Subiecte rezolvate fiscal

1. Dreptul fiscal. Notiune. Principii. Izvoare

Dreptul fiscal reprezinta ramura de drept ce cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementeaza
modalitatile de realizare la bugetul national consolidat a veniturilor publice prin intermediul impozitelor,
taxelor, contributiilor sociale, precum si a oricaror alte venituri de natura fiscala.

Impunerea fiscalitatii se realizeaza de catre stat prin norme juridice obligatorii pentru cetateni.

Principiile dreptului fiscal sunt definite in art. 3 din CF si au urmatorul continut:

- Neutralitatea masurilor fiscale. Conform acestui principiu, masurile fiscale nu trebuie sa tina cont de
categoriile de investitoti, de capitaluri sau de forma de proprietate. Masurile fiscale trebuie sa asigure
conditii egale investitorilor si capitalurilor, indiferent daca sunt autohtone sau straine. Acest principiu
are dublu continut: pe de o parte el impune in primul rand ca operatorii economici care se afla intr-o
situatie comparabila, precum si bunurile si prestarile de servicii asemanatoare, care sunt asfel
concurente intre ele, sa fie tratate identic, precum evitarea oricarei denaturari a concurentei. Sub
acest aspect acest princip constituie expresia principiului general al egalitatii de tratament. Pe de alta
parte, acest princip implica faptul ca o persoana impozabila sa beneficieze de exonerarea integrala de
TVA aferenta bunurilor si serviciilor pe care le-a achizitionat pentru exercitarea activitatii sale
taxabile.
- Certitudinea impunerii. se realizeaza prin elaborarea de norme juridice clare, care sa nu conduca la
interpretari arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata trebuie sa fie precis stabilite
pentru fiecare platitor, pentru ca acestia sa poata urmari si intelege sarcina fiscala ce le revine,
precum si sa poata determina influenta deciziilor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale.
- Justetea impunerii sau echitarea fiscala. asigura ca sarcina fiscala a fiecarui contribuabil este
stabilita pe baza puterii contributive, respectiv in functie de marimea veniturilor sau a proprietatilor
acestuia.
- Eficienta impunerii.- implica niveluri similare ale veniturilor bugetare de la un exercitiu bugetar la
altul, prin mentinerea randamentului impozitelor, taxelor si contributiilor in toate fazele ciclului
economic, atat in perioadele de avant economic, cat si in cele de criza, prin asigurarea pe termen lung
a prevederilor din CF, astfel incat aceste prevederi sa nu conduca la efecte retroactive defavorabile
pentru persoanele fizice sau juridice, in raport cu impozitarea in vigoare la data adoptarii de catre
acestea a unor decizii investitionale majore.

Izvoarele.

- Constitutia Romaniei este primul si cel mai important izvor. Legea fundamentala a tarii
reglementeaza in art. 56 obligatia cetatenilor de a contribui prin impozite si taxe la chesltuielile
publice, intre indatoririle fundamentale ale cetatenilor.
- Codul Fiscal strange la un loc toate principiile generale ale fiscalitatii, raportul dintre legea
fundamentala romana si tratatele internationale cu privire la impunere, inclusiv conventiile de evitare
a dublei impuneri, principalele impozite si taxe din sistemul fiscal romanesc.
- Codul de procedura fiscala concentreaza toate reglementarile legle procedurale care tin de
administrarea impozitelor si taxelor, respectiv inregistrarea contribuabililor, declararea impozitelor si
taxelor, stabilirea, verificarea si colectarea impozitelor si taxelor, sulutionarea contestatiilor
formulate de contribuabili impotriva actelor administrativ ficale.

Mai exista si alte legi speciale care prevand reglementari fiscale, cum ar fi: Codul Vamal, OUG 80/2013,
L 85/2014, OG 39/2015.
 Reglementarile secundare, adica Normele, Regulamentele si Instructiunile de aplicare ale legislatiei
ficale, adoptate prin HG ori prin ordin al Ministrului Finantelor Publice joaca un rol important in
explicarea si aplicarea legislatiei fiscale.

Deciziile Comisiei fiscale centrale constituite la nivelul Ministerului Finantelor Publice, a carei ratiune
de functionare este interpretarea unitara a relgementarilor fiscale, sunt obligatorii pentru organele fiscale,
modul de interpretare putand fi infirmat pe care judiciara prin hotarare judecatoreasca.

2. Raporturile juridice fiscale

Aceste raporturi sunt reglementate in temeiul normelor juridice referitoare la colectarea veniturilor fiscale
ale statutlui. Ele se particularizeaza prin specificul continutului lor, adica a drepturilor si obligatiilor
subiectelor participante.

Rap. jur. fiscale sunt formate din relatii de impunere care oau nastere in procesul repartizarii unei parti din
venitul national si in redistribuirea unor venituri ale persoanelor juridice si fizice, in scopul constituirii
fondurilor banesti la bugetul de stat.

Nu exista o relgementare legala care sa defineasca raportul juridic fiscal, insa din prevederile art. 1,16,21 din
CPF rezulta atat partile, cat si continutul si obiectul raporturilor juridice fiscale. Exista 2 categorii de
raporturi:

- Raporturi de drept material fiscal au in continutul lor drepturile si obligatiile partilor legate de
perceperea impozitelor, a dobanzilor si penalitatilor, dreptul la restituirea impozitelor si taxelor,
dreptul la rambursarea TVA si obligatiile corelative de declarare a materialelor impozabile, a
bunurilor detinute si veniturilor create impozabile sau taxabile.
- Raporturi de drept procedural fiscal au in continutul lor drepturi si obligatii legate de actiuni
administrative, administr- jurisdictionale si procesual- civile legate de activitatea de administrare a
impozitelor si taxelor.

In ceea ce priveste structura lor, ele au urmatoarele elemente:

- Subiectele. - Statul, prin organismele fiscale investite cu atributii specifice realizarii veniturilor
fiscale si persoanele juridice sau fizice obligate sa plateasca impozitele, taxele si celelalte venituri ale
bugetului de stat.
- Continutul il constituie drepturile si obligatiile subietelor partocopante. Cele mai importante
drepturi ale statului sunt: - dreptul de a instituti venituri fiscale
- dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contributiilor si a
altor sume care constituie venituri la bugetul general consolidat, dreptul la rambursarea TVA, dreptul
la restituirea impozitelor si taxelor= creante fiscale principale.
-dreptul la perceperea dobanzilor si penalitatilor de intarziere, in
conditiile legii, denumite creante fiscale accesori

Obligatiile corelative contribuabililor, denumite obligatii fiscale, sunt:

-obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile, sau, dupa caz,

impozitele, taxele, sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
-obligatia de a plati la termene impozitele, taxe, contributii si alte sume
-obligatia de a plati dobanzi si penalitati de intarzier, aferente
impozitelor, taxelor, contributiilor, si altor sume= obligatii de plata accesorii.
-obligatia de a calcula si de a inregistra in eidentele contabile si fiscale
impozitele, taxele etc.
 Drepturile contribuabililor: - dreptul de a beneficia de inlesniri legale( reduceri, scutiri, amanari, etc)

-dreptul de a pretinde stabilirea impunerii si modalitati de plata in

conformitate cu dispozitiile actelor normative care reglementeaza fiecare venit fiscal

-dreptul de a contesta actele cu caracter individual al organelor de control

fiscal pe care le considera neconforme cu legea

Obligatiile corelative organelor fiscale: -de a stabili, incasa si urmari numai venituri fiscale legal
datorate

-de a acorda la cerere inlesnirile prevazute de actele

normative

-de a rezolva in mod corespunzator orice contestatie depusa

de subiectele de drept obligate fata de bugetul de stat

- Obiectul il reprezinta stabilirea si prelevarea la bugetul general consolidat a impozitelor, taxelor si

altor contributii datorate de catre debitorii fiscali. Pe scurt, il reprezinta chiar sumele de bani ce
reprezinta taxe si impozite.

3. Fiscalitatea. Notiune, principii, nivel, structura

Fiscalitatea este formata din totalitatea taxelor si impozitelor reglementate prin acte normative. Ea mai poate
fi perceputa ca un sistem de perceperea a taxelor, impozitelor si a altor contributii de catre autoritatile
publice in scopul realizarii functiilor social-economice ale statului.

Nivelul fiscalitatii il reprezinta marimea taxelor si impozitelor. Intrucat aceasta este puternic influentata de
procesul inflationist, pentru a aprecia nivelul fiscalitatii este mai concret indicatorul care exprima partea din
PIB care este relevanta prelevata la dispozitia statului pe calea impunerii. Marimea prelevarii este influentata
de mai multi factori:

- Ponderea sectorului public in productia industriala a tarii

- Nivelul cotelor de impozit
- Dimensiunile nevoilor fiscale
- Proportiile evaziunii fiscale

Structura fiscalitatii este reprezentata de diversitatea impozitelor si taxelor prin intermediul carora statul
colecteaza veniturile fiscale. Este de observat o echilibrare a impozitelor directe si cele indirecte in cadrul
politicii fiscale duse de tari dezvoltate.

Principiile generale ale fiscalitatii:

Principiul individualitatii. Daca se admite principiul democratic dupa care individul constituie
obiectivul suprem, atunci organizarea vietii in societate nu apare ca un obiectiv de sine statator,
ci numai ca un mijloc prin care sa se asigure o puternica dezvoltare a personalitatii individului.
Principiul de nediscriminare. Impozitul trebuie stabilit in conditiile unor reguli identice pentru
toti contribuabilii. Orice masura fiscala care este discriminatorie este incompatibila cu principiile
unei societati libere.
Principiul de impersonalitate. Semnifica faptul ca prelevarea nu trebuie sa implice cercetari de tip
inchizitorial asupra persoanelor sau gestiunii intreprinderilor, tinand cont ca finalitatea vietii intr-
o societate libera trebuie sa fie respectul persoanei.
Principiul de neutralitate. Impozitul trebuie sa fie favorabil unei economii eficiente.
 Principiul de non-arbitru. Impozitul trebuie sa fie prelevat dupa reguli simple, clare si sa nu lase
loc arbitrariului.

4. Sistemul fiscal. Notiune, trasaturi, functii

Putem defini sistemul fiscal ca reprezentand totalitatea impozitelor si taxelor provenite de la persoanele
juridice si fizice care alimenteaza bugetele publice.

Pentru ca sistemul fical sa raspunda unor cerinte, el trebuie sa se caracterizeze prin anumite trasaturi si sa
indeplineasca anumite functii.

Trasaturile sistemului fiscal ar fi:

- Universalitatea impunerii; in sfera de curpindere a impunerii trebuie sa se regaseasca toti platitorii

care obtin sau realizeaza acelasi obiect ce intra sub incidenta impunerii
- Unitatea impunerii; asezarea si perceperea taxelor si impozitelor sa se faca pentru toti platitorii dupa
criteriul unitar si stiintific.
- Echitatea impunerii; fiecare platitor contribuie prin achitarea impozitelor si taxelor la realizarea
resurselor bugetare in functie de veniturile salariale.

Functiile sistemului fiscal:

Functia stimulativa stimularea se realizeaza si prin sistemul fiscal, prin largirea activitatii
aparatului financiar din economie. Folosindu-se o serie de prevederi in asezarea impozitelor, se are in
vedere asigurarea resurselor necesare indeplinirii functiilor statului. Avem in vedere unele facilitati
pentru societatile cu capital privat care imbraca forma reducerilor si scutirilor de plata pe diferite
termene ce au functionat in cadrul economiei in cazul impozitelor pe profit.
Functia sociala prin sistemul fiscal trebuie sa se indeplineasca o functie de protectie sociala a
anumitor categorii de cetateni, pe de o parte prin facilitati de impunere, iar pe de alta parte prin
stimularea agentilor economici sa foloseasca forta de munca cu randament scazut. Functia sociala a
sistemului fiscal roman este mai redusa decat cea in tarile dezvoltate. In Romania, aceasta functie
actioneaza in directia unor facilitati, cum ar fi, de exemplu acordarea unei reduceri de impozit pe
salarii sau reduceri suplimentare.
Functia de control este vorba de controlul exercitat de stat printr-o serie de parghii financiare sau
fiscale prin intermediul carora se patrunde in activitatea agentilor economici pana la cele mai mici
detalii.

5. Notiunea si principiile politicii fiscale

Politica fiscala reprezinta un ansamblu de instrumente de interventie a statului, generate de procese specific
financiar-fiscale, precum formarea prin impozite si taxe a veniturilor fiscale, alocarea cheltuielilor fiscale,
asigurarea echilibrelor fiscale. Prin politica fiscala se intelege volumul si provenienta surselor de alimentare
a fondurilor publice, metodele de prelevare care urmeaza a fi utilizate, obiectivele urmarite, precum si
mijloacele de realizare a acestora.

Principiile politicii fiscale:

a. Principiul impunerii echitabile. In functie de gradul de cuprindere a subiectelor si a materiei

impozabile, impunerea poate fi calificata ca fiind generala, atunci cand se intinde asupra tutror
claselor si paturilor sociale in ce priveste veniturile ori averea acestora, sau partiala, atunci cand
unele clase sau paturi sociale beneficiaza de anumite facilitati fiscale. Vorbind despre principiul
 impunerii echitabile, care trebuie avut in vedere la repartizarea sarcinilor fiscale intre membri
societatii, este necesar sa se faca distinctie intre egalitatea in fata impozitului si egalitatea prin
impozit. Prima presupune ca impunerea sa se faca in acelasi mod pentru toate persoanele fizice si
juridice, indiferent de locul unde domiciliaza sau isi au sediul, sa nu existe deci deosebire de
tratament fiscal de la o zona la alta a tarii. In opozitie cu egalitatea in fata impozitului, egalitatea
prin impozit presupune diferentierea sarcinilor fiscale de la o persoana la alta.
b. Principiul politicii financiare. Atunci cand introduce un nou impozit, statul urmareste ca acesta sa
aiba un randament fiscal ridicat, sa fie stabil si elastic. Pentru ca un impozit sa fie considerat ca
avand un randament fiscal ridicat este necesar ca acesta sa fie universal, adica sa fie platit de catre
toate persoanele care realizeaza venituri din aceiasi sursa sau care poseda acelasi gen de avere si sa
cuprinda intreaga materie impozabila, sa nu fie susceptibil de evaziuni ori fraude fiscale si sa nu
reclame cheltuieli mari de percepere. Un impozit este stabil atunci cand nu este influentat de
oscilatiile provocate de conjuncturile socio-economice. Impozitul este elastic atunci cand este capabil
sa se adapteze nevoilor fiscale, adica sa fie la dispozitia bugetului.
c. Principiul politicii economice. Statul utilizeaza impozitelor nu numai ca mijloc de procurare a
veniturilor fiscale, ci si pentru a influenta dezvoltarea sau restrangerea unor ramuri economice,
pentru a stimula sporirea productiei sau consumul unui anumit produs. Astfel statul ia masuri pentru
reducerea sau suprimarea impozitelor indirecte care-l greveaza, iar pentru a restrange consumul
procedeaza in sens invers, majorand cotele impozitelor respective.

6. Impozitele si taxele. Notiuni, particularitati

Impozitul reprezinta o contributie baneasca obligatorie si cu titlu nerambursabil, datorata, conform legii,
bugetului de stat de catre persoanele fizice si juridice pentru veniturile pe care le obtin sau bunurile pe care
le poseda.

Particularitatile impozitului:

- Contributie baneasca
- Contributie obligatorie
- Contributie cu titlu nerambursabil
- Contributie datorata conform dispozitiilor legale
- Modalitate de participare a persoanelor fizice si juridice la constituirea fondurilor generale ale
societatii.

Trasatura esentiala a impozitului este reversibilitatea, potrivit careia sumele concentrate de stat pe seama
impozitelor de la persoanele fizice si juridice se reintorc sub forma unor actiuni, servicii, gratuitati de care
beneficiaza cei care au contribuit la formarea fondurilor generale ale societatii.

Taxele reprezinta plata efectuata de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile prestate acestora de catre
institutiile publice sau autoritatile publice. Spre deosebire de impozite, taxele se caracterizeaza printr-o serie
de trasaturi specifice, si anume:

- Reprezinta o plata neechivalenta pentru servicii sau lucrari efectuate de organe sau institutii care
primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza servicii si rezolva alte interese legitime ale
persoanelor fizice sau juridice.
- Subiectul platitor este precis determinat .
- Reprezinta o contributie de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate de diferite
persoane.
 - Taxele reprezinta plati facute de pers fizice sau juridice pentru servicii sau lucrari efectuate in mod
direct si imediat acestora de catre organe sau institutii specializate.

7. Impozitul pe profit

Profitul reprezinta o forma de venit obtinut din derularea unei activitati economice, ca urmare a investirii
unui capital. Prin profit supus impozitarii intelegem acea sumaa de bani calculata ca diferenta intre veniturile
realizate de un agent economic din desfasurarea oricarei activitati permise de lege si cheltuielile efectuate
pentru realizarea acestor venituri. Impozitul pe profit are un rol important in cadrul sistemului fiscal,
intrucat:

- Este o sursa certa de alimentare cu venituri a bugetului public

- Duce la crsterea ponderii impozitelor directe in sistemul sistemul fiscal

Cota de impunere este de 16%. Sunt scutite de la plata impozitului: Trezoreria Statului, Instituia public
infiintata potrivit legii, Academia Romn, Banca Naionala Romniei, fondul de garantare a pensiilor
private/ a depozitelor n sistemul bancar/ asigurailor ETC). Ex de venituri neimpozabile: pentru culte
religioase, unitati de invatamant preuniversitare, societati nationale de Cruce Rosie din Romania. An
fiscal=an calendaristic.
Profitul impozabil se calculeaza pe baza unei operatiuni matematice care poate fi ilustrata astfel: profit
impozabil= venituri impozabile- cheltuieli deductibile- venituri neimpozabile+ cheltuieli nedeductibile

- Venituri impozabile= veniturile obtinute din orice sursa in cadrul unei activitati economice legale
desfasurata in conf cu obiectul de activitate al societatii platitoare.
- Cheltuieli deductibile= cheltuielile necesare realizarii veniturilor in limitele admise la scadere de
catre legiuitor.
- Venituri neimpozabile= venituri care, desi realizate de catre societate in cadrul activitatii sale
economie, datorita interesului public sau utilitatii publice a activitatii producatoare de venit sunt
declarate de legiuitor ca fiind neimpozabile. Acestea sunt: de exemplu, dividendele primite de la o
persoana juridica romana sau cele primite de la o persoana juridica straina platitoare de impozit pe
profit sau a unui impozit similar celui pe profit, situata intr-un stat tert.
- Cheltuieli nedeductibile= cele efectuate in scopul realizarii venitului care depasesc limita legala
admisa la scadere ori cheltuieli ale societatii care, desi efectuate in cadrul desfasurarii activitatii
economice, nu sunt aferente realizarii venitului.

8. Impozitul pe dividende, pe reprezentante si impozitarea microintreprinderilor.

Dividendul reprezint cota parte din beneficiile unei societi care se cuvine unui asociat sau acionar
(pers fiz/jur) proporional cu numrul i cu valoare aciunilor deinute. Se platesc in termenul stabilit de
adunarea generala a asociatilor/ legi speciale (nu mai tarziu de 6 luni de la aprobarea situatiei financiare
anuale). Sunt mprite n trei categorii: dividendele pltite n bani (cele mai ntlnite, pltite o dat la 3/6
luni sau lunar), dividendele pltite sub form de aciuni, dividendele extraordinare (la cresteri ale profitului).
Impozitul pe dividende este un impozit direct, stabilit asupra cotei pri din beneficiile unei societi
atribuit fiecrui asociat sau acionar. Cota de impozit= 5% pe dividend brut distribuit/ platit unei pers
juridice romane. Daca nu s-a platit pana la sfarsitul anului in care s-au aprobat situatiile financiare anuale, se
plteste pn la data de 25 a primei luni din anul fiscal urmtor. Pn la 1.01.2016 cota era de 16%.

Reprezentantele se infiinteaza la cererea societatilor pentru a efectua acte si fapte juridice in

numele/contul lor. Reprezentantele sunt acele entitati juridico-economice care indeplin functii de
intermediere intre societatile care le-au constituit si partenerii lor contractuali din tara respectiva. Ele pot
emite si primi oferte/comenzi, pot negocia/inch contracte. Reprezentanta este persoana fizica, care cu
imputernicire de la o firm strin reprezint firma respectiv in Romnia. Cererea de autorizare
trebuie sa precizeze sediul, obiectul de activitate, durata functionarii, numarul si functiile pers). Condiii: s
existe mputernicirea, extras de la registrul comerului, anexate statutul si alte documente (avizul MAE).
Orice persoana jur straina care are o reprezentanta autorizata sa functioneze in Ro, are obligatia sa plateasca
impozit annual. Impozitul este pe anul fiscal i se calculeaz la o sum fix, echivalentul in lei a 4000, 2
transe egale (25 iun/dec). Reprezentanta se ghideaza dupa legea societatilor comerciale care le-a constituit.
Daca se desfiinteaza, se calculeaza proportional cu lunile de existenta a reprezentantei in anul fiscal
respectiv. E necesara o declaratie anuala la organul fiscal competent.

Microintreprinderile= persoane juridice romane care indeplinesc urmatoarele conditii:

- A realizat venituri, altele decat cele obisnuite din desfasurarea activitatilor si altele decat cele din
consultanta si management
- Au realizat venituri ce nu au depasit echivalentul in lei a 100 000 euro
- Capitalul este detinut de persoane, altele decat statul si uat.
- Nu se afla in dizolvare, urmata de lichidare
Impozitul pe veniturile microintreprinderilor este obligatoriu. Persoanele juridice romne aplic
sistemul de impunere pe veniturile microntreprinderilor ncepnd cu anul fiscal urmtor celui in care
ndeplinesc condiiile de funcionare (o exceptie la p.j.r. nou-infiintata, capital=25.000euro).

9. Impozitarea persoanelor fizice

Contribuabilii persoane fizice debitori ai impozitului pe venit sunt:

- P.f rezidente
- P.f nerezidente care desfasoara activitate independenta prin intermediul unui sediu permanent in
Romania
- P.f nerezidente care desfasoara activitati dependente in Romania.

Venituri care fac obiectul impozitarii:

a. V din activitati independente

b. V din salarii si asimilate salariilor
c. V din cedarea folosintei bununrilor
d. V din investitii
e. V din pensii
f. V din activitati agricole, silvicultura, piscicultura
g. V din premii si jocuri de noroc
h. V din transferul prop imobiliare
i. V din alte surse.

Cota standard de impozitare este de 16%, perioada de impozitare fiind anul fiscal care corespunde anului
calendaristic.

Veniturile din activitati independente cuprind veniturile comerciale, cele din profesii liberale, proprietate
intelectuala si veniturile din drepturi de autor. Veniturile din salarii- Sunt considerate venituri din salarii
toate veniturile in bani sau n natur obinute de o persoan fizic ce desfoar o activitate n baza unui
contract individual de munc. Sunt asimilate salariilor=indemnizatiile din activ desfasurate ca urmare a unei
functii de demnitate publica, solda lunara, remuneratia obtinuta de directori, de membri fondatori ai
societatii. NU sunt impozabile= ajutoarele de inmormantare, drepturile de hrana, contravaloarea chiriei pt
locuintele puse la dispoz, contrav echipamentului folosit, cheltuielile de mutare in interesul serviciului etc.
Cota este de 16%. Impozitul pe salariu l datoreaz salariatul, ns este calculat, reinut i virat la buget de
catre angajator. Impozitul se plateste pana la data de 25 a lunii urmatoare celei pt care se platesc aceste V.
Platitorul e obligat sa determine valoarea totala a impozitului anual pe V din salarii, pt fiecare contribuabil.
Veniturile din pensii= sume de la fondurile infiintate de contributiile sociale oblig, facute catre un sistem
de asigurari sociale. n Romnia pensiile pn la 1050 de lei nu se impun impozitarii, n rest da, desi n alte
state nu se mai impun deloc. Cota este de 16%. Venitul impozabil din pensii se stabilete prin deducerea din
suma total a contribuiei individuale de asigurri sociale de sntate i a sumei neimpozabile lunare stabilite
conform legislaiei (1050lei). Impozitul se reine la data plii pensiei i se pltete pn la data de 25 a lunii
urmtoare celei n care s-au pltit pensiile.

10. Impozitele si taxele locale. Notiuni generale

Impozitele si taxele locale enumerate de CF sunt:

- Impozitul pe cladiri si taxa pe cladiri

- Impozitul pe teren si taxa pe teren
- Taxa asupra mijloacelor de transport
- Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor
- Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate
- Impozitul pe spectacole
- Taxe speciale
- Alte taxe locale

11. Impozitul pe cladiri. Impozitul pe terenuri.

- Pe cladiri
Subiectele impunerii=> orice persoan fizic sau juridic care are n proprietate sau deine o cldire
prevzute de lege ca fiind impozitabila este contribuabil: pentru a fi impozitat, o cldire trebuie s fie n
spaiul intravilan i s aib cel puin trei perei. Stabilirea impozitului se face innd cont de valoare cldirii,
rangul localitii i zona n care se afl. Pentru cladirile proprietate publica/privata a UAT
conces/inchiriate/admin/folos, sarcina fiscal nu e a proprietarului. Obiectul impunerii il constituie valoarea
cladirilor.

Cota este de 20%, ns Consilul Local poate stabili i cote mai mici sau mai mari. Scutiri: cldirile n
care functioneaza instituii publice, cldirile aparinnd cultelor, cldiri din zonele protejate, cldirile
proprietatea veteranilor de rzboi/ persoanelor cu handicap etc. Declaraie fiscal se depune la organul fiscal
n raza teritorial unde se afl cldirea, iar plat se face n dou rate egale (30mart/sept).

Dac nu se pltete, se pot adaug trei accesorii: penaliti, majorari de ntrziere, dobanda. Obligatia este
anuala. Daca se plateste cu anticipatie, se acorda o bonificatie de 10%.
- Pe terenuri

Contribuabil: orice persoan fizica/juridica care are n proprietate un teren situate in Romania datoreaza
pentru el un impozit anual. Criteriile sunt categoria de folosin i valorea terenului. Obiectul impunerii=
valoarea ternului detinut in proprietate. Scutirile sunt de acelai fel ca la impozitul pe cldiri ( terenuri
apartinand cultelor religioase, cimitirelor, unitatilor sanitare publice, invatamantului de stat, de
autostrazi/DN, spaiile cu destinaia de arhive). Exist declaraie fiscal ca la cldiri, plat putnd fi fcut n
dou rate egale sau integral, iar daca e facuta cu anticipatie= bonificatie de 10% stabilita prin hotarare a
CL/CGMB. Impozitul se stabilete n funcie de numrul de metri ptrai, rangul localitii, categoria de
folosin a terenului. Daca dobandesti un teren in cursul anului/se modif categ de folosinta a terenului,
propr= noua declaratie de impunere la org fiscal in a carui raza de competenta se afla terenul.
Pot interveni lucrari de cadastru care se inscriu in evidenta fiscala, registru agricol sau CF. Declararea
terenului in scop fiscal nu e conditionata de inregistrarea acestor ternuri la oficiul de cadastru si publicitate
imobiliara.

12. Taxa asupra mijloacelor de transport. Impozitul pe spectacole.

- Pe transporturi

Subiectele impunerii= orice persoana care are in proprietate un mijloc de transport care trebuie
inmatriculat in Romania datoreaza o taza anuala pentru mijlocul de transport. In cazul unui mijloc de
transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, taxa asupra mijlocului de transport se
datoreaza de locatar. Obiectul impunerii= valoarea mijlocului de transport (capacitatea cilindrica si cifra
variabila- care se actualizeaza anual prin HG).

Impozitul pe mij de transport se calculeaza in functie de tipul mij de transport si este datorat pentru intregul
an fiscal de persoana care detine dreptul de proprietate asupra acestuia. Se plateste anual pana la data de31
martie/ 30 septembrie.
Scutiri= in proprietatea veteranilor de razboi/vaduve de razb, cu handicap grav, ale institutiilor
publice etc. Exist trei categorii de mijloace de transport: rutiere (cele mai importante, criterii: capacitate
cilindric+ puterea motorului+ tipul de vehicul, subiectele: proprietarii sau deintorii nerezidenti sau
rezideni), pe apa(criteriul: tipul de mijloc de transport) si aeriene(criteriul: tipul de mijloc transport). Plata
se face n dou rate egale+anticipatie=bonificatie de 10%. Daca apar situatii ce pot duce la modificarea
impozitului, contribuabilul are obligatia de a depune declaratia fiscala la organul fiscal in a carui raza terit isi
are domic/sediul/pct de lucru in 30 zile.

- Pe spectacole
Subiectele impunerii: orice persoana care org o manifestare artistica, o competitie sportiva sau alta activitate
distractiva in Ro are obligatia de a plati impozit pe spectacole.
Se calculeaza prin aplicarea cotei de impozit la suma incasata din vanzarea biletelor de intrare si
abonamentelor. Nu se aplica spectacolelor organizate in scopuri umanitare. Impozitul se plateste la bugetul
local al uat urilor in raza careia are loc manifestatia artistica, competitia sportiva sau alta activitate. Se
plateste lunar pana la data de 10 inclusiv a lunii urmatoare celei in care a avut loc spectacolul. Orice pers
care datoarea impozitul pe spectacole are obligatia de a depune o declaratie la compartimentul de
specialitate al autoritatii adm publice locale pana la data stabilita pentru fiecare plata a impozitului pe
spectacole.

13. Contributiile sociale obligatorii

14. Obligatia fiscala. Notiune si particularitati

Obligatia fiscala este o obligatie juridica, deoarece ea defineste continutul unui raport juridic ce ia
nastere ntre stat si persoanele determinate de lege (contribuabili), raport juridic al carui izvor este legea,
executarea fiind asigurata, n caz de necesitate, prin intermediul constrngerii de stat. Acest specific al
raporturilor juridice fiscale, la care statul participa ca purtator al suveranitatii, al autoritatii publice, este cel
care justifica diferentele ce disting obligatia fiscala de obligatia civila clasica.

Particularitatile ce individualizeaza obligatia fiscala privesc n special izvorul acestei obligatii,

beneficiarul, obiectul, forma sa, precum si conditiile de stabilire, modificare si stingere. Izvorul obligatiei
fiscale va fi ntotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de lege care instituie si reglementeaza un venit
al bugetului de stat (impozit sau taxa). In cazul obligatiei civile, izvorul este contractul. Beneficiara a
obligatiei fiscale este ntreaga societate, desi calitatea de creditor o are statul. In cazul obligatiei civile,
beneficiari sunt partile si tertii fata de care isi produce efectele contractul. Obiectul obligatiei fiscale consta
ntotdeauna ntr-o suma de bani, aceasta fiind, n prezent, unica forma n care statele moderne percep
veniturile datorate bugetului de stat. Obligatia fiscala este constatata n forma scrisa, prin titlul de creanta
fiscala. care o individualizeaza la nivelul fiecarui contribuabil n raport de veniturile obtinute sau de bunurile
detinute. In cazul obligatiei civile, obiectul este conduita partilor. Conditiile de stabilire si executare a
obligatiei fiscale sunt reglementate de lege n mod diferit pentru fiecare categorie de venituri fiscale, datorita
particularitatilor prezentate de aceste venituri. In cazul obligatiilor civile, conditiile de stabilire si executare
sunt stabilite de parti. Modificarea obligatiei fiscale este determinata de cauzele prevazute de lege,
respectiv: modificarea elementelor n raport de care s-a facut individualizarea obligatiei fiscale, modificarea
termenelor de plata stabilite anterior, modificarea situatiei juridice a contribuabililor si, n general, orice
modificare a actelor normative ce reglementeaza veniturile fiscale. Dar, de regula nu se modifica. In cazul
obligatiei civile, modificarea se produce prin vointa partilor. Stingerea obligatiei fiscale se realizeaza prin
modalitati comune si altor obligatii juridice, cum ar fi plata, executarea silita sau prescriptia, fiind
reglementate nsa si o serie de modalitati specifice, cum ar fi compensarea, scaderea sau anularea obligatiei
fiscale. In cazul obligatiei civile, stingerea are loc prin executarea prestatiilor. Cu toate diferentele existente
ntre obligatia fiscala si obligatia civila, prin aplicarea n ceea ce priveste obligatia fiscala a unui criteriu de
clasificare folosit n dreptul civil, aceasta a fost considerata n literatura de specialitate ca fiind o obligatie
de a face. Constatarea calitatii de contribuabil a unei persoane si stabilirea elementelor ce
caracterizeaza obligatia fiscala ce i revine n special a cuantumului sumei ce urmeaza a o plati bugetului
de stat, precum si a eventualelor nlesniri legale de care beneficiaza, are loc prin ntocmirea de catre
organele fiscale abilitate a titlului de creanta fiscala.

15. Titlul de creanta fiscala. Notiune, particularitati, forme

Prin reglementarea fiecarei categorii de venituri fiscale (impozite si taxe), legea instituie o obligatie cu
caracter general, a carei concretizare ca obligatie baneasca ntr-un anumit cuantum, ce incumba unui anumit
contribuabil, se realizeaza prin titlul de creanta fiscala. Ca modalitate de individualizare a obligatiei fiscale
cu vocatie generala instituita prin lege, titlul de creanta fiscala reprezinta actul juridic prin care se stabileste
ntinderea obligatiei de plata ce revine persoanei fizice sau juridice care are calitatea de contribuabil.
Odata stabilita ntinderea acestei obligatii, care va fi diferita de la un subiect la altul, executarea sa se va face
n conditiile si cu respectarea termenelor prevazute de actul normativ ce reglementeaza venitul fiscal n
cauza. Titlul de creanta fiscala se ntocmeste sau se confirma de catre organele ce compun aparatul fiscal al
statului si carora le revine competenta de a calcula impozitele si taxele datorate bugetului de stat. Dat fiind
faptul ca obligatia fiscala este o obligatie impusa n mod unilateral de catre stat contribuabilului, si titlul de
creanta ce o individualizeaza, ntocmit de organele financiare abilitate, va fi un act juridic unilateral.
Manifestarea de vointa n acest sens a organelor financiare si are temeiul n lege, care impune o anumita
sarcina fiscala. Prin urmare, depasirea de catre aceste organe a cadrului stabilit de lege pentru
individualizarea obligatiei fiscale va da contribuabilului dreptul de a contesta titlul de creanta fiscala astfel
emis.
Titlul de creanta fiscala, ca act juridic unilateral, da nastere unui drept de creanta al statului avnd ca
obiect sumele de bani pe care contribuabilul le datoreaza bugetului de stat, precum si obligatiei ce revine
contribuabilului de a plati aceste sume n cuantumul si termenele stabilite. La baza emiterii titlului de
creanta de catre organele financiare se afla, pentru anumite categorii de venituri fiscale, declaratia de
impunere sau taxare pe care contribuabilul are obligatia legala de a o prezenta acestor organe din momentul
n care realizeaza un venit impozabil sau detine un bun impozabil sau taxabil. De asemenea, contribuabilul
are obligatia de a comunica organelor fiscale competente orice modificare a datelor declarate anterior.
Nerespectarea acestei obligatii atrage raspunderea contraventionala a contribuabilului. Titlul de creanta
fiscala este un act juridic declarativ de drepturi si obligatii. Prin emiterea sau confirmarea de catre organele
competente se constata doar dreptul statului de a ncasa sumele de bani datorate bugetului de stat si obligatia
n acest sens ce revine contribuabilului. Prin legea ce reglementeaza un impozit sau o taxa se instituie o
obligatie ce va reveni oricarei persoane fizice sau juridice ce va ndeplini conditiile cerute de acea lege.
Importanta practica a calificarii titlului de creanta fiscala ca fiind un act juridic declarativ este evidentiata n
ipoteza n care contribuabilul nu si respecta obligatia de a ntocmi si depune la organele fiscale, n termenul
stabilit, declaratia de impunere. n lipsa acesteia, nu va fi emis nici un titlu de creanta fiscala. Ulterior, prin
intermediul unui control ntreprins de organele abilitate sau prin declaratia facuta cu ntrziere de catre
contribuabil, se constata ca acesta realizeaza un venit impozabil sau detine un bun impozabil sau taxabil si,
n consecinta, se va emite titlul de creanta fiscala. n paralel, va fi angajata si raspunderea contraventionala
sau chiar penala a contribuabilului pentru nedeclararea n termen a veniturilor realizate sau a bunurilor
detinute, fapta sa reprezentnd o forma de evaziune fiscala. Caracterul executoriu. Titlul de creanta fiscala
este executoriu de drept, fara a mai fi necesara nvestirea sa cu titlu executoriu, urmarirea silita a veniturilor
si bunurilor detinute de debitor putndu-se realiza fara parcurgerea unor etape prealabile.

A. Titluri de creanta explicite

Majoritatea titlurilor de creanta fiscala au un caracter explicit, fiind acte juridice constituite exclusiv
n scopul de a constata obligatia unui contribuabil de a plati o anumita suma catre bugetul de stat,
individualiznd astfel obligatia cu vocatie generala instituita de legea ce reglementeaza venitul fiscal
respectiv. Aceste titluri de creanta sunt reprezentate de actele de impunere ntocmite n forma scrisa de
organele fiscale, diferite n functie de categoria de impozite sau taxe pe care o constata.
- Procesul-verbal de impunere - n baza procesului-verbal de impunere, organele fiscale vor comunica
subiectului platitor, nainte de termenul la care impozitul trebuie platit, o nstiintare de plata, care
contine precizarea sumei pe care acesta o datoreaza bugetului de stat.
- Declaratia de impunere - n ceea ce priveste anumite categorii de impozite, titlul de creanta fiscala l
reprezinta chiar declaratia de impunere ntocmita de contribuabil si depusa la organul fiscal
competent. Organul fiscal va verifica exactitatea datelor nscrise n declaratia de impunere si a
calculului impozitului datorat, calcul cuprins n acea declaratie, dar nu va emite un alt act care sa
aiba natura unui titlu de creanta.
- Documentul de evidenta ntocmit de contribuabil - n cazul obligatiilor fiscale care se stabilesc de
catre platitor, titlul de creanta l va reprezenta documentul de evidenta pe care acesta are obligatia de
a-l ntocmi n conditiile si la termenele stabilite de lege. Pe baza acestor evidente, platitorul
ntocmeste declaratiile sau deconturile fiscale, pe care le va depune la organele financiare
competente. De exemplu, n cazul impozitului pe profit, contribuabilii depun declaratii trimestriale si
anuale privind impozitul pe profit, n temeiul carora se efectueaza platile trimestriale si anuale ale
acestui impozit. Un alt venit fiscal pentru care titlul de creanta fiscala este reprezentat de declaratia
ntocmita de contribuabil si verificata de organele fiscale este taxa pe valoarea adaugata. Astfel,
platitorii de taxa pe valoarea adaugata au obligatia de a ntocmi si depune lunar la organul fiscal,
pna la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care a fost ntocmit, un decont privind operatiunile
realizate si taxa pe valoarea adaugata ce urmeaza a fi platita.
- Declaratia vamala - n ceea ce priveste taxele vamale, titlul de creanta fiscala l va reprezenta
declaratia vamala de import ntocmita de importatorul-debitor al taxelor vamale. Prin acelasi
document se va determina si taxa pe valoarea adaugata datorata pentru bunurile importate.

B. Titluri de creanta implicite

Anumite categorii de venituri fiscale sunt individualizate prin titluri de creanta cuprinse n acte
juridice care au un alt continut principal. Desi sunt ntocmite cu un alt scop, aceste acte juridice contin si
individualizarea obligatiei de plata a unui impozit sau a unei taxe, fiind, astfel, n masura n care constata
existenta si cuantumul acestei obligatii fiscale, titluri de creanta fiscala. Aceste nscrisuri, reprezentnd
titluri de creanta fiscala implicite, sunt ntocmite de organele financiar-contabile sau de alte organe ale
statului. Astfel, au n acelasi timp si natura juridica a unui titlu de creanta fiscala urmatoarele nscrisuri:
- Documentele (statele) de plata a salariilor si a altor drepturi salariale impozabile - Acestea contin si
calculul impozitului pe salarii datorat de fiecare persoana angajata, potrivit legii angajatorul avnd,
pe lnga obligatia de a calcula impozitul, si pe aceea de a-l retine si varsa bugetului de stat.
 - n materia impozitului pe dividende, societatile comerciale platitoare ale dividendelor au obligatia ca,
o data cu plata acestora catre actionari sau asociati, sa calculeze, sa retina si sa verse impozitul
aferent acestora. n acest caz, documentul care va constata plata dividendelor si retinerea impozitului
pe dividende corespunzator va reprezenta un titlu de creanta fiscala implicit.
- Actul constatator ntocmit de organul de control financiar - Un titlu de creanta aparte datorita
continutului sau complex este actul ce constata rezultatele unui control financiar ntreprins de
organele de control competent: proces-verbal de control n cazul controalelor inopinate (efectuate de
obicei de catre Garda Financiara) sau raport de inspectie fiscala n cazul controalelor de fond asupra
contabilitatii efectuate de catre Directiile Generale de Finante Publice Judetene ori de catre Directia
Generala Mari Contribuabili.

16. Stingerea obligatiei fiscale prin plata si prescriptie

Potrivit prevederilor legale, obligatiile bugetare individualizate prin titlu de creanta n sarcina
contribuabililor se sting prin urmatoarele modalitati: plata, compensare, executare silita, prescriptie, anulare
si scadere.

Stingerea obligatiilor fiscale prin plata

Stingerea obligatiilor fiscale are loc, de regula, prin aceasta modalitate, contribuabilii executndu-si de
bunavoie obligatia impusa n mod unilateral de catre stat. Plata sumelor cuvenite bugetului de stat se poate
realiza, n functie de caracteristicile veniturilor bugetare, potrivit prevederilor legale care le instituie, n una
din urmatoarelemodalitati:
- prin plata directa;
- prin retinere la sursa;
- prin aplicare si anulare de timbre fiscale mobile.

Plata obligatiilor fiscale se efectueaza de catre debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxa, contributie
sau alte venituri bugetare, inclusiv majorari de ntrziere de orice fel. Art. 111 C. proc. fisc. stabileste
urmatoarea ordinea platilor.
n situatia n care contribuabilul nu-si executa obligatiile bugetare, la plata acestor obligatii vor fi
obligati, n conditiile legii, mostenitorii care au acceptat succesiunea debitorului decedat; cel care preia, n
tot sau n parte, drepturile si obligatiile persoanei juridice supuse divizarii, fuziunii ori reorganizarii
judiciare, dupa caz; persoana careia i s-a stabilit raspunderea n conformitate cu prevederile legale
referitoare la faliment; persoana care si asuma obligatia de plata a debitorului, printr-un angajament de plata
sau printr-un alt act ncheiat n forma autentica, cu asigurarea unei garantii reale la nivelul obligatiei de
plata. De asemenea, obligatia de plata poate fi asumata de terte persoane, printr-un angajament de plata sau
printr-un act de garantie, ncheiate n forma autentica.
- Executarea obligatiei bugetare prin plata directa - poate avea loc prin decontare bancara, n
numerar, prin mandat postal sau prin anulare de timbre fiscale mobile. La termenele stabilite de
prevederile legale pentru fiecare tip de obligatie fiscala, subiectul platitor va calcula si va dispune
unitatii bancare virarea din contul sau la bugetul de stat a sumelor datorate. Ordinul dat bancii n
acest sens se constata prin dispozitia de plata, n care se nscriu datele din care sa rezulte natura
venitului si destinatia sa bugetul central sau bugetele locale. Plata n numerar presupune achitarea
n aceasta modalitate a sumelor datorate bugetului de stat, de catre subiectul platitor, prin prezentarea
acestuia sau a reprezentantului sau la organele fiscale competente sau prin mandat postal.
- Executarea obligatiei bugetare prin retinere la sursa - Acest mod de executare a obligatiei bugetare
se realizeaza prin calcularea, retinerea si varsarea veniturilor bugetare de catre o alta persoana dect
contribuabilul. ntre persoana care retine si varsa la bugetul de stat sumele reprezentnd obligatii
fiscale si contribuabil exista un raport juridic, n cadrul caruia prima persoana (fizica sau juridica) are
obligatia de a plati contribuabilului o suma de bani. Aceasta suma de bani va reprezenta pentru
contribuabil un venit impozabil. Avantaje pentru stat: siguranta, rapiditate, comoditate.
- Plata prin aplicarea si anularea de timbre fiscale mobile - se face n momentul ntocmirii actului
pentru care se datoreaza taxa de timbru.

Stingerea obligatiei bugetare prin scadere

 Aceasta modalitate de stingere a obligatiei fiscale intervine n situatiile n care contribuabilul
persoana fizica a decedat fara sa lase avere, este insolvabil sau a disparut. n situatia n care debitorul este
o persoana juridica, aceasta modalitate de stingere a obligatiilor sale fiscale va interveni:
a) daca debitorul a fost supus procedurii de reorganizare si faliment care a fost nchisa;
b) cnd debitorul si nceteaza existenta n alt mod si ramn neachitate obligatii bugetare.

Considerarea operatiunii de scadere ca fiind un mod de stingere a obligatiei fiscale este oarecum
improprie, deoarece presupune scoaterea sumelor datorate de contribuabili din evidenta curenta si trecerea
lor ntr-o evidenta separata pna la mplinirea termenului de prescriptie. n consecinta, si n acest caz,
stingerea obligatiei fiscale se face tot prin prescriptie. Avnd n vedere situatiile n care intervine operatiunea
de scadere si procedura pe care o presupune, aceasta este analizata ca o modalitate de stingere a obligatiei
fiscale.

a) Starea de insolvabilitate determina aplicarea procedurii speciale de scadere n urmatoarele situatii:

- debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile;
- n urma executarii silite creanta bugetara nu a fost acoperita n ntregime;
- debitorul a disparut sau a decedat fara sa lase avere;
-debitorul nu este gasit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut si la acestea ori n alte locuri unde
exista indicii ca a avut bunuri, nu se gasesc bunuri urmaribile;
- debitorul persoana juridica si nceteaza existenta si ramn neachitate obligatii bugetare.

Constatarea starii de insolvabilitate se face de catre organele financiare locale, nefiind necesara
declararea sa printr-o hotarre judecatoreasca. Daca din toate aceste date rezulta ca debitorul nu obtine
venituri sau nu detine bunuri sesizabile, se va ntocmi un proces-verbal prin care este declarata starea de
insolvabilitate a debitorului respectiv. Pe baza acestui act, sumele datorate vor fi trecute ntr-o evidenta
separata. Dispozitia de trecere a acestor sume n evidenta separata va avea ca efect ntreruperea termenului
de prescriptie. Din acest moment va ncepe sa curga o noua prescriptie n ceea ce priveste obligatia bugetara
respectiva. Organele financiare au obligatia de a urmari situatia debitorului pna la mplinirea termenului de
prescriptie si de a relua cel putin o data pe an investigatiile pentru a se constata daca exista venituri sau
bunuri sesizabile. Desfasurarea acestor investigatii nu reprezinta acte efective de executare si, prin urmare,
nu va avea ca efect ntreruperea prescriptiei. n masura n care se constata ca debitorul realizeaza venituri
sau a dobndit bunuri sesizabile, creanta va fi trecuta din evidenta speciala n cea curenta si se vor lua
masuri de executare silita. Daca insolvabilitatea debitorului persista pna la mplinirea termenului de
prescriptie, se procedeaza la scaderea definitiva a creantei respective.
b) Disparitia debitorului poate duce n anumite situatii la imposibilitatea realizarii creantei bugetare, atunci
cnd cel disparut nu a lasat venituri sau bunuri sesizabile. Nu este necesara pentru desfasurarea operatiunii
de scadere declararea judecatoreasca a disparitiei, fiind suficienta constatarea acesteia de catre organele
financiare. Aceste organe au obligatia de a desfasura cercetari n vederea constatarii veniturilor sau bunurilor
sesizabile ramase, precum si a gasirii celui disparut. n situatia n care se constata imposibilitatea realizarii
creantei bugetare, sumele respective vor fi trecute din evidenta curenta ntr-o evidenta separata, urmnd ca
investigatiile sa fie reluate cel putin o data pe an. La mplinirea termenului de prescriptie se va proceda la
scaderea creantei bugetare.
c) Decesul debitorului. n cazul n care debitorul a decedat fara sa lase avere, situatie constatata de organele
financiare, creanta mpotriva sa se va da la scadere, fara a se mai trece n prealabil n evidenta speciala. De
asemenea, creantele n privinta carora s-a facut contestatie la executare se pot trece n evidenta speciala
numai dupa solutionarea contestatiei prin hotarre judecatoreasca definitiva.

17. Stingerea obligatiei fiscale prin anulare si compensare

Stingerea obligatiei fiscale prin compensare
Aceasta modalitate de stingere a obligatiei fiscale intervine n situatia n care un contribuabil a platit
bugetului de stat o suma nedatorata sau a platit mai mult dect datora. Sumele astfel platite se vor compensa
cu alte obligatii fiscale ale contribuabilului, restante sau viitoare. Se poate considera ca debitorul obligatiei
fiscale efectueaza o plata nedatorata n urmatoarele situatii:
a) cnd nu exista titlu de creanta fiscala;
 b) cnd titlul de creanta fiscala a fost emis ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale n
materie.

Contribuabilul poate plati mai mult dect datoreaza fie ca urmare a unei erori de calcul, fie datorita
altor mprejurari, cum ar fi modificarea ulterioara a obligatiei sale fiscale prin solutionarea unei contestatii
mpotriva actului constatator al acestei obligatii. Termenul de compensare este folosit n aceasta materie
ntr-un sens diferit de cel consacrat n dreptul civil, deoarece operatiunea de compensare n dreptul fiscal nu
presupune existenta unor creante reciproce, cum este cazul dreptului civil, ci creantele care se compenseaza
apartin aceluiasi creditor statul iar obligatia de plata revine aceluiasi debitor-contribuabilul.

Principii de aplicare a compensarii:

Compensarea va opera n privinta obligatiilor restante n masura n care nu s-a mplinit termenul
de prescriptie a acestor obligatii, stabilit de actele normative ce reglementeaza fiecare categorie de
venituri bugetare.
Taxele percepute prin aplicarea de timbre fiscale mobile nu se pot restitui, deoarece timbrele,
odata anulate, nu mai pot fi folosite.
Prin compensare se sting creantele administrate de Ministerul Finantelor Publice cu creantele
debitorului reprezentnd sume de rambursat sau de restituit de la buget, pna la concurenta celei
mai mici sume, cnd ambele parti dobndesc reciproc att calitatea de creditor, ct si pe cea de
debitor, daca legea nu prevede altfel.
Creantele fiscale administrate de unitatile administrativ-teritoriale se sting prin compensarea cu
creantele debitorului reprezentnd sume de restituit de la bugetele locale, pna la concurenta celei
mai mici sume, cnd ambele parti dobndesc reciproc att calitatea de creditor, ct si pe cea de
debitor, daca legea nu prevede altfel.
Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de cte ori constata existenta unor creante
reciproce, cu exceptia sumelor negative din deconturile de taxa pe valoarea adaugata fara optiune
de rambursare.
Compensarea creantelor debitorului se va efectua cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmnd ca
din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, n urmatoarea ordine:
a) bugetul de stat;
b) fondul de risc pentru garantii de stat, pentru mprumuturi externe;
c) bugetul asigurarilor sociale de stat;
d) bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;
e) bugetul asigurarilor pentru somaj.

Dispozitiile de mai sus nu se aplica n cazul creantelor bugetelor locale. Organul competent va
nstiinta n scris debitorul despre masura compensarii luate potrivit alin. (3), n termen de 7 zile de la data
efectuarii operatiunii. Conform art. 132 C. proc. fisc., dreptul de a cere compensarea sau restituirea sumelor
privind obligatiile bugetare se prescrie n termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui n
care a luat nastere dreptul la compensare sau restituire. Dreptul contribuabilului de a solicita organelor
competente compensarea sau restituirea ia nastere n momentul n care a facut o plata nedatorata catre
bugetul de stat. Compensarea este alternativa cu restituirea sumelor. n principiu, restituirea nu intervine
dect n situatia n care compensarea nu este posibila, ntruct contribuabilul nu are niciun fel de datorie
fiscala fata de bugetul general consolidat. Conform art. 118 C. proc. fisc., n cazul creantelor fiscale stinse
prin compensare, dobnzile si penalitatile de ntrziere se datoreaza pna la data stingerii inclusiv. n cazul
n care n urmare a exercitarii controlului sau a analizarii cererii de compensare s-a stabilit ca suma ce
urmeaza a se compensa este mai mica dect suma cuprinsa n cererea de compensare, dobnzile si
penalitatile de ntrziere se recalculeaza pentru diferenta ramasa de la data nregistrarii cererii de
compensare.

Stingerea obligatiei fiscale prin anulare

Aceasta modalitate de stingere a obligatiei bugetare se realizeaza prin acte ale organelor financiare
competente. Actele care declara anularea unei obligatii bugetare pot avea fie aplicabilitate generala (amnistia
fiscala), fie ele vor avea n vedere situatia unui anumit contribuabil.
 - Amnistia fiscala - n acest caz anularea priveste fie obligatiile bugetare ce revin anumitor categorii de
contribuabili, fie unele categorii de venituri bugetare nencasate pe o perioada ndelungata. Amnistia
fiscala se declara printr-un act normativ care anuleaza obligatia unor categorii de contribuabili de a
plati o serie de sume restante catre bugetul de stat. Un asemenea act de clementa intervine foarte rar,
fiind determinat de conditii social-economice, politice sau de alte situatii deosebite (calamitati
naturale, starea de necesitate etc.). Rezultatul intervenirii amnistiei fiscale este scaderea definitiva a
debitelor restante din evidentele organelor fiscale ale statului.
- Anularea obligatiilor fiscale individuale - Potrivit art. 174 C. proc. fisc. n situatiile n care
cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin posta, sunt mai mari dect creantele
fiscale supuse executarii silite, conducatorul organului de executare poate aproba anularea debitelor
respective. Cheltuielile generate de comunicarea somatiei prin posta sunt suportate de organul fiscal.
Creantele fiscale restante aflate n sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 10 lei (RON),
se anuleaza. Anual, prin hotarre a Guvernului se stabileste plafonul creantelor fiscale care pot fi
anulate.

18. Executarea silita si executorul fiscal. Notiuni, conditii, particularitati

In cazul in care debitorul nu isi plateste de bunavoie obligatiile fiscale datorate, organul fiscal competent,
pentru stingerea acestora, procedeaza la actiuni de executare silita, cu exceptia cazului in care exista o cerere
de rambursare in curs de solutionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decat creanta
fiscala datorata de debitor. Organul fiscal care administreaza creante fiscale este abilitat sa duca la
indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita, prin exceptie, cazurile speciale
de executare silita fiind stabilite prin ordin de presedintele ANAF.
Pentru a se putea trece la executarea silita a creantei fiscale este necesar sa fie ntrunite cumulativ
urmatoarele conditii:
- sa existe titlul de creanta fiscala devenit titlu executoriu. Acesta reprezinta actul juridic prin care se
constata si se individualizeaza obligatia contribuabilului de a plati o anumita suma catre bugetul de
stat.
- creanta fiscala sa fie exigibila. Momentul exigibilitatii creantei bugetare este reglementat n actele
normative ce instituie venituri fiscale (cele mai multe sunt reglementate de catre Codul fiscal), pentru
fiecare asemenea categorie de venituri. Consideram ca o creanta fiscala poate deveni exigibila nainte
de termenul fixat n acest sens de actul normativ ce o reglementeaza n ipoteza n care contribuabilul
este un comerciant mpotriva caruia s-a declansat procedura reorganizarii judiciare potrivit Legii nr.
64/1995.
- dreptul statului de a ncepe executarea silita sa nu se fi prescris. mplinirea termenului de prescriptie
stabilit de actele normative n materie fiscala da dreptul contribuabilului de a se opune executarii
silite declansate mpotriva sa. Organul de executare va nceta de ndata procedura de executare silita
n cazul n care debitorul si executa obligatia de plata a creantei bugetare, iar odata cu aceasta achita
si majorarile de ntrziere, dobnzile, cheltuielile de executare si orice alte obligatii de plata conexe
obligatiei bugetare stabilite n sarcina sa conform legii.

Executarea silita se poate intinde asupra veniturilor si bunurilor proprietate a debitorului urmaribile potrivit
legii, iar valorificarea acestora se efectueaza numai in masura necesara pentru realizarea creantelor fiscale si
a cheltuielilor de executare. Sunt supuse sechestrarii si valorificarii bunurilor urmaribile proprietate a
debitorului:
a. bunurile mobile si imobile care nu sunt direct folosite in activittea ce constituie principala sursa de
venit
b. bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfasurarea activitatii care constituie principala
sursa de venit
c. bunuri mobile si imobile ce se alfa temporar in detinerea altor persoane
d. ansamblu de bunuri
e. produse finite
Inainte de valorificarea bunurilor, acestea se evalueaza. Evaluarea se efectueaza de organul de executare
silita prin experti evaluatori proprii sau prin experti independenti

Formele si procedura executarii silite

Premergator declansarii executarii silite, organul fiscal va remite contribuabilului nstiintarea de
plata. Daca n termen de 15 zile de la comunicarea nstiintarii de plata debitorul nu a executat de bunavoie
obligatia fiscala, organul de executare va declansa executarea silita.
Executarea silita ncepe prin comunicarea unei somatii n care i se notifica debitorului ca are
obligatia sa efectueze plata sumelor datorate n termen de 15 zile sau sa faca dovada stingerii obligatiei
bugetare, n caz contrar aplicndu-se modalitatile de executare silita prevazute de lege. Somatia este nsotita
de o copie certificata de pe titlul executoriu.

Executorul fiscal. Executarea silita se face de catre organul de executare silita competent prin intermediul
executorilor fiscali. Acestia trebuie sa detine o legitimatie de serviciu pe care trebuie sa o prezinte in
exercitarea activitatii. El este imputernicit in fata debitorului si a tertilor prin legitimatie si prin delegatia
emisa de organul de executare silita.
Ei pot desfasura urmatoarele activitati:
a. Sa intre in orice incinta de afaceri a debitorului, pers jur sau in alte incinte unde acestia isi pastreaza
bunurile, in scopul identificarii bunurilor sau valorilor care pot fi executare silit, precum si sa
nalizeze evidenta contabila a debitorului in scopul identificarii tertilot care datoreaza sau detin in
pastrare venituri ori bunuri ale debitorului.
b. Sa intre in toate incaperile in care exista bunuri sau valori ale debitorului
c. Sa solicite si sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o proba in
determinarea bunurilor proprietate a debitorului
d. Sa aplice sigilii asupra bunurilor
e. Sa constate contraventii si sa aplice sanctiuni

19. Poprirea ca modalitate de executare silita

Sunt supuse executarii silite prin poprire orice sume urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati
banesti in lei si in valuta, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, detinute si/sau datorate, cu
orice titlu, debitorului de catre terte persoane sau pe care acestia le vor datora si/sau detine in viitor in
temeiul unor raporturi juridice existente.
Poprirea asupra veniturilor debitorilor pers fizice sau juridice se infiinteaza de catre organul de executare
silita, printr-o adresa care se comunica tertului poprit, cu instiintarea debitorului despre infiintarea popririi.
Poprirea se considera infiintata din momentul primirii adresei de infiintare de catre tertul proprit. In acest
sens, el este obligat sa inregistreze atat ziua, cat si ora primirii adresei de infiintare a popririi. Ulterior, acesta
este obligat sa:
- Sa plateasca de indata sau dupa ce creanta devine exigibila, organului fiscal suma retinuta si cuvenita
- Sa indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite
- Sa vireze organului fiscal suma indicata in contul de garantii mentionat, in cazul infiintarii popririi
asiguratorii, cu exceptia popririi asiguratorii asupra sumelor din conturile bancare.

20. Executarea silita mobiliara

Sunt supuse executarii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu exceptiile prevazute de lege. Nu se
supun executarii silite:
a. Bunurile mobile de orice felcare servesc studiilor si la formarea profesionala
b. Bunurile strict necesare uzului personal sau casnic, precum si obiectele de cult religios
c. Combustibilul necesat pentru inclzit si pentru prepararea hranei
 d. Bunuri declarate neurmaribile
Bunurile nu se sechestreaza daca prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decat cheltuielile
executarii silite. Prin sechestrul infiintat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobandeste un drept de gaj
care confera acestuia in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de gaj in sensul prevederilor
dreptului comun. De la data intocmairii pv de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cat timp
dureaza executarea silita debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decat cu aporbarea dta potrivit legii de
organul competent.

21. Executarea silita imobiliara

Sunt supuse executarii silite bunurile imobile proprietate a debitorului. In situatia in care debitorul detine
bunuri in prop comuna cu alte persoane, executarea silita se intinde numai asupra bunurilor atribuite
debitorului in urma partajului judiciar respectiv asupra sultei.
Ex sil. Se intinde si asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevaute de NCC. Bunurile accesorii nu pot fi
urmrite decat odata cu imobilul. In cazul debitorului persoana fizica nu poate fi supus executarii silite sptiul
minim locuit de debitor si fam sa, in conf cu normele legale in vigoare.
La instituirea sechestrului si in tot cursul ex sil. organul competent poate numi un administrator-sechestru,
daca aceasta masura este necesara pentru administrarea imobilului urmarit, a chiriilor, a arendei si a altor
venituri obtinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apararea in litigii privind imobilul respectiv.
Adm- sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori alta pesoane fizica sau juridica.

22. Contestatia la executarea silita

Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea
prevederilor prezentului cod de catre organele de executare silita, precum si in cazul in care aceste organe
refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii. Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului
executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o
instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta
procedura prevazuta de lege.
Contestatia de introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta. Aceasta
se poate face in termen de 15 zile, sub sanctiunea decaderii, de la data cand:
- Contestatorul a luat la cunostinta de executare ori de actul de executare pe care le contesta
- Contestatorul a luat la cunostinte de refuzul orgsnului de executare silita de a indeplini un act de
executare
- Cel interesat a luat cunostinta de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta
La judecarea contestatiei instanta citeaza si organul de executare silita in a carui raza teritoriala se gasesc
bbunurile urmarite ori, in cazul executarii prin proprire, isi are sediul sau domiciliul tertul poprit.
Daca admite contestatia de executare, instanta poate dispune anularea actului de executare contestat sau
indreptarea acestuia, anularea ori incetarea executarii insesi, anularea sau lamurirea titlului executoriu ori
efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata. In cazul respingerii contestatiei
contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare silita, la despagubiri pentru pagubele cauzate
prin intarierea executarii, iar cand contestatia a fost exercitata cu rea-credinta, el poate fi obligat si la plata
unei amenzi.

23. Taxa pe valoare adaugata

TVA este un impozit asupra consumului, intrucat nu este stabilita asupra averii. Ci asupra gradului de
consumare a acesteia. In asemenea conditii, justitia sociala, din punct de vedere fiscal, nu este realizata.
TVA nu pune in valoare principiul egalitatii prin impozit, ci, din potriva, principiul egalitatii in fata
impozitului.
Acesta se calculeaza pe baza lunara, ca diferenta intre TVA aferenta operatiunilor impozabile( TVA
colectata) si TVA aferenta achiziitiei de bunuri( TVA deductibila) si servicii de catre platitorul de TVA.
Pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se calculeaza, persoanele inregistrate ca
platitori de TVA trebuie sa intocmeasca si sa depuna la organul fiscal competent decontul TVA unde sunt
evidentiate, pe doua coloane tva colectata, si deductibila. Tva este guvernata de principiul teritorialitatii
impunerii, in sensul in care este aplicabil regimul legal al TVA in statul pe al carui teritoriu este considerata
a fi fost efectuata operatiunea impozabila.
In ceea ce priveste cota standard TVA, conform art. 291 CF, aceasta de aplica asupra bazei de impozitare
pentru operatiunile impozabile care nu sunt scutite de taxa sau care nu sunt supuse cotelor reduce, nivelul
acesteia fiind:
- 20% incepand cu 1 ianuaria 2016, si pana la data de 31 decembrie 2016
- 19% incepand cu data de 1 ianuaria 2017
Cota redusa de 9% se aplica asupra bazei de impozitare doar pentru anumite prestari de servicii sau funizari
de bunuri cum ar fi cele din domeniul medical, iar cota de 5% se aplica de asemenea doar pentru anumite
prestari de servici sau furnizari de bunuri ca de exemplu cele din domeniul invatamantului.

24. Taxele vamale

Taxele vamale formeaza o a doua categorie de venituri bugetare si reprezinta plata efectuata de parsoanele
fizice si juridice pentru seviciile prestate acestora de institutiile publice.
Trasaturile taxelor vamale:
- Reprezinta plata neechivalenta pentru servicile sau lucrari efectuate de diverse organe sau instutii
publice
- Taxele au rolul de a acoperi cheltuielile necesare sevciilor solicitate
- Subiectul platilor este precis determinat din mom cand acesta solicita efectuarea activitatii de catre
organul sau institutia de stat
Obligatia de a plati taxele vamale este o obligatie juridica pentru ca este prevazuta de normele juridice in
vigoare si potrivit carora neindeplinirea obligatiei respective atrage raspunderea juridica si silita de a plati
taxele neachitate integral sau la termen legal.
Functiile indeplinite de taxele vamale:
- Instrument fiscal- taxa vamala este acordata in special in calitatea sa de impozit perceput asupra
tranzactiilor cu produse care trec frontiera, calitate in care, perceperea acestuia este avantajoasa
pentru un stat, intrucat, ca impozit fiscal, taxa vamala majoreaza veniturile bugetare.
- Instrument de politica comerciala- in cadrul negocierilor comerciale, statele isi acorda concesii ce
constau in reducerea reciproca a nivelului taxelor vamale la importul anumitor produce care intrau in
negocieri.

Efectul taxelor vamale:

a. Efect asupra venitului bugetar de formare a veniturilor statului
b. Efect asupra consumului inter
c. Efect asupra raportului de schimb al tarii
d. Efect de protejare a economiei nationale sau productiei interne
e. Efect de competitivitate
f. Efecte asupra veniturilor diferitelor categorii sociale
g. Efecte asupra costurilor

25. Inspectia fiscala si cazierul fiscal

 Inspectia fiscala are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalitatii si conformitatii
declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitatii ndeplinirii obligatiilor de catre contribuabili, a respectarii
prevederilor legislatiei fiscale si contabile, stabilirea diferitelor obligatiilor de plata, precum si a accesoriilor
aferente acestora. Inspectia fiscala se exercita exclusiv, nemijlocit si nengradit prin Agentia Nationala de
Administrare Fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei
publice locale, conform dispozitiilor prezentului titlu, ori de alte autoritati care sunt competente, potrivit
legii, sa administreze impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
Inspectia fiscala are urmatoarele atributii:
constatarea si investigarea fiscala a tuturor actelor si faptelor rezultnd din activitatea
contribuabilului supus inspectiei sau altor persoane privind legalitatea si conformitatea declaratiilor
fiscale, corectitudinea si exactitatea ndeplinirii obligatiilor fiscale, n vederea descoperirii de elemente
noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
analiza si evaluarea informatiilor fiscale, n vederea confruntarii declaratiilor fiscale cu informatiile
proprii sau din alte surse;
sanctionarea potrivit legii a faptelor constatate si dispunerea de masuri pentru prevenirea si
combaterea abaterilor de la prevederile legislatiei fiscale.

Inspectia fiscala se exercita asupra tuturor persoanelor fizice sau juridice, indiferent de forma lor de
organizare, care au obligatii de stabilire, retinere si plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume
datorate bugetului general consolidat, prevazute de lege. Selectarea contribuabililor ce urmeaza a fi supusi
inspectiei fiscale este efectuata de catre organul fiscal competent. Contribuabilul are obligatia sa colaboreze
la constatarea starilor de fapt fiscale. Acesta este obligat sa dea informatii, sa prezinte la locul de desfasurare
a inspectiei fiscale toate documentele, precum si orice alte date necesare clarificarii situatiilor de fapt
relevante din punct de vedere fiscal. La ncheierea inspectiei fiscale, organul fiscal va prezenta
contribuabilului constatarile si consecintele lor fiscale, acordndu-i acestuia posibilitatea de a-si exprima
punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu exceptia cazului n care bazele de impozitare nu au suferit nici o
modificare n urma inspectiei fiscale sau a cazului n care contribuabilul renunta la acest drept si notifica
acest fapt organelor de inspectie fiscala.

Formele si ntinderea inspectiei fiscale

inspectia fiscala generala, care reprezinta activitatea de verificare a tuturor obligatiilor fiscale ale unui
contribuabil, pentru o perioada de timp determinata;
inspectia fiscala partiala, care reprezinta activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligatii
fiscale, pentru o perioada de timp determinata.
Metodele realizarii inspectiei fiscale
verificarea prin sondaj, care consta n activitatea de verificare selectiva a documentelor si
operatiunilor semnificative n care sunt reflectate modul de calcul, de evidentiere si de plata a
obligatiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;
verificarea exhaustiva, care consta n activitatea de verificare a tuturor documentelor si operatiunilor,
care stau la baza modului de calcul, de evidentiere si de plata a obligatiilor fiscale
controlul electronic, care consta in activitatea de verificare a contabilitatii si a surselor acesteia,
prelucrate in mediul electronic, utilizand metode de analiza, evaluare si testare asistate de instrumente
informatice specializate.

Cazierul fiscal se utilizeaza in scopul prevenirii si combaterii evaziunii fiscale, precum si

eficientizarii de catre organele fiscale a procesului de administrare a impozitelor, taxelor, contributiilor si
altor venituri datorate de catre contribuabili, prin asigurarea accesului la informatii care releva modul de
respectare a legislatiei fiscale, contabile, vamale si a disciplinei financiare de catre contrib.
Acesta tine evidenta persoanelor fizice si juridice, precum si a asociatilor, actionarilor si
reprezentantilor legali ai persoanelor juridice, care au savrsit fapte sanctionate de legile financiare, vamale
si de disciplina financiara. Cazierul fiscal se organizeaza de catre Ministerul Finantelor Publice la nivel
central, iar la nivel local de catre directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului
Bucuresti ori de catre Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili. La nivelul Ministerului
Finantelor Publice se organizeaza cazierul fiscal national, n care se tine evidenta contribuabililor de pe
ntregul teritoriu al Romniei, iar la nivelul directiilor generale ale finantelor publice judetene si a
municipiului Bucuresti, se organizeaza cazierul fiscal local, n care se tine evidenta contribuabililor care au
domiciliul/sediul n raza teritoriala a acestora. n cazierul fiscal se nscriu date privind:
sanctiuni aplicate contribuabililor pentru savrsirea faptelor2 de ncalcare a legislatiei vamale,
financiare si de disciplina financiara, ramase definitive si irevocabile potrivit prevederilor legale n
vigoare;
masuri de executare silita aplicate contribuabililor n legatura cu faptele aratate mai sus, ramase
definitive si irevocabile potrivit prevederilor legale n vigoare;
nscrierea datelor n cazierul fiscal se face pe baza hotarrilor judecatoresti definitive si irevocabile.

26. Evaziunea fiscala. Notiune, forme, regim juridic, modalitati.

Evaziunea fiscala reprezinta ansamblul sustragerilor intentionate de la obligatiile fiscale, comise nu prin
incalcarea directa a legii, ci prin eludarea, prin ocolirea ei, cu ajutorul unor acte simulate si numai aparent
reale. SAU poate fi definita ca fiind sustragerea prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la plata
impozitelor, taxelor si altor sume datorate bugetului general consolidat de catre pers fizice si juridice romane
sau straine.
Dupa modul in care se procedeaza in activitatea de evitare a reglementarilor fiscale se face diferentiere intre:
- Evaziunea fiscala legala prin aceasta se intelege actiunea contribuabilului de a ocoli legea,
recurgand la o combinatie neprevazuta a acesteia si deci tolerata. Aceasta forma nu este posibila
decat atunci cand legea este lacunara sau prezinta inadvertente. In cazul evaziunii legale,
contribuabilul incearca sa se plaseze intr-o pozitie cat mai favorita, pentru a beneficia in cat mai
mare masura de avantajele oferite de reglementarile fiscale in vigoare.
- Evaziunea fiscala frauduloasa(frauda fiscala) spre deosebide de evaziunea fiscala legala care consta
intr-o mentinere prudenta a sustragerii in limitele legale, frauda fiscala se savarseste prin incalcarea
flagranta a legii, profitandu-se de modul specific in care se face impunerea. Prin evaz fiscala ilicita se
intelege actiunea contribuabilului ce incalca prescriptia legala cu scopul de a se sustrage de la plata
impozitelor, taxelor si contributiilor cuvenite statului. Evaziunea fiscala este frauduloasa atunci cand
contribuabilul, obligat sa furnizeze date in sprijinul declaratiei in baza careia urmeaza a i se stabili
cota impozitului, recurge la disimularea obiectului impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei
impozabile sau folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului.

Evitarea caderii sub incidenta legii fiscale si, implicit, evitarea de a plati impozitul, poate si realizat prin 3
modalitati principale:
a. Legea fiscala asigura ea insasi evaziunea printr-un regim fiscal de favoare
b. Abtinerea contribuabilului de a indeplini activitatea, operatiunea sau actul impozabil
c. Folosirea de mijloace si metode care incalca in mod deschis legea fiscala

Dupa 1989, prima lege a evaz fisc a fost L87/1994, aparuta ca o necesitate in vederea combaterii anumitor
categorii de fapte favorizate de modificarile survenite in structura capitalului. In 2005 a fost adoptata noua
reglementare in materia evaz fiscale, L241/2005, pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.