Abilitatile personale/individuale pot contribui la dezvoltarea unei stime de sine positive/sanatoase.

Cand vine vorba de curriculumul pentru adolescentii cu deficiente de vedere, exista de cele mai
multe ori un conflict intre cerintele Curriculumului National si nevoia de adauga lectii care sa trateze
teme precum mobilitatea si ablitatile de dezvoltare personala (a se vedea Capitolul 17), alfabetul
braille sau tehnologia informatiei (TI). Adolescentii ar trebui sa fie consultati in legatura cu
prioritatile orarului si ar trebui sa li se ofere toate oportunitatile posibile pentru a-si dezvolta atat de
mult control asupra propriei educatii cat pot sa gestioneze. O peroana care urmeaza sa treaca la
etapa adolescentei trebuie sa fie incurajata sa isi assume responsabilitati in ceea ce priveste deciziile
legate de viata sa si exista, intr-adevar, o prevedere legala conform careia opiniile/parerile elevilor
cu nevoi educationale/educative (?) specialetrebuie luate in considerare in perioada de tranzitie de
la 14 la 16 ani.

Unele consecinte/urmari ale deficientei lor de vedere pot fi greu de acceptat pentru adolescent. De
exemplu e posibil ca ei sa nu vrea sa fie vazuti cum duc cu ei prin scoala un alphabet Braille
masiv/greoi sau nu isi doresc sa fie vazuti folosind un dispozitiv pentru persoane cu vedere scazuta
sau un baston pentru nevazatori. Spre deosebire de elevii care au mai putina incredere in ei, elevii cu
o stima de sine ridicata se obisnuiesc mai usor cu idea ca sunt diferiti fata de colegii lor/altfel decat
colegii lor. E posibil ca scoala sa fie nevoita sa elaboreze o strategie care sa adreseze aceasta
problema delicata.

Erikson, citat de catre Bee (1985), spune ca preocuparea de baza in adolescenta este obtinerea unei
identitati/unui sentiment al identitatii in timp ce incearca sa evite/sa tina la distanta sentimentele de
confuzie si numeste sexualitatea si viitoarele ocupatii/profesii ca fiind surse de conflict. Rezolvarea
acestor conflicte legat de temele mentionate mai sus se realizeaza pe o perioada mai lunga de timp
si poate sa contina/cuprinda/implice o perioada de indecizie/nehotarare, dar un bun rezultat joaca
in rol foarte important in a-i ajuta pe adolecenti o identitate complete/intreaga/cuprinzatoare.
Persoanele care trec de adolescenta si care nu au invatat sa infrunte/sa faca fata/sa tina piept
provocarilor cauzate de aceste conflicte pot sa sufere in viata de adult/ca adulti de o stima de sine
scazuta si de lipsa unui sens in viata.

In perioada acestor ani plini de agitatie majoritatea adolescentilor trebuie sa traiasca diferite
experiente pentru a-si forma o personalitate care sa se diferentieze de cea a paritilor lor. Este din ce
in ce mai posibil ca aceste experiente sa provoace probleme permanente/de lunga durata. Multi
copiii experimenteaza cum e sa foloseasca droguri, sa bea alcool, sa fumeze/ experimenteaza cu
droguri, alcool si tigari in perioada in care sunt inca elevi si continua aceste obiceiuri si cand devin
adulti. Deoarece exista tot mai putine locuri de munca pentru tinerii cu dizabilitati, fenomenul
drogurilor este vazut/perceput de unii adolescenti ca solutie care le ofera o identitate ce simt ca nu
poate fi obtinuta prin alte mijloace. Totusi problemele latente/implicite care se rezolva in acest fel e
posibil sa reapara/iasa din nou la suprafata mai tarziu.

Neavand adevarate oprtunitati pentru a exercita controlul asupra vietii lor si a lua decizii pe cont
propriu e posibil ca tinerii cu deficente de vedere sa aleaga un mod nesanatos si in fond
nesatisfacator pentru a-si exprima personalitatile. De cele mai multe ori adolescentii cu deficente
beneficiaza de pe urma unui mediu care are ca elemente esentiale critica constructive si feedbackul
pozitiv. Acestia trebuie sa se simta admirati si apreciati insa trebuie sa aiba si o modalitate de a-si
masura propria performanta, comportamentul si oportunitatile de a lua initiative si sa ia decizii
legate de educatia lor.