai grave, spre dezolarea lui Doru, averea
incepe a se risipi, tratamentele fiind costisitoare iar stapanul preocupat de
Lenora, lasand totul in paragina. Elena se casatoreste repede si convenabil cu
mosierul Draganescu, Mika-le instalandu-se la Bucuresti, continuandu-si existenta
artistica si amoroasa pe mai multe planuri. Lenora, intre timp, este internata
intr-un sanatoriu, iar in timpul acela, marturisindu-i lui Doru, pe neasteptate,
adevarul despre Mika-Le, provocand divortul.
Prezentele feminine din proza amintita, vag conturate, aburoase, polarizand in
jurul eului creator ale unor structuri nu indeajuns definite pentru a indica
valentele unor tipuri independente, verosimile, constituie concretizari ale
observatiei ce urmareste creatia in cadrul epicii prin intermediul analizei
insentive amintind, de la mare distanta viziunea proustiana prin acele descrieri,
povestiri ale sufletului, prin, in sfarsit, incercarea de a crea lumi sufletesti.
Hortensia Papadat-Bengesu este prin fragmetul de umanitate supus observatiei si
investigand cu minutie, un ctitor al romanului romanesc modern si a simbolizat, o
scoala noua cu motode de reprezentare: " De obiceim scriitorul creand, sta pe loc,
privind din acelasi unghi lumea si viata, D-na Papadat-Bengescu procedeaza invers;
la dansa lumea si viata stau pe loc, pe cand scriitorul isi schimba neincetat
unghiul de observatie, voind parca sa prinda viata in mers in desfasurarea ei
sumultana.
Hortensia Papadat-Bengescu mrita sa ocupe un loc de frunte in stima criticii,
nu pentru realizari, uneori impure, ci pentru unghiul de la care isi porneste
observatia, si pentru nivelul estetic teoretic.