Sunteți pe pagina 1din 103

DIETETICA SPECIALĂ

Se vor studia următoarele tipuri de dietetică specială:

Dietoterapia în obezitate
Dietoterapia în bolile de stomac
Dietoterapia înbolile intestinale
Dietoterapia în bolile hepatice
Dietoterapia în afecţiunile biliare
Dietoterapia în bolile pancreasului
Dietoterapia în bolile cardiace
Dietoterapia în ateroscleroză
Dietoterapia în diabetul zaharat
Dietoterapia în hiperlipoproteinemii
Dietoterapia în denutriţie
Dietoterapia în bolile renale
Anexe –propuneri de raţii echilibrate
-comentare nutriţională a raţiilor propuse

DIETOTERAPIA ÎN OBEZITATE

Din datele publicate despre obezitate ,publicate de către OMS,reiese,pentru prima


dată în istoria omenirii,că pe pământ trăiesc în această perioadă mai mulţi oameni graşi
decât slabi.În lume există mai mult de 1,3 miliarde de oameni supraponderali,dintre care
312 milioane sunt obezi.(după „International Obesity Task Force-2004),circa 1,7 miliarde
de persoane au,deja ,acest risc de obezitate.
Alarmant este faptul că apare o supraponderabilitate de 10% la copii,iar 2% dintre
aceştia sunt obezi(după Mincu,2007).
În SUA peste 30% dintre adulţi sunt obezi.De asemenea ,50% dintre băieţii între 2 -19
ani prezimtă această maladie.
După Agenţia Standardelor pentru Alimentaţie (publicată în 2004),obezitatea este o
bombă cu ceas şi una dintre cele mai grave probleme de sănătate atât în prezent ,cât şi
pentru viitor.
Obezitatea la copii va pune în pericol dentru prima dată într-un secol,speranţa de
viaţă a populaţiei.

1
Costul tratamentului bolilor produse ca urmare a obezităţii depăşeşte pe cel datorat
vârstei,tutunului şi alcoolului.Există şi un ambient socia modern care favorizează apariţia
obezităţii.
Astfel,în SUA,doar 17% din copii merg pe jos la şcoală,iar 44% dintre americani
consideră că mersul pe jos este dificil ,ceea ce explică scăderea ponderii acestuia cu 42%
în ultimii 20 de ani.
De asemenea stilul de alimentaţie este unul necorespunzător pentru această
ţară.Consumul alimentar din restaurantele „Fast Food” a crescut de 18 ori faţă de 1970.Un
hamburger tipic a devenit de 6 ori mai voluminos decât a fost iniţial (în 2003 faţă de 1953
),iar caloriile au sporit de la 210cal la 680 de calorii.Dintre vegetalele cele mai consumate
de americani sunt cartofii.Se observă că ocreştere cu 10% a numărului de restaurante de
tip „fast food” ,se înregistrează î creştere a obezităţi cu 9%.Acest fenomen este corelat cu
acela de a renunşa la masa în familie,masa gătită,care ar fi mult mai puţin calorică şi mai
sănătoasă.Servitul mesei în afară de casă influenţează autocontrolul ingestiei calorice.
Este interesant faptul remarcat de sociologul american Philip Slater,şi
anume:”solitudinea marchează societatea americană”.Americanii de orice vârstă mănâncă
singuri,la orice oră,indiferent ce,în ritmul rapid al programelor de lucru sau de TV.Peste
40% din americani iau masa la restaurante în mod constant.Ei consumă aici cu 200 de
calorii în plus faţă de necesar şi sunt lipsiţi de ambientul educativ al mesei de familie.
Alimentaţia nu este singura cauză a acesttui fenomen,deşi,indiscutabil ,este cea mai
importantă.
Epidemiologii americani afirmă că obezitatea este în creştere ,favorizată de dispariţia
meselor din familie ,fapt ce va accentua pe viitor scăderea speranţei de viaţă.
„Destinul popoarelor-spunea Jean Kervasdoue-trebuie căutat în evoluţia demografică
a populaţiei”.
Un exemplu negativ este în România ,în care scăderea natalităţii în 8paralel cu
creşterea mortalităţii generale va duce ca în anii 2050 populaţia să ajungă la 17 milioane.

Caracterizarea obezităţii

Obezitatea se caracterizează prin creşterea masei de ţesut adipos a organismului


,având drept consecinţă crearea unui surplus supraponderal de 20% din greutatea ideală
,cu implicaţii asupra condiţiei estetice,psihosociale şi biologice a bolnavului.
Greutatea ideală a fost stabilită pe baza unor cercetări epidemiologice ,prin care s -a
urmărit concordanţa cu cea mai mare speranţă de viaţă.

Standardele obezităţii
(după Mincu şi Hâncu)

ÎNĂLŢIME BĂRBAŢI BĂRBAŢI FEMEI FEMEI


GREUTATEA OBEZITATE GREUTATEA OBEZITATE
RECOMAND. RECOMAND.
KG KG KG KG
1,45 - - 48 54
1,48 - - 46,5 55
1,50 - - 47 56
1,52 - - 48,5 58

2
1,54 - - 49,5 59
1,56 - - 50,4 61
1,58 55,5 68 51,3 62
1,60 57,6 69 52,6 64
1,62 58,6 71 54 66
1,64 59,4 73 55,4 67
1,66 60,6 75 56,8 69
1,68 61,7 77 58,1 71
1,70 63,5 78 60 72
1,72 65 80 61,3 74
1,74 66,5 82 62,6 76
1,76 68 84 - -
1,78 69,4 86 - -
1,80 71 87 - -
1,82 72,6 89 - -
1,84 74,2 91 - -
1,86 75,8 94 - -
1,88 77,6 95 - -
1,90 79,3 97 - -
1,92 81 99 - -

Menţionăm că aprecierea strictă a greutăţii corporale ,fără a se şine seama de


contextul clinic al subiectului,poate să dea false rezultate de obezitate.Este cazul celor cu
hipertrofie exagerată a masei musculare sau cu retenţie hidro-salină.Examenul fizic face
distincţia necesară.
Clasificare :
Obezitatea se clasifică în funcţie de criteriile etiopatogenetice ,anatomice,clinice şi
histopatologice,Cea mai frecventă formă este cea primară.
1.Obezitate primară
a)familială -cu comportament alimentar abuziv
b)nonfamilială -cu sedentarism
-mecanisme asociate din primele 2 forme
-fără cauză aparentă(normofagie şi fără sedentarism)
2.Obezitate secundară
a)endocrină -SindromCushing,insulinom,ovar polichistic
b)hipotalamică -tumorală,inflamatorie,posttraumatică,vasculară
clasificarea obezităţii după criterii anatomice:
-obezitate androidă
-obezitate ginoidă
-obezitate mixtă
Clasificarea obezităţii după criterii clinice:
-obezitate statică,metabolică,normofagică
-obezitate dinamică,de reglare,hiperfagică
Clasificarea obezităţii după criterii histologice:
-obezitate hipertrofică
-obezitate hiperplazică

3
-obezitate mixtă
(după Mincu,şi Hâncu,1983)
Etiopatogenie :
Obezitatea apare în condiţiile unui bilanţ energetic pozitiv.Ea se instalează prin
dezechilibrul creat în cadrul mecanismelor adaptative ce intervin în controlul greutăţii
corporale.În constituirea obezităţii nu este suficient numai un aport caloric crescut,întrucât
există numeroase persoane care în aceste condiţiiîşi păstrează greutatea normală de -a
lungul întregii vieţi,fără a face eforturi deosebite.Adaptarea la variaţiile de aport caloric
apare ca o modificare a consumurilor energetice faţă de cele teoretic necesare.Din acest
punct de vedere ,noţiunea de necesar este greu de definit( C, Dumitrescu,1991).
Conform concepţiilor moderne,obezitatea se instalează în urma alterării
componentelor ce intervin în consumul caloric al organismului.Acestea sunt reprezentate
de metabolismul bazal,efectul energetic al alimentelor,termogeneza adaptivă,efectul
termic al efortului fizic.
Metabolismul bazal scade odată cu creşterea vârstei,ceea ce favorizează apariţia
excesului ponderal.Reducerea sa se produce şi în hipotiroidism.
Efectul termic al alimentelor reprezintă cantitatea de energie consumată pentru
digestia,absorbţia,transportul şi metabolismul alimentelor ingerate.Valoarea sa este de
10% din totalul caloriilor consumate.Există date care susţin că unele forme de obezitate se
însoţesc de o acţiune specifică scăzută ,ceea ce creează premisele stocării caloricee sub
formă de grăsimi.
Termogeneza adaptativă este reprezentată de consumul energetic necesar adaptării
la stresurile din mediul ambiant Se pare că scăderea sa are un efect important în
instalarea obezităţii.
Efectul termic al efortului fizic este reprezentat de consumul energetic necesar
desfăşurării activităţii fizice.În condiţiile unei activităţi normale,el reprezintă 30% din
cheltuielile energetice ale organismului.Prezenţa sedentarismului explică posibilitatea
apariţiei obezităţii.
Deşi şi-a pierdut prioritatea în determinarea obezităţii,consumul excesiv de alimente
reprezintă factorul esenţial de risc al obezităţii.Acesta poate avea un caracter motivat,fiind
asociat unor cauze decelabile(pubertatea,menopauza,sarcina,tulburări
endocrine,medicamente ca:”Rezerpina”,”Clorpramazinul” şi fără cauze decelabile.
Consecinţele clinice ale obezităţii sunt multiple.Acestea acţionează nefast asupra
stării de sănătate.Câteva din aceste complicaţii ,le vom reda în tabelul următor:

COMPLICAŢIILE OBEZITĂŢII
Ateroscleroza sistemică Hipertensiunea arterială
Diabetul zaharat Boala poliartrozică
Hiperproteinemiile Litiaza biliară
Boala varicoasă Intertrigo
Manifestări varicoase Complicaţii ginecologice şi obstetric.
Litiaza renală Tulburări psihosociale
Hiperuricemia Maladia canceroasă
Hirsuitismul
(după Mincu,2007)

4
Obiectivele dietoterapiei

În prezent este unanim acceptată ideea că reducerea pondeală nu se poate obţine


,indiferent de cauza obezităţii,decât printr-o dietă hipocalorică.Prescripţia acesteia trebuie
să satisfacă anumite cerinţe:
să asigure principiile nutritive necesare menţinerii stării de sănătate în condiţiile menţinerii
unei balanţe calorice negative
să fie variată
să ţină seama de preferinţele culinare ale obezului
să ţină seama de situaţia sa financiară
să respecte credinţa sa religioasă
să fie în conformitate cu stilul său de viaţă
Consumul alimentar hipocaloric trebuie prezentat obezului ca fiind necesar să fie
utilizat o lungă perioadă de timp.
Problematica tratamentului obezităţii este rezolvată atunci când ,după o perioadă de
instruire medicală ,pacientul este capabil sş-şi regleze el însuşi regimul ,să-l adapteze
particularităţilor sale constituţionale şi programului său de lucru.Pentru aceasta ,el trebuie
să capete informaţii privind valoarea calorică a raţiei alimentare ,compoziţia sa
nutritivă,care să nu-i afecteze echilibrul său biologic -,modul de preparare a
hranei,repartiţia acesteia pe mese şi cum să intervină asupra acesteia în cazul curbei
ponderale.

Valoarea calorică a dietei

Pentru ca obezii să poată slăbi,alimentaţia trebuie să furnizeze mai puţine calorii


decât nevoile energetice zilnice ale organismului.Pentru a face acest lucru.este nevoie ca
subiectul să cunoască necesarul său caloric.
Valoarea acestuia se află prin înmulţirea greutăţii ideale cu necesarul/kcorp.Rezultatul
obţinut reprezintă energia la care individul nu-şi schimbă greutatea corporală.Dieta
obezilor trebuie să fie inferioară acestei valori,astfel încât,diferenţa energetică să fie
asigurată prin combustia internă a organismului.
Gradul de restricţie calorică depinde de o seamă de factori,dintre care cei mai
importanţi sunt:obiceiurile alimentare,motivaţia necesităţii reducerii greutăţii
corporale,aplicarea dietei în condiţii de spital sau acasă,voinţa pacientului şi prezenţa unor
boli asociate.
Dacă obezul este marcet preponderent de hrană şi convingerea sa că trebuie să
slăbească nu este deosebit de puternică,restricţia calorică nu poate fi prea puernică de la
început,pentru că riscăm să ne lovim chiar în refuzul pacientului de a urma cu rigurozitate
prescripţiile indicate.
Acelaşi lucru se poate constata şi în situaţia în care organismul utilizează foarte
eficent energia calorică ,bolnavul stocând sub formă de grăsimi ,caloriile
consumate.Dacă,dimpotrivă ,se observă că,deşi aportul caloric este depăşit,nu se
înregistrează o creştere ponderală semnificativă,se poate utiliza o restricţionare mai puţin
severă.

5
În caz de spitalizare,se merge pe dietă „şoc”,dată fiind valoarea energetică scăzută pe
care aceasta o aduce (200,400,650 kcal).Pacienţii nu practică în acest timp exerciţii
fizice,sau dacă acestea sunt efectuate,este nevoie de o supraveghere strictă medicală.
În ambulatoriu este suficientă asigurarea unei raţii cu 800-1000kcal/zi,aceasta
permiţând efectuarea normală a activităţilor zilnice de către pacient. Explicaţia este aceea
că pentru întreţinerea funcţiilor vitale,un om are nevoie de 1400-1600 kcal/zi,iar în
condiţiile unui regim sedentar de încă 800 kcal.în condiţiile unei activităţi considerată a fi
grea,se consumă încă pe atâtea kcal.Ori ,scăderea caloriilor în dieta administratăă
obezului,duce ,implicit, la consumarea caloriilor interne,care provin,mai ales din depozitele
de grăsime internă.
În stabilire gradului de restricţie calorică,trebuie ţinută seama şi de vârsta
obezului.Regimurile de”atac” sunt lipsite de risc la tineri,dar la vârstnici prezintă un grad
ridicat de risc,putându-se instala plachete trombocitare.
Prezenţa hepatitei cirotice,a nefropatiilor cronice,a bolilor psihice ,a cardiopatiei
ischiemice,a tendinţei de hipercoagulabilitate a sângelui,contraindică folosirea de regimuri
restrictive prea severe.
Dacă pacientul este perfect sănătos şi este hotărât ferm să slăbească,atunci ,în spital
se începe tratamentul cu o dietă restrictivă de 240 kcal,( 300g de brânză /zi ),care durează
cam 3 săptămâni.ulterior se va trece la o dietă de 400 kcal,reprezentată de 250 ml de
lapte ,90 g brânză de vaci,100 g carne,100g fructe,300 g legume,care durează alte 3
săptămâni.Se trece apoi la dieta de 500 kcal,formată din 300g de brânză,300 ml de lapte
sau iaurt,300g de vegetale,alte 3 săptămâni.În final se va ajunge la dieta de 600
kcal,formată din 250 ml de late sau iaurt,150g de brânză,150 de carne,200 g de fructe,400
g de legume ,încă 3 săptămâni.
În toată această perioadă ,bolnavul trebuie să slăbească 10-15 kg,sau chiar mai
mult,în funcţie de reactivitatea individuală şi de tipul de obezitate instalat.
Ulterior,terapia se va continua cu un regim de menţinere de 4 săptămâni de 800
kcal/zi,format din 500 ml lapte,180 g de brânză,150 g de carne,250g de fructe,600 g
legume.După alte 5-10 săptămâni se va creşte raţia la 1000 kcal,iar tratamentul se va
finaliza cu o dietă de 1200 kcal,care va dura 6 săptămâni.În concluzie,tratamentul în
spital,care începe cu o dietă „şoc” de 200 kcal,are următoarele faze:
dieta 1=240 kcal=3-4 săpt.
dieta 2=400 kcal=3 săpt.
dieta 3=500 kcal=3 săpt.
dieta 4=600 kcal=3 săpt.
dieta 5=800 kcal=4 săpt. =menţinere
dieta 6=1000 kcal=5-10 săpt. =menţinere
dieta 7=1200 kcal=6 săpt.
Este obligatoriu ca o dietă „şoc”,începută la spital să se continuie în ambulatoriu încă
4 săptămâni,timp în care se va aplica aceeaşi dietă de 800 kcal;apoi se va continua
tratamentul şi cu celelalte etape de menţinere.
În tratamentul cronic,regimul n u va depăşi 1500-1600 kcal.
Este foarte importantă trecerea treptată de la un aport caloric inferior la unul mai
ridicat,altfel apare riscul creşterii în greutate.Explicaţia este dată de reducerea arderilor
metabolice bazale ,astfel încât un regim de 1000 kcal/zi ,dacă este introdus brusc după
unul de 240 kcal,este uşor asimilabil,determinând pierderea rapidă a deficitului ponderal
obţinut.Aceasta este cauza pentru care persoanele obeze supuse restricţiilor calorice

6
severe ,atunci când abandonează regimul alimentar,se vor îngrăşa extrem de repede.Pe
de altă parte,tot reducerea adaptativă a metabolismului bazal explică de ce, chiar în timpul
curei de slăbire corect duse,uneori nu se mai scade în greutate ,fiind necesară revenirea
pe cure hipocalorice mai severe,decât cele utilizate în momentul constatării creşterii în
greutate.De aceea,trecerea de la un aport caloric la altul ,se va face în timp,cu prudenţă şi
sub controlul permanent al greztăţii corporale.
După un ciclu de creştere progresivă de 240-600 kcal/zi ,la 1200-1400 kcal/zi,efectul
terapeutic este un succes,dacă deficitul ponderal nu scade.În acest caz,ciclul dietelor
hipocalorice se reia de mai multe ori,până când se va ajunge la greutatea corporală dorită.
Regimurile moderat restrictive,de 1500 kcal,durează ,în medie,1-2 ani,pentru vârstele
de 20-30 de ani,2-3 ai pentru categoria de 30-45 de ani şi totă viaţa pentru cei mai în
vârstă de această limită.
O menţiue deosebită trebuie făcută asupra postului total,care a fost folosit pentru
reducerea rapidă a greutăţii corporale.Durata sa este estimată ântre 4-14 zile,dar s-a
ajuns şi la perioade de 62-249 zile( Runcie şi Thompson.1970 ),cu pierdere de 40% dein
greutatea totală.
În prezent acest post este utilizat doar pentru 1-2 zile ,la începutil terapiei
După care raţia calorică creşte treptat.În timpul postului se bea 2 -3 l de apă,diureza
minimă trebuie să fie de 1,5l apă.Dacă,în ciuda postului apare oliguria,postul se
întrerupe.Regimul este destul de bine suportat,pentru că swenzaşia de foame dispare
după 2 zile,dar pot apare alte inconveniente ,care pot duce la perturbarea gravă a
sănătăţii pacientului,cum ar fi:accidentele vasculare cerebrale,datorate mobilizării rapide a
grăsimilor din ţesuturi.
În această perioadă poate să intervi nă moartea subită a persoanei,datorită
perturbărilor de ritm ventricular.La aceasta concură şi scăderea cantităţii de K ,cât şi
scăderea capacităţii contractile a miofibrilelor.În afara acestor afecţiuni,se constată apariţia
de perturbări psihice,manifestate prin senzaşia de euforie,de agresiune sau de
depresie.Modificările psihice pot fi atât de marcante,încât trebuie întrerupt rapid acest tip
de dietă.
În timpul postului prelungit se constată apariţia unui bilanţ azotat negativ,pierderea
zilnică proteic este de 25-30 g/zi.Se estimează că ,prin acest tip de dietă ,pierderea de
greutate esre de 25% prin pierdere proteică şi numai de 20% prin pierdere lipidică.
Odată cu aceste pierderi,mai apar:
scăderea capacităţii de autoapărare
astenia marcată a obezilor
creşte producţia deacid uric,ceea ce va duce la apariţia hiperuricemiei
inaniţia
anemiile
perturbări ale constantelor fiziologice
perturbări grave metabolice
Este perturbat şi metabolismul mineral,echilibrele dintre:Ca-Mg;Na-K,etc,Acest regim
va duce la reducerea valorilor tensiunii arteriale,fapt sesizat de către pacient prin ameţeli
apărute în momentul în care se ridică în picioare;apare demineralizarea
oaselor,modificarea consistenţei unghiilor şi a părului,dureri abdominale cu caracter
colicativ,tulburări ale ciclului menstrual,a spermatogenezei şi a potenţei sexuale.Se
constată apariţia hipovitaminozelor de vit B şi C,din care organismul nu îşi poate face
rezerve.

7
zile,este necesară supravegherea pacientului de către medic.În plus,reducerea lipidelor
,în acest tip de dietă ,nu diferă de cea în dieta de 800 kcal/zi.
Postul este contraindicat în cazul asocierii infarctului de miocard,accidentelor
vasculare cerebrale,insuficienţei grave renale,anemiei etc.

Conţinutul dietei în principii nutritive

De o deosebită importanţă pentru tratamentul obezităţii este aspectul calitativ al


raţiei.Pentru dieta obezului nu este acelaşi lucru dacă aceeaşi cantitate de calorii provine
din lipide ,proteine sau glucide.Unele cercetări au demonstrat că un regim de 1000
kcal,administrat obezului dă rezultate diferite ,în funcţie de compoziţia acestuia.Astfel,dacă
din 1000 kcal,900 sunt date de glucide,bţine o pierdere de greutate de se obţine o creştere
ponderală de 50-100g/zi,dacă aceste calorii provin din lipide ,se obţine o pierdere de 300 -
400g/zi,iar dacă provin din proteine,o pierdere de 100-200 g/zi.(Mincu,2007).
Pe de altă parte ,cercetările cu carbon 14 au arătat că cea mai mare parte din lipidele
depuse provin din glucide,ceea ce duce la concluzia că glucidele sunt mai lipoformatoare
decât lipidele.
Aceste constatări stau la baza realizării raţiilor restrictive.
Dezechilibrul alimentar,în sensul consumului unei mari cantităţi de glucide sub formă
de zahăr,dulciuri,făinoase,pâine etc,este considerat factor principal în constituirea
obezităţii comune generalizate.Într-adevăr,anchetele alimentare,afectuate în Centrul de
nutriţie din Bucureşti,atestă,în marea majoritate a cazurilor un consum exagerat de
glucide,fie că acestea provin di n făinoase,din dulciuri rafinate,fie din fructoză.Datele
statistice de pretutindeni arată un consum cresc ut de zahăr în detrimentul celui de amidon.
Rolul nefast al glucidelor în alimentaţia obezului ,chiar în cazul unor raţii restrictive
caloric,a fost demonstrată clinic şi experimental.Alimentaţia glucidică declanşează
apetitul,prin modificările neuro-hormonale pe care le produce.Obezul care mănâncă multe
dulciuri este mereu flămând;odată schimbat sistemul alimentar,foamea dispare sau este
atenuată foarte mult.
O altă modalitate de intervenţie a glucidelor în sporire excesului ponderal o constituie
legătura acestora cu metabolismul hidroelectric,în sensul că acestea produc o retenţie de
apă în organism.
În privinţa consumului de dulciuri,s-a constatat că este vorba ,mai mult de gustul
obezului,decât de o alimentaţie reală.
Toate aceste fapte duc la concluzia că în tratamentul obezităţii nici un regim alimentar
nu poate fi eficient ,dacă nu se înlătură definitiv dulciurile concentrate şi zahărul şi dacă nu
se limitează făinoasele şi pâinea.

2.Raţia proteică
În metabolismul individual al obezului,proteinele joacă un rol foarte
important.Proteinele cresccu 30% pierderile calorice survenite în timpul
digestiei,absorbţiei,transportuluişi metabolizării alimentelor digerate,reducând din valoarea
energetică ce rezultă în final pentru economia organismului.
combat starea de astenie
cresc rezistenţa la toxine
menţin tonusul normal al organismului,buna dispoziţie şi munca

8
Având în vedere rolul deosebit al proteinelor,ele vor fi nelipsite în realizarea dietei
obezilor.Pentru a preveni bilanţuri azotate negative ,este necesară utilizarea unei cantităţi
mai mari de proteine decât necesarul de bază( 1 g/kcorp/zi) .Doar în condiţii de spitalizare
se va putea utiliza o raţie alimentară cu un conţinut mai mic de proteine decât este
necesar.
În regimurile hipocalorice de durată ,este nevoie de a utiliza o cantitate de 2g de
glucide la 1g de proteină şi asta pentru a preveni utilizarea acestora în scop energetic.

3.Raţia lipidică
Pare surprinzător faptul că consum crescut numai e lipide nu provoacă o creştere a
acumulării de ţesut gras în organism,aşa cum se întâmplă după o administrare a unei raţii
glucidice.Pentru acest caz,în cazul unor raţii monotone,se preferă cele bogate în lipide.
Dietele hiperlipidice sunt greu tolerate de vârstnici,aterosclerotici,renali etc.Trebuie
reamintit că lipidele aduc 9 cal/g,ceea ce poate compromite cura de slăbire.
În concluzie,trebuie să subliniem că lipidele trebuie introduse în raţia obezului,iar
raportul dintre cele vegetale şi animale trebuie să fie de 1/1,pentru a nu compromite
sinteza de vitamine liposolubile.Pe de altă parte,lipidele dau senzaţie de saţietate
obezului,limitându-i dorinţa de a ingera noi cantităţi de alimente.

4.Vitaminele
Dieta obezului trebuie să acopere toate pierderile de vitamine.Un regim adecvat este
cel care conţine cantităţi suficiente de proteine şi este bogat în legume şi fructe.Cantitatea
de lipide admise în raţie,cât şi o cantitate mică de unt asigură suportul material pentru
sinteza de vitamine liposolubile.
Marea majoritate a nutriţioniştilor recomandă un supliment vitaminic în cazul unor raţii
hipocalorice.

5.Mineralele şi apa
Substanţele minerale sunt suficiente pentru organism în cazul unor raţii
hipocalorice,dar cu proteine sificiente.
Reducerea consumului de sare este recomandată pentru a preveni retenţia de apă şi
pentru a se diminu apetitul alimentar.În cazul în care apar complicaţii cardiace,acest
consum trebuie diminuat şi mai drastic.
Apa nu trebuie redusă ,ci doar consumată în afara meselor,ppentru că reduce
senzaţia de saţietate.

6.Alcoolul
Consumul de băuturi alcoolice este interzis în curele de slăbire,pentru că el creşte
apetitul alimentar şi aduce un aport de 7cal/100 ml.Reduce mobilizarea lipidelor din
ţesuturi,favorizând stocarea acestora.Prin alterarea funcţiilor ficatului ,se perturbă sinteza
proteică ,ceea ce perturbă şi mai mult metabilismul azotat.

7.Fibrele alimentare
În ultimul timp se acordă o tot mai mare importanţă introducerii fibrelor alimentare în
dieta obezului.În plus,dietele bogate în fibre sunt mai sărace în calorii.Acestea prezintă
următoarele avantaje prin consumarea lor:
-cresc volumul bolului fecal

9
-scad timpul de eliminare a acestttuia
-nu permit lipidelor şi glucidelor de a penetra în intestinul subţire
-dau senzaţia de saţietate
-cresc timpul de masticaţie a alimentului

8.Alimente permise şi interzise în alimentaţia obezului

ALIMENTE PERMISE ALIMENTE INTERZISE


Cărnuri grase Fasolea verde
Peştele gras Castraveţii
Conservele de carne şi peşte Roşiile
Afumăturile Ardeiul gras
Brânzeturile grase şi sărate Ridichile
Cartofii Varza albă
Pastele făinoase Vinetele
Pâinea Ţelina
Fasolea uscată Andivele
Lintea Conopida
Mazărea uscată Dovleceii
Prunele Spanacul
Strugurii Urzicile
Stafidele Ştevia
Curmalele Sparanghelul
Prunele uscate Ciupercile
Frişca îndulcită Grapfruit
Smântâna Fragii de pădure
Slănina Lămâie
Cremele Mandarine
Aluaturile cu unt Pepene galben
Sosurile cu rântaş Portocalele
Sosurile grele Piersicile-limitat
Nucile,alunele,castanele Caisele timpurii
Siropurile Mere creţeşti
Băuturile alcoolice Vişine
Laptele integral Gutui
Supele cu finoase Gutui –limitat
Cafeaua,ceaiul rusesc,sarea peste 5g Căpşuni
Regimurile pe bază de fructe şi legume trebuie administrate şi în funcţie de toleranţa
digestivă individuală,întrucât sunt persoane cărora excesul de fibre le produce
meteorism,disconfort abdominal,diaree,vomă.Cel mai frecvent dau acest
fenomen,varza,spanacul şi dovleceii.
Proteinele animale trebuie asigurate din carnea slabă de vacă,viţel,miel,pasăre,peşte
slab,ouă tari,iaurt,lapte ecremat,brânză slabă de vaci.Lipidele vor fi doar în cantităţi reduse
,sub formă de uleiuri vegetale (20-30 g/zi),margarină şi unt(10-15 g).pâinea se recomandă
să nu depăşească 100 g /zi.Se preferă pâinea neagră şi cea intermediară.Sarea nu va

10
depăşi 3-5 g;lichidele recomandate sunt:laptele ecremat,sucul de legume,compotul cu
zaharină,sucul de fructe neândulcit,sifonul,ceaiurile de măceş,mentă şi coji de măr.
O menţiune aparte trebuie făcută asupra interdicţiei anumitor regimuri alimentare care
s-au folosit şi ocazional mai sunt încercate în terapia dietetică a obezităţii.Este vorba de:
consumul în fiecare zi a unui alt aliment
dietele strict vegetariene
regimurile monoalimentare
regimurile,libere,hipoglucidice
regimurile libere,hipolipidice
Ele favorizează denutriţia proteică,depleţia de potasiu şi magneziu.Ele nu au un efect prea
lung asupra slăbiriişi accentuează tulburărilr psihice datorită insuccesului terapeutic.

Repartiţia alimentelor pe mese

Una din cele mai mari greşeli care se comit în alimentaţie şi care conduc la apariţia şi
agravarea obezităţii este reducerea numărului de mese la numai una sau 2 pe zi.De
altfel,cu mici excepţii,ancheta alimentară evidenţiază că persoanele supraponderale
mănâncă la ore neregulate,omiţând micul dejun şi prânzul ,dar vor consuma mari cantităţi
de alimente în a 2-a parte a zilei şi mai ales seara.
Mulţi obezi se arată nedumeriţi că medicul le prescrie să mănânce puţin şi des,în
limitele caloriilor prescrise şi că nu le este permis să aibe o dată pe zi o masă copioasă
,ţinând seama că în timpul zilei nu s-au atins de nimic.În plus,ei constată că ,în ciuda
eferturilor lor de a răbda în cursul zilei la tentaţiile culinare din dorinţa de a slăbi,consumul
alimentelor seara,la o singură masă ,nu-i ajută de loc să slăbească.
Acest lucru îi deprimă ,făcându-i să dispere în încercarea lor de a slăbi,uneori să
abandoneze orice iniţiativă ,pentru simplul motiv că li se par inutile.
Acestor constatări de ordin clinic li s-au adăugat cele experimentale ,care au confirmat
că ,cu cât mesele sunt mai puţine ,cu atât şansa de adepozita aportul nutritiv sub formă de
grăsime este mai mare.
Explicaţiile legate de necesitatea fracţionării raţiei nutritive în mai multe prize pe zi
pentru a nu îngrăşa pacienţii şi a le reduce greutatea corporală sunt numeroase:
masa unică creşte senzaţia de foame
creşte absorbţia principiilor nutritive
se eliberează cantităţi mai mari de insulină
este facilitată depunerea grăsimii în ţesuturile de rezervă
Dacă se consumă alimentele la mai multe mese,energia necesară pentru digestia şi
absorbţia lor va fi mai mare,ceea ce va duce la scăderea în greutate.
Pe de altă parte,masa unică este urmată de repaus în faţa TV,de citit-de activităţi care
implică sedentarismul.
S-a constatat că o masă frugală,urmată de o plimbare scurtă,este un mijloc ideal de a
pierde din greutate,prin creşterea consumului energetic din muşchi,din tubul digestiv,aflat
în plin proces de macerare a hranei şi progresiune a ei spre segmentele finale ale
intestinului.
În concluzie,atât profilaxia,cât şi tratamentul obezităţii trebuie să prevadă divizarea
alimentelor consumate la 4-5 mese pe zi,indiferent de gradul de restricţie
calorică.Desigur,cu cât numărul de calorii permise este mai mic,cu atât dificultatea practică

11
de a alcătui meniurile este mai mare.De aceea,inventivitatea şi fantezia ,dublate de
cunoştinţe ferme de alimentaţie,sunt indispensabile obţinerii unor rezultate terapeutice.
În anexe vor fi prezentate tabele cu conţinutul alimentelor în nutrimente,vitamine şi
săruri minerale,toate calculate la 100 g de aliment consumabil.Alături de aceasta,se va
prezenta şi valoarea digestibilă a fiecărui aliment prezentat.Se vor prezenta câteva
exemple de raţii pentru diferite valori energetice,care vor constitui suportul construirii de
raţii restrictive personalizate,pe diferite nivele energetice.

II.DIETOTERAPIA ÎN BOLILE DE STOMAC

1.Regimul alimentar în dispepsiile gastrice


Dispepsiile gastrice nu sunt încă bine individualizate,ele împărţindu-se:
-forme primitive-datorate unei alimentaţii nepotrivite
-forme secundare-datorate altor boli:diabet,insuficienţă
renală,ateroscleroză
O altă formă de clasificare a acstora este ca dispepsii organice:
-în urma unei apendicite,litiaze renale,hernii,intoxicaţii
-funcţionale-din cauză nervoasă

Măsuri dietoterapice
Alimente permise şi interzise în dispepsii gastrice

ALIMENTE PERMISE ALIMENTE INTERZISE


Carnea de vacă Rântaş
Carnea de pasăre bine fiartă Sosuri
Ouăle fierte moi Ceapa prăjită

12
Supe de carne neunse Cartofi prăjiţi
Peştele slab Maioneză
Lapte cu fidea Usturoiul
Pâinea albă de o zi Castraveţii
Pâinea prăjită Mazărea
Legume a la grec Lintea
Legume sub formă de pireuri Fasolea
Fructe coapte la cuptor Cărnurile grase
Compot nedulce Mezelurile
Untul şi uleiul Untura
Ceaiul după fiecare masă Conservele nedietetice
Brânzeturile nefermentate
Ouăle tari
Zarzavaturilr şi fructele crude
Dulciurile concentrate

Regimul alimentar în gastrite

Gastritele sunt afecţiuni inflamatorii difuze ale mucoasei gastrice.Ele pot avea un
caracter acut sau cronic.Cele acute apar în contextul unor agresiuni ocazionale asupra
mucoasei gastrice,pe când cele acute se instalează în urma celor acute.
Gastritele acute survin după agresiuni alimentare (masticaţie incompletă,abuz de
vegetale cu conţinut crescut de fibre groase,ingestia exagerată de alcool,consumul de
produse prea reci sau prea calde,abuzuri ocazionale de condimente sau de grăsimi prăjite
etc.).Acest tip de afecţiuni epidemică,viroza herpetică,zona Zoster,toxiinfecţiile
alimentare,infecţiile generale etc.Agresiunile pot fi şi chimice-medicamente,substanţe
toxice,acidocetoze,reflux duodenogastric-sau alergice-sensibilizare la unele alimente sau
medicamente.
Aceste modificări au un caracter relativ uşor reversibil,regenerarea mucoasei făcându-
se în câteva zile sau cel mult în 4-6 săptămâni.
Riscul evoluţiei prelungite creşte odată cu repetarea tot mai deasă a puseelor acute.
Manifestările caracteristice ale bolii sunt:
greţuri şi vărsături
dureri în etajul superior al abdomenului
eructaţii
gust neplăcut
senzaţie de plenitudine
dureri continue de cap
indispoziţie generală
manifestări infecţioase
Aceste manifestări pot fi estompate sau,dimpotrivă, se pot acutiza.

13
Gastritele cronice
Procesul inflamator are un caracter parcelar,fiind localizat la un capăt sau altul al
stomacului.Instalarea acestui tip de gastrite se realizează prin împletirea condiţiilor
genetice cu cele de mediu.Predispoziţia ereditară se pare că este caracteristică la bărbaţii
de grupa sanguină A,cu ochi albaştrii,cu încărunţire precoce şi care prezintă în familie şi
alţi membrii cu aceste afecţiuni.
Factorii de mediu care acţionează în sensul inducerii gastritelor sunt factori exogeni:
-Helicobacter pilori
agresiunile alimentare
stresul,medicamentele etc
Factorii endogeni care pot induce gastrita,sunt:
insuficienţa renală
infecţiile cronice pulmonare
guta
bolile endocrine
insuficienţele cardiace
ciroza hepatică
afecţiunile autoimune
afecţiunile biliare şi pancreatice
Gastritele se prezintă sub mai multe forme:
gastritele superficiale
gastritele atrofice
atrofia gastrică
Din punct de vedere clinic,majoritatea gastritelor au o simptomatologie redusă;bolnavii
acuză:
dureri postprandiale în etajul superior al abdomenului
senzaţie de saţietate prelungită
balonări postprandiale
greaţă
vărsături
depresiuni nervoase
Datorită acestor manifestări,bolnavii îşi reduc treptat raţia alimentară,slăbesc şi se
anemiază.La început,durerile se manifestă intermitent,apoi din ce în ce mai des,până
devin permanente.
Tratarea corectă şi la timp a gastritelor este singura modalitate de prevenire a
complicaţiilor acestei boli şi de asigurare a unui confort de viaţă a pacienţilor.
Concomitent cu tratamentul medicamentos,în gastrite trebuie urmată şi o conduită
dietoterapică,pentru a se vindeca sau a se ameliora afecţiunea.

Principii dietoterapice în terapia gastritelor

Aceste concepţii recomandă evitarea unor diete dezechilibrate sau prea restrictive în
principii nutritive,ce se dovedesc nocive nutriţiei generale a bolnavului,mai ales după o
suferinţă lungă a stomacului.De aceea se urmăreşte readaptarea treptată la o alimentaţie
cât mai apropiată de normal şi evitarea elementelor nocive stomacului,atât prin alimentul
ca atare,cât şi modul său de preparare.

14
Evitându-se ingestia unei cantităţi prea mari de alimente la mese,se protejează
stomacul de u efort prea mare digestiv.Trebuie respectată următoarea conduită dietetică:
masticaţia să fie înceată şi completă
ingurgitarea alimentelor să nu fie prea rapidă
luarea meselor se va face într-un mediu de calm
se va evita lectura la masă,privitul la TV
sunt interzise discuţiile în contradictoriu
se interzice fumatul
nu sunt permise băuturile alcoolice
se evită emoţiile intense
sunt interzise alimentele tari,iritante,condimentele
sunt interzise cărnurile grase şi prăjite
se recomandă consumarea alimentelor prea calde şi prea reci
Pentru a evita un travaliu prelungit al stomacului,trebuie ca conţinutul acestuia să
stagneze cât mai puţin în el.Ţinând cont de acest avertisment,este indicat ca să se aleagă
alimente din cele permise în aşa fel,încât nu îl agreseze.
Se va ţine seama de următoarele prescripţii:
lichidele şi semilichidele părăsesc cel mai repede stomacul
alimentele solide părăsesc stomacul mult mai încet,de aceea trebuie asociate cu cele
lichide şi semilichide:de asemenea,trebuie ţinut seama că această asociere va duce la
îmbibarea mai puternică a bolului alimentar cu lichid,ceea ce va preveni apariţia
constipaţiilor
grăsimile prelungesc stagnarea alimentelor în stomac,de aceea trebuie evitată creearea
unei diete pe bază de multe lipide.
acelaşi efect de prelungire a stagnării a alimentelor în stomac îl au şi amestecurile
proteine-lipide
zahărul întârzie evacuarea bolului ,mai ales dacă este servit la sfârşitul masei.
cu cât alimentele servie sunt la o temperatură mai apropiată faţă de aceea a corpului,cu
atâta se vor evacua mai rapid
În alcătuirea dietei în gastrite,se ţine cont de anumite particularităţi ale acestei
suferinţe digestive ale bolnavului.Se are în vedere forma clinică a gastritei,implicaţiile
existente,preferinţele culinare,gradul de solicitare fizică şi ontelectuală,posibi lităţile de
procurare a alimentelor.Prin aceste măsuri,se caută protejarea maximă a mucoasei
gastrice,atât în gastrita acută,cât şi în cea cronică.
În alcătuirea dietei se vor îndepărta toate alimentele iritante şi se va întocmi un
program de alimentaţie care să restabilească starea de confort digestiv general al
bolnavului.Se poate observa că anumite alimente ,care sunt acuma iritante pentru
mucoasa gastrică ,au fost înainte bine tolerate,tragem concluzia că este esenţială luarea
în seamă a particularităţilor individuale.Dacă toleranţa alimentară pentru unele produse
este dificilă,se va putea încerca modificarea dietei,în sensul înlocuirii acestora cu altele
,sau cu aceleaşi alimente ,dar preparate diferit.
Selecţia alimentelor pentru bolnavii de gastrită se va face eliminând,în primul rând
,alimentele bogate în fibră alimentară,acestea pot,însă să fie acceptate,dacă sunt
preparate astfel încât fibra să devină inofensivă pentru bolnav.Din această cauză ,se
preferă utilizarea acestor alimente sub formă de pireuri,sosuri,paste,budinci,sufleuri de
legume verzi.

15
În stabilirea conduitei dietoterapice ,trebuie să se ţină cont şi de necesităţile calorice
ale bolnavului.Aceasta se face în funcţie de greutatea corporală,de activitatea fizică şi
intelectuală,

a)Dietoterapia în gastritele acute


în primele 24 de ore se suspendă alimentaţia orală
se permite consumul doar de apă fiartă şi răcită
după 1-2 zile,dacă a dispărut senzaţia de greaţă,se va trece la alimentaţia cu alimente
servite la temperatura camerei,şi anume:
supe de zarzavat limpede
supe cu puţin orez
brânză proaspătî de vaci
carne tocată proaspătă
paste făinoase cu apă şi lapte
pâine albă veche
gelatină de iaurt
suc de fructe
budinci
sufleuri de brânză de vaci
Se recomandă ca după fiecare masă,bolnavul să stea culcat ,cu o compresă călduţă pe
abdomen.De asemenea,se recomandă ca după fiecare masă,bolnavul să bea ceai de
muşeţel sau de mentă.
Acest regimva dura 8-10 zile,după care se trece la o alimentaţie normală,evitându-
se,incontinuare ,alimentele iritante şi greu digerabile.Se vor avea in vedere particularităţile
nutritive ale individului,preferinţele sale culinare şi starea de igienă a alimentelor.

b)Dietoterapia în gastritele cronice

ALIMENTE PERMISE ALIMENTE INTERZISE


Supele de carne Carnea grasă
Borşurile Carnea de vânat
Supele-creme Mezelurile grase
Carnea de vacă.pasăre sau viţel Condimentele
Peştele slab fiert,copt în pergament Conservele nedietetice
Orezul Moluştele
Grişul Slănina
Pastele făinoase Legumele tari-castraveţii
-ridichile
-ceapa
-usturoiul
-lintea
-fasolea
-mazărea
Fulgii de ovăz Alimentele prăjite în grăsime
Pâinea albă veche de o zi Sosurile cu rântaş
Iaurt ,lapte acidulat,chefir Dulciurile rafinate

16
Brânza de vaci Băuturile iritante-ceaiul tare
-cafeaua
-alcoolul
Ouăle fierte moi sau tari Alimentele prea sărate
Legumele fierte Pâinea neagră sau intermediară
Fructe coapte fără coajă Pâinea albă proaspătă
Prăjituri cu mere coapte,biscuiţi Sarea

Regimul alimentar în boala ulceroasă

Ulcerul gastric este o afecţiune caracteristică prin apariţia de eroziuni de dimensiuni


limitate ce interesează în mod variabil pereţii gastrici sau duodenali.
Constituirea leziunilor ulceroase este un fenomen complex,care implică scăderea
capacităţii de apărare a mucoasei şi, pe de altă parte,creşterea ponderii factorilor de
agresiune asupra acesteia.În ultima perioadă, se accentuează agresiunea lui Helicobacter
pillori,de care suferă peste 60% din toţi bolnavii de stomac.
Manifestarea cea mai intensă a ulcerului este durerea.Ea este resimţită ca şi crampe
însoţite sau nu de arsuri ale abdomenului superior.
Unele ulcere pot evolua fără durere.
Ulcerele mari evoluează,aproape întotdeauna cu dureri de mare intensitate ,care nu
cedează la o medicaţie obişnuită.
Dacă nu se respectă prescripţiile dietoterapice,ulcerul se complică,apărând :

hemoragii digestive superioare


perforaţia acută cu peritonită generalizată
penetrarea peretelui stomacului
cicatrizări repetate
periviscerita
malignizarea
Alături de aceste fenomene clinice,bolnavul are de suferit şi prin pierderea temporară a
capacităţii de muncă ,apar fenomene psihice.
Pe lângă obligaţiile pecuniare legate de spitalizare ,medicaţie,intervenţii
chirurgicale,cure balneare,ulcerul implică şi cheltuieli impuse de absenteism,de scăderea
productivităţii ,pensionării.În ţările din apus,acesta reprezintă cam 1% din totalul
cheltuielilor medicale.
Tratamentul ulcerului gastric sau duodenal,este,în majoritatea cazurilor,de natură
medicală.Numai în număr mic de situaţii se intervine chirurgical ,pentru a rezolva efectele
produse.
Terapia medicală are ca principal obiectiv reducerea secreţiei clorhidropeptice şi
protejarea mucoasei împotriva agresiunilor de natură mecanică ,chimică şi termică.Acest
lucru se poate realiza cu ajutorul regimul alimentar şi al medicaţiei antiulceroase.
Bolnavul ulceros trebuie să înveţe ce şi când să mănânce.În acest fel co ntribuie la
reducerea riscului de reactivare a maladiei,mai ales în cazul în care sunt prezenţi factori
ulcerogeni.Nutriţia deficitară facilitează acţiunea altor agenţi cu potenţial nociv asupra
mucoasei intestinale.
s-a constatat că o serie de alimente ca laptele ,ouăle,carnea,posedă capacitatea de
tamponare a acidităţii gastrice(proteinele de comportă în mediu gastric ca şi substanţe

17
alcaline).Acest efect este favorabil pentru protejarea leziunii ulceroase de acţiunea
corozivă a acidului clorhidric.
În ceea ce priveşte laptele ,produs alimentar considerat a avea calităţi terapeutice în
tratamentul acestei maladii,se observă că efectul să de balsam nu durează mai mult de 20
de minute.După acest interval ,prin concentraţia mare de calciu pe care o conţine ,începe
să stimuleze secreţia gastrică acidă,care atinge niveluri care depăşesc capacitatea de
tamponare a laptelui.Din aceste considerente,multe studii susţin lipsa beneficiului
terapeutic al dietei lactate (Mincu,2007).
Efectul excitosecretor al laptelui poate fi compensat prin administrarea laptelui în
doze mici şi dese.Monotonia acestui tip de dietă şi carenţa nutriţională pe care o
antrenează alimentaţia predominant lactată,face ca să se renunţe tot mai mult la acest tip
de dietă.
Dieta îşi exercită efectul antiexcitator numai dacă se asociază cu alimente protectoare
,reparatoare .

Regimul alimentar trebuie să nu conţină alimente ca:


supe şi ciorbe de carne
dulciuri concentrate
sarea de bucătărie
alimentele prăjite în grăsime
apele minerale carbogazoase
condimentele iritante
Pare firească întrebarea dacă se poate folosi acest tip de alimentaţie în cazul
medicaţiei cu Omeprazol pe parcursul a 4 săptămâni .Modificărila gastrice sunt prezente şi
la 2 luni de la această medicaţie.
Nu trebuie uitat că leziunea ulceroasă trebuie protejată nu numai împotriva agresiunii
chimice(acide),dar şi împotriva agresiunii mecanice şi a celei fizice-alimentele insuficient
mestecate,foarte celulozice,dar şi servirea alimentelor prea reci sau calde.
Pe de altă parte ,trebuie avut în vedere că ulcerul este o boală de durată şi că
nerespectarea unei diete între crize duce la îndesirea acestora,la accentuarea intensităţii
lor şi la cedarea mai dificilă la tratament.
S-a observat că apariţia de complicaţii ale ulcerului sunt mai frecvente în timp la
bolnavii fără de regim decât la cei care respectă o dietă corespunzătoare.
De asemenea s-a observat că este necesară asigurarea unei protecţii
alimentare,alături de cea medicamentoasă.
După ieşirea din puseul acut,nutriţia se apropie tot mai mult de deprinderile alimentare
anterioare.Se fac totuşi anumite corecţii,în sensul eliminării sau limitării unui anumit tip de
alimente.

Principii dietoterapice în boala ulceroasă

Regimul alimentar albolnavilor ulceroşi a cunoscut de -a lungul timpului o serie de


transformări ,uneori radicale în funcţie de gradul de cunoaştere a mecanismelor de
producere a bolii,de modul său de evoluţie şi de nutriţie căpătate.
Indeferent de medicaţia folosită,cel puţin pe perioada acută a bolii,consumul de
alimente care agresează mucoasa digestivă din punct de vedere mecanic,termic sau
chimic,este dăunător şi nu poate fi dăunător bolnavului ce ingeră produse nutritive.De

18
altfel,o parte dintre pacienţi refuză în mod constant o serie de alimente cu proprietăţi
acidifiante ,pentru că simt că le fac rău.
Plecând de la observaţia că alimentele stimulează în mod variabil secreţia gastrică ,s-
au selectat,în vederea alegerii produselor necesare întocmirii dietei antiulceroase ,acelea
sunt excitante slabe ale secreţiei acide fiartă,albuşul de ou,pireul de legume,supele
mucilaginoase,apa,apele minerale etc.La polul opus se situează excitanţii puterniciai
secreţiei gastrice ,care trebuie evitaşi ,cel puţin pe perioada puseului ulceros
acut,alimentele prăjite în grăsime,băuturile alcoolice,cafeaua,carne preparată termic
insuficient,condimentele.
Această delimitare netă a produselor alimentare nu coresp unde suficient
realităţii.Chiar dacă într-o primă etapă unele produse alimentele sunt puţin excitante,în
etapa următoare ,ele pot deveni excitanţi foarte puternici.
Prin prisma concepţiilor actuale,efectul asupra stimulării gastrice trebuie să aibe în
vedere nu numai influenţa directă a alimentelor asupra mucoasei gastrice ci şi efectele
indirecte asupra aceleiaşi secreţii,dar cu punct de plecare în afara stomacului( secreţia la
gândul ingestiei unui anumit aliment,secreţi în timpul masticaţiei,secreţia nervoasă).
Un alt aspect al dietei îl reprezintă influenţa grăsimilor neprăjite asupra secreţiei
sucului gastric.Numeroase studii de specialitate au demonstrat reducerea secreţiei
gastrice în contextul consumării unor grăsimi neprăjite(Mincu,2007).Efectul hiposecretor
este direct ,dar şi indirect ,prin refluxul duodenal,pe care cale se pot aduce în stomac
secreţii alcaline.Inhibiţia este trecătoare,pentru că ,după câteva ore,ele se transformă în
săpunuri,care au rol de a mări această secreţie gastrică.În plus,dieta cu grăsimi,indicată
mulţi ani de şcoala germană,are şi alte efecte colaterale
negative,ca:cardiopatiaischiemică,ateroscleroză,accident vascular cerebral .
Prin prisma celor afirmate,consumul de lipide trebuie individualizat,ţinînd seama de
obiceiurile culinare ale bolnavilor,de starea fiziologică,de afecţiunile asociate.
Proteinele alimentare sunt şi ele susceptibile la unele discuţii privind alcătuirea dietei
de acest tip.S-a constatat că ,în condiţiile în care carnea s -a pus la fiert în apă rece,în
mediul ambiant se eliberează o serie de fracţiuni proteice cu rol stimulativ asupra protecţiei
de suc gastric.Dacă introducerea cărnii se face după ce aceasta a început să fiarbă, ,se
formează la suprafaţa ei o manta proteică care împiedică ieşirea în exterior a elementelor
componente gastrosecretorii.În cea de -a 2-a situaţie,produsul culinar poate fi administrat
ulceroşilor ,ceea ce nu se poate face în prima situaţie.Carnea propriu-zisă poate să
tamponeze o parte din aciditatea sucului gastric ,intervenind în acest fel la protecţiei
mucoasei gastrice.Cu toate acestea,excesul de carne presupune un efort digestiv mare
,stimulând,în acelaşi timp,contracţiile gastrice şi duodenale ,ceea ce intensifică suferinţele
bolnavului.
privitor la activitatea pe care o desfăşoară ca stimulator secretor,după ce s-a hidrolizat în
fracţiuni proteice.Din această cauză se recomandă a se administra la 2 ore ziua îb cantităţi
mici şi la 4 ore noaptea,pentru că aceasta este perioada în care laptele este un protector
gastric.
Efect similar cu al laptelui îl are şi albuşul de ou.
Glucidele au şi ele o influenţă i mportantă asupra secreţiei gastrice.Felul diferit în care
acţionează se datorează concentraţiei acestora în glucoză şi asocierii cu alte elemente.De
aceea,utilizarea lor necesită unele precizări:deşi la început au o acţiune de inhibare a
secreţiei gastrice,ulterior produc o eliberare bruscă a insulinei,care va duce la o mare
stimulare a secreţiei gastrice.

19
Toate aceste nuanţări privind efectele alimentelor în diferite etape ale secreţiei
gastrice,trebuie avute în vedere când se pune în discuţie cruţarea chimică a
mucoasei.Cum de obicei se consumă amestecuri de macronutrienţi,activitatea excitatoare
asupra mucoasei gastrice se modifică.
Pentru a întări protecţia faţă de mucoasa gastrică,un rol important îl are prepararea
culinară a alimentelor.Astfel,în timp ce pâinea prăjită stimulează secreţia gastrică,cea
veche de o zi este protectoare.
consumate zilnic şi volumul acestora.Cu cât cantitatea de alimente consumate la o masă
este mai mare,cu atâta efortul depus de stomac pentru digestia acestora creşte,iar
răspunsul dinamic este mai agresiv.Mesele reduse cantitativ,dar dese ,destind pereţii
stomacului şi nu mai antrenează ma ri cantităţi de HCl.Pe de altă parte,ele nu mai solicită
funcţia contractilă a stomacului,contribuind la instalarea unor perioade de repaus mai
lungi,atât de necesare vindecării ulcerului.
Refacerea mucoasei gastrice necesită şi utilizarea unor alimente moi,care să nu
rănească mucoasa;este necesar,de aceea ,eliminarea din alimentaţie a alimentelor
tari(legumele şi fructele care au un mare conţinut de celuloză-fibre alimentare brute-ori
aceste alimente se vor prepara culinar de aşa mod ,încât să transforme acest tip de fibră
în una mai accesibilă nutritiv.Este cazul legumelor şi a fructelor cu
coajă,sâmburi,produsele animale cu cartilaje,tendoane,aponevroze.Trebuie subliniat că nu
toate fibrele au caracter ulcerogen.Cele fine,sau prelucrate termic au caracter
protector,întrucât absorb pepsina şi HCl,împiedicând exercitarea activităţii lor corozive.
Efectul iritant al alimentelor se poate exercita şi dacă acestea sunt consumate în
cantităţi mari la o singură masă.Prin contactul lor cu pereţii stomacului,aflată în
permanentă contracţie,şi conţinutul gastric,se pot obţine mici eroziuni ,care,în llipsa unei
refaceri eficiente şi la timp ,sunt puncte pentru instalarea ulcerului.
Un alt factor de care trebuie să s ţină seama este evitare consumului de soluţii
zaharoase sau sărate concentrate.Ele irită pereţii cavităţii gastrice şi determină apariţia de
secreţii abundente.
Un alt principiu de care se va ţine seama atunci când se creeaz o dietă pentru boala
ulceroasă ,este administrarea alime ntelor la temperaturi cât mai apropiate temperaturii
corpului,pentru că produsee prea reci sau prea calde determină creşterea activităţii
secretorii a stomacului.

Alcătuirea dietei în boala ulceroasă

În afara condimentelor iuţi,conservele de carne şi din peşte,alimente pregătite prin


prăjire în grăsime şi din cele ce conţin celuloză greu digestibilă,în boala ulceroasă –
exceptând perioadele de criză-se pot folosi majoritatea alimentelor ,cu condiţia ca acestea
să fie pregătite în mod corespunzător ,pentru a nu irita mucoasa gastro-intestinală.
Fiecare aliment va trebui supus unor modificări termice ,mecanice şi chimice pentru a
deveni mai uşor digerabil,să reducă la minim efortul secretor şi contractil al stomacului şi
duodenului ,să diminueze producţia de HCl şi să o neutralizeze în cea mai mare măsură.
1.Laptele este alimentul de bază utilizat în hrana ulceroţilor.El nu se administrează
acidulat,doar sub formă de lapte dulce.În situaţia în care nu este tolerat,alimentul va fi mai
bine acceptat dacă se amestecă cu ceai de plante sau cu apă alcalină,dacă se adaugă 5g
citrat de sodiu sau o linguriţă de carbonat de calciu/1l de lapte.Toleranţa cea mai bună
este dacă se administrează la fierturile de cereale(griş cu lapte,orez cu lapte)sau

20
împreună cu ouăle ,la prepararea diferitelor creme.Trebuie amintit că administrat în
cantităţi mici şi repetate,este mai bine tolerat decât dacă este administrat în cantităţi mari
odată.
2.Carnea şi derivatele de carne ocupă,de asemenea un loc important în alimentaţia
ulcerosului.Fierberea ei implică respectarea anumitor reguli:
cum este introducerea cărnii în apa deja fierbinte sau care fierbe deja.Fragmentarea cărnii
prin tocare are efecte benefice asupra leziunilor ulceroase .Se realizează,astfel o mărire a
suprafeţei de contact între carne şi sucul gastric,lucru de mare importanţă,pentru
că,câdacă ţinem seama de activitatea de tamponare a proteinei asupra sucului
gastric,creşte,astfel,prin mărunţire capacitatea de tamponare a proteinelor.
Aşadar,carnea va fi tocată şi administrată ca şi perişoare dietetice,musaca dietetică
etc.Apa în care se fierbe carnea nu se va consuma.În felul acesta,tocătura ,care în mod
obişnuit este neprielnică,devine un aliment dietetic ,care se prepară fără adaosul
componentelor excitosecretorii.
Tot în mod tradiţional,este folosită în alimentaţia ulcerosului şi supa de zarzavat şi
pâinea albă prăjită.Ulterior,s-a constatat activitatea excitosecretorie a sărurilor minerale
din supă şi cea a pâinii prăjite.
În locul acestor practici eronate,gastrotehnia actuală propune utilizarea supelor din
cereale,obţinute prin fierberea boabelor de grâu,orz,ovăz,griş sau fulgi de ovăz sau
strecurate.Se recomandă pastele făinoase care dau un decoct mucilaginos cu un rol
protector pentru mucoasa gastrică.Se pot utiliza şi biscuiţii,care ,prin compoziţia lor,fac o
dezagregare uşoară,asigurând o digestie rapidă şi scurtând perioada de şedere a
alimentelor în stomac.
Tot în cadrul alimentelor uşor digerabile intră şi aluatul fiert.El este rapid trecut în
duoden ,deoarece în timpul fierberii el înglobează mult aer sub formă de ochiuri
caracteristice ,ceea ce uşurează pătrunderea sucului digestiv şi,implicit ,digestibilitatea
acestuia.Aluatul este o masă de amidon a cărui pregătire s-a obţinut prin coagularea la
căldură a albuminei din albuşul de ou bătut spmă şi încorporat făinii.Reţeaua de albumină
este rapid digerată în stomac şi elimină granule de amidon ,care în acest fel,nu se
aglomerează într-o masă compactă indigestă cum se întâmplă în cazul aluaturile dospite,
Un preparat culinar folosit în dietetica bolii ulceroase este gelatina –proteina care se
digeră în stomac sub acţiunea HCl şi a pepsinei.Ea are 2 calităţi esenţiale:este antiacidă
,datorită că leagă HCl liber şi eliberează treptat elementele încorporate,cum este laptele
,cărora le facilitează digestia.
În ceea ce priveşte legumele ,fragmentarea şi fierberea lor la aburi protejează
stomacul de efectul iritant mecanic ,fără a lipsi organismul de aportul de vitamine şi
minerale necesare.Fructele sunt folosite coapte la cuptor sau sub formă de suc natural.
Prin tehnicile culinare folosite se caută ca,în afara unei cât mai bune digestibilităţi a
hranei,să se creeze o diversificare a meniului ,pentru a evita monotonia şi,implicit,refuzul
acestuia de a se alimenta corespunzător.
Foarte multe scheme de tratament indică un regim în etape,în funcţie de nivelul
evolutiv al bolii care are la bază principiul protejării maxime a mucoasei lezionate în
perioada acută ,cu lărgirea ulteriosară în mod progresiv,a dietei prin introducerea de noi
alimente .Ideea de bază este punerea pe cât posibil în repaus a stomacului şi a
duodenului ,ceea ce permite refacerea cât mai rapidă a zonelor afectate.Prin
administrarea alimentelor în cantităţi mici,eşalonat.se reduce efortul digestic ,creându-se
astfel condiţii cicatrizării optime.

21
Se începe prin administrarea laptelui ,a supelor mucilaginoase ,ouă fierte moi şi s
ajunge ,după câteva săptămâni ,la o alimentaţie apropiată de cea a persoanelor
sănătoase (exceptând condimentele iuţi ,conservele de carne şi de peşte.În
standardizarea dietetică a bolii ulceroase nu este atât de importantă includerea unui
aliment într-o perioadă sau alta.De o mare importanţă este introducerea treptată a
produselor nutritive,menţinerea unui ritm frecvent de mese mici,cruţarea chimică şi
mecanică permanentă ,individualizarea sa în funcţie de etapa evolutivă a bolii ,de
toleranţa individuală şi de starea de nutriţie a bolnavului.
Scurtarea sau prelungirea unui stadiu dietetic rămâne la prelungirea unui stadiu
dietetic rămâne la aprecierea medicului nutriţionist ,ca şi introducerea mai timpurie sau
mai tardivă a unui aliment sau a altuia.
Probleme mai importante apar când se instalează complicaţii ale bolii.În acest
context,principiile generale care stau la alcătuirea dietei sunt date peste cap.Dieta trebuie
adaptată fiecărui caz în parte ,ţinând seama de natura complicaţiilor ,de severitatea lor şi
de implicaţiile pa care la are aceasta asupra organismului.
Un alt factor de care se va ţine seama în alcătuirea regimului alimentar este preferinţa
culinară.Aforţa introducerea unui aliment ,în condiţia repulsiei totale a bolnavului faţă de
acesta,nu face decât să înrăutăţească evoluţia leziunii ulceroase ,dată fiind starea de
încordare psihică pe care o creează ideea de a consuma alimente pe care nu le poţi
suporta.Prescripţiile medicale trebuie făcute în funcţie de preferinţele bolnavului,acesta
devenind,astfel,mai ataşat de recomandările nutriţionistului.
Nu lipsită de importanţă este şi disponibilitatea sezonieră a unor alimente.În practica
nutriţională,mai ales în fazele mai cronice ale bolii,folosirea unei game lari de alimente din
acelea permise,duce la o reală diversificare a meniurilor.Lipsa unor alimente sau
dificultăţile de procurare de ordin financiar,reprezintă aspecte de care trebuie să se ţină
seama în elaborarea regimului bolnavului ulceros.
Un alt factor esenţial în conduita dietetică este stabilirea necesarului de calorii.Acesta
este mai scăzut în faza iniţială a bolii ,când se impune repausul la pat,crescând în mod
evident în fazele cronice ale bolii,când este nevoie de desfăşurarea în bune condiţii a
activităţii socio-profesionale.Aceste necesare sunt următoarele:
25 kcal/kcorp/zi- în repausul la pat,în condiţiile greutăţii ideale
30-35kcal/kcorp/zi –în cazul desfăşurării de exerciţii uşoare
35-40kcal/kcorp/zi –pentru exerciţii moderate
40-45kcal/kcorp/zi –pentru exerciţii intense
50-60kcal/kcorp/zi –pentru exerciţii foarte intense

Dietoterapia ulcerului acut necomplicat

Scopul dietoterapiei este de a reduce secreţia gastrică ,de a diminua inflamaţia


mucoasei gastrice,de astimula procesele reparatorii.
1.În primul stadiu al bolii se consumă o gamă restrânsă de alimente:
laptele-călduţ şi uşor îndulcit;se poate adăuga puţină vanilie
puţină smântână proaspătă sau frişcă
mucilagiile preparate cu unt desărat
ouă moi sau omletă
gelatină de lapte
creme de lapte şi ou

22
ceai slab de plante uşor îndulcit
Această etapă durează câteva zile ,uneori chiar mai puţin.Trebuie ţinut seamacă în
această fază organismul nu beneficiază de hrană vegetală şi din această cauză se poate
epuiza repede din punct de vedere vitaminic şi mineral.
2.În stadiul al 2-lea al regimului dietetic din puseul acut ,în funcţie de evoluţia clinică a
pacientului şi a stării sale de nutriţie,alimentaţia se diversifică ,introducându-se:
supe de orez strecurate
griş cu lapte
fulgi de ovăz
pâine albă de 1 zi
pireuri de legume cu foarte puţin unt
Acest regim se ţine 7-10 zile şi prin el se asigură 1700-1800 kcal.
3.În etapa a 3-a se introduc:
perişoare dietetice din carne de peşte şi legate cu ou
supe de cereale pasate
brânză de vaci sau telemea desărată
făinoase fierte
caş proaspăt
sufleuri de carne
supe de zarzavat fierte cu făinoase şi strecurate prin sită
prăjituri de casă
Carnea trebuie fiartă bine şi se adaugă treptat.Se evită cărnurile grase sau bogate în
elemente fibroase.Sarea se foloseşte în cantitate mică.Se servesc 5 -6 mese/zi,reducându-
se astfel efortul contractil al stomacului şi grăbindu-se cicatrizarea.
În stadializarea dietei ulcerului acut subliniem că este de cea mai mare importanţă
introducerea treptată a alimentelor şi nu includerea ce rogurozitate a unui produs nutritiv
într-o etapă sau alta.De asemenea,este important de reamintit că durata fiecărui stadiu
nutriţional nu este fixă ,ci se stabileşte în funcţie de caracteristicile individuale a fiecărui
individ în parte.

Dietoterapia ulcerului cronic

După depăşirea puseului acut şi instalarea calmului,este necesar ca ,prin dietă să se


continue protejarea mucoasei gastrice şi duodena le,asigurând necesarul de calorii şi
principii nutritive care să facă subiectul apt pentru activitatea fizică şi intelectuală pe care o
are de prestat.
Eforturile dietetice trebuie cuplate cu evitarea celorlalţi factori de
risc:fumat,alcool,stres,în caz contrar riscul reapariţiei puseului acut este iminentă.
Alimentele permise şi interzise în ulcerul cronic

ALIMENTELE PERMISE ALIMENTELE INTERZISE


Laptele dulce Laptele bătut
Făinoase –fulgi de ovăz Iaurtul,chefirul
-griş
-fidea
-tăiţei

23
-orez
-spaghete
Cremă de lapte Brânzeturile fermentate
Brânzeturi proaspete de vacă Oule tari
Unt proaspăt şi nesărat Maioneza
Pateu de pasăre Peştele gras
Supele mucilaginoase,preparate din lapte şi Peştele conservat
făinoase cu puşin unt
Supa-crema de cartofi Sardelele
Carnea de pasăre ,vacă şi viţel Racii
Carnea de peşte slab Icrele
Zarzavaturile şi legumele fierte Carnea de porc
-dovlecei
-morcovi
-conopidă
cu untdelemn sau unt
Biscuiţi Untura
Pâinea de 1 zi Supele de carne în care carnea a fost pusă
la fiert în apă rece
Prăjituri de casă-gelatine Ciorbele grase
-sufleuri
-tarte
Compoturile nu foarte dulci Carnea conservată
Fructele coapte la cuptor Mezelurile grase
Sucurile naturale de fructe Afumăturile
Zarzavaturile crude tari
-andive
-gogoşari
-ridichi
-varză
-castraveţi
-ardei
Ciupercile
Legumele uscate-fasole boabe
-linte
-mazăre uscată
Condimente-muştar
-hrean
-piper
-boia
Ţelina
Prazul
Ceapa
Usturoiul
Murăturile
Fructele crude olaginoase-nuci

24
-migdale
-alune
Ciocolata
Cafeaua
Marmelada
Dulceţurile
Îngheţata
Pâinea neagră
Trebuie evitate ca aceste alimente să fie pregătite ca sosuri cu rântaş,prăjeli .Nu se vor
administra sub formă de alimente prea fierbinţi sau prea reci.Nu se va consuma apa
carbogazoasă.

Dietoterapia în cancerul gastric

Una din posibilităţile mai rare de evoluţie a ulcerului gastric este apariţia cancerului
gastric.Diagnosticul se pune de multe ori tardiv ,ceea ce reduce speranţa de viaţă a
acestor bolnavi.Înaceste condiţii se caută să se asigure o nutriţie cât mai adecvată ,care
să compenseze diminuarea apetitului şi eventuala scădere ponderală.Se ţine con de
caracerul stenozat sau nu al neoplasmului.Când se îngustează comunicarea dintre esofag
şi stomac şau să permită alimentelor să pătrundă în spaţiile amintite.
Dieta se alcătuieşte din :
ouă fierte
legume şi fructe fierte şi făcute pireuri
carne fiartă şi trecută de 2 -3 ori prin maşină
sucuri de legume şi fructe proaspete
lapte cu carbonat de calciu
Dacă stenoza este strânsă ,nu se pot asigura prin alimentaţia orală mai mult de 1500-
1600 kcal/zi,diferenţa trebuie administrată parenteral.Dacă neoplasmul este situat în alte
zone decât cele amintite,şi nu sunt probleme cu evacuarea,se poate recurge la o paletă
mult mai largă de alimente,evitându-se anorexia,
Sunt interzise alimentele iritante,prea fierbinţi ori prea reci,cât şi condimentele iuţi.S e
evită mesele prea voluminoase.
Dintre alimentele permise amintim:
laptele şi derivatele din lapte
ouăle fierte moi şi derivatela acestora
carnea de pasăre,viţel sau peşte slab
creierul şi ficatul fierte şi tocate mărunt ,sub formă de pastă
legume cu celuloză fină ,bine fierte,sub formă de pireuri
fructele sub formă de compoturi pasate
sucuri naturale

25
Dacă neoplasmul a fost descoperit precoce,se intervine
chirurgical.Postoperator,alimentaţia se îmbunătăţeşte treptat,pe măsura vindecării
cicatricei.
Se are în vedere asigurarea necesarului de calorii şi nutrienţi ,la limita necesară
bolnavului,în funcţie de faza de neoplasm la care se găseşte.

Împărţirea alimentelor în funcţie de tipul de evacuare gastrică

ALIMENTE CE PĂRĂSESC STOMACUL ÎN 1-2 ORE

Apa 100ml
Apă carbogazoasă 220ml
Ceai rusesc 200ml
Cafea 200ml
Cacao 200ml
Bere 200ml
Vin roşu 200ml
Lapte fiert 200ml
Bulion de carne 200ml
Ouă fierte moi 100g
ALIMENTE CE PĂRĂSESC STOMACUL ÎN 2-3 ORE

Cafea cu frişcă 200ml


Cacao cu lapte 200ml
Vin de Malaga 200ml
Vin dulce 200ml
Apă 300-500ml
Lapte fiert 300-500ml
Ouă crude,tari,jumări,omletă 100g
Cârnaţi din carne de vită cruzi 100g
Creier de viţel fript 250g
Creier de viţel-rasol 250g
Stridii crude 72g
Crap fiert 200g
Batog fiert 200g
Conopidă fiartă 150g
Sparanghel fiert 150g
Piure de cartofi 150g
Compot de cireşe 150g
Cireşe crude 150g

26
Pâine albă 70g
Pesmet 70g
Covrigi 70g
Biscuiţi 50g

ALIMENTELE CE PĂRĂSESC STOMACUL ÎN 3-4 ORE


Carne fiartă de pasăre 250g
Carne de potârniche friptă 250g
Porumbel fiert 250g
Porumbel fript 195g
Picioare de viţel fierte 250g
Şuncă fiartă 100g
Friptură slabă de viţel 200g
Rinichi prăjiţi 75g
Somon fiert 200g
Icre negre 200g
Mreană în oţet 150g
Scrumbie afumată 150g
Pâine neagră 150g
Biscuiţi 150g
Orez fiert 150g
Gulii,cartofi,morcovi,spanac fiert 150g
Salată de castraveţi ,mere 150g

ALIMENTENTE CE PĂRĂSESC STOMACUL ÎN 4-5 ORE


Fileu de vacă fript 250g
Limbă afumată 250g
Felii de peşte afumat 100g
Iepure fript 250g
Gâscă friptă 250g
Raţă friptă 280g
Heringi 200g
Piure de mazăre 150g
Fasole verde fiartă 150g

III.DIETOTERAPIA ÎN BOLILE INTESTINALE

27
COLON

1.Noţiuni de anatomia şi fiziologia intestinului

Absorbţia produşilor alimentari prin mucoasa intestinului subţire este timpul esenţial al
digestiei.Pentru a înţelege mai bine datele legate de dietoterapia acestei porţiuni a tubului
digestiv,este necesară prezentarea ,pe scurt a anatomiei şi fiziologiei acestui segment.
Segmantul anatomic cuprins între stomac(pilor) şi anus ,se poate împărţi în 2 mari
porţiuni:intestinul subţire şi intestinul gros.Intestinul subţire se împarte în duoden.jejun şi
ileon.
Duodenul este un organ fix,retroperitonial,situat între stomac-zona de început a
digestiei şi intestin-zona finală a digestiei.Duodenul este locul unde se colectează toate
secreţiile hepatice şi pancreatice ,precum şi propria sa secreţie.De aceea,el este centrul
fermenţilor digestivi exocrini şi endocrini.La funcţia duodenală participă şi motilitatea
duodenală,prin mişcările sale peristaltice şi antiperistaltice.
Intestinul subţire este un organ flotant,mobil,lung de 5-6 m.Peretele său,este format
din 3 straturi: o parte externă,o parte medie şi una internă.Mucoasa are o suprafaţă
enormă ,datorită vilozităţilor intestinale ,a căror număr este de un milion,iar suprafaţa lor
totală depăşeşte 40-50 metri pătraţi.Glucidele,fierul,calciul se absorb în partea superioară
a intestinului,Na,vit.B12,şi grăsimile se absorb mai ales în ileon.Proteinele se absorb în
ansele proximale.
În timpul digestiei,produsul alimentar traversează diverse segmente ale intestinului
subţire.Duodenul este traversat foarte rapid.Înaintarea prin intestin se încetineşte pe
măsura apropierii de valvula cecală.Stagnarea ileală este uneori prelungită,dar,în mod
normal,evacuarea se realizează în 6-9 ore.
Excitantul fiziologic al translaţiei conţinutului intestinal este distensia intestinală.La
duoden există mişcări peristaltice.La nivel de jejun există mişcări de brasaj şi ondulaţii
peristaltice,foarte frecvente,ceea ce face ca transportul bolului să fie destul de rapid .
Colonul primeşte conţinutul intestinului subţire.Anatomic,el poate fi împărţit în mai
multe segmente: cecul ,unde are loc şi ambusura ileonului,continuat cu colonul ascendent
ce merge până la unghiul hepatic şi se continuă cu colonul transvers ,care,de
fapt,traversează abdomenul către partea stângă până la unghiul splenic şi se continuă.
Colonul are o dublă funcţie:
digeră reziduurile amilacee nedigerate în intestin prin flora microbiană existentă aici
dezhidratează chimul lichid format în intestinul subţire
Digestia grăsimilor este foarte slabă în colon.Mai este şi digestia proteinelor şi
glucidelor.În colon are loc resorbţia apei,precum şi concentrarea K în fecale.De asemenea
,se mai resorb şi unele minerale.
Colonul are şi el 2 tipuri de mişcări:
mişcări propulsive sau de masă
contracţii nepropulsive,care segmentează
Digestia în colon are loc prin intermediul unor bacterii.
Chimul pe care ileonul îl devarsă în colonul drept conţine încă o mare cantitate de
apă,cu 10% substanţă uscată,electroliţi,pigmenţi biliari sub formă de bilirubină.Aproape
toate elementele sunt digerate sub influenţa enzimelor şi sunt absorbite la nivelul

28
intestinului subţire ,rămânând numai unele proteine şi grăsimi (sub formă de acizi graşi) şi
mai ales glucide.Acestea sunt descompuse în intestinul gros următoarele:
elemente nedigerabile,care joacă în colon rol de balast;lignina care înveleşte cerealele
,fibrele celulozice dure şi nedigerabile ale legumelor verzi şi ale celor uscate
celuloză digerabilă,care nu poate fi atacată decât decât de către enzimele de origine
bacteriană ,celuloza mai fină a unor legume şi proteine sau hemiceluloza din fructe
glucidele neabsorbite în intestinul subţire ,în cantitate variabilă;amidonul a cărui
digerabilitate este inegală ,amidonul din orez este bine digerat şi absorbit în intestinul
subţire ;amidonul din grâu şi,mai ales ,din cartof şi porumb ajunge într-o cantitate mai
mare în colonul drept.
Două fenomene antrenează colonul în formarea scaunelor normale:
absorbţia de apă,Na,Cl.,mai ales la nivelul colonului drept
fermentaţia şi putrefacţia bacteriană ,care trebuie să se echilibreze normal
În colonul drept ,flora intestinală digeră resturile de amidon şi de celuloză,producând
acizi şi dioxid de carbon.În colonul stâng ,fenomenul de fermentaţie este înlocuit cu cel de
putrefacţie a resturilor proteice nedigerate şi,mai ales ,a proteinelor secretate de către
colon.Ele duc la formarea de indol,scatol,amoniac.
Microflora este abundentă.Afost denumită „saprofită”.Aceasta înseamnă că se
hrăneşte cu materii organice inerte,producând fermentaţia şi putrefacţia lor. În condiţii
normale,germenii saprofiţi sunt nu numai inofensivi ,ci şi utili.Peste 90% din flora
microbiană din colon este moartă în fecale.În timp ce în partea cecală,bacteriile sunt foarte
active ,în colonul terminal ele sunt inactive.Flora microbiană este :
iodofilă
flora de fermentaţie
flora de putrefacţie
Flora se adaptează la alimentaţie.Intestinul nou-născutului este steril la naştere.El se
populează cu bacterii pe măsura consumării diferitelor alimente.Când bea lapte de
mamă,apare flora microbiană de tip „Cory-nebacterium”,iar când bea lapte de vacă apar
„Lactobacillus bifidus”.Când alimentaţia devine mixtă,apare „Escherichia coli”.
Intestinul absoarbe din substanţele introduse cam 99% din apă,95% din
grăsimi,99,5% din glucide,90% din K şi 99% din Cl.

Rolul alimentaţiei funcţionale în patologia colonului

Colonul conţine un ecosistem bacterian foarte variat.Bacteriile găsite în colon


reprezintă 90% din totalul bacteriilor din organism.Cele mai comune bacterii sunt
bifidobacterium şi eubacterium.
Colonul copilului este steril la naştere,dar devine populat cu bacterii în urma începerii
consumării hranei.Colonizarea iniţială este esenţială pentru popularea ulterioară cu
bacterii.Diferinţele care sunt înregistrate ,depind de tipul de alimente şi de
mediu.Microflora copilului hrănit la sân este dominată de bifidobacterii.Datorită hranei
ulterioare ,copilul ajunge rapid la o microfloră formată din
bifidobacteria,bacteroizii,,clostridia,streptococii.După un timp ,flora asemănătoare adultului
se instalează definitiv.

29
Microflora gastrointestinală joacă un rol major în eliberarea energiei prin fermentaţia
reziduurilor dietetice,care scapă digestieiîn tractul gastrointestinal superior.Produsele
finale ale fermentaţiei ajunse în colon sunt acizii graşi cu lanţ scurt:acid acetic,acid
propionic şi buturic.Procesul de fermentaţie include un mare număr de modificări în
metabolismul gastrointestinal ,cu beneficii pentru sănătate.Aceasta induce o scşdere de
pH,o creştere a apei fecale şi scăderea toxicităţii acestora şi,în acelaşi timp ,proprietăţi
laxative.
O stimulare a absorbţiei mineralelor este accentuată.
Diferitele componente ale florei din colon sunt echilibrate.Unele dintre ele sunt
benefice (bifidobacteriile şi lactobacilii) şi altele sunt neutre(eubacteriile).Ambele tipuri de
bacterii au rolul de a scădea sau suprima flora din colon.,cu efecte negative pentru
sănătate,ca acelea care includ bacteriile proteolitice:clostridium dificille,clostridium
perfringens,bacteriile cu activitate sulfat-reducătoare şi alte specii de enterobacterii.Astfel
s-a creat ,la nivelul colonului o anumită simbioză între aceste bacterii.Aceasta poate fi
perturbată prin susţinerea unui stil de viaţă modern.
Microflora bacteriană se găseşte la baza barierei care previne acţiunea negativă pe
sănătate a ainvadării de către bacterii a tractului gastrointestinal.Un rol major îl are de la
vârste timpurii sistemul imun ,căruia i se datorează echilibrul între rezistenţa la infecţii şi
toleranţa la antigeni.

Alimentaţia funcţională are efecte asupra colonului

Prin 3 strategiidietetice se menţine o balanţă echilibrată şi stimulată asupra sănătăţii


prin intervenţia în funcţiiunea microflorei din colon a probioticelor ,prebioticelor şi
sinbioticelor.Componentele alimentaţiei funcţionale previn alterarea microflorei din
colon.Au o activitate benefică atunci când cresc bifidobacteriile şi lactobacilii.
Probioticele sunt aduse de suplimente alimentare cu conţinut bacterian(bifidus şi
lactobacili)crescut şi au o acţiune benefică asupra stării de sănătate a consumatorului.
Prebioticele sunt suplimente alimentare nedigerabile ce stimulează selectiv
dezvoltarea bifidobacteriilor şi a lactobacililor.
Produsele lactate prebiotice sunt obţinute din lapte fermentat, cu culturi specifice de
bacterii lactice.Între acestea se situează şi laptele nefermentat ,smântâna,brânza
telemea,îngheţata,la care s-au adăugat diferite forme de culturi viabile.
Dintre bacteriile probiotice amintim:
lactobacillus acidophillis
bifidobacteriile
Prebioticele nu sunt absorbite în partea superioară a tractului intestinal.Ele stimulează
dezvoltarea bifidobacteriilor ,de aceea se numesc şi factori bifidogeni.
Efectele benefice ale prezenţei bifidobacteriilor în tractul gastrointestinal depind şi de
prezenţa HC şi a altoe factori endogeni.De aceea ,prebiotecele sunt incluse în compoziţia
acestora.În ultimii ani,lactoza a fost utilizată în producerea de bifidogeni.
În general,factorii bifidogeni sunt oligoglucide cu lanţ relativ scurt -3-5 resturi de
monoglucide-care nu sunt digerate în stomac şi în intestinul subţire şi stimulează creşterea
bifidobacteriilor şi a lactobacililor,cresc disponibilitatea Ca şi Mg ,previn unele stadii de
carcinogeneză.(G.Costin,Rodica Segal)

30
Sinbioticele sunt produse care conţin atît prebiotice ,cât şi probiotice,şi se găsesc mai
ales în produsele lactate.Consumul acestora a crescut starea de imunitate,rezistenţa la
infecţii,reducerea fenomenului de maldigestie al lactozei
După R.Segal şi G.Costin,se pot face următoarele observaţii:
influenţa pozitivă asupra creşterii
producerea de riboflavină,niacină,tiamină,piridoxină,ciancobalamin
intensificarea absorbţiei mineralelor
creşterea răspunsului imunitar prin intensificarea producerii de IgA
reducerea de bacterii patogene prin reducerea de acizi lactici şi acetici
reducerea fenomenelor de intoleranţă la lactoză
suprimarea enzimelor microbiene ,dăunătoare,asociate cu cancerul de colon la animale
reducerea microflorei intestinale ,în special după afecţiunile gastro-intestinale severe sau
utilizarea antibioticelor
evitarea constipaţiei
reducerea colesterolului seric
efect inhibitor faţă de mutagenitate

IV. DIETOTERAPIA ÎN BOLILE HEPATICE

Ficatul este unul dintre cele mai importante organe din corp,cu rol deosebit în
procesele de digestie şi metabolism.După ce s-a efectuat digestia la nivelul stomacului şi
intestinului,factorii nutritivi sunt dirijaţi spre ficat pe calea venei porte ,aici având loc
desfăşurarea unor procese metabolice importante de transformare şi stocare a acestora.
Între alte funcţii foarte importante,ficatul o are şi pe aceea de a fabrica bila ,care este
apoi transportată la nivelul intestinului subţire sau este stocată în vezica biliară.La nivelul
intestinului,bila îşi va îndeplini misiunea de a parteicipa la digestia lipidelor.
Organismul nu poate trăi fără ficat şi orice suferinţă a acestui organ se va repercuta
asupra nutriţiei şi stării de sănătate a individului.
Din multitudinea de afecţiuni hepatice amintim acelea,asupra cărora dieta are o
influenţă deosebită.
Dintre suferinţele acute ,vom aminti hepatita acutî virală,iar dintre cele cronice
hepatita cronică şi cirozele hepatice.

Noţiuni introductive despre hepatita virală acută

31
Hepatita acută reprezintă o boală contagioasă ,care poate fi transmisă pe cale
digestivă sau sanguină . Boala poate evolua în mai multe faze ,care se succed la aumite
intervale ,dar uneori poate fi inaparentă clinic,descoperindu-se numai probele biologic
alterate sau poate prezenta o simptomatologie foarte atenuată,care ar putea trece
neobservată multă vreme.
durează cam 7 zile şi se caracterizează prin dureri musculare şi articulare ,dureri de cap
,somnolenţă ,stare subfebrilă ,astenie,scăderea apetitului
,greaţă,balonări,constipaţie.Concomitent,bolnavul are dureri în zona ficatului,în
dreapta,sub marginea coastelor.
După această perioadă de ,urmează alta de stare ,în care bolnavul prezintă o
coloraţie galbenă a tegumentelor şi mucoaselor(icter);urinele se colorează intens,iar
scaunele se decolorează.
Icterul apare ca urmare a afectării funcţiei hepatice de fabricare şi eliminare a
bilei,care nu mai este transportată pe cale normală în intestin,ci trece în sânge ,infiltrându-
se în tegumente şi mucoase.În această faz dispare greaţa,voma,;ficatul se măreşte şi
devine mai consistent.După această fază urmează cea de declin,în care icterul începe să
pălească,starea generală se ameliorează treptat,urina începe să se decoloreze şi scaunul
să se coloreze normal.Bolnavul intră în convalescenţă.Are loc regenerarea treptată a
ficatului,cu reluarea funcţiilor sale.Refacerea totală se produce lent,,în câteva luni,până la
un an,în care bolnavul trebuie ţinut sub supraveghere continuă sub aspect nutriţional.

Regimul alimentar în hepatita virală acută

Cunoscând corelaţia strânsă dintre alimentaţie şi ficat,se înţelege de ce regimului


alimentar îi revine un rol important în tratamentul acestei boli.
Principiul general valabil este asigurarea unui aport nutritiv optim ,concordant cu o
stare de nutriţie a individului ,pentru a nu complica leziunile existente cu altele rezultate
din dezechilibrele nutritive ale dietei.
1.Aportul caloric
Aportul caloric se va aprecia în funcţie de starea de nutriţie a individului ,pentru a nu
accentua dezechilibrele nutriţionale ale organismului.În general,se va da o raţie suficientă
din punct de vedere energetic de 40-45 kcal/kcorp ,care să împiedice eventuala utilizare a
propriilor ţesuturi ale organismului ,în scopul producerii energiei.
Aportul de proteine va fi limitat sau exclus numai în formele de evoluţie proteinelor se
va face îndată ce situaţia bolnavului o va permite ,sub strictă supraveghere medicală.
2.Lipidele
Lipidele se vor administra în proporţie normală,dar foarte proaspete şi corect
pregătite culinar.În aceste condiţii ,aportul lor va fi restrâns temporar,revenindu-se apoi la
necesarul normal,odată cu ameliorarea toleranţei,întrucât ele ajută la realizarea raţiei
normo-sau hpocalorice necesare bolnavului.
3.Glucidele
Glucidele vor completa portul caloric al raţiei alimentare ,recomandându-se în
proporţii normale ,concordante cu starea individului.Acestea nu vor fi date în exces
,cunoscându-se că în această zaharat,ca urmare a suprasolicitării activităţii

32
pancreasului.Se vor prefera glucidele provenite din legume şi fructe ,cereale,care nu duc
la o creştere brutală a glicemiei.
4,Vitaminele
Vitaminele sunt elemente esenţiale pentru menţinerea sănătăţii persoanelor bolnave
de hepatită acută virală.Ele se găsesc în cantităţi suficiente ,dacă dieta este corect
pregătită,satisfăcând necesarul atât în vitamine liposolubile ,cât şi în cele hidrosolubile. În
cazl când dieta nu o permite,se va trece la administrarea de suplimente vitaminice ,până
se va realiza un aport optim .În perioada în care dieta are caracter hipolipidic,se va trece la
administrarea vitaminelor liposolubile,până la limita necesarului fiziologic.
În ceea ce priveşte aportul de sare ,aceasta nu se va rstrânge doar când apare un
dezechilibru al metabolismului hidroelectrolitic,cu retenţie de sodiu.
Regimul bolnavului va fi individualizat în funcţie de starea de sa de nutriţie şi de
stadiul evolutiv al bolii.
În perioada preicterică se recomandă realizarea unei diete care să deetermine o
cruţare cât mai completă a funcţiilor digestive.Se vor administra:
compoturi
ceaiuri
jeleuri
sucuri de fructe sau de legume
miere de albine
supe de legume limpezi
supe-creme de făinoase
mucilagii
lapte
piureuri de de legume(de cartofi,legume)
preparate cu puţin iaurt sau cu lapte
Mesele vor fi servite în cantităţi reduse,pentru a nu încărca stomacul,şi mai frecvent,pentru
a realiza aportul caloric.
În perioada de stare ,când icterul este evident,apetitul revine,de obicei,parţial sau
total.Întrucât secreţia biliară este tulburată,,se va urmări toleranţa la lipide a
bolnavului.Când aceasta este scăzută,se va proceda la restrângerea acestora în
dietă,utilizându-se cele fin emulsionate,proaspete şi în cantitate strict dependentă de
toleranţa bolnavului.
Sunt interzise lipidele supuse tratamentului termic.
Se poate administra:
lapte şi iaurt proaspăt
brânzeturi slabe proaspete
caş
orez
fidea
griş
pâine
pesmet
legume sărace în celuloză

fructe coapte sau compoturi


Mesele vor fi în număr mai mare,dar reduse cantitativ.

33
În faza de declin,alimentaţia se va îmbogăţi treptat,fapt uşurat şi de creşterea
apetitului,de dispariţia icterului,cu recolorarea sacunului şi decolorarea urinei.
Alimentele permise în această perioadă sunt următoarele:
carnea proaspătă şi slabă de pui ,găină,curcan,vită,viţe,peşte slab,pregătite
rasol,înnăbuşit,fript,ca o tocătură dietetică;precizăm că noţiunea de tocătură dietetică
înseamnă trecerea prin maşină a cărnii şi condime ntarea ei cu condimente aromate şi bine
tolerate de bolnavi,şi nu tocătura tradiţională,care presupune amestecul de carne tocată
cu ceapă prăjită şi cu grăsimi,aceste alimente fiind nepermise în alimentaţia bolnavului.
vaci foarte proaspătă,eventual preparată în casă,caşul şi urda
albuşul de ou în preparate(preferabil tratate termic),gălbenuşul foarte proaspăt ,de 2 ori
/săptămână,în preparate dietetice
grăsimile foarte proaspete ,preferabil cele lactate ,frişcă,smântânăsau ulei crud,adăugat la
preparatele de legume
pâinea albă,veche de 1 zi,făinoasele(griş,ore z.fidea,tăiţei)
preparate în budinci,cu lapte,cu brânză şi cu ou sau cu carne
legume cu conţinut scăzut de celuloză ca piureuri,soteuri,sufleuri,salate proaspete sau
coapte bine mărunţite sau ca sucuri de legume şi fructe
fructele pot fi consumate ca atare ,dacă sunt bine pârguite,fără coajă şi sâmburi ,ca
piureuri ,sucuri proaspete,compoturi,jeleuri,gemuri
deserturile se vor prepara din lapte cu făinoase ,creme cu lapte şi ou,gelatine cu lapte sau
suc de fructe,aluaturi dietetice preparate cu fructe
condimentarea se va face cu condimente aromate,bine tolerate de
bolnav(tarhon.pătrunjel,mărar,leuştean,cimbru,suc de lămâie)
Sunt interzise următoarele alimente:
carnea grasă de porc ,oaie,raţă,gâscă,toate sortimentele bogate în ţesut
conjunctiv,vânatul,moluştele,peştele gras,conservele de carne şi de peşte de orice
fel,icrele
-brânzeturile grase,fermentate ,brânza topită
-ouăle în exces şi cele gătite nedietetic,prăjite,omletă,incluse în sosuri reci,nedietetice
grăsimile prăjite în orice fel,untura,seul,slănina,grăsimile mai puţin proaspete;se va
controla atent durata de valabilitate şi modul în care au fost conservate
pâinea neagră ,făinoasele nerafinate ,aluaturile dospite foarte proaspete
legume bogate în celuloză grosolană :castraveşi,ridichi,gulii,varză,leguminoase uscate
fructe bogate în celuloze:alune,nuci
deserturile preparate cu multă grăsime(creme cu unt) sau cu mult ou
băuturile prea reci ,excitante şi alcoolul sub orice formă
sosurile preparate nedietetic (rântaşurile),cele pregătite cu multă grăsime şi ou(maioneză
şi toate sosurile pe bază de maioneză)
condimentele iuţi:piper,boia,hrean,ceapă,usturoi,muştar
Se vor interzice mesele voluminoase,unice .Se vor prefera cele mai numeroase şi de volim
mai scăzut.Bolnavul va avea în vedere că alimentele trebuie bine masticate;se va repara
dantura stricată.
O mare importanţă o reprezintă modul în care sunt gătite şi prezentate alimentele.Se
vor evita prepatratele elaborate laborios,cu o expunere îndelungată la aer ,cu tratament
termic îndelungat sau excesiv condimentate.
Nu se va folosi prăjirea ca tehnică gastrotehnică pentru nici un preparat.Obţinerea
alimentelor prin tratament termic se va face prin fierbere,înăbuşire,frigere sau coacere.

34
Preparatele trebuie să fie gustoase şi frumos prezentate bolnavului pentru a asigura
consumarea lor în cantităţile stabilite conform necesităţilor nutritive ale subiectului aflat în
această situaţie-fapt indispensabil într.o evoluţie pozitivă.
Alimentaţia de cruţare hepatică va fi respectată cam un an după debutul bolii,în
condiţiile în care evoluţia este pozitivă .După această perioadă ,se poate relua alimentaţia
normală ,pentru omul sănătos,structurată dietetic.
În unele situaţii,hepatita virală acută poate îmbrăca forme grave ,care implică
modificarea tratamentului dietetic.

Noţiuni introductive privind hepatita virală cronică

Afecţiunile recunoscute tot mai des ,sunt hepatitele cronice ,care sunt o continuare a
hepatitelor acute ,cu evoluţie nefavorabilă sau incorect tratată
În afara acestora se întâlnesc şi alte forme de afectare a ficatului,cum ar
fi:dezechilibrele nutriţionale ,intoxicaţii cu diverse substanţe toxice sau medicamente .
Acest tip de hepatită se prezintă sub 2 forme:
1.Hepatita cronică persistentă
Aceasta se caracterizează prin manifestări clinice sau poate fi lipsită de aceasta.
jenă în partea dreaptă
diminuarea apetitului
oboseală
probe biologice modificate
2.Hepatita cronică agresivă (activă sau evolutivă) se caracterizează prin manifestări clinice
ca:

balonări postprandiale
dureri în hipocondrul drept
scăderea apetitului
pierderea în greutate
oboseală la orice mic efort
mărirea ficatului în volum
astenie accentuată
3.Hepatita cronică necrocizată
Reprezintă cea mai severă formă a acestei afecţiuni.Se caracterizează prin alterarea
profundă a probelor biologice ,concomitent cu alterarea stării generale a bolnavului.

Regimul alimentar în hepatitele cronice

Alimentaţia acestor bolnavi trebuie strict supravegheată ,pentru că are un rol


important în stabilirea liniei dietetice în evoluţia acestei boli.
Ca şi conduită generală ,rămâne valabilă realizarea unei diete care să respecte
necesarul caloric şi material al hepaticului.
Astfel,dacă starea generală nu a fost afectată,se va indica un regim
normocaloric.Dacă bolnavul prezintă o decompensare nutritivă severă,concomitent cu
afectarea ficatului,se va crea o dietă hipercalorică de diferite grade.Corecţia este

35
indispensabilă ,pentru ca bolnavul să nu utilizeze nutrimente din ţesuturile proprii în scopul
obţinerii energiei,cunoscut fiind constituie nevoia sa cea mai stringentă,chiar cu riscul de a
o realiza pe seama propriilor constituenţi.
Concomitent,bolnavul trebuie să primească un aport suficient de proteine ,care
contribuie la regenerarea şi menţinerea ţesutului hepatic ,structural şi
funcţional.Asigurarea necesarului de calorii va determina o asigurare a necesarului
proteic.Trebuie avut în vedere ca să se asigure o proteină valoroasă,în care să fie bine
reprezentaţi aminoacizii esenţiali .
Aportul de lipide va fi normal sau ponderat ,cu respectarea proporţiei optime între
grăsimile saturate şi cele nesaturate,în sensul preponderenţei celei de-a doua.Acest fapt
este imprtant ,cunoscundu-se consecinţele nefaste asupra ficatuluiale consumului în
exces al grăsimilor bogate în acizi graşi polinesaturaţi.
Raţia de glucide va completa necesarul caloric.acestea se va asigura
din:legume,fructe,cereale,mai puţin dulciuri concentrate.
Suplimentele vitaminice sunt recomandate în cazurile în care nu se realizează un
aport corespunzător cu nevoile individuale de dietă.

Alimente permise şi interzise în hepatita persistentă

ALIMENTE PERMISE ALIMENTE INTERZISE


Carne de vită şi viţel Carnea grasă de porc
Carne de pasăre Vânatul
Carne de peşte slab Mezelurile nedietetice
Conserve de carne dietetice Conservele de carne sau de peşte
Lapte dulce Cărnurile prăjite-şniţele
-pateuri
Iaurt Tocătură nedietetice
Brânză de vaci proaspătă Brânzeturile grase
Urdă,caş Ouăle prăjite
Ouă proaspete,moi,la 2-3 zile Grăsimile prăjite-untură
-slănină
-seul
Grăsimi foarte proaspete:unt, Pâinea –neagră
-frişcă -intermediară
-smântână -făinoasele nerafinite
-uleiuri vegetale

Pâine albă şi intermdiară Legume cu celuloză puţină-crude


-prăjite
-grase
Făinoasele rafinate:-griş Fructele oleaginoase-măsline
-orez -nuci
-fidea -alune
-spaghete
Legume proaspete cu conţinut scăzut de Deserturi grase-cu ciocolată
celuloză -cacao

36
Fructe:-proaspete Băuturi excitante-cafea
-sucuri de fructe -alcool
-compoturi -ceai
-salate de fructe
-gelatine
-sufleuri
Deserturi cu făină diluată în apă rece Condimente iritante-boia iute
-ardei iute
-hrean
-usturoi
-muştar
Condimente :-aromate
-pe bază de vegetale

Se vor evita mesele excesive ,preparatele laborios elaborate ,cele condimebtate


excesiv şi cu condimente interzise ,mesele unice de volum mare ,mesele la ore
neregulate,cele abundente,servite seara înainte de culcare.

Hepatita cronică agresivă

Alimentaţia va fi normocalorică sau hipercalorică ,în cazul coexistenţei


denutriţiei,normoproteică ,alcătuită din proteine cu valoare biologică mare ,cu un aport de
lipide la limita inferioară a normalului ,normoglucidică,cu un aport suficient de vitamine şi
minerale.
ALIMENTE PERMISE ALIMENTE INTERZISE
Carne de vită Carnea de porc grasă
Carne de pasăre Carnea de peşte gras
Carne de peşte Carnea de pasăre grasă
Şuncă dietetică proaspătă Viscerele
Carne tocată şi gătită dietetic Conservele de carne şi peşte
Lapte dulce Afumăturile
Iaurt Mezelurile nedietetice
Brânză de vaci proaspătă Brînzeturile grase,fermentate,sărate
Caşul dulce Oule prăjite
-fierte tari
Albuşul de ou Pâinea neagră
Gălbenuşul în preparatele dietetice Pâinea prea proaspătă
Grăsimi foarte proaspete-unt Făinoasele nerafinate
-frişcă
-ulei vegetal
-smântână dulce
Pâinea albă veche de 1 zi Legumele cu celuloză dură
Legume verzi cu celuloză fină,ca: Fructe cu celuloză dură
-sufleuri
-budinci
-piureuri

37
Fructe fără coajă şi seminţe
-coapte
-compoturi
-sucuri de fructe
Deserturi cu fructe şi brânză de vaci Deserturi grase
Condimente-pătrujel Băuturile alcoolice
-mărar
-cimbru
-dafin
Sosuri dietetice Ccondimente iuţi

Noţiuni introductive privind cirozele hepatice

Cirozele hepatice sunt afecţiuni ale ficatului,cu evoluţie severă ,produse fie ca urmare
a unei hepatite cu evoluţie severă ,fie prin tulburări severe ,fie prin tulburări nutriţionale
severe ,prin alcoolism,sau prin suferinţe ale căilor biliare,cu obstruarea acestora,care duc
a modificarea structurii ficatului,sclerozarea sau fibrinarea în diferite grade.
În această fază se produce o perturbare a circulaţiei hepatice,cu oxigenarea
insuficientă a celulei hepatice.Cu timpul se instalează insuficienţa hepatică,în urma căreia
bolnavul moare,prin comă hepatică.
Alte manifestări ale acestei afecţiuni ,sunt:
pierdere marcantă în greutate
greaţă
balonări
oboseală
varice esofagiene
tulburări metabolice

edem generalizat (anasarcă)

Regimul alimentar în cirozele hepatice

În cazul cirozelor hepatice gene rele,alimentaţiei îi revine un rol important.


În majoritatea cazurilor,ciroticii sunt bolnavi care prezintă o denutriţie generală care
trebuie corectată.De aceea se va da o alimentaţie hipercalorică proteic,alimentaţia va fi
mai bogată în aceste elemente,deci,dieta va avea un caracter hiperproteic.
În cazul în care există pericolul apariţiei comei cirotice,,se va restrânge aportul de
proteine.
Lipidele se vor da în cantitate limitată,la limita inferioară a necesarului,sau puţin sub
limita necesarului.În cazul prezenţei icterului ,se înregistrează o reducere a toleranţei faţă
de acestea.În acest caz,este necesară scăderea lor la valoarea lor tolerată.
Compensator,glucidele vor completa aportul caloric care trebuie să fie suficient pentru
a împiedica utilizarea propriilor ţesuturi în scopul producerii energiei.

38
Aportul de vitamine trebuie asigurat la nivel de necesar,chiar mai mult,dacă nu se
poate face acest lucru alimentar,se va realiza prin administrarea suplimentelor
vitaminoase.
Aportul de sodiu este moderat;dacă ciroza este decompensată,se va asigura o
cantitate de 500 mg/zi.

Alimentaţia în ciroza compensată fără ascită şi fără icter

ALIMENTE PERMISE ALIMENTE INTERZISE


Carne slabă de pui Carnea grasă de orice tip
Carne slabă de viţel Mezelurile grase
Carne slabă de găină Afumăturile
Carne slabă de curcan Conservele de carne
Peştele slab-toate preparate-rasol Cărnurile fezandate
-grătar
-înăbuşit
-tocătură dietetică
Lapte dulce Vânatul
Lapte bătut Icrele
Iaurt Brânzeturile fermentate
Brânză de vaci proaspătă Brânzeturile grase
Urdă Brânzeturile topite
Caşul dulce Ouăle în exces
Albuşul în preparate Grăsimile- prăjite
-untura
-slănina
-seul
Gălbenuşul -0,5/zi,în preparat dietetic Pâinea neagră
Grăsimile foarte proaspete: Legume bogate în celuloză
-untul
-smântâna
-frişca dulce
Pâinea albă veche de o zi Leguminoasele uscate
Făinoasele rafinate-date moderat Fructele oleaginoase
Legumele proaspete cu celuloză puţină,ca:- Fructele foarte celulozice cu coajă şi
soteuri sâmburi
-budinci
-piureuri
Fructe cu celuloză redusă-ca atare Deserturi pregătite cu mult unt sau alt tip de
-compoturi grăsime
-fructe coapte
-gelatine
-jeleuri
-sucuri de fructe
Deserturi cu fructe sau brânză Preparatele de patiserie cu:
-nuci

39
-alune
-ciocolată
-cacao
-cozonac
Condimente aromate: Condimente iuţi,picante
-mărar
-pătrunjel
-leuştean
-dafin
-cimbru
Supele grase
Ciorbele pregătite cu rântaş
Sosurile pregătite nedietetic
Vor fi evitate mesele prea voluminoase ,excesiv condimentate ,unice ,cele servite
înainte de culcare şi orele neregulate de masă.
Se va evita consumul de lichide în timpul mesei.Alcoolul este interzis în orice timp şi
de orice fel.Menţionăm că se pot produce alterări profunde hepatice la aceşti bolnavi în
urma consumării chiar a unei mici cantităţi de alcool,cu consecinţe fatale,uneori.
În cazul cirozei decompensate ,cu ascită şi edeme,în care se combină tulburări
metabolice complexe,hidroelectrolitice,hormonale.De obicei,bolnavul prezintă o puternică
denutriţie proteică ,care concură la apariţia acestor edeme.În acest caz,alimentaţia trebuie
să realizeze un aport caloric suficient ,bogat în proteine şi glucide ,dar sărac în
lipide.Aportul de sodiu trebuie restrâns la 500 mg /zi.Aceasta presupune excluderea sării
din alimente şi excluderea alimentelor care sunt bogate în sodiu.
Se va suplimenta raţia cu vitamine şi săruri minerale,care nu sunt aduse de raţie.

Alimentaţia în ciroză decompensată,cu ascită şi edeme

ALIMENTE PERMISE ALIMENTE INTERZISE


Carnea slabă de pasăre sau vită Carnea grasăde orice fel
Brânza desodatăl Cărnurile fezandate
Laptele desodat Vânatul
Ouăle numai în preparate,limitat Mezelurile de orice tip
Grăsimi ca:-unt desodat Peştele gras de orice tip
-ulei proaspăt
-smântână proaspătă
Pâinea fără sare,albă,veche de o zi Conservele de carne de orice tip
Făinoasele fără ou Icrele
Legumele cu celuloză fină ca: Viscerele
-dovlecei
-roşii
-ardei
-fasole verde tânără
Fructele fără celuloză brută Afumăturile
-coapte
-crude

40
-jeleuri,gelatine,sucuri
Deserturile ce fructe,gemuri fără conservant Laptele şi toate preparatele din lapte
nedesodate
Condimente aromate Brânzeturile fermentate
Brânzeturile frământate
Brânzeturile topite
Caşcavalurile
Ouăle
Grăsimile cu sare –untura
-margarina
-slănina
Pâinea sărată de orice fel
Făinoasele sărate
Legimele bogate în sodiu ca:
-ţelina
-varza
-sfecla
-spanacul
-ridichile
Fructele oleaginoase şi cele cu celuloză
dură
Deserturile pregătite cu multă
grăsime,ou,bicarbonat de
sodiu,nuci,alune,dulceţuri cu conservant
Sosuri preparate nedietetic
Condimente iuţi,picante
Supe şi ciorbe grase,nedietetice
Prepararea alimentelor se va face fără adăugare de sare,iar condimentarea se va face
doar cu condimente permise.Durata acestui regim hiposodat va fi în funcţie de durata
edemelor şi a ascitelor.
În iminenţa apariţiei insuficienţei hepatice celulare,evidenţiată prin tulburări de
comportament,stare de euforie,alternînd cu cea de apatie şi somnolenţă ,tremurături ale
membrelor superioare ,tulburări de orientare în spaţiu ,se va reduce aportul de proteină
,aceste substanţe şi derivaţii lor,neputînd fi eliminaţi din organism(produşii de dezasimilaţie
proteică),vor induce coma hepatică.

V. DIETOTERAPIA ÎN AFECŢIUNILE BILIARE

41
Noţiuni introductive privind afecţiunile biliare

exteriorul acestora sunt extrahepatice.Surplusul de bilă care nu se utilizează nevoie.


Căile biliare pot prezenta unele afecţiuni.Colecistita poate fi acută sau
cronică.Alteori,la nivelul vezicii se pot forma calculi ,în cursul litiazei biliare.Alteori aceste
afecţiuni se pot prezenta simultan,apărând colecistita calculoasă.
În grosime vezicii biliare se găsesc fibre musculare ,care asigură contracţiile ritmice
ale acesteia ,favorizând propulsia şi evacuarea bilei.Acest sistem muscular al bilei se
poate deregla ,ducând la apariţia de dischinezii biliare .Dereglarea poate fi în sensul
accentuării activităţii acesteia-hipertonie,sau în sensul slăbirii ei-hipotonie.
Colecistita reprezintă o tulburare a funcţiei vezicii biliare ,însoţită de inflamaţia
acesteia.De cele mai multe ori se datorează colibacilului care populează intestinul ,dar
poate fi produsă şi de alţi germeni.Boala se poate manifasta dramatic,cu febră
mare,vărsături,,alterarea stării generale,frisoane,
dureri intense localizate în partea dreaptă a abdomenului ,sub formă de colică biliară.
În unele cazuri,puseul acut poate ceda ,starea generală se ameliorează ,dar
fenomenele se pot repeta într-o atenuată ,în legătură cu mese necorespunzătoare sau
diferite eforturi ale vezicii biliare.Şi alte cauze pot determina suferinţa cronică a acesttui
organ.Este vorba de colecistita cronică dispeptice,greaţă,vărsături,gust amar în
gură,anorexie,ca şi modificări ale tranzitului intestinal.
Litiaza biliară se caracterizează prin existenţa calculilor în vezică sau în căile
biliare.Prezenţa acestora poate fi perfect tolerată,fără ca bolnavul să prezinte
simptomatologie specială ,uneori se descoperă chiar întâmplător.Mobilizarea calculilor prin
căile biliare este dureroasă şi se manifestă prin crize puternice.Afecţiunea se manifestă
mai ales la persoanele grase,cu abuzuri alimentare în antecedente ,mai ales de origine
animală.

Principii dietoterapice în afecţiunile biliare

Ca principii generale,alimentaţia va realiza un aport caloric corespunzător stării de


nutriţie a bolnavului.Astfel,va fi hipocalorică pentru cei supraponderali,normocalorică
pentru cei normoponderali şi chiar uşor hipercalorică pentru cei care prezintă aspecte de
denutriţie.
Aportul de proteine,ca şi cel de glucide este unul normal.Regimul hipolipidic nu
realizează în unele cazuri necesarul de vitamine liposolubile,care trebuie administrate pe
cale medicamentoasă.

Dieta în colecistita acută

În acestă afecţiune,în primele 24 de ore,bolnavul,stând la pat,va consuma regimuri


hidrolizate pe bază de limonade,ceaiuri îndulcite sau supe limpezi de legume.Se vor
consuma 2-3 l de lichide administrate la interval de 1-2 ore ,în funcţie de

42
pierderi.Concomitent,bolnavul primeşte o medicaţie calmantă pentru
durere,şi,eventual,antibiotice.
După 48 de ore,alimentaţia se va îmbogăţi cu :
mucilagii făinoase
supe de cereale
piureuri de legume pregătite cu iaurt sau lapte degresat
brânzeturi proaspete de vaci
lapte
paste făinoase fierte
peşte alb slab
carne slabă de pasăre fiartă
sufleuri de legume pregătite ca sufleuri
pâine albă prăjită

Dieta în colecistita cronică

În colecistita cronică,bolnavul va păstra un regim de cruţare colecistică,realizat astfel:

ALIMENTE PERMISE ALIMENTE INTERZISE


Carnea slabă şi proaspătă de pasăre Carnea de porc
Peşte slab proaspăt –rasol,fript,copt Carnea de gâscă
Albuş de ou în preparate dietetice-fiert Mezeluri
moale,omletă dietetică-după toleranţă
individuală
Pâine albă veche de o zi Conservele de carne de orice tip
Făinoase rafinate fierte,preparate cu brânză Peşte gras
,lapte sau carne
Grăsimi foarte proaspete,datesupe grase de Brânzeturile grase
carne în cantitate foarte mică
Legumele cu celuloză fină –piureuri Brânzeturile fermentate
-sufleuri
Fructe bine coapte,cu conţinut celulozic Ouăle fierte tari
redus
Deserturile cu gem,fructe,brânză ,albuş de Omleta nedietetică
ou,sucuri de fructe
Supe-creme de legume Gălbenuş de ou în cantitate mare
Supe slabe de carne Grăsimi prăjite de orice fel
Supe limpezi de legume Pâinea neagră
Borşurile Pâinea proaspătă de orice fel
Sosuri dietetice Excesul de făinoase
Legumele cu celuloză dură crude
Leguminoase uscate
Fructe crude cu celuloză dură
Fructe oleaginoase
Deserturi foarte grase

43
Condimente iuţi,picante
Supe grase de carne
Borşuri cu smântână
Ciorbele grase
Se vor evita mesele rare ,dar foarte voluminoase,preparatele laborios
elaborate,alimentele prea reci sau prea calde.

Dieta în litiaza biliară

Litiaza biliară necesită un regim de prevenire a colecistului .În fazele


acute,manifestate prin colici biliare,se va administra o alimentaţie lichidă şi semilichidă.
Întrucât calculii sunt de natură colesterolemică,prezenţa acestora presupunâ nd şi
creşterea colesterolului sanguin,,regimul alimentar va implica o dietă fără colesterol sau cu
acesta ,dar în cantităţi mici.Se vor evita alimente bogate în colesterol,ca:
creier
ficat
icre
carne de porc
unt
brânzeturi grase
icre
slănină
În afara perioadelor dureroase,se recomandă tratament în staţiunile
balneare,specializate,ca:Olăneşti,Slănic-Moldova,Malnaş,Borsec etc.

Dieta în dischinezia biliară hipertonă

Alimentaţia în acest tip de afecţiune va fi una de cruţare a colecistului.Având în


vedere că elementul nervos este un factor important de provocare a suferinţei,este nevoie
de corectarea sa prin administrare de sedative,antispastice,concomitent cu respectarea
unui programm de repaus la pat.
Se vor evita mesele rare şi prea abundente,în care apare tensiune nervoasă,se va
preveni oboseala fizică şi cea intelectuală.Uneori este nevoie de schimbarea locului de
muncă sau de viaţă,dacă acesta stă la originea tulburărilor bolnavului.

Dieta în dischinezia biliară hipotonă

Această afecţiune se caracterizează prin scăderea sau pierderea funcţiei motorii a


diferitelor părţi ale căilor biliare.
Afecţiunea apare adesea la bolnaviicu denutriţie concomitentă ,care trebuie corectată
prin o alimentaţie corespunzătoare,cu scopul de a avea un aport corespunzător de energie
şi de factori nutritivi.
În acelaşi timp,alimentaţia trebuie să asigure şi o reluare a funcţiilor motrice ale
veziculue biliare.

44
În acest scop,se vor administra alimente cu efect colagog,ca:
unt
ulei de măsline
smântână
gălbenuş de ou
margarină

ALIMENTE PERMISE ALIMENTE INTERZISE


Carne slabă de pasăre Alimente prăjite în grăsimi
Carne de vită fiartă sau înăbuşită Sosuri nedietetice
Iaurt Carnea grasă de orice tip
Brânză de vaci Peştele gras
Caş,urdă Fripturile prăjite
Ouă în preparate dietetice Brânzeturile fermentate
Unt,ulei ,smântână Alimentele cu celuloză dură
Pâine veche de 1 zi Făinoasele nerafinate
Legume cu celuloză fină Fructele olaginoase
Fructe bine coapte Produsele de patiserie
Sucuri de fructe Alimentele laborios pregătite
Deserturi dr fructe Condimentele iuţi
Alcoolul

Dieta bolnavilor operaţi de vezică biliară

În cazul când este necesară intervenţia chirurgicală,funcţia acesteia este preluată de


căile biliare,care se vor adapta la noua situaţie.Astfel,canalul coledoc se va dilata
mult,permiţând acumularea bilei în interiorul său.
Bolnavul poate suferi o serie de tulburări ca urmare a îndepărtării vezicii biliare,ca:
dureri în partea dreaptă
tulburări de scaun
Acestea pot face ca bolnavul să elimine o serie de alimente din alimentaţia sa,intervenind
denutriţia severă.
Pentru a preântâmpina apariţia acestora,bolnavul trebuie supravegheat atent printr-o
alimentaţie corespunzătoare nevoilor sale nutritive,,dar care să fie adaptată modificărilor
apărute.
Bolnavii vor consuma mese dese şi puţin voluminoase,care să poată fi uşor digerate
,corelat cu modul nou de secreţie a bilei.Grăsimile trebuie repartizate la toate mesele în
mod uniform ,pentru a fi transformate pe măsură ce se secretă bila.
Alimentaţia acestor bolnavi va trebui să cruţe vezica nou formată.

ALIMENTE PERMISE ALIMENTE INTERZISE


Carnea de pasăre Cărnurile grase de orice tip
Carnea de vită şi viţel Mezeluri

45
Peştele proaspăt slab Viscere
Iaurtul Afumături
Brânza de vaci proaspătă Peşte gras
Laptele diluat Conserve de carne şi peşte
Albuşul de ou în preparate-sufleuri Tocături tradiţionale
Gălbenuşul-moderat-în preparate Vânat
Grăsimi foarte proaspete Carne fezandată
Pâinea albă veche de 1zi Brânzeturi fermentate
Făinoasele rafinate-moderat Caşcaval
Legume proaspete ,cu celuloză fină Brânzeturile topite
-preparate fierte,coapte
-sufleuri
-budinci
-salate
Fructe proaspete bine coapte Ouăle în exces
-piureuri
-sucuri de fructe
-jeleuri
-compoturi nu prea dulci
Deserturi –aluaturi dietetice-cu Grăsimile,ca:-untura
-fructe -slănina
-brânză de vaci -margarina
-gelatine Smântână
-miere de stup
-mereng
-bezele
-peltea
Sosuri dietetice Aluaturile dospite prea proaspete
Condimente aromate Legumele bogate în celuloză dură
Fructele bogate în celuloză
Fructele oleaginoase
Prăjiturile grase,cu cremă
Condimente iuţi,picante
Alcoolul
Băutirile prea reci
Trebuie acordată o mare importanţă tehnicilor de gaastronomie,care va fi simplă şi
dietetică.
Bolnavul va respecta cu stricteţe orele de masă ,pentru a se crea sau reeduca
reflexele secretorii digestive.Se va evita consumul de lichide în timpul mesei.Se va păstra
repausul după masă ,iar masa de seară va fi servită mai devreme ,pentru a se asigura
somnul în condiţii bune şi o digestie corespunzătoare.
Bolnavul poate consuma după mese ceaiuri de plante medicinale călduţe.
Pe măsură ce se realizează funcţia de reuervor al canalului cledoc,toleranţa la grăsimi
creşte,simptomatologia va dispare ,în condiţiile respectării recomandărilor nutritive.

46
VI.DIETOTERAPIA ÎN BOLILE PANCREASULUI

Noţiuni introductive privind afecţiunile pancreatice

Explorarea clinică a ficatului,condiţiile necesare pentru precizarea afectării şi a tipului


de leziune se lovesc de numeroase piedici.(Mincu,2007).Aceasta face ca diagnosticul să
fie pus tardiv,în plină insuficienţă pancreatică,sau cu prilejul intervenţiei chirurgicale de
urgenţă.
Se ştie că pancreasul joacă un rol foarte important în nutriţie ,prin producţia de enzime
,putând provoca tulburări nutritive foarte grave.
Pancreasul secretă amilaza (necesară metabolizării glucidelor),tripsina şi
chimotripsina (necesare metabolizării proteinelor) şi bicarbonatul de sodiu ,care permite
menţinerea în duoden a mediului alcalin necesar activităţii enzimatice.
Consecinţele majore ale insuficienţei pancreatice exocrine vor fi scăderea digestiei şi
resorbţiei proteinelor,dar în mod special al grăsimilor.Asimilare glucidelor va rămâne
neschimbată ,deoarece amilaza se produce şi în duoden şi în glandele salivare.Chiar

47
după eliminarea chirurgicală a pancreasului,resorbţia glucidelor va rămâne aproape
neschimbată,pa când cea a proteinelor şi a grăsimilor va scădea dramatic.
Steeatorea va duce la o puternică slăbire.Resorbţia vitaminelor,însă,rămâne aproape
neschimbată.Aceasta se explică prin aceea că resorbţia acestora depinde mai ales de bilă
decât de pancreas.În pancreatitele cronice,mucoasa intestinală rămâne intactă,fapt ce
explică aprtittul bun al bolnavului,cît şi prin o resorbţie aproape perfectă a vitaminelor.
Sub formă evolutivă,pancreatitele se prezintă sub 2 forme:
1.cronică
2.acută

Regimul în pancreatita cronică

Regimul alimentar indicat în pancreatita cronică ,deşi trebuie adaptat la fiecare caz în
parte ,va respecta următoarele indicaţii:
să fie hipercaloric(2600-6000 kcal)
să fie bogat în proteine;această cantitate variază între100-150 g/zi
din cantitatea totală de proteină,60% trebuie să fie de origine animală
acest tip de regim stimulează apetitul,nu produce fermentaţii,furnizează organismului
aminoacizii esenţialinecesari pentru regenerare tisulară şi are un efect tonifiant general
să fie hiperglucidic-în medie 400 g /zi,uneori chiar mai mult dacă există stare de
denutriţie;apotul de glucide este posibil ,neexistând alterări ale funcţiei de secreţie a
amilazei şi este necesar şi este necesar pentru a aduce un surplus de elemente calorice;în
caz de diabet,,aceasta se va echilibra ,dar la o cantitate mai mare de glucide
să fie hipolipidică-se ştie că absenţa lipazei pancreaticescade digestia lipidelor şi resorbţia
lor,fapt ce duce la eliminarea lor în scaun,fenomen cunoscut cu denumirea de
steatoree(diaree cu grăsimi).Cam 40% din grăsimi se resorb totuşi din intestin şi în
insuficienţe foarte grave, grăsimile scad foarte mult .În această situaţie,trebuie
administrată o dietă cu lipide mai multe,pentru a preântâmpina scăderea exagerată în
greutate.Administrarea orală ,concomitent cu masa ,a unor enzime pancreatice ,cum ar
fi:”Nutrizim”,”Pancreolipaza”,”Triferment”,”Festal”,ameliorează mult digestia
grăsimilor,ceea ce va da posibilitatea de a creşte lipidele între 60-140 g ,în raport cu
scăderea în greutate –fapt care va permite să se ajungă la valoarea calorică necesară.
Totuşi,o dietă bogată în proteine şi glucide şi mai săracă în lipide pare cea mai
avantajoasă pentru tratamentul îndelungat al pancreatitelor cronice,cu insuficienţă
pancreatică.Corectarea digestiei prin terapie medicamentoasă este adesea o necesitate
care completează şi ajută regimul alimentar în menţinerea greutăţii şi astării de bine ,în
general.
În principiu,regimul trebuie să respecte câteva indicaţii generale:
alimente le capabile să mărească apetitul ,uşor digerabile şi care sut recomandabile şi prin
valoarea lor proteică ,sunt:carnea,peştele,brânzeturile slabe
carnea cea mai uşor digerabilă este cea de vacă şi viţel ,oaie,eventual de porc
slab,pasăre sau ficat;carnea friptă are avantajul că la un volum mic,aduce o cantitate de
proteină egală cu cea dintr-un volum mai mare de carne fiartă.Se pot înlocui 100g carne
cu 2 ouă moi sau cu ochiuri în apă.

48
dintre grăsimi,uşor tolerate sunt untul proaspăt de vacă,brânzeturile care conţin mai puţin
de 50%grăsimi;laptele se va da ecremat,crud ;uleiul de floarea soarelui,porumb sau
soia,după necesarul stării de denutriţie
se pot prescrie 4-5 mese /zi,cam egale ca volum,ceea ce va permite ,pe de o parte,o
solicitare mai mică a tubului digestiv şi a organelor anexe,iar,pe de altă parte,un aport
alimentar mai abundent decât în sistemul cu 3 mese.
În cazul de apariţie a diabetului zaharat,regimul va avea caracteristicile regimului de
diabet,cu menţiunea că nu se vor scădea glucidele sub 240-250g/zi,iar lipidele vor creşte
cu prudenţă,astfel ca starea de nutriţie a bolnavului să nu fie distrusă.

VII. DIETOTERAPIA ÎN BOLILE CARDIACE

49
Importanţa mereu crescândă pe care o are în epoca noastră problema bolilor
cardiovasculare decurge din faptul că ele reprezintă principala cauză de deces a epocii
contemporane:50-55% din cazurile de mortalitate.În România aceasta ocupă primul loc ,cu
46% din cazurile de mortalitate.Printre bolile cardiace şi vasculare care contribuie la
această mortalitate menţionăm:
infarctul de miocard
hemoragia cerebrală
arteriopatiile cu gangrena picioarelor
insuficienţa cardiacă
Astăzi,infarctul de miocard este de 3 ori mai frecvent sub vârsta de 40 de ani decât ce
era în urmă cu 30-40 de ani ,iar hemoragia cerebrală este de 4 ori mai frecventă decât la
50-55 de ani.Este de reţinut că femeile fac infarctde 1femeie la 3 bărbaţi,dar după 50 de
ani numărul infarctelor se egalizează.
Aceasta se datorează alimentaţiei,stresului,fumatului,bolii hipertensive şi altor factori
de risc ,care se întâlnesc din ce în ce mai des şi la femeia zilelor noastre.

Regimul alimentar în infarctul de miocard

În cazul instalării unui infarct de miocard,bolnavul trebie să păstreze obligatoriu un


repaus la pat ,care variază ,după forma clinică ,de la 3 -4-5 săptămâni.În primele 2
săptămâni,repausul va fi obligatoriu.
Regimul alimentar va avea ca obiectiv restabilirea progresivă a unei circulaţii normale
şi furnizarea elementelor nutritive necesare pentru corectarea tulburărilor metabolice
generale şi locale.
În primele 2 zile se va administra acestor bolnavi apă cu linguriţa,după care se va
trece la ceauiuri ,apă,sucuri de fructe,în cantităţi de 1-1,5l/zi.
În următoarele zile ,se va trece la un regim hipocaloric ,sărac în lipide şi fără sare.Se
recomandă 500 mg /zi,cantitate care se va creşte la 750 mg.Alimentele se vor repartiza în
4-6 mese.Bolnavul nu va fi lăsat să e hrănească singur ,pentru a vita eforturile
suplimentare.Se vor da 800-1000 kcal,obţinute din 120-150 g glucide ,50-60 g proteine
,20-30 g grăsimi.
În următoarele 5-6 zile ,regimul va fi crescut caloric ,menţinându-se uşor
hipocaloric,hipolipidic şi hipoglucidic.
Regimul va fi alcătuit din următoarele alimente:
supe-creme de legume
supe limpezi de legume

chisel de fructe
sucuri de fructe
ceaiuri slabe
budinci
terciuri de făinoase
piureuri de legume preparate cu lapte
gelatine de lămâi
Se vor introduce treptat carnea tocată fiartă sau tocătura friptă,salatele de
legume,rase mărunt (sfeclă,morcovi,asezonate cu lamâie ).Din a 3-a săptămână se va

50
trece la un regim ce va trebui dus toată viaţa.Acesta va cuprinde:50-55% glucide,15-
20%proteine şi 30%lipide,la un aport caloric normal în raport cu vârsta ,sexul şi
munca.Dacă bolnavul are tendinţe de normală.
Glucidele vor fi date mai ales sub formă de pâine intermediară sau integrală
(max,250g/zi).Preparatele din griş,fulgi de ovăz ,orez,,paste făinoase ,vor fi consumate cu
moderaţie din cauza pericolului de îngrăşare.Se vor prepara fără adaos de
zahăr.Cozonacii şi alte produse zaharoase nu se vor consuma numai ocazional.Nu se vor
consuma torturile şi prăjiturile cu cremă de orice fel.Cartofii vor fi daţi 150 g /zfierţi sau
copţi ,evitând modurile de preparare în care se utilizează grăsimile (cartofii prăjiţi).Se vor
prescrie din abundenţă legume şi fructe crude,sub formă de salate,care au avantajul
balastului alimentar şi aduc importante cantităţi de vitamine ;din această cauză nu se
consumă preparate termic.
Proteinele vor fi de origine animală (40 -50%),restul de origine vegetală.Se va folosi
carnea slabă de vită sau pasăre;dintre viscere,singurul admis este plămânul.La
prepararea cărnii,înainte de prelucrarea termică,se va îndepărta orice urmă de grăsime.Se
va prefera rasolul,frătarul şi friptturile înăbuşite.Nu se vor consuma cărnurile împănate cu
grăsime şi nici sosurile nedietetice.
Dintre peşti,sunt interzişi crapii,heringii şi scrumbiile.Ouăle vor fi consumate în
cantitate moderată ,de 3-4 ori pe săptămână.Dintre produsele lactate se recomandă
laptele ecremat sau iaurtul ecremat,interzicându-se frişca,smântâna şi brânzeturile sărate.
Vor fi evitate ciocolata,cafeaua,cacao,vinurile şi lichiorurile.
Se recomandă sucurile de fructe şi legume,amestecurile de lapte şi sucuri naturale
,lapte bătut,iaurt degresat,ceaiurile.
În ceea ce priveşte conţinutul de grăsimi,,acesta nu va depăşi 70-80 g/zi,din care
jumătate este de origine animală.
Din punct de vedere calitativ,vom da prioritate celor de origine vegetală ,fără a
exclude cele de origine animală ,care se vor situa la 10-15 %.

Insuficienţa cardiacă reprezintă un stadiu avansat al majorităţii bolilor


cardiovasculare,caracterizată prin incapacitatea cordului de a -şi îndeplini funcţia sa
normală de alimente a ţesuturilor şi viscerelor organismului cu sânge.Este vorba de o
scădere a forţei de contracţie,urmată de hipertrofia şi dilatarea sa.La orignea acestei boli
stau :
hipertensiunea arterială
bolile valvulelor care închid orificiile inimii(stenoza mitrală)
inflamaţiile miocardului
tulburările de irigaţie sanguină ale miocardului(sau bolile coronariene)
Se deosebesc următoarele tipuri de insuficienţă cardiacă:
insuficienţa cardiacă dreaptă
insuficienţa cardiacă stângă
insuficienţa cardiacă globală
Însuficienţa cardiacă se caracterizează prin aceea că bolnavul prezintă dispnee(sete de
aer) la eforturi şi chiar la repaus,dispnee care se poate accentua noaptea când bolnavul
este culcat.
Insuficienţa cardiacă dreaptă apare ca urmare a tulburărilor din mica
circulaţie,datorate unor afecţiuni pulmonare.Se caracterizează prin creşterea în volum a

51
ficatului,care devine dureros,învineţirea tegumentelor şi a mucoaselor,care devin
cianotice,datorită insuficienţei oxigenării sângelui la nivelul plămânilor.
Insuficienţa cardiacă globală reprezintă o asociere dintre cele 2 tipuri prezentate
anterior,,caracterizându-se prin asocierea simptomelor din fiecare tip de insuficienţa
dreaptă şi stângă.
împiedicare a apariţiei acestei insuficienţe ,în cazul existenţei unei leziuni cardiace,fie
curativ,în cazul în care insuficienţa cardiacă este instalată.
La bolnavii de insuficienţa cardiacă,trebuie să avem în vedere ,pe de o
parte,asigurarea necesarului de calorii şi factori nutritivi,în funcţie de nevoile
organismului,şi,pede altă parte,eliminarea edemelor,prin mobilizarea lichidelor reţinute în
organism printr-o diureză mai mare.
Regimul va trebui să supună inima la minim de efort.De aceea se vor evita mesele
prea abundente,preferându-se mesele cu volum mai mic,dar mai frecvente.Se vorevita,de
asemenea,şi alimentele greu digerabile,,ca şi acelea care au fost supuse unei prelucrări
laborioase.
Regimul va fi foarte sărac în sare(hiposodat),iar în formele severe,chiar
desodat.Cantitatea de sare admisă se va stabili după gradul de infiltrare cu lichid a
ţesuturilor,deci,după mărimea edemelor.
Pentru că regimul hiposodat este greu de suportat de către bolnav,trebuie să se evite
monotonia în prepararea alimentelor,prezentându-se o gamă cât mai largă de produse
asezonate cu condimente permise ,pentru a masca sau evita lipsa sării.
În general,un regim bogat în proteine conţine şi o mare cantitate de sare.De aceea
,regimul hiposodat va fi şi hipopriteic,mai ales când este afectată şi funcţia renală.Raţia de
proteine este de 60-80 g /zi.

ALIMENTE PERMISE ALIMENTE INTERZISE


Laptele-numai în cantitatea de sodiu Brânzeturile grase
permisă
Brânzeturile proaspete nesărate Brânzeturi fermentate
-caş
-urdă
-brînză de vaci
Brânza desodată Caşcavalul
Carnea de pui,vacă -100-150g Telemeaua
Oul fiert Brânza topită
Gălbenuş-limitat Carnea grasă de porc
Grăsimile-untul nesărat Carnea de raţă
-smântâna
-frişca
-uleiul vegetal
-margarina nesărată
Pâinea albă fără sare Vânatul
Fructele –toate-fierte Viscerele
-compoturi
-coapte ca piureuri
-gelatine

52
-rase pe răzătoare
-sucuri de fructe
Legumele-salate Mezelurile
-piureuri
-soteuri
-mâncare de legume
Făinoase fierte,fără sare Afumăturile
-griş
-orez,fulgi de ovăz
-mămăligă pripită
Cărnurile conservate cu sare
Băuturile în limita lichidelo permise Conservele de carne şi peşte
-ceaiuri de plante
-sucuri de fructe
-chisel de lapte
-sifon
Condimente aromate-mărar Peştele sărat,afumat şi gras
-tarhon
-leuştean
-chimen
-muştar fără sare
-varză murată fără sare
Sosurile dietetice Pâine cu sare
-de legume
-sos alb
-de caramel
-de smântână
Supele-din legume permise Făinoasele cu bicarbonat şi sare
-creme îngroşat cu făină
-de fructe
Grăsimile:-slănina
-untura
-untul sărat
-margarina sărată
Legumele bogate în sodiu:
-ţelina
-sfecla
-spanacul
-varza creaţă
-ridichile
-varza,castraveţii,gogoşarii
muraţi
-conopida
-varza de Bruxelles
Leguminoase uscate
Fructele oleaginoase

53
Băuturile:-alcoolul
-apele minerale
-iaurtul
-laptele bătut
-ceaiul tare
-cafeaua
Sosurile cu zeamă de carne
Sosuri cu usturoi
Maioneza şi sosul cu maioneză
Sosul cu muştar
Condimente iuţi:boiaua
-piperul
-usturoiul
-hreanul
Fumatul
Alături de fumat,este interzisă consumarea de lichide în timpul mesei şi,de
asemenea,consumul băururilor prea reci.
Mesele nu vor fi prea voluminoase pentru a nu îngreuna munca cordului.

Regimul alimentar în hipertensiunea alimentară

Apariţia de medicamente din ce în ce mai active privind reducerea tensiunii


arteriale,face ca acestă afecţiune să reacă neobservată de către bolnav,care va crede că
o poate rezolva printr-o simplă medicaţie medicamentoasă,fără a fi necesară o alimentaţie
corespunzătoare.Această concepţie este complet greşită şi va duce ,categoric la apariţia
de valori foarte ridicate ale tensiunii arteriale,care se pot solda cu accidente foarte
grave,chiar cu moartea bolnavului.
Din această cauză ,nu trebuie uiatat că factorul alimentar devine tot mai important
,atunci când trebuie realizată o scădere a acestei valori a tensiunii şi menţinerii ei la aceste
valori un timp câz mai îndelungat.
Se ştie astăzi că este o legătură foarte strânsă între hipertensiune şi valoarea
colesterolului din sânge.O serie de cercetări arată rolul hipertensiunii în apariţia de
ateroscleroză coronariană,a celei a vaselor cerebrale şi a vaselor
periferice.Hipertensiunea duce la instalarea insuficienţei cardiace.
Toate acestea arată cât de important este tratamentul hipertensiunii în prevenirea
acestor boli.
Fiecare hipertensiv are o importantă modificare a sistemului nervos.De aceea,repausul
fizic,asociat cu o destindere nervoasă şi indispensabilă pentru găsirea echilibrului,este
necesară mai ales la începutul tulburărilor.Orele de somn bine reglate sunt
necesare.Repausul total este necesar numai în forma avansată a bolii.
Clima nu este recomandată.Schimbările bruşte,ex.călătoriile prea lungi sau un
concediu prelungit într-un mediu climatic total diferit de cel în care trăieşte,sunt
periculoase.
Regimul alimentar urmăreşte realizarea unei diete echilibrate ,fără excese.Apariţia
unor complicaţii impune tratarea acestora.

54
De la început trebui precizată importanţa scăderii cantităţii de sare din alimentaţia
acestor bolnavi.
Un alt criteriu este scăderea în greutate până la normal.

ALIMENTE PERMISE ALIMENTE INTERZISE


Laptele degresat Laptele integral
Brânza proaspătî de vaci Brânzeturile sărate
Caşul slab desărat Brânzeturile grase
Urda dulce Carrnea grasă de orice tip
Carnea slabă(150g/zi)-pui Viscerele
-vită
-viţel
Peştele slab fiert,rasol,copt Vânatul
Ouăle-limitat Peştele gras
Grăsimile-unt desărat Mezelurile
-ulei vegetal
-se vor da 50% din necesar
Pâinea de orice tip ,fără sare Grăsimile prăjite sau în cantităţi mari
Făinoase limitat-fără sare-griş Pâinea neagră
-orez
-fulgi de ovăz
-fidea fără sare
Legumele cu mult sodiu:
-ţelină
-spanac
-varza acră
-murături
-cu celuloză
Fructele crude,coapte Fructe oleaginoase
Dulciuri fără sare şi bicarbonat Dulciuri preparate cu bicarbonat
-cu aluat dospit
-cu unt şi gălbenuş
Băuturile permise:-lapte simplu Băuturi alcoolice
-lapte amestecat cu cafea
de orz
-iaurt
-ceai de măceşe
-sucuri de legume
-sucuri de fructe
Condimente aromate-pătrunjel Cafea
-mărar Ceaiul tare
-leuştean Apele minerale sodate
-dafin
-cimbru
-zeamă de lămâie

55
Supe de legume Condimente iuţi:
-boiaua
-piper
-sarea
-ceapa
-usturoiul
-hreanul
Supe de roşii Supele de carne
Sosuri dietetice de legume Sosuri cu muştar
Sos alb Sosuri cu grăsimi prăjite
Maioneza
Se vor administra 4-5 mese /zi,reduse cq şi volum.Mesele se vor desfăşura într-o
atmosferă de calm,cu repaus înainte şi după masă.Masa de seară se va servi cu cel puţin
2-3 ore înainte de culcare.
O dată pe săptămână,bolnavul va urma un regim de descărcare,,alcătuit din legume şi
fructe în exclusivitate.Pentru bolnavii supraponderali acest obicei poate fi mai frecvent.

Regimul alimentar în vulvopatuule compensate

Regimul nu va fi restrictiv decât în cazul supraponderalilor.Dacă este vorba de


denutriţie,se va corecta printr-un tip de alimentaţie adecvată.În acest caz,aportul proteic va
fi de 1,5-2 g /kcorp/zi,chiar mai mult,cantitatea de glucide şi lipide se va menţine în limite
normale.
Se va avea în vedere ,chiar la indivizii normoponderali,ca inima să nu fie supusă
eforturilor grele.Se vor elimina alimentele greu de digerat.Aportul de sare va fi limitat la 2 -3
g/zi,pe timp îndelungat.
Aporttul de lichide va fi relativ scăzut.Sunt contraindicate băuturile carbogazoase,care
favorizează meteorismul abdominal şi îngreunează activitatea inimii.Se exclud
rinichii,fasolea uscată,castraveţii,se limitează excesul de cartofi,castanele şi uneori
laptele,pentru a preveni meteorismul abdominal.
Prezentăm un model de regim încazul unei valvulopatii cu tendinţă de cedare
cardiacă:
Dimineaţa:
ceai cu lapte sau lapte fără ceai
pâine intermediară prăjită,veche
unt sau brânză de vacă
peltea
miere de albine
Ora 10:
iarna sau primăvara se va consuma pâine cu unt sau brânză
vara şi toamna se vor consuma fructe
Dejun:
carne de pui,viţel,peşte:fiartă,grătar,înăbuşită
garnitură de piure de cartofi,morcovi,cartofi copţi
budinci de paste făinoase
budinci de legume

56
pâine prăjită sau veche,fără sare
fructe:mere coapte,piureuri de fructe,gelatine,tarte cu fructe
Ora 17:
ceai
iaurt
pâine prăjită cu unt
biscuiţi cu dulceaţă
fructe
Cina:
pâine cu unt sau brânză de vaci
şuncă
ou fiert moale
ochiuri în apă
chiftele de zarzavat
fructe

VIII. DIETOTERAPIA ÎN ATEROSCLEROZĂ

Ateroscleroza este o boală a pereţilor vasculari,dezvoltată prin acumularea de lipide


,inflamaţie cronică ,moarte celulară şi tromboză.Consecinţele sunt bolile cardiovasculare şi
cerebrovasculare.leziunile de atroscleroză au fost clasificate de Stary în:
1.Leziune iniţială
2.Striuri lipidice
a)predispuse la progresie
b)rezistente la progresie

4.Aterom
5,Fibroaterom
6.Leziune cu defect de suprafaţă

Hipercoleesterolemia şi ateroscleroza

Nu se poate vorbi de acţiunea radicalilor liberi în metabolism şi rolul lor aterogen,dacă


nu se vorbeşte de rolul lor în patogenia aterosclero zei ,şi ,deci,în producerea bolilor
cardiovasculare.
Colesterolul a fost descoperit în anul 1815 de către chimistul francez Michel Eugene
Chevreul ,în calculii biliari.Apoi a fost depistat în leziunile arteriale.Structura colesterolului
a fost stabilită de Adolf Otto Reinhold,chimist german,în 1932.
Studiul epidemiologic a debutat în 1915,sub conducerea lui Victor R.Langen ,care
fixează relaţia dintre colesterol şi ateroscleroză.

57
În anul 1919,2 medici americani anunşă că obezitatea scade speranţa de viaţă.
Al 2-lea război mondial furniează ocazia de a se verifica relaţia dintre atroscleroză şi
alimentaţie.Relaţia dintre consumul de unt,lapte şi ouă pare evidentă.
Studiul efectuat în Capetown(1955) este relevant.Aici convieţuiesc 3 comunităţi:negrii
Bantu,cu o mortalitate în bolile caardiovasculare foarte scăzută;metişii-a căror mortalitate
în bolile cardiovasculare este mai mare şi albii,care prezintă această mortali tate într-un
procent foarte ridicat.Mortalitatea este corelată cu consumul de grăsimi animale.
Principalii factori de risc sunt alimentaţia,fumatul şi sedentarismul.

Boala coronariană este încă responsabilă în SUA de mortalitatea a 550000 de indivizi


anual.Cheltuielile directe sunt estimate la 8 miliarde de dolari/an,iar cele preventive,de
peste 60 de miliarde.
Studiile demonstrează că la baza aterosclerozei stă LDL colesterolul.
Prin oxidare,LDL devine toxic pentru celulele vasculare ,stimulând eliberarea de
enzime lizozomiale în spaţiul extracelular.
Deci,hipercolesterolemia este un factor de risc incontestabil în patogenia aterosclerozei
,studii recente evidenţiază rolul deosebit al oxidării fosfolipidelor în aterogeneză.
enzimatice,enzime ca:mieloperoxidaza,lipoxidaza,prezente în peretele vascular.Sub formă
oxidată in teracţionează cu receptorii specifici care mediază ateroscleroza.
Fosfolipidele oxidate conţin grupări reactive ce se leagă cu proteinele,formând lipid-
proteinele .Aceste forme modificate a proteinelor sunt nefuncţionale.
Studii in vitro demonstrează că acumularea în peretele arterial al acestor substanţe
dece la apriţia şi agravarea acestei afecţiuni.
Fosfolipidele sunt substanţe esenţiale pentru integritatea peretelui celular.Oxidarea
este originea tuturor efectelor preaterosclerotice.HDL are efect protector în aterogeneză
,prin prevenirea oxidării fosfolipidelor sau distrugerea celor deja oxidate
Acţiunea antioxidanţilor blochează acest fenomen.Studii recente pe animale arată
abilitatea acestor antioxidanţi în prevenirea aterosclerozei la animale.Deci,antioxidantele
inhibă dezvoltarea aterosclerozei şi creşte rezistenţa LDL la oxidare.
Supraalimentarea cu antioxidanţi se asociază cu o creştere a LDL la oxidare.Vitamina
C este şi ea un protector al LDL,când este încorporată în acesta.

Alimentele ca factori antioxidanţi

Factorii antioxidanţi,alimentari,depind de canitaea de aliment ingerată şi de densitatea


nutriţională a mesei.Un consum scăzut de fructe ,legume şi cereale este dăunător.La 1500
jcal/zi trebuinţele noastre în micronutriente sunt nesatisfăcute.La fel,la prelucrarea
industrială a alimentelor –făina albă,conservarea îndelungată a fructelor şi
legumelor,sărăcesc conţinutul lor în antioxidanţi.Fibrele de tărâţe ingerate îngreunează
absorbţia de zinc şi cupru,deşi sunt importante ,pentru că uşurează tranzitul intestinal.
Produsele lactate ,indicate corect pentru bogăţia de calciu,perturbă, la femeia ce se
află în menopauză ,absorbţia de zinc.

Micronutrientele aduse prin alimentaţie cu rol antioxidant

Vitamina E ,termen generic pentru tocoferoli,este cel mai puternic antioxidant.Ea


acţionează cu radicalii peroxil pentru a forma radical tocoferal,mai stabili şi protejează

58
membranele celulare şi lipoproteinele.De asemenea,formează un factor important de
prevenire a cancerului şi a maladiilor cardiovasculare.Scăderea ingerării cantităţilor
acestei vitamine,duce la creşterea riscurilor apariţieie bollilor coronariene.
Acţiunile vitaminei E sunt următoarele:
1.Blochează radicalii liberi din lanţul reacţiilor care distrug celulele
2.Blochează oxidarea LDL-colesterolului
3.Previne atacurile cardiace acute
4.Blochează acţiunea negativă a grăsimilor pe celule vasculare
5.Reface funcţia imunitară
6.Previne apariţia cancerului şi blochează multiplicarea celulelor canceroase
7.Protejează celulele cerebrale de maladii degenerative
8.Previne instalarea cataractei şi a degenerescenţei musculare
9.Acţionează pozitiv pe claudicaţia membrelor inferioare şi atenuează durerea
Aportul nutriţional este de 12 mg/zi.Principalele surse sunt uleiurile vegetale şi de
peşte ,cât şi consum de vitamina C.
Vitamina C are o puternică acţiune antioxidantă şi regenerează vitamina E.Are un
efect imunostimulent.Aportul ilnic este de 60 mg/zi Din păcate,adulţii consumă mai puţin
de 22/3 din cantitatea recomandată,mai ales de peste 60 de ani.Are acţiune
anticancerigenă şi este benefică vascular.
Carotenoizii -600 de tipuri de molecule se găsesc în fructe şi legume .Sunt puternic
fotoprotectori ,inhibă lipoperoxidazele şi oxidarea LDL-colesterolului.Predomină vitamina
A-cu rol important în prevenirea cataractei.
Zincul şi seleniul sunt prezenţi în locul de activitate a enzimelor protectoare:glutation-
peroxidaza.Astfel joacă un rol antioxidant puternic.Ambele au o acţiune imunoprotectoare
puternică.Zincul inhibă peroxidarea lipidică .În competiţie cu fierul şi cuprul,,reduce
producţia de radicali OH liberi.
Polifenolii se găsesc în tot regnul vegetal.
Acţiunea antioxidantă a vinului a fost studiată ,mai ales la vinul roşu,în conţinutul
căruia se găseşte rosveratrolul,care este un puternic protector în bolile cardiovasculare.
Magneziul inhibă acţiunea peroxidazei lipidice.Necesităţile/zi sunt de 400 mg/zi.El se
găseşte în ciocolată,legume,fructe uscate,produse cerealiere.
Fierul este necesar mai ales în primii ani de viaţă,necesităţile dr fier scad mai ales la
menopauză.
Stilul alimentaţiei antiaterogene este asemănător cu cel aplicat în bolile
cardiovasculare.

59
IX. DIETOTERAPIA ÎN DIABETUL ZAHARAT

Diabetul zaharat afectează pe glob azi 194 de milioane persoane,iar cifrela Federaţiei
Internaţionale de diabet prevăd o creştere de până la 333 de milioane în 2025.Se
estimează că o creştere intensă a obezităţii duce la o creştere a diabetului.
Diabetul zaharat este o perturbare metabolică de etiologii multiple ,caracterizate prin
hiperglicemie cronicăşi asociată cu tulburări metabolice ale glucidelor ,lipidelor şi
proteinelor.Aceste anomalii se datorează perturbării secreţiei de insulină ,ori perturbare a
acţiunii insulinei ,ori ambele.
În prezent,diabetul este clasificat în diabetul de tip I şi diabetul de tip II.
Diabetul de tip I afectează mai ales subiecţii tineri,(sub 40 de ani )şe întâlneşte la 20%
din totalul de bolnavi de diabet.Boala se instalează ca urmare a citoli zei celulei β-
pancreatice.Simptomatologia caracteristică:
poliuria
polidipsia
scăderea în greutate
creşterea apetitului
duc la o diagnosticare rapidă a bolii.Alături de aceste manifestări,apar:
glicemia ridicată
glicozuria
cetonemia
-toate având valori peste normal,vor face diagnosticul şi mai sigur.
Instalarea bolii comei,de la debutul primelor semne de diabet este de 30 de zile
.Insulinoterapia va restabili rapid valoarea normală a glicemiei.

60
Diabetul de tip II reprezintă cam 80% din totalul cazurilor de diabet.În Occident se
estimează că 4-6% din totalul de populaţie suferă de diabet.După OMS,în 2025,numărul
bolnavilor de diabet II se va dubla.
Diabetul de tip II se leagă de dezordinea din viaţa subiectului.Prevalenţa creşte la
populaţiile în curs de dezvoltare,odată cu creşterea sedentarismului şi a
supranutriţiei.Acest tip de boală incude şi apariţia complicaţiilor de tipul:
retinopatia
nefropatia
neuropatia nervoasă
Supraponderabilitatea şi sedentarismul sun factori de risc major în tipul 2 de
diabet.Peste 70-80% din diabetici sunt obezi.Relaţia dintre diabet şi obezitate este
continuă şi graduală.Distribuţia grăsimii este foarte importantă pentru diabetici.Grăsimea
dispusă abdominal este importantă pentru instalarea diabetului.Reducerea greutăţii
corporale duce la scăderea hiperglicemiei pe nemâncate ca o consecinţă a reducerii
producerii postabsorbative hepatice a insulinei.Compoziţia dietei influenţează tipul 2 de
diabet ;grăsimile şi ingestia de glucide sunt asociate c u obezitatea.Ingestia crescută şi
lipsa cheltuielilor energetice concură la acest lucru.Consumul excesiv de dulciuri la copii
,duce la obezitate.Consumul crescut de fibre alimentare scade glucoza
postprandială.Consumul de glucide bogate în fibre va preveni diabetul.
Consumul de vegetale ,fructe scade riscul de diabet II.
Grăsimile animale sunt cele mai agresive.
Diabetul de tip 2 are o evoluţie blândă,în general,datorită caracterului relativ al
deficitului insulinosecretor.Sunt situaţii când descoperirea maladiei are loc cu ocazia
manifestării unor complicaţii ale sale.Spre ex.pe fondul macronagiopatiei diabetice,poate
apare infarctul de miocard,accidente vasculare cerebrale ,arteriopatia obliterană a
membrelor inferioare,hipertensiunea arterială,fără ca pacientul să se ştie suferind de
diabet.Totodată,conservarea insulinosecreţiei relative este capabilă să blocheze lipoliza şi
cetogeneza ,dar nu şi creşterea glicemiei.Aşa se explică posibilitatea instalării comei
diabetice hiperosmolare şi nu acelei cetoacidozice.
Indiferent de caracterul insulino sau noninsulinodependent al diabetului,de-a lungul
evoluţiei acestuia apar complicaţii cronice cu caracter mai mult sau mai puţin
sever.Instalarea lor se realizează treptat şi visceral.Cu cât numărul afecţiunilor viscerale
este mai mare ,cu atât caracterul invalidant al bolii este mai evident.
Deosebit de grave sunt afecţiunile viscerale care scurtează durata de viaţă a
bolnavului.Din acest punct de vedere,în cazul diabetului de tip 1,mortalitatea la copiii
bolnavi este de 10 ori mai mare decât la cei sănătoşi,riscul mai mare este la fete decât la
băieţi.Pot apare şi alte tipuri de complicaţii,ca:
insuficienţa renală
complicaţii cardiace
ateroscleroza
complicaţii infecţioase
Pentru diabetul de tip 2 ,un rol decisiv în estimarea speranţei de viaţă îl deţine apariţia
complicaţiilor cardiovasculare ,renale sau infecţioase.
Specificăm că numai în cazul afectării vasculare ,ateroscleroza se instalează cu 10
ani mai devreme ca la restul populaţiei.Aceasta poate atrage după sine consecinţe de
rigoare:
risc crescut de miocard

61
angină pectorală
accidente cerebrale vasculare
prioritar în îngrijirea diabeticilor.Odată apărute,evoluţia lor poate fi doar parţial influenţată
,mai ales în cazul complicaţiilor cronice ,obligând la măsuri terapeutice energice.Din cadrul
acestora,un rol important îi revine regimului alimentar.

Obiectivele dietei diabetul zaharat

În primul rând are în vedere restabilirea concentraţiei normale a glicemiei şi


optimizarea spectrului lipidic sanguin.Menţinerea glicemiei la un nivel cât mai aproape de
limitele fiziologice are drept consecinţe prevenirea sau întârzierea instalării complicaţiilor
cronice ale diabetului zaharat.Dieta contribuie la dezvoltarea normală somatică a copiilor
şi adolescenţilor,la menţinerea normală a greutăţii corporale la adulţi şi vârstnici.Orice
deviaţie a ritmului de creştere ,a luării sau pierderii în greutate faţă de normalul
ponderal,duce la necesitatea evaluării a nivelelor glicemice.
Regimul alimentar la diabetici urmăreşte asigurarea unei nutriţii corespunzătoare
pentru femeia gravidă şi pentru copil,imediat după naştere.
Pe de altă parte,la bolnavii insulinodependenţi trebuie menţinută o eşalonare corectă
a meniurilor şi a gustărilor şi o sincronizare cu tipul de insulină administrat,pentru a
împiedica creşterea exagerată a glicemiei.Pe baza anchetei alimentare şi a modului de
viaţă se urmăreşte stabilirea unei diete specifice fiecărui individ în parte.Se creează
subiectului,un grad mai mare de independenţă şi o mai bună integrare în mediul
socioprofesional.La diabeicii supraponderali,,dita,alături de practicarea zilnică a exerciţiilor
fizice ,are drept scop reducerea greutăţii până la standardele optime şi creşterea toleranţei
la glucide.
Un ultim obiectiv este ca dieta să asigure o stare de nutriţie optimăă a bolnavului.

Principiile generale ale alimentaţiei în diabetul zaharat

Pentru atingerea obiectivelor propuse se au în vedere mai multe aspecte nutriţionale:


proporţia de glucide să reprezine 50-60% din totalul caloric
să se consume zilnic minim 30-40 gde fibre /zi
să se limiteze cantitatea de lipide la mai puţin de 30% din totalul caloric
proporţia dintre acizii graşi saturaşi,mononesaturaţi şi polinesaturaţi să fie egală
cantitatea de colesterol să fie maxim de 300 mg/zi
consumul de sare este maxim de 6 g/zi
raţia de lipide poate ajunge până la 35% din necesarul de lipide,dar se face pe seama
lipidelor mononesaturate
sarea la hipertensivi sava incadra sub 3 g/zi
sunt excluse dulciurile concentrate
edulcolanţii se folosesc în doze moderate
Respectarea acestor principii este uneori prea grea pentru bolnavi,iar nerespectarea
lor va duce,în mod cert agravarea acestei boli.

Evaluarea necesarului energetic

62
Aportul caloric trebuie stabilit astfel încât să se atingă şi să se menţină greutatea
optimă.Necesităţile calorice ale diabeticilor nu sunt diferite faţă acelor sănătoase,în
condiţiile în care aceştia sunt asimptomatici,şi nu pierd calorii pri glicozurie.Necesarul
caloric depinde de sex,vârstă,activitate fizică şi intelectuală,înălţime.
Acoperirea cheltuielilor energetice în funcţie de gradul de activitate fizică se apreciază
astfel:
pentru repaus la pat: 25-30 kcal/kcorp/zi
exerciţiu uşor:30-35 kcal/kcorp/zi
exerciţiu moderat:35-40 kcal/kcorp/zi
exerciţiu intens :40-50 kcal/kcorp/zi
Pentru copii se apreciază un necesar de 90 kcal/kcorp/zi,până la 5 ani

Principii nutritive în alimentaţia diabeticului

Glucidele
Conform concepţiilor moderne vizând diabetul zaharat,raţia glucidică trebuie să
ajungă la 55% din necesarul caloric.La acest % s-a ajunsndatorită observaţiilor conform
cărora dieta „convenţională”,constând în 40% lipide şi 20% proteine din necesarul caloric
,s-a dovedit de mai multe ori aterogenă ,crescând riscul instalării macroangiopatiei
diabetice (Mincu,2007).Proporţia crescută de glucide se menţine în cazul
insulinodependenţilor ,cantitatea de glucide fiind subordonată consumului caloric
total.Dacă se adaugă o dietă hipergliceridimică,totalul de glucide trebuie redus.Aceste
diete bogate în glucide sunt benefice ,dacă sunt asociate alimentelor bogate în fibre
alimentare(30-40 g/zi).
Cantitatea şi sursa glucidelor din dieta diabeticului au o importanţă deosebită în
alcătuirea meniurilor.Alimentaţia mixtă constă atât în utilizarea glucidelor simple -
monoglucide ,cât şi complexe –poliglucide.O parte din monoglucide-glucoza,fructoza –nu
se recomandă să fie consumate ca atare,pentru că produc creşteri glicemice mari ,greu de
controlat terapeutic.Se recomandă,în schimb,consumul predominant de poliglucide ,a
valori crescute şi imediate ale glicemiei. S-a observat că nu apar diferenţe semnificative în
valorile glicemiei şi ale glicozuriei,prin consumul de monoglucide sau poliglucide.Se
preferă ca poliglucidele sunt recomandate în alimentaţia diabeticilor,pe când consumul
monoglucidelor este recomandat în alimentaţia persoanelor fără afecţiuni metabolice.
În ultimul timp s-a observat că unrlr alimente,deşi au acelaşi conţinut în
glucide,realizează răspuns glicemic diferit.Această constatare şi-a găsit aplicabilitate în
realizarea dietelor pentru diabetici.
S-au efectuat numeroase cercetări privind răspunsul glicemic al diferitelor alimente.S -
a ajuns astfel la elaborarea indexului glicemic,care reprezintă % din aria curbei glicemice
obţinută la 3 ore după ingestia a 50 g de glucoză ,a curbei glicemie a diferiţilor
carbohidraţi.

Indexul glicemic=suprafaţa de sub curba glicemică la 3 ore după consumul glucidelor


consumate/suprafaţa de sub curba glicemică la 3 ore după consumul de glucoză

Unii autori folosesc ca punct de referinţă ,în loc de glucoză ,50 g de pâine albă.
În tabelul de mai jos ,vom exemplifica indexurile glicemice a unor alimente:
AIMENT SPECIFICARE CANTITATE

63
Pâine Pâine albă 100
Pâine integrală 99
Pâine de secară 58
Cereale Orez alb 83
Spaghete şi alte paste 66
făinoase
Vegetale Cartofi uscaţi 116
Cartofi noi,fierţi 135
Leguminoase Fasole boabe 60
Mazăre verde 56
Mazăre congelată 74
Linte verde 43
Zaharuri Glucoză 138
Zahăr 86
Fructoză 30
Lactate Lapte ecremat 46

Din acest tabel rezultă că unele alimente,deşi consistente glucidic şi caloric,au indice
glicemic relativ mic –fasolea,mazărea,lintea.De asemenea ,se constată că alimentele
bogate în lipide –laptele ,îngheţata-cresc puţin glicemia comparativ cu pâinea.Cartofii au
indici glicemici ridicaţi,parţial influenţaţi şi de modul de preparare.De aceea,în alimentaţia
diabeticului ,se preferă ,în loc de cartofi,pastele făinoase.
S-a constatat că indexul glicemic se modifică prin încorporarea alimentelor în prânzuri
mixte.De aici a rezultat faptul că în contextul alimentaţiei mixte,produse cu index glicemic
diferit pot avea efecte diferite asupra curbei glicemice.Factorii care intervin în influenţarea
indexului glicemic ,exceptând concentraţia de carbohidraţi,sunt multipli:
conţinutul de grăsimi
proteinele din alimente
fibrele allimentare
amidonul greu digerabil
forma fizică a hranei
mărimea particulelor de amidon

temperatura alimentelor
fitaţii sau inhibitorii naturali enzimatici
gradul de prelucrarea mecanică a alimentelor în timpul masticaţiei
gradul de control metabolic
În consecinţă,indexul glicemic nu reflectă corect răspunsul glicemic postprandial ,după
prânzuri combinate,astfel încât prescrierea în dieta diabeticilor a alimentelor cu index
glicemic mic este numai parţial justificată.S-a observat,totuşi ,că aceste produse –
leguminoasele,orezul,orzul se asociază pe termen lung cu ameliorarea răspunsului
glicemic şi lipidic ,argumentând folosirea lor ca principale surse de glucide,mai ales în
dieta diabeticilor insulinodependenţi.Pe lângă ele se pot asocia ca surse de glucide şi
diferite produse cerealiere,pâinea şi pastele făinoase-cartoful se preferă a fi înlocuit cu
paste făinoase.De modul în care acestea sunt preparate şi de cantitatea de vegetale şi
lipide folosite la alcătuirea meniurilor,depinde intensitatea răspunsului glicemic.

64
Importanţa indicelui glicemic pentru dieta diabeticului ,deşi pe de o parte este logică
,pe de altă parte este relativă,fiind limitată de ingestia alimentelor în prânzuri combinate şi
de faptul că vegetalele –au indice glicemic mic-sunt greu acceptate în consumul zilnic de
unii diabetici.
La nivel individual,se pare că există un răspuns glicemic consecvent faşă de aceleaşi
produse glucidice.Diferenţele între subiecţi vizând glicemia postprandială depind de tipul
de diabet,vârstă,sex,greutate corporală şi rasă umană.Plecînd de la aceste observaţii,s-a
concluzionat că este necesară tedtarea alimentelor pe mici grupuri de oameni,dar şi pe
grupuri distincte.
Zahărul în dieta diabeticului este un element foaret controversat.El a fost contraindicat
multă vreme ,datorită răspunsului glicemic crescut,dar s-a observat că utilizarea unei
cantităţi de 25 g /zi în condiţii de efot fizic obişnuit ,la diabeticii bine echilibraţi metabolic,nu
are rezultate mai rele decât utilizarea altor alimente cu indexuri mai scăzute.
Conform unor studii,puterea glicemiantă a zahărului poate fi comparabilă cu a
pâinii;se recomandă a nu se exclude acest aliment în totalitate din dieta
diabeticului.Acesta,ca şi răcoritoarele cu zahăr ,pot fi consumate de către diabetic doar în
asociaţie cu alimente bogate în fibre alimentare,în prânzurile mixte.
Concentraţia glucidică a alimentelor este necesară în aprecierea aportului caloric
ţinând cont şi de indicele glicemic în alcătuirea meniurilor care să producă creşteri
glicemice cât mai reduse.
În funcţie de concentraţia glucidică,se cunosc 3 tipuri de alimente:
-produse alimentare nerestrictive
-produse alimentare care se consumă doar cântărite
-produse alimentare interzise

ALIMENTE % ALIMENTE % ALIMENTE %


PERMISE GLU. RESTRICTIVE GLUC INTERZISE GLUC
Carnea Fructe prospete 10 Făinurile 75
-mere
-fragi
-căpşuni
-zmeură-caise
-vişine
-cireşe timpurii
-portocale
-piersici
-gutui
Mezelurile Legume 10 Biscuiţii 74
-ţelina
-sfecla
-morcovul fiert
Peştele Laptele şi derivatele- Zahărul 100
4%grăs.
-iaurt
-caş
-urdă
-brânză dulce

65
-cartofi
-orez
-griş
-paste făinoase
-mazărea
-fasolea uscată
-pâinea albă
-mămăligă
Viscerele Ciocolata 60
Brânzeturi Bomboane 80
fermentate
Ouă Siropuri 70
Grăsimi Halvaua 45
Legume 5 Rahatul 70
-varză albă
-varză roşie
-conopidă
-spanac
-dovlecei
-ciuperci
-ridichi
-castraveţi
-fasole verde
-salată verde
-ştevie
-vinete
-roşii
-păpădie
Mierea 80
Stafidele 71
Smochinele 58
Prăjiturile
Îngheţata
Vinul dulce
Mustul
Pepsi-cola

Lipidele
În diabetul zaharat se recomandă ca aportul lipidic să nu depăşească 30% din
necesarul caloric al raţiei,datorită rolului aterogen al lipidelor,în contexrul unui
metabolismul perturbat.Dacă conţinutul glucidic al raţiei este mai ridicat,,lipidele pot
constitui 35-40% din nivelul caloric al raţiei,cu menţiunea ca majoritatea să fie grăsimi
nesaturate.Dacă diabetul se asociază cu hipertrigliceridemii,se vor administra doar 20%
lipide.

66
Concomitent cu reducerea aportului de grăsimi,este necesară şi modificarea % între
componentele lipidice ale din alimentaţie.În primul rând,se are în vedere scăderea % de
acizi graşi saturaţi la mai puţin de 10% din grăsimile consumate.Reducerile suplimentare
sunt necesare,doar când LDLeste crescut peste limita admisă.Concomitent cu reducerea
grăsimilor saturate,se are în vedere creşterea% celor nesaturate.Creşterea acizilor
polinesaturaţi faţă de cei saturaţi astfel ca raportul dintre ei să devină 0,8 ,are un pute rnic
efect hipocolesterolemiant.Nu toţi acizii graşi polinesaturaţi oferă o reală protecţie
.Astfel,cei din grupa ω-6 Favorizează apariţia trombozei şi induc
ateroscleroza.Dimpotrivă,cei din clasa ω-3 ,derivaţi din uleiul de peşte au un efect
antiagregant .Trebuie evitată creşterea raportului ω-6/ω-3.
Plecând de la această premiză,se recomandă consumul de 2-3 ori /săptămână a
cărnii de peşte în locul oricărui alt tip de carne şi a ouălor.

Vitaminele
Asigurarea unei cantităţi suficiente de vitamine şi de săruri minerale este necesară în
ameliorarea tulburărilor metabolice complexe ,pe care la determină diabetul.Acest lucru
este esenţial,pentru că s-a observat o mare carenţă vitaminică la diabetici,mai ales din
categoria vit.B.

Fibrele alimentare
Fibrele alimentare sunt componente poliglucide ale vegetalelor care nu pot fi supuse
digestiei în intestinul subţire.Unele dintre ele pot fi metabolizate în colon.
O parte dintre ele au un rol structural şi sunt insolubile în apă-
celuloză,hemicelulozele,ligninele.Ele se găsesc în vegetalele cu fibră dură şi în tărâţă.
Altele sunt solubile în apă şi au un rol de vindecare a zonelor lezate ale plantelor-
pectinele,mucilagiile,gumele.
Prima categorie intervine în formarea bolului fecal şi stimularea peristaltismului
intestinal.A2-a categorie formează geluri care sechestrează o parte din prncipiile nutritive ,
şi le reduc rata de absorbţie.Totodaă fibrele solubile prelungesc timpul de golire
gastrică,împiedicând furnizarea unor alte cantităţi de glucide intestinului spre a fi
absorbite.
Din acest punct de vedere,sunt indicate fibrele care au o vâscozitate ridicată şi care
au proprietatea ,pe lângă creşterea timpului de evacuare gastrică,de a limita difuzarea
produşilor desecreţie produşi.Ca mecanisme hipoglicemiante ,mai sunt implicate creşterea
sensibilităţii la insulină şi elaborarea prin fermentaţie colonică a fibrelor alimentare a unor
substanţe ce ocantităţi destul de importante de glucide.
Prin efectul lor benefic asupra controlului metabolic al diabetului zaharat ,se
preconizează ca în dieta diabeticilor să se crească proporţia de fibre alimentare.
ingerate.Pentru a evita unele perturbări ca flatulenţa,balonările,cantitatea de fibre care se
va administra diabeticului va fi mai mică la început,apoi se va creşte treptat,organismul
adaptându-se cu acest tip de alimentaţie.
Apa se va administra în cantităţile dictate de satisfacerea senzaţiei de sete,exceptând
cazurile de insuficienţă renală avansată.
Apa nu trebuie consumată în timpul meselor ,pentru că determină creşterea glicemiei
postprandiale,ca urmare a evacuării a alimentelor din stomac.

Edulcolantele

67
Edulcolantele sunt substanţe folosite în loc de zahăr pentru îndulcirea alimentelor.Ele
se împart în:
calorigene-fructoza
-sorbitol
-manitol
-xylitol
-aspartam
necalorigene-zaharina
-ciclamaţii

Alcoolul

Alcoolul este nociv pentru diabetici.la cei insulinodependenţi poate masca simptomele
timpurii ale hipoglicemiei ,iar pe de altă parte blochează producţia hepatică de glucoză
,împiedicând astfel îndepărtarea acestei complicaţii prin resurse endogene.
Băuturile alcoolice sunt interzise mai ales la cei obezi,pentru că stimulează pofta de
mâncare şi duc la depăşirea aportului caloric.
Datorită alcoolului este accentuată gluconeogeneza şi vor apare afecţiuni de
tipul:cardiopatii,nefrite,tromboze etc.Aportul energetic nu trebuie redus datorită surplusului
calorigen adus de alcool ,întrucât creşte riscul hipoglicemiilor.Aşa-numita bere fără alcool
conţine mai mult alcool decât cea permisă ,cât şi o foarte scăzută cantitate de zaharoză.

Alcătuirea meniurilor

Alcătuirea meniurilor se face în funcţie de valoarea calorică admisă,de restricţiile şi


permisiunile alimentare ,de preferinţele culinare ale bolnavului şi de posibilităţile sale
materiale.Pentru realizarea unei alimentaţii corecte este necesară educaţia bolnavului şi a
familiei sale în scopul primirii cunoştinţelor dietetice necesare şi aderării la indicaţiile
primite.
Necesarul energetic individual se calculează ,prin înmulţirea greutăţii ideale cu
consumul caloric impus de gradul de activitate fizică depusă de bolnavul respectiv.
Din rezultatul obţinut se calculează câte lipide ,glucide şi proteine se dau alimentaţia
diabeticului şi de valoarea calorică a acestora.Spre ex.,un bolnav de 70 de kg şi 30
kcal/korp/zi,valoarea necesarului caloric zilnic se ridică la 2100 kcal(70x30 ).Dintre
acestea se optează pentru glucide la un % din raţie ,ceea ce înseamnă 1155 kcal.Acestea
împărţite la 4 dau 289 g glucide/zi.Pentru lipide şi glucide raţionamentul este acelaşi:
-lipide:30% din raţie =630 kcal :9=70 g
-proteine:15% din raţie=315 kcal:4(nr de calorii eliberate prin ardere)=79kcal
În anexe se vor regăsi tabele în care este înscrisă,atât valoarea în macronutriente,cât şi
cea în micronutriente.
Plecând de la alimentele permise zilnic,cu cântarul se repartizează glucidele pe mese:
20% la micul dejun
10% la gustările de dimineaţă şi de după masă
30% la prânz

68
30% în intervalul cină-culcare
Se preferă sursele de glucide complexe a căror absorbţie este lentă împiedică creşterea
bruscă a glicemiilor.Asocierea de legume şi zarzavaturi din grupa celor care sunt permise
,limitează în plus creşterea glicemiei.
Alimentelor permise zilnic,cu cântarul,li se adaugă produse din categoria celor ce pot
fi consumate în limitele raţiei lipidice şi proteice
(carne,peşte,brânzeturi,ouă,grăsimi,smântână).Se pune accent pe consumul zilnic de
produse de origine animală care aduc aport de proteină valoroasă biologic şi pe grăsimile
nesaturate.
Produsele bogate în hidraţi de carbon sunt interzise.

Principii de gastrotehnie

Modul de preparare a alimentelor în diabetul zaharat are ca scop ,pe de o


parte,satisfacerea preferinţelor gustative ale bolnavului şi,pe de altă parte ,asigurarea unor
preparate mai sănătoase.
În primul râns,la prepararea alimentului nu se va folosi zahărul şi derivatele lui.Se
recurge la zaharină,,care se adaugă la sfârşitul pregătirii culinare.În felul acesta se înlătură
gustul de amărui .Recent s-au interzis capsule de aspartam ,care eliberează la sfârşitul
coacerii gustul de dulce,fără riscul degradării substanţei prin expunerea la remperatturi
ridicate.
Sursele de proteine animale se prepară numai prin fierbere,frigere şi coacere.
Prăjirea în grăsimi este contraindicată,pentru că rezultă prin ea produşi de degradare
,care pot determina ateroscleroza.Se recomandă metode moderne :fierberea în vapori sub
presiune,în teflon.
Alimentele vegetale trebuie consumate crude ,pentru a se con serva conţinutul de
vitamine.Dacă este nevoie de prepararea lor termică,aceasta se face sub presiune,pentru
evita pierderile de vitamine.
Prepararea sosurilor se face fără făină.Pentru îngroşare se folosesc legumele trecute
prin sită.În cazul în care este necesară făina,aceasta intră ,neapărat în calculul glucidic.
Ca preparate ,se preferă soteurile,budincile,mâncărurile de carne etc.
Pâinea ,dacă se consumă prăjită,se va cântări întotdeauna înainte de prăjire ,pentru
că prin dezhidratare creşte concentraţia de glucide.

Particularităţi dietetice

1.Diabetul zaharat insulinodependent


În acest tip de diabet se urmăreşte asigurarea unei sincronizări precise a meselor cu
insulinoterapia şi menţinerea aceluiaşi raporta glucidic.în felul acesta se limitează
fluctuaţiile glicemiei şi se evită reacţiile hipoglicemice.
După ultimele studii,proporţia glucidelor a crescut în raţie la 55-60% din nivelul
energetic,fără ca echilibrul glicemic să se altereze,dacă se instituie o insulinizare adecvată
a bolnavilor.În ceea ce priveşte raportul dintre lipidele saturate şi cele nesaturate ,acesta
va fi de 0,8.Proporţia de 15% din raţie a proteinelor,se consideră suficientă,pentru că ea
asigură creşterea şi dezvoltarea.

69
Raţia calorică la copiii de 1-3 ani,este de 110 kcal/kcorp/zi,scăzând odată cu
creşterea în vârstă.
Un alt aspect al dietoterapiei la bolnavii insulinodependenţi îl reprezintă repartiţia %
optimă a aportului de glucide pe 6 mese.

2.Diabetul zaharat insulinonondependent


Această formă de diabet se asociază în cele mai multe cazuri cu obezitate şi relativ
rar cu o greutate corporală normală sau uşor scăzută.
La diabeticii nonobezi ,dieta trebuie să asigure un aport caloric proporţional cu
greutatea ideală şi să permită desfăşurarea în mod normal a activităţilor în care este
implicat bolnavul.
Răspunsul optim la regimul alimentar poate să apară după mai multe săptămâni ,prin
contrast cu formele de diabet asociat obezităţii când echilibrarea glicemiei survine mult
mai rapid.Dacă hiperglicemia persistă mai mult de 8-10 săptămâni,în condiţii de
respectare corectă a alimentaţiei,atunci se impun măsuri terapeutice suplimentare.
La diabeticii obezi,principalul obiectiv dietoterapeutic este reducerea greutăţii
corporale .Această scădere,este însoţită şi de o îmbunătăţire a metabolismului glucidic.În
funcţie de severitatea bolii şi a gradului de obezitate,este suficient,uneori,o simplă
reducere în greutate,care va duce la reducerea glicemiei,nemaitrebuind să se apeleze la
medicaţia specifică în diabet.
Ameliorarea toleranţei la glucide apare în câteva zile la instituirea dietei,fapt datorat
mai mult restricţiei calorice decât scăderii în masă adipoasă.
Reducerea în greutate are ca efect şi o normalizare a valorilor tensionale ,a
constantelor specifice rinichilor .Se constată şi o reducere a proteinuriei.
În diabetul zaharat insulinoindependent asociat obezităţii,reducerea calorică are o
importanţă primordială atât faţă de raţia hidraţilor de carbon şi a grăsimilor ,cât şi faţă de
regularitatea aportului alimentar.Rezultate foarte bune se înregistrează la consumul redus
cu 1000 de calorii faţă de consumul anterior.
Chiar şi în cazul regimului hipocaloric,trebuie menţinut raportul cu care participă
fiecare macronutrient în raţie,cât şi rapoartele de energie trebuie menţinute în limita celor
recomandate anterior.
Exemple de raţii alimentare atât pentru diabeticul insulinodependent,cât şi cel
insulinoindependent se vor găsi în anexe.

X. DIETOTERAPIA ÎN HIPERLIPOPROTEINEMII

Lipoproteinemiile plasmatice sunt asocieri moleculare între diverse componente


lipidice din sânge –trigliceride,colesterol,acizi graşi –şi proteinele circulante.Ele constituie
forma fundamentală de transport a grăsimilor şi a substanţelor liposolubile.Ele constituie
forma de transport fundamentală a grăsimilor şi a substanţelor liposolubile.De aceea,orice
referire la perturbările metabolice,presupune implicarea lipoproteinelor .la nivelul cărora au
loc de fapt modificările patologice cantitative şi calitative.

70
În funcţie de densitatea lor,lipoproteinele se clasifică în:
cu densitate foarte joasă-VLDL
cu densitate joasă-LDL
cu densitate intermediară-IDL
cu densitate mare HDL
chilomicroni
Chilomicronii reprezintă principala formă de transport a lipidelor serice ,fiind formate
90% din colesterol şi fosfolipide ,componenta proteică se găseşte în % mai mic.
VLDL reprezintă forma de transport a trigliceridelor în organism.% de trigliceride este
de 60%,iar a colesterolului de 15%.Cea mai mare parte de lipide este de provenienţă
hepatică,diferenţa provine din grăsimile absorbite în intestin sau din degradarea
chilomicronilor.Concentraţia lor serică creşte în condiţiile consumării de cantităţi ridicate de
dulciuri rafinate,de paste făinoase,de grăsimi saturate etc.La aceasta se mai adaugă
stresul,sedentarismul,obezitatea.
LDLconstituie principclul transportor al colesterolului liber şi esterificat.El conţine în
constituţia sa 60% colesterol .Prin urmare,subiecţii care au această componentă
ridicată,au şi o valoare a colesterolului ridicată.Şi aceastş valoare devine crescută dacă
subiectul se hrăneşte cu cantităţi sporite de grăsimi saturate,este obez,sedentar sau
stresat.
HDL au un rol protector a vaselor de sânge împotriva instalării aterosclerozei .Ele
reuşesc acest lucru prin împiedicarea ataşării LDL de celula musculară netedă a vaselor
de sânge.Se apreciază că scăderea s HDLcu numai de 10%echivalează cu o creştere de
50% a riscului de afectare aterosclerotică.
Valorile medii normale ale lipoproteinemiilor furnizate de cuantificarea lipidogramei pe
medii de agar(Mincu,Hâncu,1986)

VÂRSTA HDL VLDL LDL


19 237±42 70±14 333±84
20-29 227±50 78±14 334±86
30-39 225±49 85±16 370±91
40-49 183±38 109±18 388±94
50-59 180±41 122±24 418±96
Peste 60 180±40 140±23 460±101
Creşterea acestora peste limitele fiziologice poartă numele de
hiperlipoproteinemii.Conform recomandărilor OMS ,hiperlipoproteinemiile se împart în
următoarele categorii:
tipulI.-chilomicronemie bazală
tipul II.-hiperLDL
tipul II b-hiper LDL şi hiperVLDL
tipul III.-IDLîn % normale
tipul IV.-hiper VLDL
tipul V.-chilomicronemie bazală şi hiper VLDL
Dată fiind uşurinţa cu care se poate determina valoarea colesterolului şi a trigliceridelor,în
practica medicală se utilizează pe scară largă determinarea acestor valori.

Valoriile medii normale ale colesterolemie,trigliceridemiei şi lipemiei

71
(Mincu,Hâncu,1986)

VÂRSTA COLESTEROLEM. TRIGLICERIDEMIE LIPEMIE


19 120-170 40-60 600-640
20-29 130-180 40-75 600-650
30-39 130-190 40-85 600-660
40-49 130-220 50-115 610-680
50-59 140-230 50-125 620-720
Peste -60 140-239 60-135 640-780

Influenţa principiilor nutritivi asupra reducerii hiperlipoproteinemiilor

Numeroase studii au evidenţiat că anumite principii nutritive deţin capacitatea de a


reduce valoarea colesterolemiei şi/sau trigliceridemiei.Rezultatele acestor observaţii permit
modificarea alimentaţiei,în scopul obţinerii de rezultate satisfăcătoare în reducerea acestor
valori.

Lipidele
Influenţa lipidelor asupra lipemiei este rezultatul efectului diferitelor grupe de acizi
graşi;grăsimile polinesaturate –din uleiul de germeni de porumb ,floarea soarelui,peşte,-
determină scăderea colesterolului,cele mononesaturate –uleiul de măsline-îl lasă
indiferent,iar cele saturate,îk cresc.
AGPN din seria ω-6-a cărui cap de listă este acidul linoleic,nu au aşa o acţiune
intensă de scădere a colesterolului ca şi acizii nesaturaţi din seria ω-3,a cărei cap de listă
este acidul linolenic.Astfel,administraţi în cantităţi egale,ficatul de morun are o activitate de
4 ori mai mare decât uleiul din germeni de porumb.Conform cercetărilor americane,o
valoare mai mare de 220 mg/100 ml ser devine nocivă şi un factor de risc pentru
ateroscleroză.
Colesterolemia normală este de 180-220 mg/100 ml ser
Cercetătorii Nerun şi Devon au administrat timp de 3 săptămâni subiecţilor sănătoase
8g/zi de acizi graşi din seria ω-3 şi au observat că ,după această perioadă,valoarea
colesterolului a scăzut.
Totuşi ,mărirea exagerată a cantităţilor de acizi graşi nesaturaţi din această
serie,poate duce la fragilizarea vaselor coronariene,a membranelor lipoproteice,induce
fenomene de îmbătrânere şi poate duce la fenomene de instalare a necrozei cardiace.
În aceste condiţii,FAO/OMS recomandă un consum de 3% din valoarea calorică a
acestor acizi graşi;la femeile gravide ,de 5%,iar la cele care alăptează de 7 -8%.Aportul
crescut de AGPN duce la necesitatea unui consum mai mare de antioxidanţi,dintre care
cel mai important este vit.E.Dacă nu se introduce această substanţă în cantităţi
insuficiente,aceşti acizi devin chiar factori de risc în apariţia de ateroscleroză.
În practica nutriţională,se consideră că este necesar ca raportul dintre vit E şi AGPN
să fie minim de 0,6,pentru aa evita acumularea de peroxizi sau de radicali liberi în
organism (Segal,1986).
Implicaţiile în creşterea lipemiei o au şi acizii”trans”,care nu se găsesc în lipidele
naturale ,dar se găsesc în margarine sau ulei de soia hidrogenat selectiv.

72
Cercetări actuale acuză transformarea din acizi „cis” în acizi „trans”,prin proces de
prelucrare industrială intensă.Aceştia au o acţiune de creştere a colesterolului.

Glucidele
În ultimele decenii,s-a stabiit o corelaţie între nivelul de colesterolseric şi consumul de
glucide,mai ales de acelea rafinate.Dacă la persoanele tinere aflate în atanţie,după un
consum crescut de glucide (7-9 zile),nivelul colesterolului şi a trigliceridelor a crescut ,după
o alimentaţie mai echilibrată,aceasta va scădea la normal,aceasta datorită faptului că
aceste persoane au un metabolism echilibrat şi o perturbare ,urmată de revenire,nu va
produce afecţiuni majore.La persoanele în vârstă,acest lucru nu este valabil;o perturbare
metabolică datorată unui consum prelungit de glucide,va duce la creşteri foarte mari de
colestero, dar această creştere nu se mai poate controla prin o revenire a alimentaţiei la
liite normale,dacă perturbarea este foarte mare.
Cercetările medicale au arătat că introducerea în alimentaţia omului sănătos a unei
cantităţi de 400 g/zi,dar fără a afecta nivelul energetic al raţiei,duce la creşterea
colesterolului seric,pe când aceeaşi cantitate introdusă la persoanele cu ateroscleroza sau
cardiace,duce la creşteri de trigliceride serice.
Studiul comparativ al influenţei glucidelor asupra lipidelor plasmatice la persoanele cu
hiperlipidemie,arată că fructoza provoacă o creştere a trigliceridelor serice.un efect mai
moderat îl au zaharoza şi glucoza ,în timp ce amidonul reduce nivelul lipidelor sanguine.
Se remarcă faptul că zaharoza măreşte nivelul lipidelor şi lipoproteinelor cu densitate
mică,în măsură mai mică decât diata cu lactoză(Turmi,1979);în procesele de absorbţie a
colesterolului exogen ,lactoza are o influenţă mult mai mică decât fructoza:pectina a
demonstrat că are efecte hipocolesterolemiante mult mai evidente decât în cazul utilizării
celulozei.
Date fiind consecinţele hiperlipemiante ale glucidelor,orientare generală este în
direcţia scăderii consumului de glucide rafinate.Pot fi folosite alte componente ale
glucidelor:celuloză,hemiceluloze,pectine ,care scad absorbţia de lipide alimentare
:ex.pectina are capacitatea de a lega de molecula sa o cantitate de 4 ori mai mare decât
greutatea sa de lipide.

Proteinele
Diverse studii folosind proteine vegetale,au demonstrat că acestea au o acţiune
hipocolesterolemiantă,mai ales soia.Instalarea hipercolesterolemiei se poate face şi prin
consum de proteine aniale,mai ales cazeină,pe când prin consum de produse din soia
,colesterolul scade.Cercetările au arătat că există o mare diferenţă între acţiunea de
creştere a colesterolului chiar şi între diferite produse proteice animale.
Proteinele oului de găină menţi n valoarea colesterolului la aceleaşi valori,ca şi când s -
ar consuma produse vegetale(gluten).Cea mai mare creştere de colesterol se manifestă la
consumul de lactoalbumină şi lactoglobulină şi cazeină,mai puţin intens în cazul
consumului de carne de vită şi de porc şi neânsemnată la administrarea de proteină din
ou.Proteinele vegetale au un efect hipocolesterolemiant.
În urma cercetărilor nutriţionale,s-a stabilit că o dietă cu proteină din soia are un efect
hipocolesterolemiant mai puternic decât cel hipolipidic total.

73
Numeroşi autori corelează acţiunea hipocolesterolemiantă a proteinelor vegetale cu
acţiunea saponinelor,sitosterolului şi a fibrelor alimentare.Hipocolesterolemia se datorează
spectrului specific de aminoacizi,iar acţiunea specifică a soiei se datorează conţinutului
scăzur de aminoacizi cu sulf.Experimental s-a demonstrat că dietele cu proteine din soia
elimină o mai mare cantitate de steroli prin fecale decât cele din cazeină.
Se consideră că proteinele vegetale au o acţiune hipocolesterolemiantă prin
modificarea excreţiei hepatice a colesterolului,deoarece,în cazul alimentaţiei
vegetale,colesterolul se elimină prin bilă în mai mare măsură decât se secretă din sânge.

Fibrele alimentare
s-a constatat că celuloza ,hemicelulozele,pectina,gumele au o acţiune benefică în
scăderea lipidelor serice.Ele produc o scădere puternică a colesterolului total ,a
trigliceridelor şi a fosfolipidelor serice ,concomitent cu creşterea eliminării de aceste
substanţe prin fecale.
Îmbogăţirea regimului alimentar cu rădăcinoase ,tuberculi,legume verzi şi cereale
integrale ,în condiţiile ingerării de zaharoză,este însoţită de o reducere a valorii de
VLDL,de LDL şi de colesterol total.Efectul fibrelor este determiat de calitatea acestora.De
ex,fulgii de ovăz nu determină o reducere progresivă a colesterolului total,în timp ce
ingerarea de tărâţe de ovăz a provocat o reducere a acestor substanţe.
Majoritatea nutriţioniştilor afirmă că este nevoie să se introducă în dieta bolnavilor
cantităţi ridicate de fibre,insistându-se pentru fabricarea unor produse bogate în aceste
produse.
În afară de preparatele din tărâţe de grâu,se realizează produse din tărâţe de
porumb,orz,ovăz şi din coji de soia ,ultimele având o bună influenţă asupra metabolismului
protidic.
Un efect pozitiv îl au pectinele şi gumele vegetale,chiar mai intensă decât a tărâţelor
de grâu.S-a stabilit că pectina leagă de 4 ori mai multe lipide decât este greutatea
moleculei sale.După 4-6 săptămână de administrare a pectinei,se observă o diminuare
,atât a colesterolului,prin împiedicarea absorbţiei sale,cât şi o accelerare a eliminării prin
acizii biliari.Astfel,prin administrarea a 9g pectină /zi timp de 42 de zile,a dus la scăderea
colesterolului cu 10%.
Vitaminele
Vitaminele care au un efect puternic asupra lipoproteinemiei sunt cele din grupa B,A,E
şi C.
Cauzele care le produc sunt multiple:
insuficienţa vitaminelor în alimentaţie
raţie dezechilibrată
utilizarea produselor cu o densitate calorică mare
raport incorect între grăsimile vegetale şi cele animale
antioxidanţi insuficienţi
vârsta
starea neuropsihică şi fizică de durată
S-a constatat că o dietă hipovitaminică şi cu alimente mai sărace în colesterol,dă rezultate
mai slabe decât una mai bogată în colesterol şi cu o încărcătură vitaminică mai mare.
Explicaţia se poate da pentru toate vitaminele enumerate:
1.Vitaminele B intensifică activitatea piruvat-dehidrogenazei,fapt ce va duce la
formarea unei mai mari cantităţi de piruvat şi lactat,care ,prin lanţuri metabolice

74
proprii,duce la formarea glucidelor simple şi a lipidelor.De asemenea ,acest proces poate
avea loc şi în cadrul procesului de glicoliză,în etapa formării dihidroxiacetonei,care,prin
reducere,se transformă în glicerol,alcoolul gliceridelor.
2.Vitamina C participă la reglarea proceselor de schimb lipidic,are rolul de a scădea
nivelul colesterolului seric şi de a activa lipoproteinlipazele.
3.Vitamina PP influenţează atât metabolismul colesterolului ,cât şi pe cel al
trigliceridelor.În cazul de hipovitaminoze,creşte puterea de captare a acizilor graşi de către
celulele adipoase şi este diminuată activitatea enzimelor care distrug aceste substanţe.
4.Acidul nicotinic are efect hipocolesterolemiant prin accentuarea eliminării
colesterolului prin acizii biliari.
5.Vitamina A participă laa scăderea colesterolului prin procesele de activare a
fosfolipazelor,diminuând procesele de fosforilare oxidativă.
Întrucât ,în urma proceselor de rafinare a cerealelor şi grăsimilor,scade concentraţia în
vitamine,se preconizează îmbogăţirea cu aceste produse a alimentelor.

Substanţe minerale
Cercetările din ultima vreme au demonstrat că o serie de minerale intervin în
modificarea spectrului lipidic al organismului.Astfel,s -a constatat că un deficit de Mg
produce o marcantă hipertrigliceridemie şi un nivel ridicat de colesterol.

Pentru că alimentaţia actuală este săracă în Mg,datorită proceselor de prelucrare şi


rafinare a alimentelor,se recomandă o îmbogăţire a alimentelor cu 200 mg Mg/kg.
Cromul participă şi el la procesul de reducere a colesterolului ,pein acţiunea de
creştere a catabolismului colesterolului.

Conceptul dietei unice

Până în anii trecuţi ,se aplicau 5 tipuri de diete care aveau scop reducerea
colesterolului seric.Pentru că nu există totdeauna posibilitatea tipizării bolii,s-a recurs la
formularea unei diete unice care să aibă acelaşi efect.
Realizarea acesteia constă în scăderea progresivă a lipidelor alimentare –mai ales a
celor saturate-,a glucidelor rafinate ,concomitent cu modificarea celorlalte princpii nutritive
,asigurându-se un aport energetic şi nutritiv conform cerinţelor organismului,fără a se
produce dezechilibre vitaminice şi minerale.
Pentru a creşte aderenţa bolnavilor la acest fel de regim,este necesar să se facă 2
etape de trecere de 4-5 săptămâni,timp suficient pentru ca bolnavul să se obişnuiască c u
un nou mod de a se alimenta.A 3-a etapă esste cea terapeutică.
În primele 2 etape se face scăderea treptată a lipideor din raţie,iniţial cu 30%,apoi cu
încă 30%,iar în etapa de tratament se va ajunge la 20% din necesarul de lipide.
Colesterolul scade,dacă din raţia alimentară se elimină :
carnea de porc
peştele gras
viscerele
mezelurile grase
icrele
pielea de pasăre
slănina

75
gălbenuşul de oufrişca
produsele lactate din laptele nedegresat
Se pot utiliza produse:
peştele slab
pui slab fără piele
curcan
iepurele
Prepararea lor se va face prin fierbere ,frigere şi înăbuşire.

În alcătuirea meniului,este necesar să se cunoască conţinutul alimentelor în


colesterol,lipide total şi lipide saturate(%)

ALIMENTUL COLEST LT LS
CARNE
Peşte-crap 2,8 0,6
Pasăre slabă fără piele 5 1
Vacă 125 8
Porc-slab 90 30 12
Miel 90 20 10
Ficat de porc 420 6
Viscere 300 4,8 1,6
Icre 2000 3 1,6
MEZELURI
Salam de Sibiu 43,2
Parizer 26
Pate de ficat 25
LACTATE
Lapte integral 14 3,5 2,2
Iaurt 10 3,2
Brânză de vacă 30 9
Brânză dietetică de vacă 1,2
Telemeade oaie 20
Telemea de vacă 17
OUĂ
De găină-integral 500 12 3,4
Gălbenuş 500 12 3,4
GRĂSIMI
Smântână 20% 100 20
Unt 280 80 49
Untură de porc 99,6
Margarină 81 16
Uleiuri vegetale 100 13
LEGUMINOASE
Fasole boabe 1,7

76
Mazăre boabe 1,9
FRUCTE ŞI SEMINŢE
Arahide 44,5
Alune 34
Măsline verzi 10
Măsline negre 35
Nuci 60
PRODUSE ZAHAROASE
Bomboane de ciocolată 39
Ciocolată 30
Îngheţată 40 10,6 6,6
DERIVATE DE CEREALE
Pâine albă-grâu 2
Pâine inteermediară 0,8
Cornuri 0,6
Chifle 0,7
Orez 1
Griş 0,8
Paste făinoase 1
Paste cu ou 2,2
Biscuiţi 9,5
Paralel cu reducerea drastică a grăsimilor saturate şi a colesterolului ,hrana se
suplimentează moderat cu acizi graşi nesaturaţi,din uleiul de floarea soarelui,germeni de
porumb,soia sau măsline.
De asemenea ,creşte şi aportul de glucide bogate în fibre alimentare .Se recomandă
folosirea produselor cerealiere nerafinate,a legumelor şi fructelor proaspete,a pâinii
integrale.
Rezultatele respectării dietei unice sunt spectaculoase în privinţa trigliceridelor ,dar cel
mai importante vizează colesterolemia.Aceasta scade cu peste 25%,iar rezultatele sunrt şi
mai bune dacă se asociază cu scăderea în greutate.

XI. DIETOTERAPIA ÎN DENUTRIŢIE

77
Denutriţia este o afecţiune instalată în condiţiile în care necesarul caloric şi/sau
proteic nu pot fi satisfăcute prin alimentaţie.Cele 2 deficite apar împreună,dar ,totdeauna
,unul este mai pregnant.

ingestia unor alimente sărace proteic sau energetic.


Acest aport inadecvat este legat de următorii factori:
sărăcie
ignoranţa utilizării corecte a alimentelor
abandonul vârstnicilor
catastrofe naturale
războaie
migraţii forţate
disponibillităţi scăzute de hrană
diete hipocalorice şi hipoproteice
Denutriţia secundară se instalează în următoarele condiţii:
reducerea aportului alimentar
diete hipocalorice şi hipoproteice
modificarea utilizării şi stocării de energie
creşterea pierderilor calorice şi proteice
creşterea consumului caloric
De obicei,aceşti factori se asociază în diferite modalităţi,ducând la apariţia denurtiţiilor
alimentare mai mult sau mai puţin severe.Depistarea lor reprezintă o etapă esenţială în
terapia eficace a denutriţie.

Principii generale ale dietoterapiei în denutriţie

Dietoterapia ocupă un rol esenţial în denutriţie,dovedindu-se,însă,pe cât de


laborioasă,pe atât de greu de aplicat în unele situaţii.Dificultăţile derivă fie din cauza unor
factori subiectivi-anorexii nervoese,psihoze cu refuzul categoric în a mânca-fie din cauza
unor factori obiectivi care ţin de modificările funcţionale şi anatomice induse în denutriţie-
capacitatea digestivă redusă,atrofierea mucoasei gastrice,scăderea secreţiilor diunt
gestive,atonia mucoasei tubului digestiv.
Modalităţile de răspuns ale denutriţiei la tentativele de hrănire sunt diverse şi mult
diferite faţă de persoanele sănătoase.Astfel,la o încărcare solidă bine tolerată de un
subiect normal,denutriţii,la o eliminare scăzută a natriului,riscă să prezinte fenomene de
insuficienţă cardiacă congestivă ,mergând să ajungă la stadiul de edem pulmonar acut.
De asemenea,în cazul realimentării bruşte ,deşi organismul are nevoie de o cantitate
sporită de principii alimentare ,prin lipsa adaptativă a aparatului digestiv,apar
vărsături,diaree şi depleţie de K.To todată aportul ridicat şi rapid fi satisfăcute,duce la
instituirea „bolii de realimentaţie”.Ea se manifestă prin semne de
avitaminoză(B),caracterizată prin:
limbă roşie,depapilată şi dureroasă
realimentarea progresivă
realimentare fracţionată

78
cantitatea de alimente cu care se începe realimentarea va fi puţin mai mare decât cea
înainte de realimentare
se preferă alimentarea pe cale bucală
administrarea de proteină se va face din surse cât mai agreabile,sapide şi stimulante
pentru digestie
meniul va fi variat şi gustos
se evită alimentele prea bogate în fibre alimentare
nu se administrează alimente pregătite prea laborios
sunt interzise dulciurile rafinate
alimentele cele mai bune sunt acelea care aduc 1ml apă/1 calorie
Alimentaţia orală se face în condiţiile în care se respectă principiile generale ale
realimentării în denutriţie.
Înainte de instalarea sa,din discuţiile avute cu bolnavul,se caută să se afle durata
perioadei de subalimentaţie ,cantitatea şi calitatea diferitelor alimente
consumate,obiceiurile alimentare,gusturile şi preferinţele reallimentare ,se realizează o
apropiere de bolnav,care se dovedeşte deosebit de benefică asupra psihicului
acestuia,care este de cele mai multe ori afectat.
Se începe cu un rgim lichid ,semilichid sau solid ,în funcţie de severiatea denutriţiei ,de
posibilităţile de masticaţie,deglutiţie şi digestie ale pacientului.
Mesele se administrează în 5-7 prize/zi,pentru a evita vomismentele
,diareea,instalarea hipoglicemiilor.La copii este preferabilă ,în prima fază a
realimentării,forma lichidă sau semilichidă a conţinutului alimentar.Creşterea valorii
calorice şi proteice la copiii cu denutriţie severă ,în special la cei cu mai puţin de 3g /dl
proteinemie sau cu serioase tulburări metabolice ,se realizează la 2-3 zile .Pentru copiii
mai mari şi adulţi cu apetit păstrat ,hrana multă energie într-un volum mic.
În mod practic ,la persoanele mature cu toleranţă digestivă păstrată ,realimentarea
orală se porneşte de la cantităţile consumate spontan de bolnavi şi se creşte raţia treptat
cu 500 kcal la 3-4 zile ,iar cea proteică cu 2g la 2 zile,apoi la 4 ,apoi la 8 zile,până la o
raţie de 2500-3000 kcal.Acest tip de dietă va aduce 150-200g proteină/zi,aceasta
însemnând 2-2,5g proteină/zi.
În cazul în care alimentaţia anterioară realimentării este nul-greva foamei-se tinde a
se raliza rapid un consum de 500kcal/zi,30-40g de proteină ,pentru a reduce catabolismul
azotat şi a se evita acidoza.În nici un caz nu se realizează o realimentare bruscă ,pentru
că aceasta va avea urmări catastrofale.
Proteinele recomandate sunt cele cu valoare biologică mare ,care provin din
lapte,ouă,carne slabă,peşte,extracte de soia,lapte praf înglobat în piureuri de
legume.Dieta trebuie suplimentată cu vitamine şi săruri minerale.
Alimentele administrate sunt reduse ca volum ,se servesc uneori acidulate pentru a
stimula apetitul şi într-o formă care să nu necesite o masticaţie îndelungată.Felurile de
mâncare trebuie să fie cu atât mai variate ,apetisante şi prezentate pe rând (nu toate
deodată),pentru a crea bolnavului,adesea inaăetent şi astenic ,plăcerea şi posibilitatea de
a consuma raţia prescrisă.
Răspunsul organismului denutrit la dietoterapie este fără un câştig evident în greutate
la început,din contră ,se constată o pierdere de greutate datorită instalării unei diureze
puternice,cu dispariţia consecutivă a edemelor.
După 7-15 zile apare o perioadă rapide de creştere în greutate,curba ponderală
ulterioară va avea o ascensiune mai lentă.

79
Valoarea calorică a acesteia se creşte prin consumul făinoaselor ,untului,zahărului şi
a laptelui.

XII.DIETOTERAPIA ÎN BOLILE RENALE

Rinichii îndeplinesc în organism funcţia de excreţie a substanţelor toxice şi a


substanţelor toxice şi a deşeurilor rezultate din diverse metabolisme.Ei sunt formaţi din o
multitudine de unităţi structurale –nefronii.Aceştia sunt alcătuiţi din glomeruli,în constituţia
cărora se găseşte un ghem de capilare sanguine ,care se realizează o suprafaţă foarte
mare de 2 m²,favorabilă pentru filtrarea plasmei şi formarea urinii-în 24 de ore trece de
300 de ori prin rinichi-şi din tubi care reprezintă continuarea glomerulilor şi cre,unindu-se
în conducte din ce în ce mai mari,vor forma căile urinare-uretere,uretra,vezica-prin care se
elimină urina formată.
Distingem mai multe boli renale bilaterale ,după tipul de leziuni morfologice:
nefropatiile glomerurale-când este bolnav glomerulul
nefropatii tubulare-când leziunile predomină la nivelul sistemului tubular al nefronului
nefropatiile interstiţiale-când leziunile se găsesc la nivelul ţesutului interstiţial al
nefronului(pielonefritele)
nefropatii vasculare

Regimul alimentar în glomerulonefrita acută

Glomerulonefrita poate fi difuză când afectează toţi glomerulii,sau în focar când


afectează un număr mai mic de glomeruli.Forma difuză poate apărea ca urmare a unei

80
infecţii cu streptococi(scarlatină),virale,lupice,iar formele în focar pot fi urmare a unei
infecţii sau manifestări imunologice.
În general,debutul glomerulonefritei acute difuze se face la 15-20 de zile de la o
infecţie faringiană .El poate fi brusc,caracterizându-se prin
hipertermie,greţuri,vărsături,dureri lombare,urină de culoare închisă şi în cantitate mică.
După un timp apar simptomele care caracterizează boala:
edeme
hipertensiune arterială
oligourie(scăderea cantităţii de urină)
hematii şi albumină în urină
Boala necesită un tratament foarte corect condus ,imediat ce a fost
diagnosticată,întrucât poate evolua spre o formă cronică,cu imposibilitate de vindecare.De
aceea, este de preferat ca tratamentul să se facî la spital.
În cadrul tratamentului,dietetica ocupă un loc foaret important .Bolnavu ,care a stat în
pat tot acest timp,va primi în primele 24 de ore un regim fără sare.Unii autori recomandă în
această perioadă chiar un regim de foame.De obicei,regimul în această perioadă este un
regim hidric,în care bolnavul va consuma:
ceai diuretic
siropuri
apă îndulcită cu zahăr
După 2 zile,dacă evoluţia este favorabilă,bolnavul va mai putea consuma:
alimente bogate în glucide
orez
zahăr
paste făinoase
fructe-când diureza este mai mare de 1000 ml/zi
Aceste alimente sunt repartizate,în timpul zilei,astfel:
Dimineaţa -60-90g orez fiert îndulcit cu zahăr şi miere
un măr copt
un pahar de suc de fructe
Ora 10:-1/2 pahar de fructe
Ora 13:-60-90g de orez fiert îndulcit cu zahăr şi miere
1/2 pahar de suc de fructe-mere şi portocale
1 măr fără coajă şi sâmburi
1 banană,portocală sau un cartof copt
Ora 16:-un cartof fiert sau copt
1 măr,piersică sau prună uscată
1/2 pahar de suc de fructe
Cina:-60-90 g fructe –caise,grapefruit,prune,smochine
1/2 pahar de suc de fructe
Înainte de culcare:-1/2 pahar de suc de fructe
Acest regim va aduce 2000 kcal ,20g proteină,5g lipide,430-470g glucide,150mg
Na,200mg Cl. Acest rgim este monoton şi insipid şi el nu trebuie prelungit mai mult de 5-7
zile.
S-a recomandat ,în această perioadă şi regimul bazat numai pe fructe,care are
avantajul aportului de proteină ,dar este sărac în Na.Acesta nu poate fi recomandat în
cazul în care bolnavul urinează puţin,pentru că este bogat în K,substanţă ,care dacă nu se

81
poate elimina prin urină,duce la intoxicarea organismului,uneori cu consecinţe grave
pentru bolnav.
Îndată ce diureza devine satisfăcătoare (peste 1000 ml/zi),regimul va fi îmbogăţit cu
supă de legume proaspete-din acelea care sunt sărace în Na.Treptat se vor introduce şi
alimente cu un conţinut mai mare de proteine :laptele desodat,brânza de
vaci,caşul,urda.La bază vor sta :pâinea fără sare,gălbenuşul de ou,marmelada,sos alb,sos
caramel.
Apoi se vor introduce:
peştele de râu
carnea fiartă,friptă ori coaptă în pergament,în limita proteinelor admise
făinoasele sub formă de budinci cu lapte sau cu nuci şi zahăr
legumele sub formă de salate de crudităţi,pregătite cu ulei ca piureuri,soteuri cu
unt,budinci
dulciurile:tartă cu fructe,ecler,clătite cu dulceaţă,aluaturi fără sare
grăsimile:unt desărat,ulei,smântână,frişcă
băuturile:sucurile de fructe,ceaiurile de plante
supele de legume ,făinoase,fructe
sosurile dietetice
condimente asezonate permise
Sarea se va administra astfel:
în primele 24 de ore regimul va fi complet desărat
din a 3-a zi se vor introduce 300 mg de Na,crescându-se treptat,în funcţie de starea clinică
a bolnavului,şi numai la indicaţia medicului.
Se poate ajunge la 3-4 g de sare/zi.Mesele se vor administra în 5-6 secţiuni.

Regimul alimentar în glomerulonefrita cronică

În unele cazuri,în care forma acută a fost tratată incorect sau a fost severă,poate să se
instaleze şi forma cronică a acestei afecţiuni.Circa 20% din formele acute se îndreaptă
spre cele cronice.Persistenţa focarelor de infecţie şi acutizarea lor,este o cauză care va
duce la cronicizarea acestei boli.
Momentul decisiv în care o glomerulonefrită acută trece în cea cronică nu este foarte
bine precizat.Bolnavii care nu se vindecă după puseul acut intră într-un proces latent al
formei cronice ,în care nu pot fi urmăriţi şi depistaţi din cauza perioadei asimptomatice
lungi ,ccare separă cele 2 forme de manifestare a acestei afecţiuni.
În raport cu evoluţia,se cunosc 2 forme clinice de glomerulonefrită:
forma hipertensivă-în care predomină hipertensiunea arterială
forma nefrotică,în care predomină pierderea masivă de albumină prin urină,concomitent cu
apariţia unor edeme mari
Glomerulonefritele cronice evoluează treptat către insuficienţă renală cronică ,în care
rinichii nu sunt capabili să îndeplinească funcţia lor de eliminare a deşeurilor din
organism.În acest fel,o serie de substanţe toxice se vor acumula în sânge.Dintre acestea
,cele rezultate din metabolismul proteic au un rol deosebit ,în primul rând ureea,a cărei
acumulare în organism poartă numele de uremie sau azotemie.
În afara acestei forme,glomerulonefritele pot evolua şi în forme staţionare ,sau se pot
vindeca.

82
Pentru a preântâmpina evoluţia bolii către insuficienţă renală cronică,bolnavul trebuie
să ia o serie e măsuri ca:
păstrarea unui repaus fizic zilnic suficient (3-4 ore/zi)
se va putea munci numai dacă funcţiile renale o permit
evitarea frigului
evitarea infecţiilor
evitarea aglomeraţiilor unde este posibilă infectarea cu diferiţi agenţi
La bolnavii de glomerulonefrită cronică,regimul alimentar va consta din:
brânză de vaci,eventual desodată,dacă hipertensiunea este foarte mare
caş şi urdă dulce
ouă:3-4 /săptămână
grăsimi animale limitate:10-15g/zi
grăsimi vegetale:ulei de floarea soarelui,de soia,adăugate crude la legume şi
fructe,subformă de salate,50-60 ml/zi
pâine albă sau intermediară,dar fără sare
făinoase în cantitate mică:griş,orez,fulgi de ovăz,fidea,fierte fără sare
legume sărace în Na şi celuloză:morcovi,dovlecei,fasole verde tânără,salată
verde,roşii,ardei,vinete rase mărunt,fierte sau coapte
fructe crude,fierte,ca piureuri şi ca şi compot
dulciuri preparate fără bicarbonat şi fără sare,din aluat uscat,crud,cu
biscuiţi,brânză,fructe,gelatine,gemuri etc
băuturi:lapte simplu,degresat,lapte amestecat cu cafea de orz sau cu ceai,lapte
bătut,iaurt,ceai de măceş sau din alte plante,sucurile de fructe şi legume
condimente aromate:pătrunjel,tarhon,leuştean,dafin,cimbru
sarea nu va depăşi 1 g/zi
Regimul va fi normocaloric,bogat în proteine,normo sau hiperglucidic,sărac în lipide şi
sare.

La bolnavii de glomerulonefrită cronică,dar care evoluează cu sindrom nefrotic,regimul


administrat va fi normocaloric,bogat în proteine,bogat în glucide,sărac în lipide şi sare

ALIMENTE PERMISE ALIMENTE INTERZISE


Carnea de vacă slabă Carnea grasă de porc
Carnea de pui Carnea de oaie
Peşte de râu Carnea de vânat
Brânza de vaci Mezelurile
Urda dulce ,caşul proaspăt Viscerele
Ouă limitat,numai în preparate Peştele gras
Pâinea albă,fără sare Conserve din orice carne
Făinoase în budinci Afumături
-cu zahăr şi nuci
-cu unt
-cu foarte puţin lapte
Legume proaspete Carnea sărată-conservată
Fructe crude ca salate,compoturi Brânzeturile sărate

83
Dulciuri din aluat fără sare Brânzeturile grase
-fără bicarbonat
-cu fructe
Grăsime:10-15g/zi-unt Ouăle în cantitate mare
Băuturi:-sucuri de fructe Grăsimile sărate
-ceaiuri diuretice
-lapte desodat
-compot
Condimente aromate Slănina
Supe de legume Untul cu sare
Supe cu aluat Untura
Borşuri Seul
Supe cu fructe Legume bogate în Na:
-ţelina
-spanac
-ridichi
-gulie
Leguminoase uscate
Usturoiul
Conservele de legume
Dulciuri preparate cu bicarbonat
Albuşurile cu sare
Aluaturile cu unt
Supele de carne
Supele grase
Sosuri cu zeamă de carne
Maioneza
Sosul de muştar
Condimente iuţi

Regimul alimentar în nefropatiile interstiţiale

În cele ce urmează ,vom prezenta regimul în pielonefritele cronice.


În stadiil iniţiale ,sindromul humoral este cel al nefritei cu pierdere de sare.Din această
cauză,este contraindicat regimul fără sare ,fiind indicat un regim cu sare,la care se adaugă
unul cu mult K.
În fazele ulterioare,se va stabili un regim alimentar,care va consta din:
lapte şi drivatele sale
carne în cantitate maximă de 100 g/zi şi numai de 3-4 ori /săptămână ,carne fiind dietetică
şi gătită dietetic
ouă-de 3 ori/săptămână
grăsimi ca şi la glomerulonefrite
pâine albă veche de o zi,100-200 g /zi
legume verzi fierte sau ca piureuri,cartofi,sucuri de legume
fructe crude sau fierte în compoturi

84
dulciuri:mierea,gelatinele din fructe
băuturi:apele alcaline,laptele degresat,supele strecurate de legume-2-2,5 l/zi
condimente:oţet,lămâie,pătrunjel,mărar,tarhon.leuştean
supe:-creme,limpezi,de legume,
sosuri dietetice
La acest regim se poate adăuga 1-2 linguriţe de bicarbonat/zi.

Regimul alimentar în insuficienţele renale

În cazul în care bolnavul a ajuns în stadiul de insuficienţă renală cronică,asistăm la


apariţia unor perturbări ale metabolismului hidroelectrolitic, la alterarea stării generale,,la
acumularea în sânge a produşilor toxici care rezultă din cataliza proteică,produşi care nu
mai pot fi eliminaţi prin rinichiul bolnav(creşterea ureei sanguine).
Regimul bolnavului poate fi adoptat în funcţie de starea acestuia ,va fi
hipercaloric(pentru a împiedica utilizarea ţesuturilor proprii în scopul obţinerii caloriilor
necesare ,care ar duce la creşterea deşeurilor metabolice,deci şi la cea a
ureei),hipoprotidic ,pentru că proteinele sunt substratul necesar obţinerii ureei,hiperglucidic
şi normolipidic.
Dintre alimentele permise amintim aceleaşi alimente care erau permise şi în celelalte
afecţiuni renale.
Prezentăm în continuare clasificarea alimentelor în funcţie de conţinutul lor proteic.
salată
-vinete -creson
-morcovi -ardei
-ţelină -hrean
-mânătărci -ciuperci
-varză roţie -andive
-castraveţi -cartofi
-dovlecei
1.Alimente cu un conţinut sub 3%
a)Legume:-anghinare
sparanghel -păpădie
-măcriş -măsline
b)Fructe:-caise proaspete şi confiate
-ananas -castane
-migdale -banane
-gutui -piersici
-smochine -zmeură
-fragi -mure
-coacăze -prune
-mandarine struguri
c)Dulciuri:-zahăr
-miere
-dulceţuri
-tapioca
d)Grăsimi:-unt
-ulei

85
-untură
-margarină
-frişcă

Categoria B:Alimente cu conţinut proteic între 3-10%


-pâinea de secară -grişul
-pâinea de grâu -făina de castane
-turta dulce -făină de castane
-brioşe -orez
-biscuiţi -porumb
-prăjituri cu frişcă -secara
-toate cerealele -fasolea albă
-mazărea -ciocolata
-laptele

Categoria C:Alimentele cu conţinut proteic între 10-15%


-creier -lapte condensat
-rinichi -ou
-cotlet de porc -brânzeturi
-şuncă -ţipari carne de gâscă -midii

-piept de porc sărat -scoici


-
Categoria D:Alimente cu conţinut mai mare de 15% de proteină
-leguminoase uscate
-făina de leguminoase uscate
-ciuperci uscate
-carnea de vită ,berbec,cal,porc,ficat,peşte,melci,crustacei
-lactate-brânza slabă de vaci,Camembert,Roquefort,laptele praf
Alimentele se pot consuma la discreţie în regimuri hipoproteice,fiind sărace de
proteină,cele ami ntite la categoria A.
În continuare vom prezenta câteva exemple de diete de tip hipoproteic:

MIC G ORA 10 G PRÂNZ G CINA G


DEJUN
Zahăr 150 Unt 60 compot 200
Pâine Pâine 10 miere 100
hipoproteică 50
Regim cu 25 g de proteine
lapte 100 ulei 15 salata 50
cafea 200 cartofi 300 ulei 15
zahăr 15 Legume 200 paste 75
verzi
pâine 50 unt 20 unt 20
unt 20 fructe 100 pâine 25

86
miere 100 pâine 25 dulceaţă 200
Regim alimentar cu 30 g proteine
fructe 100 suc de 200 cartofi 250 bulion de
fructe roşii
cafea cu lapte 100 dextroză 90 unt 30 tapioca 20
zahăr 10 legume 150 lapte 100
prăjituri 50 ulei 15 unt 20

Regimul alimentar în litiază renală

Există mai multe feluri de litiază în raport direct cu componenta chimică a pietrei.Astfel
deosebim:
litiaza urică
litiaza oxalică
litiaza fosfatică
litiaza calcică etc.

1.Regimul alimentar în litiaza urică


Litiaza urică poate să apară în cazul unei gute ,dar poate să vină şi să evolueze
independent.De asemenea ,este cazul să arătăm că hiperuricemia poate să apară şi ca o
complicaţie a aunor boli ca leucemiile acute şi cronice.
Litiaza urică are reputaţia de a fi cea mai benignă dintre litiazele urinare,fiind bine
tolerată ,foarte rar hemoragică ,dureroasă sau infectată.
Bolnavii sunt,de obicei obezi,sau au o ereditate încărcată-gutoşi sau litiazici din
familie.
Litiaza urică se caracterizează printr-o eliminare de microcristale de acid uric în urină
şi o aciditate anormală a urinei,pH-ul urinar fiind apropiat de valoarea 5.
Tratamentul medicamentos presupune alcalinizarea urinei.Dacă alcalinizarea este
prea puternică,apare pericolul formării de litiază fosfatidică.
Alcalinizarea se obţine medicamentos prin adaos de bicarbonat de Na(5 g/zi ),sau
citrat de K,în aceeaşi cantitate,piperazină.
Regimul alimentar prevede ,pe lângă creşterea pH-ului urinar,excluderea alimentelor care
induc formarea acidităţii urinare.Acest regim va fi unul lacto-fructo-vegetarian,alcătuit din
lapte şi produse lactate,fructe ca atare,sucuri de fructe şi de legume (cu excepţia
spanacului,ciupercilor şi a leguminoaselor),paste făinoase ,pâine,mămăligă.Proteinele se
vor administra în cantitate limitată din următoarele alimente:carne de
vacă,oaie,peşte,brânzeturi nesărate ,nefermentate.Se vor interzice viscerele ,conservele
de carne,sosurile de carne.Carnea se va servi doar la prânz,în cantitate limitată.
Grăsimile se vor administra în cantitate limitată ,în raport de greutatea bolnavului.
Ca deserturi se permit cremele cu lapte,făinoasele cu lapte,tartele cu fructe,cu brânză.
Sarea se va consuma în cantitate.Sunt interzise alcoolul,cafeaua,drojdia de bere.
Obezii vor primi o alimentaţie hipocalorică,urmărindu-se scăderea lor în greutate.

2.Litiaza oxalică
Litiaza oxalică deţine o mare pondere între tipurile de litiază renală.Prezenţa
acesteia (oxalat de calciu)impune căutarea unuia sau mai multor factori:pierderi

87
hidrice,climat cald,alimente bogate în oxalaţi,creşterea cantităţii de Ca etc. Tulburarea
biochimică în urma căreia apare această afecţiune este legată de perturbări în
metabolismul glicocolului.
Bolnavii vor primi o dietă săracă în glucide,pentru a nu se produce fermentaţie
oxalică.Conţinutul proteic al raşiei va fi ridicat,alimentele acide împiedică puţin formarea de
oxalaţi.
Creşterea cantităţii de proteină are avantajul de a opri dezvoltarea fermentaţiilor
intestinale.

ALIMENTELE PERMISE ALIMENTELE INTERZISE


Laptele Carnea grasă
Brânzeturi nefermentate Conserve de carne
Carnea slabă albă şi de vită Peştele gras
Ouăle în preparate Viscerele
Grăsimi limitat Afumăturile
Pâinea –limitat Vânatul
Făinoase –orez,griş,fulgi Multe ouă
Legume-conopida Legume-spanac
-varza -sparanghel
-ciuperci -ştevia
-salata verde -rubarba
-mazăre -cartofii-limitat
-ridichi
Fructe-mere Fructe:-prune
-pere -agrişe
-piersici -coacăze
-caise -smochine
-struguri -banane
-gutui
Dulciuri nerafinate Dulciuri-ciocolata
-cacao
-mierea
-marmelada
-dulceaţa
Aluat cu bicarbonat
Băuturi-ceaiuri de plante Condimente iuţi
-sucuri de legume şi fructe
Sarea-1-2 g/zi Supe de legume
Supe de carne Sosuri nedietetice
Sosuri dietetice

3)Litiaza fosfatică
Litiaza fosfatică se pune în evidenţă în urma unei radiografii incidentale.

88
Eliminarea de fosfaţi are loc în condiţiile creşterii surmenajului,srării febrile,sau a unei
alimentaţii bogate în carne.Precipitarea fosfatului de calciu are loc numai în condiţiile unei
urine alcaline.
Calculii fosfatici sunt opaci,au formă de coral,mărind bazinetul şi calicele.

ALIMENTELE PERMISE ALIMENTELE INTERZISE


Laptele limitat-250-300 ml Laptele integral şi derivatele
Carnea şi peştele slab Conserve de peşte
Ouăle limitat Gălbenuşul de ou
Pâinea albă veche de o zi Pâine nelimitat
Făinoase de orice fel Leguminoase uscate
Leguminoase cu conţinut scăzut de calciu- Fructe oleaginoase
varza
-dovleci
-mazărea
-fasolea verde
-varza de Bruxelles
Fructele –mere Deserturi rafinate
-coacăze
-afine
-prune
Dulciuri nerafinate Băuturi alcoolice
Băuturi-ceaiuri de –cireşe Condimente picante
-vişine
-porumb
-cafea cu apă
-cacao cu apă
Condimente aromate Supe de legume,lapte.fructe
Sarea 2-3 g/zi Borş de legume
Supe de carne,făinoase
Sosuri dietetice

Conţinutul alimentelor în macronutrienţi şi micronutrienţi,necesare întocmirii dietelor


cu un anumit conţinut fiziologic,se vor găsi în anexe.

89
XII. ANEXE

1. CONŢINUTUL ÎN SUBSTANŢE NUTRITIVE AL


PRINCIPALELOR PRODUSE ALIMENTARE
(după GONŢEA )
CO NECO PRO LIPI GLU E
ALIMENTUL MES MES TIDE DE CI NER
TI TI DE GIE
BIL BIL G G G KCAL
1 2 3 4 5 6 7
Laptele şi derivatele sale
Lapte de vacă - 100 3,5 3,6 4,8 67
Lapte de vacă normalizat - 100 3,5 2,5 4,9 65
Lapte smântânit - 100 3,5 0,1 4,9 58
Lapte de bivoliţă - 100 5,6 6,5 5,0 104
Lapte de vacă bătut integral - 100 3,5 3,6 4,0 64
Iaurt extra - 100 4,0 4,0 3 67
Iaurt gras - 100 3,2 3,2 3 55
Iaurt slab - 100 3,3 0,1 3,9 30
Lapte praf din lapte normalizat - 100 27,0 24 40 498
Lapte praf –lapte smântânit - 100 30 16 45 456
Brânză foarte grasă de vacă - 100 12 17,5 5 234
Brânză grasă de vacă - 100 13 9 4,5 156
Brânză slabă de vacă - 100 17 1,2 4 97
Urdă - 100 18 4 6 136
Brânză de burduf - 100 28 28 0,5 377
Brânză telemea de oaie - 100 17 20 1 270
Brânză telemea de vacă - 100 17 17,2 1 243
Caşcaval Dobrogea - 100 25 25 1 334
Brânză Schweizer - 100 26 26 0,2 350
Brânză de Olanda - 100 20 20,8 0,5 317
Brânză topită Bucegi - 100 36 36 0,9 358
Brânză topită pentru copii - 100 28,8 28,8 1 330
Brânză topită grasă - 100 20,3 20,3 1 271
Carne şi derivatele sale
Carne de vacă slabă 30 143 21 3,3 - 118
Carne de vacă semigrasă 30 143 20 8,0 - 156
Carne de vacă grasă 33 143 18 16, - 228

90
Carne de viţel slabă 35 154 22 3,0 - 118
Carne de viţel semigrasă 35 154 20 6,8 - 149
Carne de porc slabă 20 154 20,4 6,8 - 143
Carne de porc semigrasă 20 125 16,5 21 - 269
Carne de porc grasă 20 125 15 35 - 388
Carne de oaie slabă 25 133 20 6,5 - 144
Carne de oaie semigrasă 25 138 17 28 - 331
Carne de miel 30 143 18 20 - 260
Carne de găină slabă 16 118 20 5 - 128
Carme de găină grasă 16 118 19 9,5 - 167
Carne de curcă slabă 12 114 24,5 8,5 - 179
Carne de curcă grasă 12 114 20,6 15,3 - 227
Carne de gâscă semigrasă 14 116 18,4 20 - 260
Carne de gâscă grasă 14 116 16 35 - 392
Carne de raţă 14 116 19,6 6,5 - 136
Carne de iepure 16 118 22 1,5 - 98
Creier de bovine - 100 10 9 - 125
Ficat de bovine - 100 20 5 4 146
Ficat de porc - 100 19 6 3 146
Limbă de bovine - 100 16 15 0,4 207
Rinichi - 100 18 5 - 122
Inimă de bovine - 100 15 3 0,8 93
Salam de Sibiu - 100 26,5 43,4 - 510
Salam rusesc - 100 17 36 - 402
Salam italian 100 17,4 26,8 - 316
Salam de vacă Bicaz - 100 20 16,1 - 234
Debreţin - 100 22 13 1,4 149
Şuncă presată - 100 18,4 26,7 - 324
Lebervurst - 100 17,4 24,2 0,7 302
Parizer,cremvurst,polonez - 100 10,1 26,6 - 289
Tobă de porc,cal I - 100 23 22 - 299
Tobă de porc,cal II - 100 21,6 8,4 - 167
Conserve de carne de porc în suc
- 100 13,5 29,3 - 327
propriu
Haşe din carne de vită - 100 20 8 3,2 156
Pateu de ficat 100 8,7 12 0,9 160
Carne de porc cu fasole boabe - 100 15 25 19 295
Carne de porc cu mazăre - 100 7,8 10 10 161
Carne de vită cu fasole - 100 10 6 9,4 135
Peşte şi preparate din peşte
Babuşcă 55 222 17,3 4,5 - 113
Calcan 60 250 17 2 - 86
Crap 55 222 18,9 2,8 - 104
Heringi slabi de primăvară 45 182 19,1 6,5 - 139
Heringi graşi de vară 45 182 17,7 18,5 - 245

91
Morun 12 114 17,5 4,7 - 115
Nisetru 12 114 18,5 17,3 - 230
Plătică 55 222 16,9 3 - 78
Şalău 40 167 19,4 0,9 - 83
Scrumbii de Dunăre 45 182 14,2 25,9 - 299
Somn pană 12 114 16,8 18,8 - 244
Ştiucă 45 182 19,1 0,4 - 83
Crap sărat 57 232 24,4 4,4 - 141
Heringi slabi,săraţi 48 194 19,0 6,2 - 135
Heringi graşi,săraţi 48 194 18,9 19,2 - 254
Scrumbii de Dunăre,sărate 48 194 19,9 20,7 - 274
Ştiucă sărată 48 194 22,8 0,5 - 98
Conserve de stavrizi în ulei - 100 22,5 12,3 - 207
Conserve de crap în tomate - 100 22,5 8,7 2,8 162
Conserve de ştiucă în tomate - 100 12,4 4.0 2,8 123
Icre de crap - 100 14,2 3,0 - 130
Icre de ştiucă - 100 25,0 1,5 - 125
Icre negre - 100 27,0 15,0 - 246
Icre de Manciuria - 100 26 12,0 - 255
Ouă şi derivatele sale
Ou de găină integral - 100 14 12 0,6 171
Gălbenuş de ou - 100 16 32 0,3 364
Albuş de ou - 100 13 0,2 0,5 57
Praf de ouă - 100 45 40 1,8 564
Ou de găină(50g) - 100 7 6 0,3 85
Ou de raţă (60 g) - 100 7 8 0,2 102
Legume proaspete
Andive 33 150 1,9 0,1 3,2 22
Anghinare 63 270 1,7 0,1 7,5 38
Ardei gras verde 27 137 1,1 0,2 4,6 25
Ardei gras roşu 27 137 1,3 0,4 7,3 39
Cartofi noi - 100 1,7 0,2 17,4 80
Cartofi maturi 15 117 2,1 0,2 19,1 89
Castraveţi 28 139 1,3 0,2 2,9 19
Ceapă verde - 100 1 0,2 3,5 20
Ceapă uscată 6 106 1,5 0,2 10,5 51
Ciuperci 46 185 5 0,5 2,5 35
Conopidă 38 162 2,8 0,3 3,5 30
Dovlecei - 100 0,9 0,1 3,2 18
Fasole verde 9 110 2 0,2 5,2 33
Gulii 43 175 1,8 0,1 6,2 33
Hrean 36 162 2,2 0,2 17,2 81
Lobodă - 100 2,9 0,2 1,4 19
Mazăre verde boabe 53 212 8,4 0,5 14 96
Mărar frunze - 100 1,8 - 5.4 30

92
Morcov 8 109 1,5 0,3 8,8 45
Napi - 100 1,1 0,2 6,6 32
Păstârnac 20 125 1,4 0,5 15 72
Pătrunjel-frunze 5 105 3,6 0,7 6,6 48
Pătrunjel-rădăcini - 100 1,1 0,8 10 53
Pătlăgele roşii 3 103 1,1 0,3 4,4 25
Pătlăgele vinete 24 131 1,3 0,2 4,8 27
Praz 17 120 2,3 0,4 9,9 54
Ridichi de lună 40 167 0,6 0,1 3,8 19
Ridichi de iarnă 28 139 1,3 0,1 4,9 26
Salată verde 39 164 1,9 0,3 2,9 22
Sfeclă roşie 21 126 1,3 0,1 9 43
Spanac 21 126 3,5 0,3 2 25
Sparanghel 33 149 2 0,2 2,6 21
Ştevie - 100 4,6 - - -
Ţelină 39 164 1,4 0,2 5,9 33
Urzici - 100 7,9 0,7 7,1 68
Usturoi - 100 7,2 0,2 26 137
Varză albă 27 137 1,8 0,2 5,8 33
Varză de Bruxelles 24 131 4 0,5 7 50
Varză chinezească 21 126 1,3 0,2 2,9 19
Varză roşie 21 126 1,9 0,2 5,6 33
Legume conservate
Conopidă în apă - 100 0,9 - 1,5 10
Dovlecei în apă - 100 1,8 0,5 2,5 21
Fasole verde în apă - 100 1,5 0,4 2,4 20
Mazăre în apă - 100 2,4 0,5 8,1 48
Sparanghel în apă - 100 0,8 0,1 2,7 15
Bame în bulion - 100 1,5 0,6 6 36
Ghiveci în bulion - 100 1,2 0,5 3,8 25
Roşii în bulion - 100 1,7 0,4 4,7 30
Vinete în bulion - 100 1,1 0,5 2,5 19
Ghiveci în bulion - 100 2,5 8 3,4 98
Tocană de legume - 100 1,4 6 5,5 94
Tomate umplute cu orez - 100 2,1 8 8,4 117
Ardei umpluţi cu orez - 100 1,4 8 8,2 114
Vinete împănate - 100 1,5 8 2,4 90
Bame în ulei - 100 1,9 6 6,2 91
Suc de tomate - 100 1,1 - 4,6 23
Bulion de tomate - 100 3,6 - 11,5 60
Pastă de tomate - 100 4,7 - 17,6 92
Cartofi dezhidrataţi - 100 7,4 0,4 77 350
Ciuperci dezhidratate - 100 41,7 1,7 30,8 315
Morcovi dezhidrataţi - 100 9,3 1,5 61,4 304
Castraveţi muraţi - 100 - - 3,6 15

93
Varză acră - 100 1,2 - 3,3 25
Fructe proaspete
Afine 3 103 0,7 0,6 13,9 66
Agrişe 5 105 1,3 0,4 6,5 48
Ananas 35 154 0,4 0,2 11,9 53
Banane 32 147 1,3 0,6 13,4 66
Caise-soiuri alese 7 107 1,1 0,1 12,9 58
Caise comune 8 109 0,9 0,2 11,5 54
Căpşuni 4 104 0,8 0,6 8,2 43
Cantalupi 52 208 1 0,1 6,9 30
Cireşe amare 12 114 1,1 0,4 17,8 80
Cireşe –soiuri 10 111 1,5 0,3 18,3 82
Coacăze roşii 4 104 1 0,6 10,2 54
Coacăze negre 4 104 0,7 0,7 13,7 65
Coarne 32 147 0,6 0,4 16,9 78
Corcoduşe 15 117 1,3 0,1 10,2 45
Dude 3 103 1,3 0,6 14,5 81
Fragi de pădure 5 105 0,5 1 9,8 57
Grapefruit 30 143 0,5 0,2 6,5 38
Gutui 16 119 0,5 0,5 14,5 66
Lămâi 35 154 0,9 0,7 6,2 30
Mandarine 38 161 0,8 0,1 8,7 40
Măceşe 12 114 4,1 1,2 21,8 127
Mere 8 109 0,3 0,4 16,9 74
Mure 4 104 1,5 1,4 14,1 77
Pepeni galbeni 5o 200 0,5 0,1 5,o 23
Pepeni verzi 54 205 0,5 0,1 5,4 29
Pere 14 116 0,6 0,5 16 73
Piersici 12 114 0,9 0,1 12,4 56
Portocale 30 143 0,8 0,2 10,1 47
Prune 15 117 0,6 0,1 17,2 74
Zmeură 2 102 1,4 0,6 13,6 67
Scoruşe 32 147 1,6 0,2 15,4 72
Struguri 6 107 2,1 1,7 18,5 100
Vişine 11 112 1,2 0,5 13,6 65
Fructe uscate
Caise fără sâmburi - 100 5,2 0,4 68 304
Curmale cu sâmburi 50 200 1,9 0,6 74 326
Măceşe cu seminţe 40 167 2,2 0,7 62,2 270
Mere - 100 1,8 3,4 70 302
Pere - 100 2,4 0,4 70 300
Piersici fără sâmburi - 100 3 0,6 69,4 304
Prune cu sâmburi 17 100 2,5 0,5 71,0 306
Smochine - 100 4,3 1,3 58 267

94
Stafide - 100 2,5 0,5 71 307
Sucuri de fructe
Afine - 100 0,08 - 15 62
Gutui - 100 0,09 - 14,2 58
Mere - 100 0,09 - 17,4 72
Mure - 100 - - 8,7 36
Pere - 100 0,02 - 14,1 57
Prune - 100 0,09 - 13,7 56
Zmeură - 100 0,16 - 12,3 51
Struguri - 100 0,13 - 20 83
Nectar de caise - 100 0,81 - 17 73
Nectar de gutui - 100 0,18 - 10,6 44
Nectar de piersici - 100 0,71 - 17,4 74
Nectar de vişine - 100 0,81 - 14,7 63
Compoturi
Afine - 100 - - 28,0 115
Caise - 100 0,5 - 23,7 99
Cireşe - 100 0,2 - 26,5 109
Gutui - 100 - - 25 102
Mere - 100 - - 24 98
Pere - 100 0,24 - 21,5 89
Piersici - 100 0,25 - 25,8 107
Prune - 100 0,25 - 29,5 122
Zmeură - 100 0,1 - 23,5 97
Vişine - 100 0,2 - 24,7 102
Leguminoase uscate
Fasole boabe - 100 23 1,7 47 303
Linte boabe - 100 25 1,9 52 337
Mazăre boabe - 100 21,5 1,9 53 323
Produse derivate din cereale
Pâine de grâu albă - 100 10,3 2 54 282
Pâine intermediară - 100 8,7 0,8 52,2 255
Pâine neagră - 100 8,4 1,2 48,5 245
Pâine de secară - 100 7,8 1,3 47,5 239
Pâine graham - 100 9,1 1 51 256
Cornuri ,chifle - 100 10,7 0,6 53,5 269
Făină de grâu 0-30% - 100 10,8 0,9 73,6 354
Făină de grâu 75% - 100 11 1,1 72,9 354
Făină de grâu 85% - 100 11,5 1,4 71,3 352
Făină de secară - 100 8,9 1,2 74,6 352
Făină de porumb - 100 9,5 1,7 72,1 351
Arpacaş de orz - 100 9,6 1,5 72 348
Orez decorticat - 100 7,6 1 75,8 351
Griş - 100 11,2 0,8 73,3 354
Fulgi de ovăz - 100 13,6 6,3 65,3 382

95
Paste făinoase obişnuite - 100 9,6 1 75,9 360
Paste cu ouă - 100 10,2 2,2 79,1 366
Biscuiţi - 100 8,2 9,5 74 337
Fructe şi seminţe oleaginoase
Alune 50 200 8,7 33,8 11,7 408
Arahide 58 238 25,8 44,5 15,8 584
Castane 15 117 10,7 7 69,7 400
Fisticuri - - 22,3 54 13,8 650
Măsline greceşti 15 117 2 35 7,2 372
Măsline verzi 15 117 24 10 8,1 136
Migdale dulci 40 167 24 55 13,2 664
Nuci 55 222 19,8 60 3,7 654
Dovleac-seminţe 12 114 28 47 5,1 572
Floarea-soarelui 20 125 14,7 32 14,5 420
Mac-seminţe - 100 19,5 41 18,7 536
Produse zaharoase
Zahăr - 100 - - 99,9 410
Glucoză - 100 - - 77,7 310
Lactoză - 100 0,2 - 99 407
Miere de albine - 100 0,4 - 81,3 335
Amidon - 100 - - 83 340
Caramele cu lapte - 100 - - 96 398
Caramele cu fructe - 100 - - 92 381
Dropsuri - 100 - - 92,2 405
Drajeuri - 100 - - 98,8 405
Bomboane fondante - 100 3,1 9,1 98,8 420
Bomboane de ciocolată - 100 7 33,8 78,7 574
Praline - 100 3 15 56,3 450
Cacao praf - 100 23,4 20,2 40,2 449
Ciocolată menaj - 100 6,5 27,5 61,6 536
Ciocolată cu lapte - 100 6,9 39,9 49,8 608
Ciocolată cu vanilie - 100 5,1 33,1 58,9 570
Marţipan - 100 9,3 28,5 46,7 495
Nuga - 100 9 35,0 53 575
Halva de floarea –soarelui - 100 18,8 31,5 43 546
Halva din susan - 100 13,9 32,5 47,4 554
Siropuri,gemuri,dulceţuri
Sirop de fructe - 100 0,09 - 70 288
Gem de caise - 100 0,65 - 73 302
Gem de piersici - 100 0,65 - 74,5 308
Gem de prune - 100 0,62 - 72,5 300
Gem de zmeură - 100 - - 74,3 304
Gem de căpşuni - 100 0,34 - 74 304
Gem de gutui - 100 0,35 - 75 308
Dulceaţă de nuci verzi - 100 - - 76,1 312

96
Dulceaţăde trandafir - 100 - - 80,3 328
Jeleu de afine - 100 0,6 - 76 314
Jeleu de mure - 100 0,5 - 65 269
Marmeladă amestec - 100 0,46 - 72,3 299
Marmeladă extra - 100 0,42 - 71 292
Magiun de prune - 100 1,5 - 55 246
Fructe confiate - 100 0,3 - 75 309
Grăsimi -
Smântână 20% - 100 3,5 20 3,1 213
Smântână 30%- - 100 2,5 30 2,3 299
Unt - 100 8 80 2,5 806
Untură de porc - 100 0,2 99,6 - 928
Untură de gâscă - 100 0,5 99 - 923
Seu - 100 0,3 99,4 - 927
Untdelemn de f-s - 100 - 99,9 - 929
Ulei de soia - 100 - 99,8 - 928
margarină - 100 0,5 83 - 766

VALORILE ALIMENTELOR ÎN ELEMENTE MINERALE

ALIMENT 1 2 3 4 5 6 7

97
K Na Ca Mg Fe P Cl
mg Mg mg mg mg mg Mg

Lapte şi derivatele sale


Lapte vacă 160 50 125 12 0,05 90 98
Lapte praf 1280 400 1000 96 0,6 760 784
Smântână -1 126 35 90 10 0,06 70 80
Smânt.centrif. 95 80 70 5 0,2 60 50
Unt 10 6 15 2 0,2 25 8
Brânză vaci 120 30 250 25 0,5 180 150
Brânză grasă 150 20g 500 30 0,6 400 3g
Caşcaval 180 1,4g 700 45 0,8 500 2,1g
Schweizer 220 1,3g 900 50 1,0 750 2g
Ouă
Ou de găină
integral 140 130 60 12 2,8 220 160
1 ou de găină 70 65 30 6 1,4 110 80
Gălbenuş 120 50 140 15 6,0 500 80
Albuş 150 180 5 10 0,1 35 200
Carne
Carne vită 350 70 10 25 3,5 230 75
Carne porc 350 65 10 25 3,0 215 70
Carne oaie 360 90 13 27 2,5 195 85
Carne viţel 350 110 11 25 2,5 240 90
Carne găină 350 85 14 28 1,5 200 60
Ficat 325 85 10 25 14 350 100
Rinichi 300 60 12 20 10 250 300
Preparate din carne
Şuncă 350 1,2g 15 20 1,5 150 1,6g
Cârnaţ proaspăt
1,2g 14 12 2 110 1,8g
porc 170
Slănină afumată
1,2g 6 1 1 110 1,8g
150
Lebărvurst 280 1g 9 6 6 230 1,5g

Peşte şi preparate de peşte


Peşte slab 330 100 35 30 1,0 220 240
Peşte semigr 300 80 35 25 1,5 250 200
Peşte gras 260 130 40 20 2,5 280 200
Icre 400 900 70 22 2,5 200 1800
Produse derivate din cereale
Orez glasat 200 30 15 30 0,5 150 35
Arpacaş orz 300 40 25 70 2 300 15
Fulgi ovăz 370 35 60 120 4 350 70
Griş 180 25 20 20 1,5 120 50

98
Tapioca 20 10 8 5 0,5 40 15
Făină integrală
350 40 35 120 3 400 45
grâu
Făină 85% 200 30 26 60 2 250 50
Făină 70% 160 25 26 20 1,5 120 50
Paste făinoas 140 200 22 35 1,5 110 300
Mălai 300 10 22 120 3 250 40
Pâine integral 190 400 28 45 2,5 200 600
Pâine albă 120 360 12 20 1,2 120 550
P.secară 200 400 20 35 2,5 180 600
Pesmeţi 140 360 20 16 1,5 100 550
Biscuiţi 90 350 15 18 0,5 150 500
Leguminoase uscate
Fasole 1500 60 110 160 6,0 400 50
Mazăre 1000 35 80 120 5,0 300 60
Linte 700 90 60 80 8,0 250 65
Legume
Andive 400 20 450 15 2,5 65 70
Carote vară 150 12 25 8 0,5 33 28
Cartofi 550 20 15 35 1 55 60
Castraveţi 170 15 23 10 0,3 25 60
Ceapă uscată 130 25 32 8 1 45 25
Ceapă verde 270 20 40 30 0,6 45 20
Ciuperci 470 12 3 14 4,5 135 30
Conopidă 120 48 25 17 1 60 80
Dovleac 300 15 40 8 0,4 20 30
Fasole verde 275 10 40 35 1 60 35
Gulii 340 55 70 40 0,5 35 40
Hrean 400 45 50 40 1,2 50 60
Mazăre verde 340 15 25 40 2 100 36
Morcovi 220 100 50 15 1 40 50
Napi 240 60 60 10 0,5 28 70
Păstârnac 380 20 57 25 1,3 70 35
Pătrunjel 900 35 300 50 6 120 150
Praz 200 70 60 20 0,7 57 24
Ridichi iarnă 280 152 40 20 2 35 60
Ridichi lună 120 60 35 10 1,5 25 20
Salată verde 320 60 55 40 2 50 79
Sfeclă roşie 100 150 28 14 1,5 30 50
Spanac 700 70 75 57 3 55 100
Sparanghel 160 17 13 11 1,1 35 50
Ţelină 340 130 56 30 1 35 150
Tomate 310 25 15 20 0,6 30 60
Tomate bulion 950 80 70 65 2 80 180
Varză albă 400 30 72 70 1,5 60 40

99
Varză murată 350 13g 65 - 1,1 30 1,8g
Varză creaţă 250 20 60 20 1,0 60 25
Varză roşie 250 32 55 17 2 35 30
Vinete 240 10 11 10 0,4 20 60
Fructe
Afine 120 2 15 10 1,2 12 1,6
Agrişe 370 3 60 18 1,3 43 15
Banane 380 8 8 40 0,4 30 70
Castane 510 1 35 85 1,5 150 6
Caise 320 3 17 12 0,4 25 0,8
Cireşe 280 3 18 15 0,6 20 1
Coacăze 275 3 36 15 1,3 30 14
Corcoduşe 290 2 25 15 0,5 25 1,5
Fragi 160 2 25 13 0,8 30 15
Grapefruit 230 4 20 10 0,3 10 2
Gutui 200 3 15 6 0,4 28 2
Lamâi 170 5 40 13 0,6 20 5
Măceşe 220 3 60 30 2 25 23
Mere 120 2 8 5 0,4 10 1,5
Mure 260 14 36 16 1,6 50 4
Pepene galben 320 8 20 20 0,8 30 4o
Pepene verde 270 3 9 5 0,3 15 8
Pere 130 3 12 10 0,2 12 8
Piersici 260 3 10 8 0,4 20 1
Portocale 200 4 50 13 0,4 23 1
Prune 300 3 20 10 0,5 25 4
Prune uscate 800 12 55 30 3 90 1,5
Zmeură 220 3 40 30 1,5 35 20
Struguri 300 2 20 14 0,5 20 1
Vişine 290 3 20 20 0,6 30 1,5
vitamine
caroten B2
B1 B6 PP C
A-UI μg μg
μg mg mg Mg
Lapte şi derivatele sale
Lapte integral 150 35 45 200 0,1 0,2 2
Iaurt 150 35 45 200 0,1 0,2 2
Smântână 1000 300 40 140 - - 1,5
Frişcă 2000 500 25 120 - - 1
Unt 3500 700 - - - - -
Brânză vaci 50 20 30 250 - 0,5 1,5
Caşcaval 1200 130 50 400 0,5 1,5 1
Ouă
Ou integral 2000 700 120 360 0,4 0,2 -
Ou de găină 1000 350 60 180 0,2 0,1 -

100
Carne şi produse de carne
Carne vită 30 6 160 250 0,4 6 1
Carne oaie - 6 160 200 0,2 5 0,6
Carne porc 60 4 900 200 0,6 6 0,8
Carne viţel 60 3 200 300 0,3 7 1
Carne pasăre 60 15 150 160 0,8 8 3
Ficat 25000 2500 370 3500 0,4 17 25
Rinichi 1000 - 300 2000 0,5 8 10
Creier - - 200 200 0,6 6 12
Preparate din carne
Parizer 70 90 200 200 - 6 -
Salam vară 80 - 350 200 - 5 -
Cârnaţi porc - 140 450 - 0,5 5 2
Cârnaţi ficat 6000 1500 300 1500 - 6 1
Şuncă - - 900 200 0,7 7 -
Slănină 10 - 400 100 - 2 -
Peşte
Peşte slab 200 10 160 150 0,3 4 1
P semigras 600 - 150 160 0,2 3 1
Peşte gras 1000 - 120 180 - 4 1
Untură peşte 0,5-3
- - - - - -
milioan
Produse şi derivate de cereale
Orez glasat - 30 40 30 0,2 1 -
Arpacaş orez - - 250 150 0,2 2,5 -
Fulgi ovăz - 100 200 100 0,5 3 -
Griş - 100 150 80 - 2 -
Făină grâu100 - 200 450 200 0,6 5 -
Făină 85% - 120 300 120 0,4 3 -
Făină 75% - 80 150 70 - 2
Paste făinoas - 60 120 60 0,2 1 -
Mălai - 400 350 200 0,1 1 -
Pâine integrală - - 250 150 0,25 2 -
Pâine albă - - 100 50 0,15 1 -
Pâine secară - - 220 140 - 1,5 -
biscuiţi - - 60 - - - -
Leguminoase uscate
Fasole - 100 550 250 0,35 2,5 -
Mazăre - 150 700 300 0,35 3 -
Linte - 170 600 250 0,35 2 -
Legume
Andive - 1300 50 110 - - 10
Ardei gras - 2500 140 - - 0,2 150
Cartofi noi - 40 110 50 - 1 20
Cartofi vechi - 30 120 100 0,25 1,5 14

101
Castraveţi - 100 45 40 - - 8
Ceapă uscată - 30 70 30 0,1 - 8
Ceapă nouă - 2000 150 40 - 0,5 45
Ciuperci - 40 40 200 - 60 8
Conopidă - 500 100 100 0,2 0,1 50
Dovleac - - 45 70 - - 10
Fasole verde - 500 150 200 0,15 0,5 20
Gulii - 150 75 - - - 50
Hrean - - 20 - - - 100
Lobodă - 100 100 180 - - 60
Mărar - - - - - - -
Mazăre verde - 500 300 250 0,25 1 25
Morcovi - 6000 80 70 0,2 1 7
Napi - 190 60 - - - 20
Păstârnac - 30 120 90 - 0,2 20
Pătrunjel frunz - 5500 140 - - - 200
Praz - - 80 - - - 30
Ridichi iarnă - - 70 30 - - 26
Ridichi lună - - 50 20 - 1 20
Salată verde - 2000 80 120 0,2 0,2 50
Sfeclă roşie - 7000 60 100 0,12 - 10
Spanac - 7000 150 220 0,3 0,8 50
ţelină - 20 35 50 0,2 0,2 10
Tomate - 2500 70 45 0,2 0,3 25
Tomate bulion - 780 40 - - - 20
Usturoi - - - - - - 10
Varză albă - 80 100 80 0,1 0,5 50
Varză murată - - 50 60 0,1 0,3 20
Varză creaţă - 50 130 100 0,1 - 64
Varză roşie - 4000 130 80 0,1 0,3 60
Vinete - 220 70 60 - 0,8 10
Fructe
Afine - 900 - - 0,09 - 14
Agrişe - - 150 - - - 35
Castane - - 220 - - - 20
Caise - 1500 40 80 0,08 - 8
Cireşe - 350 60 60 0,05 0,1 10
Coacăze negr - 250 50 60 - 0,3 200
Fragi - 300 40 50 0,05 0,4 70
Gutui - - 50 50 0,02 - 40
Lamâi - - - - - - 10
Măceşe - 250 50 30 - 0,3 50
Mere - 5000 30 - - - 1000
Mure - 50 45 30 0,25 1 5

102
Pepene galb - 800 30 30 0,05 0,2 15
Pepene roşu - - 30 20 0,04 - 15
Pere - 400 30 - 0,04 - 5
Piersici - 50 60 70 0,05 0,9 5
Portocale - 250 60 40 0,1 - 50
Prune - 450 120 60 0,1 0,3 5
Prune uscate - 1200 150 150 - - 3
Zmeură - 300 25 50 0,09 0,4 30
Struguri - 10 50 20 0,12 0,4 3
Vişine - 100 - - - - 12
Fructe oleaginoase
Alune - - - - - - 3,5
Nuci - 120 50 - - - 9
magium - - - - - - 3
9
3

103