Sunteți pe pagina 1din 58

METODE EXPERIMENTALE

IN INGINERIA GEOTEHNICA

modelare in inginerie geotehnica

Prof. dr. ing. Horatiu POPA

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA

CUPRINS

Modelare teoretica si fizica.


Modelare fizic n laborator. Obiective. Reprezentativitate.
Legi de similitudine ntre model i prototip.
Modele clasice i modele centrifugate. Domenii de aplicare. Limitri. Exemple.
Constituirea modelelor n laborator. Reconstituirea masivelor de pmnt (nisip, argil,
materiale intermediare). Modelarea elementelor structurale.
Instrumentarea modelelor: msurarea eforturilor i deformaiilor.
Instrumente miniaturizate pentru modele de laborator: penetrometru, presiometru, vane
test, T-bar.
Modele supuse aciunii seismice: simulatoare de seism (mbarcabile n centrifug), mese
vibrante.
Modele experimentale la scar real. Obiective. Exemple.
Instrumentarea modelelor la scar real i a lucrrilor definitive.
ncrcarea de prob pe piloi i barete.
Monitorizarea lucrrilor.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 2


Modelarea teoretica sau fizica

- modelarea reprezinta o parte implicita a muncii de proiectare


inginereasca dar multi ingineri nu sunt constienti de faptul ca fac
presupuneri in ceea ce priveste comportarea structurilor proiectate,
precum si de natura, respectiv consecintele acestor presupuneri;

- multi ingineri recurg la modelarea numerica in munca lor, dar


foarte putini se gandesc la aproximarile si presupunerile care sunt
implicite intr-o astfel de modelare (cu atat mai putin la natura
modelelor constitutive folosite);

- foarte multi ingineri nu sunt constienti probabil de posibilitatile si


implicatiile modelarii fizice atat sub forma clasica (gravitatie simpla)
cat si sub forma gravitatii multiple (modele centrifugate).

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 3

Generalitati
Modelul reprezinta o simplificare adecvata a realitatii.

Abilitatea in modelare este data de gasirea nivelului corespunzator


de simplificare recunoasterea aspectelor care sunt importante si a
celor cu importanta scazuta.

De foarte multe ori inginerii nu sunt constienti de simplificarile facute


si problemele pot sa apara datorita faptului ca presupunerile
adoptate sunt necorespunzatoare intr-un caz particular.

Ingineria este fundamental legata de modelare.

A fi inginer consta in a gasi solutii pentru probleme reale nu este


suficient sa privim in jur pana cand vom intalni o problema pe care
credem ca o putem rezolva.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 4


Generalitati

Este necesar sa se poata privi problema in esenta si sa se identifice


aspectele cheie care trebuie modelate care reprezinta de fapt acei
parametri de care trebuie sa se tina seama in analiza si proiectare.

Un aspect important in judecata inginereasca il reprezinta


identificarea acelor parametri despre care se crede ca pot fi neglijati
fara sa se piarda din siguranta.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 5

Modele empirice

Modelele empirice reprezinta una din cele mai vechi abordari in


ingineria geotehnica, in particular, si in inginerie, in general.

Din cauza complexitatii pamanturilor, metodele si modelele empirice


se regasesc des in ingineria geotehnica.
In general, este vorba mai degraba de tehnici empirice sau semi-
empirice, decat de modele empirice.

Importanta este data de faptul ca aceste tehnici au fost stabilite in


scopul obtinerii unor raspunsuri satisfacatoare, chiar daca explicatia
logica nu este intotdeauna continua.

Prescrierea unor medicamente este bazata pe cunoasterea faptului


ca acestea dau rezultate, fara sa fie necesara cunoasterea exacta a
modului in care actioneaza.
METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 6
Modele empirice
Factorul de corectie pentru VANE TEST
Proiectarea in inginerie geotehnica este bazata pe calculul la stari
limita. Acest fapt presupune estimarea valorii rezistentei la forfecare
a terenului care asigura protectia impotriva unui colaps (cedari).
Factorul de siguranta in evaluarea rezistentei de calcul este stabilit
pe baza experientei.

De exemplu, capacitatea portanta ultima pentru o fundatie de


suprafata pe o argila, care este caracterizata de o coeziune in
conditii nedrenate cu este:
qu = N c c u + qs

unde: Nc = factor de capacitate portanta;


qs suprasarcina la nivelul talpii fundatiei.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 7

Modele empirice
Factorul de corectie pentru VANE TEST

In concluzie, daca se poate determina coeziunea argilei in stare


nedrenata, se poate estima capacitatea portanta a fundatiei.
Calcule similare pot fi realizate pentru alte structuri geotehnice, de
exemplu ramblee sau excavatii.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 8


Modele empirice
Factorul de corectie pentru VANE TEST
Determinarea rezistentei la forfecare poate fi facute prin teste de
laborator sau in-situ. Multe dintre determinari nu tin seama insa de
anumiti factori, cum este, de exemplu, anizotropia terenului.

Anumite determinari masoara rezistenta terenului in mod particular:


daca rezistenta la forfecare in conditii nedrenate pe termen scurt
este necesara, atunci VANE TEST este cel mai indicat.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 9

Modele empirice
Factorul de corectie pentru VANE TEST
VANE TEST masoara o rezistenta combinata, luand in considerare atat
forfecarea pe suprafata orizontala cat si pe cea verticala (cilindru de
diametru d si inaltime h).
Este necesara stabilirea unui model de forfecare pentru determinarea
rezistentei la forfecare. O simpla presupunere a unei rezistente la
forfecare uniforme pe intreaga suprafata a cilindrului respectiv permite
scrierea expresiei:

T = 1/6[cud3(1+3h/d)]

VANE TEST masoara rezistenta in cateva secunde; in realitate o


structura geotehnica se realizeaza in saptamani sau luni de zile, iar in
plus permeabilitatea terenului trebuie sa fie suficient de mica pentru a
putea fi considerate conditiile nedrenate.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 10


Modele empirice
Factorul de corectie pentru VANE TEST
Pe baza comparatiilor conditiilor de cedare estimate (sau ale limitelor de
siguranta la cedare) pentru excavatii si ramblee, Bjerrum (1972) indica
necesitatea aplicarii unui factor de corectie, , pentru rezistenta la
forfecare obtinuta prin VANE TEST.
Aceste factor depinde de plasticitatea pamantului.

cu(proiectare) / cu(vane test) =

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 11

Modele empirice
Factorul de corectie pentru VANE TEST
In general, VANE TEST (pentru Ip > 0.2) supraestimeaza rezistenta la
forfecare care este in general mobilizata la cedare.

Acest factor de corectie a fost determinat empiric si poate fi aplicat cu un


grad ridicat de incredere in proiectarea la stari limita a rambleelor si
excavatiilor, acestea reprezentand structurile geotehnice pentru care s-
au facut observatiile in determinarea lui .

Cu toate acestea, nu este indicata extrapolarea si pentru alte categorii


de lucrari.

In concluzie, este vorba de o corectie empirica a rezistentei la forfecare,


masurata intr-un mod particular pentru a oferi date pentru proiectarea
unor anumite lucrari (aplicatia este foarte specifica).

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 12


Modele empirice
Presiunea conventionala
STAS 3300/2-85. Calculul terenului de fundare in cazul fundarii directe

Dimensionarea fundatiilor de suprafata se realizeaza pe baza presiunilor


conventionale.

- predimensionare;
- dimensionarea definitiva numai a fundatiilor pentru constructii cu
iportanta redusa si amplasate pe terenuri bune de fundare.

pef pconv

pconv - stabilita empiric in functie de tipul terenului;


- se aplica corectii in functie de adancimea de fundare si de
latimea fundatiei.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 13

Modele empirice

Utilizarea modelelor empirice 2 motive principale:

- proiectarea geotehnica nu poate inceta si astepta dezvoltarea unor noi


modele mai riguroase;

- chiar atunci cand exista modele teoretice nu este intotdeauna facila


aplicarea lor in conditiile limita corespunzatoare unei probleme specifice.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 14


Modele teoretice
Odata formulat un model teoretic exista 2 posibilitati de
aplicare:

- conditiile limita ale problemei sunt cunoscute si se poate obtine un


rezultat analitic exact;

sau

- conditiile limita nu sunt cunoscute si se recurge la un calcul numeric.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 15

Modelare numerica
Modelarea numerica implica in mod uzual inlocuirea
continuitatii problemei studiate printr-o problema similara
pentru care solutia este obtinuta intr-un numar finit de puncte
in spatiu si timp.

- calitatea rezultatelor modelarii numerice depinde in mod direct de


calitatea aproximarii numerice: densitatea discretizarii si functiile
matematice de interpolare.

- in concluzie, rapiditatea si costul modelarii numerice vor depinde de


acestea.

- in general, este indicat in prealabil ca modelul numeric sa fie verificat


pentru un caz pentru care este cunoscut rezultatul exact; abia apoi se
poate avea incredere in aplicarea modelului.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 16


Modele constitutive
Modelarea numerica nu este necesara doar pentru cazurile in care
nu sunt controlate conditiile limita.
Adesea, mult mai importante sunt idealizarile referitoare la
comportarea materialelor, in speta a pamantului.

- pamanturile au un caracter putenic neliniar; utilizarea elasticitatii liniare


ofera un raspuns total necorespuzator in comparatie cu raspunsul
observat.

- neliniaritatea poate avea un efect important asupra interactiunii intre


structuri geotehnice invecinate.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 17

Modelare fizica
Modelarea fizica joaca un rol fundamental in dezvoltarea
intelegerii geotehnice.

- modelarea fizica poate fi considerata ca partea de observatie


dintr-un ciclu de intelegere practica ; modelarea teoretica formeaza
partea de predictie .

intelegere predictie

observatie

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 18


Modelare fizica
- modelarea fizica este realizata pentru validarea ipotezelor empirice si
teoretice.

- construirea unei structuri geotehnice reprezinta in speta o modelare


fizica: proiectarea geotehnica se bazeaza pe ipoteze in ceea ce
priveste comportarea structurii, iar aceasta poate fi urmarita
(monitorizata) oferind informatii generale sau de detaliu, in functie de
gradul de monitorizare.

- o monitorizare mai extinsa (de exemplu urmarirea deformatiilor sau a


variatiilor presiunii interstitiale) poate oferi informatii sigure despre
modul in care materialele geotehnice se comporta. Intelegerea acestor
observatii pot conduce in final la imbunatatirea unor viitoare proiectari
sau modelari.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 19

Modelare fizica
Incercarile de laborator pe probe mici de pamant (triaxial, forfecare
directa etc.), precum si determinarile in-situ (masuratori geofizice,
penetrari, presiometrie etc.) presupun un anumit model pentru modul in
care pamantul va raspunde solicitarilor.
In cele mai multe cazuri modelele utilizate sunt bazate pe experienta
exista modele de comportare care au fost utilizate pentru diferite
materiale in trecut si in acest mod se stabilesc particularitatile de
incercare: treptele de incarcare, nivelele de eforturi asteptate,
traductorii de utilizat.
Rutina in testare incearca in permanenta sa potriveasca un model
existent unui material sau unui set de date.
Este mai putin uzuala demonstrarea ca un model nu corespunde sau
incercarea de obtinere a unor informatii care ar putea conduce la
imbunatatirea modelului.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 20


Modelare fizica

- este realizata pentru a studia aspecte particulare ale comportarii


unui prototip.
Posibilitati:
1. modelare la scara reala:
- toate aspectele prototipului sunt reproduse la scara reala:
geometrie, materiale, solicitari;
- dezavantaje legate de rapiditatea experimentarilor, controlul
detaliilor modelului si bineinteles de pret.

2. modelare la scara redusa:


- implica realizarea unor studii parametrice in care parametrii cheie
ai modelului sa fie variati in scopul evidentierii efectului lor asupra
comportarii;
- acest lucru presupune un numar mare de diferite incercari ale
modelului, cu o repetitie a aceluiasi test idividual suficienta pentru a
se asigura increderea in rezultatele obtinute.
METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 21

Modelare fizica
Modelare la scara reala
Termenul de modelare fizica este asociat, in mod uzual, cu
realizarea unor incercari pe un sistem geotehnic complet.

Atunci cand exista o neincredere in modelul teoretic, pentru ca


ipotezele utilizate sunt neclare sau raspunsul materialelor implicate
prea complex, modelarea fizica poate reprezenta o cale mai adecvata.

Modelarea fizica poate utiliza materialele geotehnice reale; in acest


mod necesitatea unor modelari teoretice ale comportarii lor dispare.

Modelarea fizica poate oferi date pentru validarea unor abordari de


modelare analitica si creaza bazele pentru extrapolarea de la modelul
fizic la prototipul geotehnic. De altfel, asa cum a fost mentionat, un
prototip instrumentat si monitorizat poate reprezenta el insusi un model
fizic.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 22


Modelare fizica
Modelare la scara reala
In mod logic, daca se realizeaza o modelare fizica pentru ca nu se stie
cu siguranta cum sa se reproduca detaliile structurii geotehnice, atunci
modelul la scara reala reprezinta cea mai buna strategie.

Incercarile pe modele la scara reala sunt utilizate in general pentru


structuri geotehnice a caror comportare este atat de dependenta de
detaliile structurii si ale terenului (formarea acestora), incat este
imperativa utilizarea terenului natural.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 23

Modelare fizica
Modelare la scara reala
Intelegerea comportarii pilotilor sub solicitari este buna, dar cu toate
acestea exista o temere ca modelele teoretice utilizate nu sunt pe
deplin corecte.
De altfel, incertitudinile pot fi legate de modul in care executarea pilotilor
(forare, batere, vibrare etc.) interactioneaza cu terenul si determina
perturbari in acesta (starea de eforturi) si in final modifica comportarea
viitorilor piloti.

Din acest motiv, incercarile pe piloti de proba sunt obligatorii prin norme.
Chiar si Eurocodul 7 (SR EN 1997:2004) indica ca proiectarea pilotilor
trebuie facuta sau verificata pe baza incercarilor pe piloti.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 24


Modelare fizica
Modelare la scara reala
Iata ca cerintele din Eurocodul 7 se inscriu in ciclul predictie,
observatie, intelegere . Modelul de proiectare trebuie sa fie modificat
pe baza experientei dobandite in urma unor incercari pe model fizic la
scara reala.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 25

Modelare fizica
Modelare la scara reala
Principalul avantaj al modelelor la scara naturala este dat de faptul ca
se lucreaza in conditii reale de teren: pamanturi reale, solicitari reale,
nivele de eforturi reale etc.

- Asupra unor aspecte exista control in special legate de dimensiunile


structurii.
- Exista insa aspecte mai putin controlabile conditiile de teren.
Aceste lucruri pot constitui in final un dezavantaj important.

Daca nu se cunosc in detaliu conditiile de teren, atunci nu se stie sigur


cum sa se intocmeasca modelul teoretic si nu se poate aprecia daca
discrepantele intre experiment si teorie sunt datorate unor deficiente ale
modelului teoretic sau unor necunoasteri ale conditiilor de teren.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 26


Modelare fizica
Modelare la scara reala
Acesta reprezinta dezavantajul major al modelarii fizice la scara reala.
Celelalte dezavantaje sunt legate de costuri si de rapiditate.

Din aceste motive, modelarea fizica la scara redusa este preferata si


mult mai intalnita. Aceasta permite realizarea unui numar mult mai mare
de incercari si pentru variabile mai numeroase.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 27

Modelare fizica
Modele la scara redusa

Daca modelarea fizica este realizata la orice alta scara decat cea
reala, atunci problema principala consta in stabilirea validitatii
modelului si asigurarii ca se dispune de o cale de extrapolare a
comportarii observate a modelului la comportarea prototipului.

Existenta unui model teoretic de control pentru interpretarea


modelului fizic la scara redusa este in acest caz mult mai importanta
decat in cazul modelarii fizice la scara reala.

Intelegerea legilor de similitudine (a diferentelor de scara) si a


analizei dimensionale care le controleaza este esentiala.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 28


Modelare fizica
Modele la scara redusa

Marele avantaj al modelelor la scara redusa este cel al controlului


asupra tuturor detaliilor modelului.
- se poate alege pamantul utilizat astfel incat sa fim siguri ca se
dispune de toate datele necesare pentru caracterizarea
comportamentului mecanic;
- se pot stabili conditiile limita si de incarcare astfel incat sa se
cunoasca cu precizie cum sunt aplicate incarcarile si ce se intampla
la limitele modelului.

Problema care va fi modelata teoretic in paralel cu modelarea fizica


este astfel bine definita.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 29

Modelare fizica
Modele la scara redusa

Alte avantaje:

- sunt necesare cantitati reduse de pamant;


- caile de drenare sunt scurte, in consecinta durata incercarilor este
de asemenea scurta;
- posibilitatea de repetare a incecarilor cu studiul efectului unor
parametrii diferiti;
- costurile sunt mult inferioare unei incercari pe modele la scara
reala.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 30


Modelare fizica
Modele la scara redusa
Dimensiunea modelului constituie in acelasi timp un avantaj cat si
un dezavantaj.

Daca un anumit prototip trebuie modelat atunci este necesara o scara


a dimensiunilor.
- ex: o scara tipica este 1:100 un prototip avand 10 m inaltime este
reprezentat printr-un model de 100 mm inaltime.

- structura terenului natural (de exemplu o stratificatie alternanta de


praf si argile) cu o spatiere a alternantei de cateva zeci de milimetri ar
trebui sa fie modelata cu o spatiere de cateva zeci de microni;
- daca se utilizeaza un material granular care are dimensiunea
particulei de ordinul milimetrilor (ex. nisip), raportul fata de
dimensiunea structurii este de ordinul 103. Utilizarea aceluiasi material
in modelarea fizica modifica acest raport la ~10. Acest raport poate fi
prea mic pentru ca sa garanteze un raspuns corect in modelarea fizica.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 31

Modelare fizica
Modele la scara redusa
Dimensiunea modelului constituie in acelasi timp un avantaj cat si
un dezavantaj.

Exista posibilitati prin care astfel de dificultati sa fie rezolvate; important


este faptul ca acestea nu pot fi ignorate.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 32


Modelare fizica
Modele la scara redusa

- necesare studii parametrice prin care parametrii cheie ai modelului


sunt variati in scopul determinarii influentei lor asupra
comportamentului general;

- aceeasi incercare este repetata de multe ori in scopul confirmarii si


a cresterii increderii asupra rezultatelor obtinute.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 33

Modelare fizica
Modele la scara redusa

Este obligatorie cunoasterea modului in care trebuie extrapolate


observatiile facute pe modelul redus la prototip;

- daca comportarea materialului este liniara si omogena sub


incarcarile aplicate pe modelul redus (corespunzatoare incarcarilor
pe prototip) atunci problema se reduce la o simpla utilizare a scarii
de reducere a modelului pentru a extrapola observatiile la prototip,
iar detaliile modelului pot fi lipsite de importanta;

- aceasta depinde insa de detaliile modelului teoretic care sta la


baza modelarii fizice; analiza dimensionala este importanta.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 34


Modelare fizica
Modele la scara redusa

Este obligatorie cunoasterea modului in care trebuie extrapolate


observatiile facute pe modelul redus la prototip;

- daca comportarea materialului este neliniara sau structura


geotehnica ce urmeaza a fi studiata contine mai multe materiale
care interactioneaza unele cu altele, atunci dezvoltarea unui model
teoretic de baza devine mult mai dificila;
- cunoasterea si intelegerea naturii comportamentului asteptat
devine vitala, astfel incat detaliile modelului redus sa fie stabilite
corect si regulile necesare a fi aplicate pentru extrapolarea
observatiilor sa fie clare.

Este necesara cunoasterea si intelegerea legilor de


similitudine.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 35

Modelare fizica
Analiza dimensionala
Analiza dimensionala a unei probleme consta in reducerea
numarului de variabile care trebuie studiate in scopul intelegerii
acelei probleme.
- cheia consta in incercarea de a crea ecuatii omogene din punct de
vedere dimensional a caror forma nu depinde de unitatile de
masura.
Teorema lui Buckingham: In cazul in care o ecuatie este
dimensional omogena, ea poate fi redusa la o relatie intre un set
complet de produse adimensionale
Analiza dimensionala permite o eficientizare a studiilor parametrice,
relevand variabilele care sunt cu adevarat independente. Creeaza,
de asemenea, o baza de extrapolare a observatiilor de la o scara la
alta scara a dimensiunilor.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 36


Modelare fizica
Analiza dimensionala exemplu: taluz in teren pur coeziv
Se considera factorul de siguranta F. Variabilele care trebuie luate in
considerare sunt:
- factorul F (adimensional, [1]);
- inaltimea H a taluzului (lungime, [L]);
- unghiul al taluzului (adimensional, [1]);
- coeziunea in conditii nedrenate cu (dimensional, FL-2);
- greutatea volumica (dimensional, FL-3)

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 37

Modelare fizica
Analiza dimensionala exemplu: taluz in teren pur coeziv
se poate nota: F = f(H, , cu, )
sau

dimensional: [1] = f([L], [1], [FL-2], [FL-3])

- o rapida privira indica faptul ca singurul grup adimensional posibil este


cu/H, ceea ce inseamna ca ecuatia care guverneaza problema este:

F = f (cu/H, ), iar numarul variabilelor de luat in considerare scade la 2

Factorul de siguranta F este interesant in asociere cu rezistenta la


forfecare a pamantului acesta indica nivelul posibil de reducere a
rezistentei la forfecare astfel incat sa nu fie pusa in pericol stabilitatea
taluzului (F = 1).

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 38


Modelare fizica
Analiza dimensionala exemplu: taluz in teren pur coeziv
In concluzie rezultatele sunt in concordanta cu experienta geotehnica.
Taylor (1948) arata ca numarul de stabilitate cu/H este o functie de
unghiul taluzului si de adancimea D a stratului rezistent (roca de
baza). Astfel, este necesara introducerea unui alt grup adimensional
D/H care caracterizeaza un alt aspect al geometriei taluzului.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 39

Modelare fizica
Analiza dimensionala exemplu: taluz in teren pur coeziv
In aceste conditii ecuatia care guverneaza problema devine:
cu/FH = f(, D/H)

O consecinta practica in ceea ce priveste modelarea fizica este


urmatoarea: pentru a mentine aceleasi conditii de siguranta in model ca
si in prototip, trebuie mentinute constante nu numai geometria (unghiul
), cat si grupul adimensional cu/H.

Daca inaltimea H este redusa (model la scara redusa) si daca este


mentinut neschimbat, atunci, la prima vedere, rezistenta la forfecare cu
trebuie redusa cu aceeasi proportie pentru a ramane in aceleasi conditii
de siguranta ca si in cazul prototipului.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 40


Modelare fizica
Analiza dimensionala exemplu: taluz in teren pur coeziv
Insa, greutatea volumica nu reprezinta o cantitate fundamentala. Ea
provine din produsul dintre densitatea si acceleratia gravitationala g.

In timp ce este direct legata de structura si tipul terenului, acceleratia


g poate fi modificata si controlata artificial prin centrifugare.

Relatia anterioara poate fi scrisa astfel intr-o forma fundamentala:


cu/FgH = f(, D/H)
iar concluzia finala in ceea ce priveste modelarea fizica la scara redusa
este:

pentru mentinerea conditiilor de siguranta ca si in cazul prototipului,


trebuie marita acceleratia g cu acelasi nivel (scara) de reducere a lui H.
Astfel, rezistenta la forfecare cu si densitatea pot fi mentinute
neschimbate.
METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 41

Modelare fizica
Analiza dimensionala exemplu: incercarea cu conul
Incercarea cu conul reprezinta o determinare rapida a rezistentei la
forfecare in conditii nedrenate.

Adancimea de penetrare d depinde de masa m a conului, de coeziunea


nedrenata cu a pamantului si de geometria conului reprezentata de
unghiul la varf .

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 42


Modelare fizica
Analiza dimensionala exemplu: incercarea cu conul
Se poate concluziona ca ecuatia care guverneaza procesul de infigere
a conului este:
cud2/mg = f() = k
pentru un anumit con, k = const.
Incercarea cu conul este utilizata si pentru determinarea limitei
superioare de plasticitate wL.
Studii amanuntite (Wood, 1985) au aratat ca pentru = 30o , m = 80 g
si k30 = 0.85, toate pamanturile coezive aflate la umiditatea wL au
coeziunea cu = 1.7 kPa. Acelasi rezultat se obtine si pentru un con cu
= 60o , m = 60 g si k60 = 0.29.
In concluzie, incercarea cu conul de determinare a lui wL este in realitate
un index al rezistentei pamantului, ceea ce este extrem de folositor in
practica ingineriei geotehnice.
METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 43

Modelare fizica
Analiza dimensionala exemplu: consolidarea
In primele 2 exemple nu se cunoaste cu exactitate forma ecuatiei teoretice.
In cazul consolidarii monoaxiale (Terzaghi, 1925) ecuatia este cunoscuta:

unde: - u = presiunea apei din pori, [FL-2];


- cv coeficientul de consolidare, [L2T-1];
- t = timp, [T];
- z pozitie, [L].

Solutia ar trebui exprimata in termeni de presiune u ca proportie a unui efort


de referinta (presiunea initiala ui sau efortul total aplicat ) in functie de
pozitia z si de timpul t.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 44


Modelare fizica
Analiza dimensionala exemplu: consolidarea
Daca se considera lungimea de drenare a apei H pentru stratul consolidat,
atunci:
u = f(ui, z, t, H, cv)
iar, luand in considerare dimensiunile implicate in ecuatie, se poate
scrie mai eficient:

unde regasim factorul de timp T=cvt/H2 si daca se noteaza U = u/ui si


Z = z/H, atunci relatia devine:

solutia ecuatiei este generala si capabila pentru aplicare


intr-o problema oarecare de consolidare data (este
necesara stabilirea termenilor U, T, Z).

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 45

Modelare fizica
Analiza dimensionala exemplu: consolidarea

In acest mod, este necesar un singur set de observatii pentru un


pamant cunoscut pentru a fi in stare sa se calculeze un raspuns
asteptat pentru oricare alt tip de pamant.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 46


Modelare fizica
Analiza dimensionala exemplu: tasarea sub o fundatie

Se considera o fundatie circulara pe un teren elastic.

Tasarea va fi o functie de:


- P = incarcare; a = raza fundatiei;
- proprietatile elastice ale terenului: modulul volumetric K si modulul de
forfecare G (sau modulul lui Young E si coef. lui Poisson )
K = E / 3(1-2) G = E / 2(1+)

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 47

Modelare fizica
Analiza dimensionala exemplu: tasarea sub o fundatie
astfel: = f(P, a, K, G)
luand in considerare dimensiunile ecuatia poate fi rescrisa:

unde G/K depinde de coef. Poisson

Pe baza cunostintelor in ceea ce priveste comportarea materialelor


elastice se stie ca tasarea trebuie sa fie proportionala cu incarcarea,
astfel ca relatia poate fi scrisa:

sau

pentru un material dat ( = const.) va trebui realizata o singura incercare,


la orice scara, pentru a determina valoarea particulara a f().

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 48


Modelare fizica
Analiza dimensionala exemplu: tasarea sub o fundatie
De fapt problema are o solutie exacta ce se poate obtine prin
integrarea ecuatiei Boussinesq:

Analiza dimensionala nu poate determina constantele sau sa


detalieze functiile, dar poate indica calea de urmat.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 49

Modelare fizica
Analiza dimensionala exemplu: tasarea sub o fundatie
Cazul unei fundatii rectangulare LxB

- urmand acelasi principiu, se obtine:

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 50


Modelare fizica
Analiza dimensionala exemplu: tasarea sub o fundatie
In acest caz nu se mai cunoaste solutia exacta, dar se poate
determina solutia aproximativa (Poulos si Davis, 1974):

unde z este o functie de (, L/B)

Daca se extinde analiza pentru o fundatie flexibila, atunci tasarea va


depinde de pozitia punctului considerat pe suprafata fundatiei:

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 51

Modelare fizica
Analiza dimensionala exemplu: tasarea sub o fundatie
Daca se considera o fundatie circulara (raza r) atunci tasarea este
o functie de r. De asemenea, tasarea va depinde si de proprietatile
materialului din care este constituita fundatia.
In acest caz trebuie considerata rigiditatea la flexiune a fundatiei:

in acest caz ecuatia care controleaza tasarea devine:


= f(r, a, P, G, K, Dr) sau, prin analiza dimensionala:

sau, pe baza cunostintelor

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 52


Modelare fizica
Analiza dimensionala exemplu: tasarea sub o fundatie
Se poate concluziona pe cele anterioare ca se vor obtine tasari
similare in modelul fizic si prototip sub incarcari care respecta
scara de reducere, daca coeficientul lui Poisson al terenului este
acelasi in ambele cazuri si daca rigiditatea la flexiune Dr a
fundatiei respecta aceeasi scara ca si rigiditatea terenului,
respectiv raza fundatiei.

Daca se doreste si determinarea distributiei efortului :

= f(r, z, a, P, G, K, Dr) care, prin analiza dimensionala devine:

pentru conditii geometrice similare intre


model si prototip (aceleasi valori pt r/a si z/a)
efortul normalizat va fi acelasi.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 53

Modelare fizica
Analiza dimensionala exemplu: capacitatea portanta a unei fundatii
Se poate afirma, pe baza cunostintelor, ca deformatia terenului nu
este importanta si ca incarcarea ultima Pu va depinde de
geometria si dimensiunile fundatiei LxB, de adancimea de fundare
d, de proprietatile de rezistenta ale terenului si c, precum si de
greutatea volumica a pamantului .

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 54


Modelare fizica
Analiza dimensionala exemplu: capacitatea portanta a unei fundatii
Functia va fi: Pu = f(L, B, d, c, , )
sau, in urma unei analize dimensionale:

si pentru similaritate intre model si prototip trebuie mentinuta nu


numai similaritatea geometrica (L/B, d/B), dar de asemenea scalata
coeziunea c cu B.
Ca si in cazul taluzului, aceasta implica reducerea rezistentei cu
factorul de scalare geometrica daca incercarea este realizata sub
acceleratie gravitationala normala. Pentru a putea mentine aceeasi
rezistenta ca si in prototip, acceleratia gravitationala trebuie marita
cu acelasi factor de scara cu care au fost reduse dimensiunile
geometrice.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 55

Modelare fizica
Analiza dimensionala exemplu: capacitatea portanta a unei fundatii
O expresie mult mai familiara a capacitatii portante este:

unde Nc, Nq, N depind de , iar adancimea de fundare d este


reprezentata prin suprasarcina d. Functiile f1, f2, f3 sunt factori de
forma.

Aceasta ecuatie este in concordanta cu analiza dimensionala


realizata anterior.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 56


Modelare fizica
Analiza dimensionala comportarea neliniara a terenului
Toate exemplele anterioare considerau un raspuns liniar al
terenului. In realitate insa, comportarea terenurilor sub incarcari
are o componenta elastica redusa, raspunsul dominant fiind cel
plastic.

Este necesara, deci, introducerea in analiza dimensionala a unor


termeni care sa caracterizeze raspunsul neliniar al materialului.

Pentru aceasta este obligatorie cunoasterea a priori a comportarii


pamantului este necesara cunoasterea unui model constitutiv.

Cu cat va fi mai complex modelul constitutiv ales, cu atat mai dificila


va fi satisfacerea cerintelor de modelare fizica.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 57

Modelare fizica
Analiza dimensionala comportarea neliniara a terenului

Tasarea a unei fundatii rigide va depinde de: geometrie (raza a),


incarcarea P, proprietatile elastice (un pamant elasto-plastic are si o
componenta elastica guvernata de parametrii G si K) si de rezistenta
pamantului (coeziunea c si frecarea ).
Greutatea volumica caracterizeaza rata de crestere a efortului cu
adancimea, ceea ce va influenta variatia raspunsului efort - deformatie
cu adancimea.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 58


Modelare fizica
Analiza dimensionala comportarea neliniara a terenului

= f(a, P, G, K, , c, )
sau, in urma analizei dimensionale:

Pentru un model constitutiv elastic perfect plastic (Mohr-Coulomb):


deformatia de forfecare necesara atingerii rezistentei la
forfecare a terenului poate fi considerata intr-o oarecare
masura ca deformatia caracteristica a pamantului.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 59

Modelare fizica
Analiza dimensionala comportarea neliniara a terenului
Conceptul de deformatie caracteristica poate fi introdus de maniera mai
generala: pentru un model constitutiv elastoplastic cu ecruisaj, exprimat in
termeni de frecare mobilizata si raport al eforturilor, poate fi considerata
deformatia necesara atingerii a 50% din rezistenta la frecare.

Se poate sugera astfel ca anumite grupuri adimensionale sunt de fapt


deformatii exprimate ca si cantitati si ca modelarea fizica trebuie sa
asigure mentinerea acestora.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 60


Modelare fizica
Analiza dimensionala comportarea neliniara a terenului
Deformatia caracteristica c este tipica unei clase de modele constitutive
si nu este necesar sa fie considerata separat atata timp cat raporturile
dintre deformatii sunt mentinute identice in model si in prototip.

Este de mentionat, totusi, ca alegerea de a lua in considerare o singura


clasa de modele constitutive ale pamanturilor, nu va constrange terenul
real sa se comporte asa cum s-a estimat.

Unghiul de frecare interioara a fost, de asemenea, introdus in ecuatia


adimensionala. Cu putin noroc, clasa modelelor aleasa poate fi in mod
suficient caracterizata de c, astfel incat considerarea separata a lui sa
nu fie necesara.
Cu toate acestea, cunostintele in ceea ce priveste comportarea terenului,
ne reamintesc ca frecarea nu este numai o functie (de ordin 1) de
deformatii, dar si o functie (posibil de ordin 2) de eforturile principale si de
densitatea pamantului.
METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 61

modelare in inginerie geotehnica -


continuare

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 62


Modelare fizica

Legi de similitudine
factori de scara

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 63

Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara

Un model real se obine cnd toate regulile de similitudine sunt respectate.


Cu toate acestea, adesea in modelarea geotehnica este utilizat un model
adecvat in care se respecta legile de similitudine de primul ordin,
considerndu-se ca anumite constrngeri impuse prin analiza
dimensionala sunt mai puin importante (de ordin 2).

Exista diferii factori de scara necesari a fi alei si se poate argumenta


asupra importantei si alegerii setului de factori considerat fundamental.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 64


Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara
Lungime
In mod natural, primul factor de scara este cel referitor la lungimi, nl:

pentru ca reducerea dimensiunii este in


general primul obiectiv in modelarea fizica.

Densitate
S-a vzut, conform analizelor dimensionale anterioare, ca greutatea
volumic controleaz adesea rspunsul si ca aceasta este un produs intre
densitate si acceleraia gravitaionala.
Dei, uzual se ncearc folosirea pamantului real in modelarea fizica, se
poate retine pentru moment un factor de scara pentru densitate, n:

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 65

Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara


Densitate
Chiar daca se utilizeaz acelai material pot exista diferene de densitate
(de ordin 2) care provin din nivelurile diferite de efort intre model si prototip.

Se poate avea in vedere constituirea unui material artificial care are


particule mai grele, de exemplu metalice, in loc de particule din silicai sau
feldspai, dar nesigurana in ceea ce privete efectele asupra rspunsului
mecanic rezultat (dat de forma si interaciunea particulelor) va cantari
probabil mai mult dect beneficiile aduse de utilizarea unei densitati mrite.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 66


Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara
Acceleraie
Factorul de scara pentru acceleraie, ng:

va fi 1 pentru modelele clasice sau o valoare


mai ridicata n pentru modelele centrifugate.

- acelai factor de scara va fi aplicat, de asemenea, tuturor


acceleraiilor in cazul unor modele supuse unor solicitri
dinamice.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 67

Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara


Eforturi
Eforturile se mresc in teren datorita densitatii pamantului si acceleraiei
gravitaionale.

Se tie ca: v = gz

Astfel, factorul de scara pentru eforturi va fi: nngnl

va fi 1/n pentru modelele clasice, respectiv 1 pentru modelele centrifugate.


METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 68
Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara
Forte
In general, gradientul eforturilor provenite din greutate proprie reprezint
aspectul principal in modelrile fizice din ingineria geotehnica. Daca exista
forte provenite din alte surse (de exemplu transmise de unele fundaii),
atunci trebuie aplicat factorul de scara asupra lor in acelai mod ca si
asupra forelor interne.

Astfel, forta asupra unei fundaii izolate sau asupra unui pilot va avea
un factor de scara egal cu nngnl3.
Daca se considera forta / lungime unitara (corespunztoare unui sistem de
deformaii plane) aceasta va avea un factor de scara egal cu nngnl2.

Daca incarcarile externe sunt mari in comparaie cu eforturile in-situ,


atunci influenta gradientului eforturilor interne poate fi neglijata.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 69

Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara


Rigiditate
Conceptul de rigiditate este dificil de inteles pentru un material cu comportare
neliniara cum este pamantul si controlul asupra acesteia poate fi limitat.
Prin urmare, se introduce un factor de scara independent pentru rigiditatea la
forfecare, nG.

In realitate, in multe cazuri, factorul nG nu este independent pentru ca


proprietatile de deformaie ale pamantului nu sunt uor de controlat.

Termenul de rigiditate poate fi considerat prin includerea a doua elemente:


- rigiditatea la deformaii foarte mici, care controleaz rspunsul dinamic si
propagarea undelor prin pamant;
- rigiditatea (comportamentul neliniar) la deformaii mari.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 70


Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara
Rigiditate
Rigiditatea la deformaii mici poate fi determinata in funcie de nivelul
efortului efectiv, , conform unei relaii de tipul:

G = f()

Experiena ncercrilor experimentale arata ca exponentul poate fi de


ordinul 0.5 pentru nisipuri, dar de ordin 1 pentru argile. Evident, valoarea
=0 implica faptul ca rigiditatea este independenta de nivelul eforturilor.

In cazul deformaiilor medii si mari, lucrurile sunt mai complexe si trebuie


apelat la un model constitutiv, in particular la starea critica a pamantului.
Factorul de scara, nG, de cele mai multe ori este determinat in funcie de
nivelul eforturilor efective, dup cum s-a vzut anterior. In acest caz, pentru
modelarea clasica (gravitaie simpla) acesta este 1/n, iar pentru
modelarea in centrifuga este 1.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 71

Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara


Deformaia

Deformaiile rezulta din modificrile eforturilor relativ la rigiditatea


materialului. Factorul ales pentru rigiditate va controla scara deformaiilor si
de asemenea alte diferite cantitati ce depind implicit de deformaii.

Este de dorit ca factorul de scara pentru deformaii sa fie unitar, pentru a


asigura similaritatea geometrica si de mobilizare a rigiditatii in orice moment
intre model si prototip. Acest lucru insa nu este ntotdeauna posibil.

Astfel, factorul de scara pentru deformatie va fi: nngnl / nG

va fi 1/n1- pentru modelele clasice, respectiv 1 pentru modelele centrifugate.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 72


Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara
Deplasri

Deplasarea rezulta prin integrarea deformaiilor in interiorul pamantului, in


funcie de distanta, si astfel rezulta ca factorul de scara reprezint produsul
factorilor pentru deformaii si lungime.
Cu toate ca, aa cum s-a vzut anterior, datorita neliniaritatii rspunsului
terenului, ar fi de dorit ca deformaiile in acelai punct al modelului si al
prototipului sa fie aceleai (factor de scara unitar pentru deformaii),
aceasta este dificil in gravitaie simpla (modele clasice) datorita factorilor
de scara diferii pentru eforturi si rigiditate.

Daca deformaiile sunt aceleai in model si in prototip, atunci deplasrile


vor fi afectate cu acelai factor de scara ca si pentru lungimi, nl.

va fi 1/n2- pentru modelele clasice, respectiv 1/n pentru modelele


centrifugate.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 73

Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara


Deplasri
In cazul in care sistemul geotehnic studiat presupune si deplasri relative la
interfaa fie intre mase diferite de pamant (la nivelul unei suprafee de
cedare), fie intre pamant si structura (ex: pilot) atunci comportarea
interfeei va fi controlata prin deplasarea relativa la nivelul interfeei iar un
model redus poate ntmpina dificultati in reproducerea corecta a
rspunsului.

De exemplu, se considera un
pamant pentru care efortul de
forfecare transmis prin interfaa
variaz neliniar cu deplasarea,
avnd o valoare reziduala peste
o anumita deplasare relativa r.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 74


Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara
Deplasri

In cazul prototipului, deplasrile la rupere vor fi suficient de mari astfel


nct doar o mica proporie din suprafaa de cedare, de lungime l1,
mobilizeaz un efort de forfecare deasupra valorii reziduale in momentul
in care pamantul la captul suprafeei de cedare tocmai atinge valoarea
de varf a rezistentei la forfecare.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 75

Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara


Deplasri

In model, lungimea suprafeei l2 pe care eforturile sunt mai mari ca


valoarea reziduala poate avea o proporie mai mare din suprafaa de
cedare de fapt este posibil ca pe ntreaga suprafaa sa nu se ating
valoarea reziduala.
In aceste condiii, ncrcarea de rupere pentru prototip va fi supraestimata
de ctre modelul la scara redusa.
METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 76
Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara
Deplasri
De fapt controlul nu trebuie sa se fac pe baza deplasrilor ca valoare
absoluta, ci pe criteriu adimensional, de exemplu al deplasrilor divizate
cu diametrul particulelor.
Astfel, daca rspunsul constitutiv al pamantului nu este afectat de
reducerea dimensiunii particulelor, unele probleme asociate deplasrilor
modelului redus pot fi depasite.

Posibilitatile sunt insa limitate: forma particulelor nu ramane neschimbata


prin reducerea dimensiunilor acestora (rugozitate); daca particulele devin
prea mici forele electromoleculare de atracie (Van der Waals) devin
semnificative si interaciunea dintre particule se modifica.

Concluzia: necesara multa atenie in extrapolarea rezultatelor pentru


cazurile in care deplasrile, mai degrab dect deformaiile, controleaz
rspunsul.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 77

Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara


Permeabilitate
In ingineria geotehnica suntem familiarizai cu coeficientul de
permeabilitate k, introdus prin legea lui Darcy, care spune ca viteza de
curgere a unui fluid prin pamant, v, este proporionala cu gradientul
hidraulic, i.
v = ki

Ecuaia poate fi scrisa in funcie de gradientul de presiune a apei p/l:

unde: - p = diferena de presiune a apei intre cele doua puncte intre


care are loc curgerea;
- l = lungimea parcursa de apa intre cele doua puncte;
- w = greutatea volumic a apei = produsul intre densitatea apei
w si acceleraia gravitaionala g.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 78


Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara
Permeabilitate
Pentru permeabilitate exista diferite relaii teoretice. O astfel de relaie
este cea propusa de Taylor (1948):

unde: - ds = dimensiunea medie a particulei;


- e = indicele porilor;
- = vascozitatea fluidului care traverseaz porii pamantului;
- C = factor de forma care caracterizeaz forma porilor si a
sinuozitatilor caii de curgere prin pamant.

Pentru un pamant dat se poate defini o permeabilitate specifica K:

care daca se neglijeaz modificrile ale


indicelui porilor reprezint o constanta pentru
un pamant dat.
METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 79

Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara


Permeabilitate
Permeabilitatea specifica K are unitatea de msura L2.

ntruct K este considerat constant, factorul de scara pentru


permeabilitate este raportul intre factorii de scara pentru densitatea
fluidului si vascozitatea acestuia.

iar legea lui Darcy devine

Daca scara densitatii fluidului este nf si scara vascozitatii este n, atunci


scara permeabilitatii este nfng / n.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 80


Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara
Gradient hidraulic
Gradientul hidraulic i este adimensional (L/L), ceea ce nseamn ca in
mod automat trebuie sa ramana neschimbat la trecerea de la prototip la
model.

Cu toate acestea, aa cum s-a vzut prin rescrierea ecuaiei lui Darcy
v = (k/w)(p/l), gradientul hidraulic este de fapt o cale de descriere a
gradientului presiunii din porii pamantului.

Gradientii presiunii din pori pot proveni din doua motive:

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 81

Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara


Gradient hidraulic

1. - un regim de curgere staionar cauzat de o diferena intre nivelele


libere ale fluidului in pamant. Presiunea din pori in interiorul modelului
va fi controlata de diferena de presiune p, iar gradientul hidraulic va fi
controlat de p/wgl. Factorul de scara pentru gradientul hidraulic este
np/nfngnl, in care np este factorul de scara pentru diferena de presiune.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 82


Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara
Gradient hidraulic

2. - cu toate acestea, presiunea din pori (adesea tranzitorie) poate sa


se dezvolte de asemenea ca rezultat al modificrii efortului total sau
efectiv din pamant. Daca permeabilitatea este scazuta, atunci
modificarea efortului total care tinde sa produc o modificare a
volumului pamantului, va produce o schimbare in efortul efectiv (si in
presiunea din pori) in scopul meninerii volumului constant.

Factorul de scara pentru modificrile in eforturile totale si efective este


nngnl, iar gradientul hidraulic rezultat din aceste modificri va avea
factorul de scara n/nf.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 83

Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara


Gradient hidraulic

Concluzie:
In acelai mod prin care s-a concluzionat ca forele exterioare trebuie
afectate cu acelai factor de scara ca si eforturile interne, se deduce ca
daca se dorete meninerea similaritatii pentru presiunea din pori
datorata curgerii sau cauzata de modificrile eforturilor, intre prototip si
model, factorul de scara aplicat pentru p este np = nngnl, iar factorul
de scara pentru gradientul hidraulic i este n/nf.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 84


Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara
Scrile timpului
Exista trei scri ale timpului care pot fi relevante pentru interpretarea
rezultatelor ncercrilor pe modele reduse.

1. Timpul de curgere lenta


Multe pamanturi arata o dependenta a rspunsului sub solicitri in timp
sub forma fenomenului de curgere lenta.
Producerea acestui proces se va face cu aceeai viteza daca pamantul
este supus acelorai condiii de eforturi, indiferent daca este vorba de
model sau prototip.
Astfel, factorul de scara asociat timpului de curgere lenta este unitar.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 85

Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara


Scrile timpului

2. Timpul de difuzie

Pentru multe cazuri geotehnice scara timpului de cel mai mare interes
va fi aceea care controleaz evoluia gradului de consolidare.
S-a vzut anterior ca normalizarea ecuaiei de consolidare introduce un
timp adimensional (factorul de timp, T):

care, utiliznd definiia coeficientului de consolidare si


cea a permeabilitatii specifice, devine:

in care: - mv = coeficientul de compresibilitate volumic (=1/M);


- M = modulul de deformaie edometrica.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 86


Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara
Scrile timpului
Factorul de scara pentru timpul de difuzie, nt, poate fi dedus prin
urmare din factorul de scara pentru vascozitatea fluidului n, a rigiditatii
pamantului nG, si a lungimii nl, rezultand un factor general nnl2/nG.

O cale alternativa pentru deducerea factorului de scara a timpului de


difuzie, nt, o poate reprezenta condiia de continuitate a curgerii in
regim staionar: echivalenta intre volumul de apa trecut prin pamant
intr-un timp dat (permeabilitatea x gradientul hidraulic x aria x timpul) si
modificarea volumului datorata modificrilor eforturilor (deformaia x
volum).

Astfel:

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 87

Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara


Scrile timpului
In modelarea in centrifuga cu nl = 1/n, nG = 1, factorul de scara al
timpului de difuzie este 1/n2 si de aici rezulta un beneficiu enorm in
ceea ce privete reducerea timpului necesar consolidrii.
De exemplu, un model redus cu scara 1:100 si supus centrifugrii sub
o acceleraie de 100g se va consolida intr-un timp de 104 ori mai redus
dect timpul de consolidare necesar prototipului. Un an necesar
prototipului se transforma in aproximativ 53 minute pentru model.

In gravitaie simpla (modele clasice), cu nl = 1/n, n = 1, nG = 1/n,


factorul de scara pentru timpul de difuzie este 1/n2- si beneficiul nu mai
aa important. De exemplu, pentru =1 (argile), factorul de scara al
timpului de difuzie este doar 1/n.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 88


Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara
Scrile timpului

3. Timpul dinamic
Cel de-al treilea timp care prezint interes este cel aferent evenimentelor
dinamice. Un factor de scara al vitezei nvel poate fi propus din nevoia de
a menine similaritatea in ceea ce privete energia poteniala si cinetica
intre model si prototip.
Modificarea energiei poteniale pe unitate de volum = greutatea
volumic x deplasarea.
Energia cinetica pe unitatea de volum = densitatea x viteza2.

Astfel:

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 89

Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara


Scrile timpului

Astfel factorul de scara pentru timpul dinamic ca raport intre deplasare si


viteza este: nl(n/nG)1/2.

Factorul de scara pentru frecventa este inversul factorului de scara a


timpului dinamic: (nG/n)1/2/nl.

Dup cum poate fi observat factorii de scara pentru timpul de difuzie a


fluidului (apei) prin porii pamantului si timpul evenimentelor dinamice sunt
diferii.
Acest fapt are implicaii semnificative in modelarea problemelor in care
ambele fenomene, difuzie si rspuns dinamic, sunt importante.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 90


Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara
Scrile timpului
De exemplu, o solicitare seismica asupra unui pamant granular fin poate
sa-l aduc pe acesta la lichefiere (datorita creterii presiunii apei din pori).
Oricum, este probabila dezvoltarea unor gradienti verticali si orizontali de
disipare a presiunii apei din pori (conform figurii).
Daca aceasta disipare a presiunii este destul de rapida sau nu, astfel
nct sa previn fenomenul de lichefiere, reprezint un aspect crucial in
rspunsul general.

Generarea si disiparea simultana a


presiunii din pori in jurul unei structuri
de susinere sub solicitare seismica

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 91

Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara


Scrile timpului
Studiul relaiilor de scara pentru aceste 2 aspecte sugestioneaz o cale
de rezolvare a problemei si aduce scrile celor 2 timpi (de difuzie si
dinamic) la egalitate:

Cu alte cuvinte, se poate forta ca scrile celor doi timpi sa fie echivalente
prin modificarea proprietatilor fluidului din pori.
In centrifuga, cu nl = 1/n, n = nG = 1 este necesara modificarea
vascozitatii fluidului cu scara n = n.
De exemplu, se poate utiliza un silicon fluid care are vascozitatea de 100
ori mai mare ca a apei pentru un model supus acceleraiei de 100g.
Densitatea acestui silicon este echivalenta cu a apei, astfel nct legile de
scara sunt satisfcute si gradientul hidraulic nu este afectat.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 92


Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara
Scrile timpului
Bineinteles, trebuie asumat ca nu vor exista alte schimbri in
comportamentul mecanic al pamantului cauzate de utilizarea siliconului in
locul apei.

In cazul gravitaiei simple (modele clasice), vascozitatea fluidului care


trebuie utilizata pentru modelul redus cu scara nl = 1/n trebuie mrit cu
factorul de scara n1-/2 (datorita prezentei factorului nG in relaia anterioara).
Astfel, pentru n = 100 si = (nisipuri), n = 31.6.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 93

Modelare fizica Legi de similitudine factori de scara


Viteza undelor de forfecare
Viteza undelor de forfecare, vs, poate fi exprimata prin:

si in consecin factorul de scara va fi: (nG/n)1/2

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 94


Modelare fizica interaciunea teren-structura
Fundaii directe factori de scara
Modelarea interaciunii teren structura necesita de asemenea factori de
scara pentru elementele structurale.

In cazul unei fundaii directe flexibile,


s-a vzut ca pentru obinerea
similaritatii in ceea ce privete tasrile
si eforturile nregistrate, este
necesara aplicarea factorului de
scara asupra rigiditatii la flexiune Dr
grupata cu rigiditatea G a terenului si
dimensiunea caracteristica a fundatiei
a, in grupul adimensional Ga3/Dr.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 95

Modelare fizica interaciunea teren-structura


Fundaii directe factori de scara
Astfel factorul de scara nD pentru Dr va fi: nD = nGnl3

Daca nG 1 atunci este necesara ajustarea grosimii si/sau a modulului


Young a materialului din care este modelata fundaia in scopul satisfacerii
ecuaiei factorului de scara nD si in consecinta nu va fi suficient sa se
aplice doar factorul de scara pentru lungimi a modelului nl grosimii
fundaiei.

De exemplu, se considera o fundaie prototip cu grosimea hp = 0.5 m


realizata din beton armat cu modulul Ep = 25 GPa si coeficientul lui
Poisson = 0.3 care urmeaz sa fie modelata la 1g (model clasic) la scara
nl = 1/100. Terenul de fundare este reprezentat de un nisip pentru care
coeficientul = .

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 96


Modelare fizica interaciunea teren-structura
Fundaii directe factori de scara

Se considera ca modelul pentru fundaie este realizat dintr-un aliaj de


aluminiu cu Em = 70 GPa.
Este necesara determinarea unei grosimi hm a modelului. Astfel,
introducnd factorii de scara nE si nh pentru modulul de elasticitate al
fundaiei si pentru grosimea acesteia, este necesara ndeplinirea condiiei:

nEnh3 = nGnl3 nh = nl(nG/nE)1/3


si nlocuind datele:

astfel, grosimea modelului va fi: 500nh = 1.65 mm.


S-a presupus in exemplul anterior ca diferenele in ceea ce privete
coeficientul intre prototip si model sunt neglijabile.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 97

Modelare fizica interaciunea teren-structura


Pilot supus unei sarcini laterale factori de scara

Se urmareste modelarea transferului incarcarilor de la pilot la terenul din jur.

Ipoteze:
- ncrcarea asupra pilotului nu este foarte
ridicata, astfel nct rspunsul acestuia este
elastic;
- nu intereseaz ncrcarea limita (ultima)
asupra pilotului (capacitatea portanta);
- se considera ca rspunsul sub solicitarea
pilotului este guvernat de rigiditatea acestuia
la ncovoiere, EI;
- pilotul poate fi asimilat cu o grinda pe
mediu elastic (considerndu-se un rspuns
de asemenea elastic al terenului) mediu
Winkler.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 98


Modelare fizica interaciunea teren-structura
Pilot supus unei sarcini laterale factori de scara

Ecuaia de deformaie a pilotului in aceste condiii este:

unde: - z = adncimea, [L];


- y = deplasarea orizontala a pilotului, [L];
- k = coeficientul de reactiune, [FL-2].

Coeficientul k poate fi considerat proporional cu modulul de forfecare G


al terenului: k = G.
Se observa ca ecuaia poate fi normalizata prin definirea:

- unei adncimi adimensionale: = z/l (l = lungimea pilotului);


- unei deplasri laterale a pilotului adimensionale: = y/yo (yo =
deplasarea laterala a capului pilotului).

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 99

Modelare fizica interaciunea teren-structura


Pilot supus unei sarcini laterale factori de scara

Ecuaia difereniala devine:

si, att timp cat k = G, grupul adimensional care


caracterizeaz problema devine Gl4/EI ceea ce
exprima de fapt rigiditatea relativa pilot teren.

In concluzie, caracteristica terenului Gl4 trebuie sa fie echivalenta cu


rigiditatea la ncovoiere a pilotului, EI, si se poate presupune ca pentru o
modelare fizica corecta trebuie meninut raportul adimensional 1 identic
in model ca si in prototip.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 100


Modelare fizica interaciunea teren-structura
Pilot supus unei sarcini laterale factori de scara

Daca se considera factorii de scara nE si nI pentru modulul lui Young E,


respectiv pentru modulul de inerie I ai pilotului, se deduce:

nEnI = nGnl4

Pentru o scara a lungimilor nl = 1/n, aceasta nseamn ca:

- nEnI = 1/n4+ pentru modelele clasice (1g)

sau

- nEnI = 1/n4 pentru modelele centrifugata sub o acceleraie egala cu ng.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 101

Modelare fizica interaciunea teren-structura


Pilot supus unei sarcini laterale factori de scara

Exemplu:

- se considera necesara modelarea unui pilot (prototip) tubular care are o


lungime l = 20 m, diametrul de 0.5 m, grosimea peretelui de 25 mm si
realizat din otel cu E = 210 GPa.

- scara lungimilor pentru crearea modelului este considerata nl = 1/100.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 102


Modelare fizica interaciunea teren-structura
Pilot supus unei sarcini laterale factori de scara

1. Rigiditatea G a terenului identica in prototip si model ( = 0)


Se considera modelarea clasica (1g).

Pentru ca scara lungimilor nl = 1/100, rezulta ca pilotul din model va avea


lungime de 0.2 m.
Este necesara deducerea rigiditatii la ncovoiere in scopul meninerii
aceluiai raport 1. O posibilitate este de a realiza pilotul din acelai otel
ca si prototipul cu toate dimensiunile reduse cu 1/n se obine un
diametru de 5 mm, cu o grosime de perete de 0.25 mm.

Totui, se poate avea in vedere ca un astfel de pilot este dificil de realizat


si se impune nlocuirea cu un pilot cu seciune plina.

In aceste condiii, daca momentul de inerie al pilotului tubular este:

unde, dp = diametrul; tp = grosimea peretelui.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 103

Modelare fizica interaciunea teren-structura


Pilot supus unei sarcini laterale factori de scara

1. Rigiditatea G a terenului identica in prototip si model ( = 0)


iar momentul de inerie al pilotului plin este:

atunci, pentru meninerea similaritatii este necesar ca Im/Ip = 1/n4 si va


rezulta un diametru necesar de pilot dm = 3.98 mm.

Alternativ, materialul poate fi schimbat. De exemplu, daca se considera


un aliaj de aluminiu cu E = 70 GPa, atunci un nou calcul va conduce la
un diametru al pilotului model dm = 5.23 mm.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 104


Modelare fizica interaciunea teren-structura
Pilot supus unei sarcini laterale factori de scara

2. Rigiditatea G a terenului depinde de starea de eforturi ( 0)


Se considera modelarea clasica (1g), iar = 0.5.
Astfel, nEnI = 1/n9/2.

Pentru aceeai scara a lungimilor de 1/100, diametrul pilotului solid care


va servi in modelare dm se va determina cu:

rezultnd dm = 2.94 mm pentru un pilot


din otel similar sau dm = 2.23 mm
pentru un pilot din aluminiu.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 105

Modelare fizica interaciunea teren-structura


Perete de susinere flexibil factori de scara
Se considera un perete de susinere flexibil; se dorete determinarea
momentului ncovoietor din perete cauzat de realizarea excavaiilor.
Fiind o structura plana, momentul
ncovoietor din perete va fi
exprimat pe unitatea de latime de
perete (M/b), iar rigiditatea la
ncovoiere de asemenea (EI/b).
Interaciunea perete teren va fi
influenata de rigiditatea G si de
adncimea H.

Pentru similaritate este necesara


meninerea valorii grupului
adimensional:

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 106


Modelare fizica interaciunea teren-structura
Perete de susinere flexibil factori de scara
Latimea b este ntotdeauna unitara (att pentru prototip, cat si pentru
model) si nu trebuie sa i se aplice un factor de scara.

Daca se considera modelarea clasica (1g) cu scara nl = 1/n, factorul de


scara pentru rigiditatea la ncovoiere va fi 1/n3+ (in loc de 1/n4+ ca in
cazul anterior al pilotului supus la solicitri laterale).

Exemplu:

Se presupune ca peretele prototip este din beton armat cu Ep = 20 GPa si


grosimea tp = 0.3 m. Se considera ca scara lungimilor nl = 1/100.
Se poate calcula astfel grosimea necesara pentru model:
- daca acesta va fi realizat din aluminiu cu Em = 70 GPa, pentru = ,
atunci grosimea va fi:

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 107

Modelare fizica interaciunea teren-structura


Perete de susinere flexibil factori de scara

si de aici

Pentru reproducerea interfeei reale dintre perete si teren se pot alege si


alte materiale. In tabelul urmtor sunt indicate valorile obinute.

material Em [GPa] tm [mm]


otel 210 0.64
aluminiu 70 0.9
beton fin 10 1.75
polipropilena 0.9 3.9

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 108


Modelare fizica interaciunea teren-structura
Pilot supus unei sarcini axiale factori de scara

In general, pilotul este considerat ca o


incluziune rigida a crui deformaie axiala
este neglijabila.
Cu toate acestea, un pilot de lungime mare,
poate fi comprimat sub solicitarea axiala,
iar deformaia axiala nu mai poate fi
neglijata (devine comparabila cu
deplasarea relativa a pilotului fata de
pamant).
In concluzie, necesitatea modelrii rigiditatii
axiale nu poate fi neglijata ntotdeauna.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 109

Modelare fizica interaciunea teren-structura


Pilot supus unei sarcini axiale factori de scara
Se considera un pilot cu o lungime suficient de mare pentru ca ntreaga
forta axiala preluata sa fie transmisa prin frecare la teren.
Pentru un pilot cu modulul Young E, aria seciunii transversale A si
lungimea l, forta generata de o tasare wt a capului pilotului va depinde de
raportul:

- raportul wt/l reprezint deformaia axiala a pilotului

Daca pilotul de raza ro se deplaseaz intr-un pamant elastic atunci efortul


de forfecare la interfaa pilot teren se poate exprima prin:

- unde k .

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 110


Modelare fizica interaciunea teren-structura
Pilot supus unei sarcini axiale factori de scara
Astfel, forta caracteristica de frecare pe suprafaa laterala a pilotului este:

iar raportul adimensional al forelor:

- unde E* este modulul Young pentru un pilot echivalent care


indeplineste relaia E*ro2 = EA.

Similitudinea in modelare impune alegerea dimensiunilor modelului si a


rigiditatilor astfel nct:

sa fie identic in model si in prototip.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 111

Modelare fizica interaciunea teren-structura


Pilot supus unei sarcini axiale factori de scara
Comportarea interfeei pilot teren poate fi insa importanta (depinde de
rugozitatea pilotului, de dimensiunea asperitatilor de pe suprafaa pilotului
relativ la dimensiunea particulelor pamantului).

Este necesara modelarea comportrii neliniare a interfeei interaciunea


pamantului ca urmare a deplasrii relative a pilotului.

In acest caz constrngerile impuse pentru meninerea similaritatii pot fi


destul de complicate.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 112


Modelare fizica interaciunea teren-structura
Interaciune teren structura in condiii dinamice factori de scara
Rspunsul unei structuri geotehnice sub ncercri dinamice depinde, in
general, de comparaia intre frecventele sursei (de exemplu o maina
vibranta sau un seism) si frecventele proprii ale structurii geotehnice.

Determinarea frecventei proprii a structurii geotehnice alcatuita din


combinaia structura teren nu este insa uoara. In schimb se pot
determina relativ simplu, frecventele proprii ale terenului si ale structurii
separat.

Intelegerea modului in care se pot extrapola rezultatele si observaiile pe


model la prototip, impune meninerea similaritatii grupurilor adimensionale
care caracterizeaz nu numai interaciunea teren structura statica dar,
de asemenea, frecventele proprii.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 113

Modelare fizica interaciunea teren-structura


Interaciune teren structura in condiii dinamice factori de scara
S-a vzut ca scara frecventelor este (nG/n)1/2/nl si in consecina pentru
frecventa proprie a terenului se va utiliza acelai grup de factori de scara.

Exemplu:

Frecventa proprie a unui pilot supus solicitrilor laterale, avnd lungimea l,


rigiditatea la ncovoiere EI, aria seciunii transversale A si densitatea s,
considerat ncastrat in pamant este multiplu de:

Factorul de scara pentru frecventa proprie va fi:

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 114


Modelare fizica interaciunea teren-structura
Interaciune teren structura in condiii dinamice factori de scara
unde nEI, ns si nA sunt factorii de scara pentru rigiditatea la ncovoiere,
densitatea si aria pilotului.

Daca impunem ca sa se respecte regulile de similaritate pentru


interaciunea teren structura statica atunci (a se vedea cazul pilotului
solicitat lateral): nEI = nGnl4

In consecina:

sau

ceea ce permite varierea materialelor si ariilor transversale pentru model,


in funcie de necesitai.

METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 115

Modelare fizica modelare clasica (1g)


Conform celor prezentate referitor la stabilirea factorilor de scara intre
modelul fizic la scara redusa si prototip, se poate concluziona ca adesea
este dificila satisfacerea constrngerilor privind similaritatea in modelarea
clasica (1g).

Totui modelarea clasica prezint unele avantaje:


- dimensiunea modelului poate fi destul de mare limitata doar de spaiul
disponibil si de instrumentele de aplicare a incarcarilor. Astfel scara de
reducere a dimensiunilor poate fi destul de sczuta.
Acest lucru are avantaje att in ceea ce privete extrapolarea observaiilor
de la model la prototip cat si asupra unor implicaii de alta natura, de
exemplu efectele nedorite aprute in cazul modelelor reduse cu un factor
de scara ridicat legate de dimensiunea particulelor pamantului.

- pentru ca modelul este mare, spaiul necesar instrumentrii este de


asemenea mare, controlul si observaiile fiind astfel realizate cu usurinta.
De asemenea, efectele de deranjare a structurii pamantului cauzate de
instrumentele de monitorizare vor fi reduse si neglijabile.
METODE EXPERIMENTALE IN INGINERIA GEOTEHNICA 116