ALEXANDRU LAPUSNEANU

COSTACHE NEGRUZII
NUVELA ISTORICA, ROMANTICA, PASOPTISTA
Prima nuvela istorica din literatura romana Alexandru
Lapusneanu de Costache Negruzzi, apartine prozei romantice,
fiind publicata in perioada pasoptista, in primul numar al
revistei Dacia literara in anul 1840. Este inspirata din istoria
nationala, potrivit recomandarilor formulate de Mihail
Kogalniceanu in manifestul literar al romantismului
romanesc, articolul-program intitulat Introductie.
Alexandru Lapusneanu este o nuvela deoarece este o
constructive riguroasa, epica, in proza, cu un fir narativ
central si conflict concentrat. Se observa concizia intrigii,
tendinta de obiectivitate a perspective narrative si de
asigurarea a verosimilitatii faptelor prezente. Personajele
relative putine si caracterizate succinct pun in lumina
trasaturile personajului principal.
Este o nuvela romantica prin tema de inspiratie istorica,
personajele exceptionale in situatii exceptional, construite in
antiteza, culoarea epocii in descrieri cu valoare documentara,
gesture spectaculoase si replici devenite clbre.
Nuvela istorica este o specie literara cultivate de
romantici, care se inspia din trecutul istoric in ceeea ce
priveste tema, subiectul, peronajele si culoare epocii.
 Nuvela istorica are ca tema evocarea cele de-a doua
domnii a lui Alexandru Lapusneanu (1564-1569). Lupta pentru
impunerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii
puterii de catre un domnitor crud se raporteaza la realitatile
social-politice din Moldova secolului al XVI-lea. Doua
episoade care infatiseaza tema luptea pentru putere in epoca
medieval sunt notabile: unul, concentrate in replica rostita de
Alexandru Lapusneanu Daca voi nu ma vreti, eu va vreu
la intalnirea cu solia boierilor, in capitolul I, si scena celor 47
de boieri, ilustrativa pentru cruzimea tiranului medieval.
Raportul realitate-fictiune este ilustrativ pentru viziunea
despre lume a scriitorului pasoptist, care se inpira din
Letopisetul Tarii Moldovel al lui Grigore Ureche si din cel al lui
Miron Costin. Din cronica lui Grigore Ureche, Costache
Negruzii preia imaginea personalitatii domnitorului Alexandru
Lapusneanul, unele fapte si replici, dar modifica fictional
realitatea istorica, pentrivit esteticii romantic si ideologiei
pasoptiste. Desi istoria atesta faptul ca, la revenirea lui
Alexandru Lapusneanul, Motoc fuge in Polonia unde este
decapitat, Costache Negruzii il pastreaza ca personaj, ca s ail
poata caracteriza mai bine pe domnitor. In scena uciderii lui
Motoc, Costache Negruzii se inspira din cronica lui Miron
Costin. O creatie a autorului este boierul Stroci, lipsit de
atestare documentara si care, reprezinta idealurile
democratice ale pasoptistilor.
Perspectiva narativa este obiectiva, iar naratiunea este la
persoana a III-a. Naratorul omniscient, omnipresent, sobru,
detasat intervine rareori prin epitetele de caracterizare, prin
care precizeaza ipostazele personajului.
Titlul evidentiaza personalitatea puternica a personajului
principal, exceptional prin hotararea si cruzimea sa.
Din punct de vedere al compozitiei, naratiunea
romantica se despafoasa linear, chronologic, prin inlantuirea
secventelor narrative si a episoadelor, incipitul si finalul se
remarca prin sobrietate.
Echilibrul compositional, classic, este realizat prin
organizarea textului narativ in patru capitol, care fixeaza
momentele subiectului. Capitolele poarta cate un motto cu
rol rezumativ, fiind replici importanta rostite de personaje:
-capitolul I Daca voi nu ma vreti, eu va vreu..
-capitolul II Ai sa dai sama, doamna!
-capitolul III Capul lui Motoc vrem..
-capitolul IV De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu
Actiunea nuvele este pus ape seama unor personaje ale
caror caractere puternice se dezvaluie in evolutia gradate a
conflictului. Capitolul I cuprinde expozitiunea (intoarcerea lui
Alexandru Lapusneanul la tronul Moldovei, in 1564, in
frunctea armatei turcesti si intalnirea cu solia formata din
patru boieri trimisi de domnitorul Tomsa) si intriga (hotararea
domnitorului de a-si prelua tronul si dorinta de razbunare
fata de boierii tradatori).
 Capitolul II corescpunde, ca moment al subiectului,
desfasurarii actiunii si cuprinde intamplari declasate de
revenirea la tron a lui Alexandru Lapusneanul: fuga lui Tomsa,
incendirerea cetatilor Moldovei, confiscarea averilor
boieresti, uciderea unor boieri.
Capitolul III, contine mai multe scene romantic, prin
caracterul exceptional: discursul domnitorului la sluja
religiaza, ospatul la pala si uciderea celor 47 de boieri,
omorarea lui Motoc si leacul de frica pentru doamna
Ruxandra.
In capitolul IV, este infatisat deznodamantu, moarte tiranului
prin otravire. Dupa patru ani de la cumplitele evenimente,
Alexandru Lapusneanul se retreage in cetatea Hotinului.
Bolnav de friguri, domnitorul este calugarit, dupa obiceiul
vremii. Deoarece, cand isi revine, ameninta sa-I ucida pe toti,
doamana Ruxandra accepta sfatul boierilor de a-l otravi.
Conflitul nuvele pune in lumina personajul principal.
Conflictul principal, adica cel politic, releva lupta pentru
putere intre domnitor si boieri. Conflictul secundar,
razbunarea domnitorului impotriva vornicului Moroc, se
declanseaza in primul capitol si se incheie in capitolul III.
Conflictul social, intre boieri si popor, este limitat de revolta
multimii din capitolul III.
Contrastul dintre Alexandru Lapusneanul si doamna
Ruxandra, evidentiat de capitolul II, plaseaza personajele intr-
o relatie de antinteza specific romantica(inger-demon).
 Timpul si spatiul actiunii sunt precizate si confera
verosimilitate naratiunii. Nuvela incepe cu intoarcerea lui
Lapusneanul pe tronul Moldovei, in a foua sa domnie,
actiunea desfasundu-se apoi la curtea domneasca si la
mitropolie. Ultimul capitol al nuvei reda moarte domnitorului,
pentru ani mai tarziu de la incetarea actiunii, in cetatea
Hotinului.
Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantic:
personaje exceptionale in situatii exceptionale, construite in
antiteza. In functie de rolul lor in actiuni, ele sunt putern
individualizate, construite cu minutiozitate sau portretizate
succinct.
Alexandru Lapusneanul este personajul principal al
nuvele, personajul romantic, exceptional, care actioneaza in
situatii exceptionale. Intruchipeaza tipul domnitorului
sangeros, tiran si crud. El este un personaj construit din
contraste, avand calitati si defecte puternice. Avand
capacitatea de a ne surprinde, intr-un mod convingator,
Alexandru Lapusneanul este un personaj rotund, spre
deosebire de celelalte personaje din nuvela, plate,
construite in jurul unei sungure idei sau calitati (E.M.
Foster)
Echilibrul dintre conventia romantica si realitatea
individului se realizeaza prin subordonarea trasaturilor uneia
principale, voita de putere, care ii calauzeste actiunile
Crud, hotarat, viclean, disimulat, intelligent, bun cunoscator
al psihologiei umane, abil politic, personajul este puternic
individualizat, Este characterizat direct si indirect. Prin forta
sa exceptional, domina relatiile cu celelalte personajele, in
general manipulate de domnitor.
Doamne Ruxandra este un personaj secundar, de tip
romantic, construit in anti-teza cu Alexandru Lapusneanul,
sotul ei:blandete-cruzime, caracter slab-caracter puternic. Ea
nu actioneaza din vointa proprie nici cand ii cere sotului ei sa
opreasca omorurile, nici cand il otraveste. Astfel, prin
consntrast, puna in lumina vointa personajului principal.
Boierul Motoc reprezinta tipul boierului tradator,
viclean, las. El urmareste decat propriile interese. De aceea il
tradase pe Alexandru Lapusneanul in prima domnie, iar la
intoarcerea acestuia, dupa refuzul de a renunta la tron, il
inguseste. Este las in fata primejdiei, comportandu-se grotesc
cand incearca sa-l determina pe domnitor sa nu il dea
multimii.
In antiteza cu boierul tradator sunt personajele episodice
Spancioc si Stroici, cu rol justitiar, reprezentand boierimea
tanara, buni patrioti, capabili sa anticipeze miscarile
adversarului,
Personaju colectiv, multimea revoltata, apare pentru
prima data in literature noastra. PSihologia multimii este
surprinsa cu finete in mod realist. Se observa capacitatea
domnitorului de manipulare si de dominare a gloatei. El
orienteaza miscarea haotica s multimii spre exprimare unei
singure dorinte, in acelasi timp razbunandu-se pentru
tradarea de odinioara a vornicului Moroc.
Stilul narativ se remarca prin sobrietate si concizie.
Registrele stilistice arhaic si regional confera culoarea locala,
o trasatura romantica, prin expresiile populare,
regionalisme(vreu), arhaisme(vornic).
In opinia mea, nuvela de inspiratie istorica
Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzii ilustreaza
principiile ideologice pasoptiste si ale romantismului
romandesc, potrivit recomandarilor din articolul-program
intitulat Introductie publicat in revista Dacia literara.
Csotache Negrutii face din personajul Alexandru Lapusneanul
un tiran de o cruzime iesita din comun si reconstituie
culoarea de epoca.
Prima noastra nuvela istorica este o capodopera, potrivit
criticului G. Calinescu, care a afirmat ca daca limba romana ar
fii fost o limba universala, aceasta nuvela ar fii devenit o
scriere celebra ca si Hamlet.

PARTICULARITATI DE CONSTRUCTIE A PERSONAJULUI

PRINCIPAL ALEXANDRU LAPUSNEANUL

Prima nuvela istorica din literature romana Alexandru

Lapusneanul de Costache Negruzii, apartine prozei romantic,
fiind publicata in perioada pasoptista, in primul numar al
reviste Dacia literara in anul 1840.
Nuvela istorica are ca tema evocarea celei de-a doua
domnie a lui Alexandru Lapusneanul in Moldova secolului al
XVI, el este un domnitor crud si sangeros care lupta pentru
impunerea autoritatii in fata boierilor.
Perspectiva narativa este obiectiva, cu naratiunea la
persoana III. Naratorul omniscient, amniprezent, sobru si
detasat intervine rareori prin epitetele de caractrizare, prin
care precizeaza ipostazele personajului principa(tiranul,
domnul, bolnavul)
Titlul pune in lumina personalitatea puternica a
personajului principal, caracter exceptional prin cruzimea sa.
Actiunea nuvele este pusa pe seama unor personaje ale
caror caractere puternice deszvaluie evolutia gradate a
conflictului. In functie de rolul lor in ectiune, personajele sunt
puternic individualizate, construite cu minutiozitate sau
portretizate succinct.
Timpul si spatiul ectiunii sunt precizate si confera
verosimilitate naratinii. Nuvela incepe cu intoarcere lui
Alexandru Lapusneanul pe tronul Moldovei, in cea de-a doua
domnie a sa. Actiunea nuvelei se petrece la curtea
domneasca si la mitropolie, in ultimul capitol este redata
moartea domnitorului , patru ani mai tarziu, in cetatea
Hotinului.
 Conflictul nuvelei este conflez si pune in lumina
personalitatea puternica a personajulu principal. Principalul
conflict este de ordin politic si vizeaza lupta pentru putere
dinte domnitor si boieri. Conflictul secundar, intre domnitor si
boieri Motoc, care il tradase in prima sa domnie,
particularizeaza dorinta de razbunare a domnitorului.
Alexandru Lapusneanul este personajul principal al
nuvele, personaj romantica, exceptional care actioneaza in
situatiii exceptionalle