REACŢII DE ETERIFICARE

1. REACŢII DE ETERIFICARE A MONOGLUCIDELOR, CU ALCOOLI

DIFERIŢI

2. FORMAREA OLIGOGLUCDELOR - LEGĂTURI GLICOZIDICE

1. Eterificarea este o reacţie specifică grupei de monoglucide. Acestea, la

nivelul grupelor semiacetal, dar şi a grupelor alcoolice, pot reacţiona cu
diferiţi alcooli, formând eteri. Alcoolul cu care glucoza reacţionează cel
mai rapid, şi , care are o mare importanţă în laboratoarele biochimice, este
metanolul. În cazul în care glucoza reacţionează cu metanolul la nivelul
fiecărei grupe OH libere, se formează pentametilul glucozei. Această
reacţie este foarte importantă pentru a recunoaşte glucoza în laborator.

În cazul în care monoglucidele reacţionează cu diferii alcooli, se obţin eteri

mixşti. O recţie caracteristică de eterificare este reacţia glucozei cu iodura de
metil. Se obţine tetra –O- glucopiranoza, eterificarea făcându-se la carbonul
2,3,4 şi 6.

Reacţiile de eterificare decurg în felul următor:

1
2
3
 Altă legătură glicozidică, de o excepţională importanţă pentru formarea
oligoglucidelor, este legătura glicozidică, mono şi dicarcarbonilică.

Înainte de a trece la prezentarea mecanismului de formare a legăturilor mono şi

dicarbonilice, voi da definiţiile lor, pentru a înţelege care este diferenţa dintre ele
şi cum determină caracteristicile chimice generale ale poliglucidei pe care o
generează.

a) Legătura monocarbonilică se formează prin eliminarea unei molecule de

apă dintre un OH semiacetal şi un OH alcoolic; rămâne liberă o grupare
semiacetalică, aceasta având proprietatea de a reduce soluţia Fehling.

b) Legătura dicarbonilică este legătura care se formează între 2

monoglucide, prin eliminarea unei molecule de apă dintre 2 grupări
semiacetalice; pentru că nu rămâne liberă nici o legătură OH
semiacetalică, diglucida rezultată este nereducătoare, deci, nu poate
reduce soluţia Fehling.

Voi prezenta formarea următoarelor diglucide:

 Maltoza

 Lactoza

 Celobioza

 Zaharoza

4
  Trehaloza

Maltoza se formează prin legătura glicozidică C1-C4. Este, deci, o diglucidă reducătoa-
re.

Reacţia de formare a diglucidelor, fie ele reducătoare sau nu, este o reacţie de
eterificare. Reacţia prin care se formează monoglucide, pornind de la oligo sau
poliglucide, este una de hidroliză.

5
 Importanţa acestor reacţii este aceea că, reacţia de eterificare , deci de formare a
oligo şi poliglucidelor este întâlnită în anaboliza glucidelor, de ex, în fotosinteză, când,
din glucoză, se sintetizează amidonul. Reacţia de hidroliză ( mai ales cea enzimatică,
se întâlneşte mai ales în cataboliza glucidelor, atunci când degradările acestora
pornesc din poliglucide. Logica acestei reacţii este eliberarea monoglucidelor
constituente, care vor intra în cicluri metabolice. Deşi, cea mai des utilizată monoglucidă
care este degradată este glucoza, alte monoglucide, ca manoza, galactoza. Fructoza,
pot fi utilizate în procese de izomerizare, de formare a glucozei, sau a altor componenţi
necesari în liniile metabolice respective.

Maltoza este diglucida formată din 2 molecule de α – glucopiranoză, legate glicozidic

C1-C4. Este produs de degradare în hidroliza enzimatică a amidonului.

Lactoza este zahărul din lapte, de altfel, singuril diglucid de origine animală. Este
formată din :β- galactopiranoză + α-glucopiranoză, prin legătura monocarbonilică C1-
C4.

6
 Celobioza este cea de-a 3-a diglucidă care se formează tot prin legătura dicarboilică
C1-C4, din 2 molecule de β- glucopiranoză. Celobioza este parte constituentă a
celulozei.

Zaharoza este o diglucidă nereducătoare. Este formată din α- glucopiranoză şi β-

fructofuranoză, legătură dicarbonilică, glicozidică, C1-C2.

7
Trehaloza este tot o diglucidă nereducătoare , formată din 2 molecule de α –
glucopiranoză, a 2-a moleculă fiind răsturnată şi răsucită. Însoţeşte celuloza.

Mecanimele de reacţie sunt următoarele:

8
9
10
11