Avasiloaei Anca ; Comunicare Didactic an II, sem II

RECENZIE

PROFESORUL INTRE AUTORITATE SI PUTERE

De Emil Stan

Lucrarea Profesorul intre autoritate si putere, a carui autor este Emil Stan, a
fost publicata in anul 1999, la Editura Teora, Bucuresti, avand un numar de 69 de pagini.
Emil Stan este conferentiar doctor, in prezent directorul Departamentului pentru
Pregatirea Personalului Didactic din cadrul Universitatii Petrol-Gaze, Ploiesti. A urmat
stagii de pregatire si perfectionare in Germania si in Danemarca.
Alte lucrari de specialitate publicate: Vocatia paideica a filosofiei romanesti,
Editura Paideia, Bucuresti, 1999; Teoria si metodologia instruirii, Editura Universitatii
din Ploiesti, Ploiesti, 2000; Cioran. Filosofia ca singuratate, editura Paideia, Bucuresti,
2000; Idei si doctrine pedagogice, Editura Universitatii din Ploiesti, Ploiesti, 2002;
Managementul clasei, Editura Aramis, Bucuresti, 2003; Spatiul public si educatia la
vechii Greci, Editura Institutului European, Iasi, 2003; Pedagogie postmoderna, Editura
Institutului European, Iasi, 2004.
In cartea sa, Profesorul intre autoritate si putere, Emil Stan pune in discutie
problema autoritatii, al carei sens, in zilele noastre, pare a fi din ce in ce mai prost inteles.
Traim intr-o perioada de contestare a autoritatilor, deci de criza, spune autorul.
Primele capitole, introductive, au rolul de a ne familiariza cu situatia actuala a autoritatii
in scolile din Romania, realizandu-se, intr-o prima faza, o comparatie cu modul in care
era perceputa autoritatea inainte de inlaturarea regimului comunist.
Autorul realizeaza apoi o clasificare a tipurilor de autoritate , in functie de tipurile
de control ale profesorilor. Aceste modele au la baza modul de relationare dintre elev si
profesor, precum si gradul de implicare si responsabilitate al fiecaruia in cadrul actului
educativ. Emil Stan evidentiaza, citand o serie de autori, nocivitatea unui stil de control
al clasei de tip autoritar, tiranic, care poate avea adesea ca rezultat o atmosfera de
ostilitate, in care elevii se tem sa faca incercari, scazandu-le increderea in sine. Poate fi
vorba de o atitudine gresita cauzata de conceptia confom careia pofesorul este cel care
trebuie sa domine, intrucat el este detinatorul cunostintelor, al adevarului, deci el
conduce, pentru ca stie mai multe, sau determinata de asumarea unei functii care ii
acorda drepturi nelimitate de decizie si control asupra elevului, deci de o investire
oficiala cu putere in fata careia cel cu grad mai mic sa nu se poata impotrivi.
De asemenea, indiferent de personalitatea profesorului, este importanta atitudinea
acestuia: simpatia lor pentru elevi, bucuria de a preda.
In cel de-al IV-lea capitol, autorul subliniaza importanta implicarii elevului in
propria educatie, el fiind parte activa in negocierea regulilor, a caror incalcare si-o va
asuma, astfel, mai usor. Un bun management al clasei implica stabilirea de reguli clare
acolo unde este nevoie, evitarea celor inutile, eliminarea-pe cat posibil- a celor punitive,
revizuirea lor periodica, schimbarea sau eliminarea lor, atunci cand este cazul. De
asemenea, autorul ne prezinta o imagine a profesorului eficient, asa cum o vad elevii.
Acesta trebuie sa fie capabil sa mentina ordinea, care nu trebuie insa sa se transfome
intr-un regim de disciplina prea aspra si represiva, sa inteleaga punctul de vedere al celui
care invata, ia masuri pozitive atunci cand descopera ca elevii nu progreseaza in mod
adecvat.
Profesorul trebuie sa tina cont si de o serie de diferente interindividuale in
desfasurarea procesului educativ, si sa nu ii defavorizeze pe elevii cu realizai mai
modeste.
Capitolele umatoare releva posibilele cauze ale comportamentului pertubator al
elevului, dar si o serie de modalitati de rezolvare a eventualelor conflicte din clasa.
Cauzele determinand problemele minore de comportament, precum lipsa de concentrae a
atetiei, distragerea de la subiectul lectiei, comiterea de pozneetc., se propun a fi
prevenite mai degraba decat a fi solutionate, in acest scop delimitandu-se cateva modele
de prevenire a situatiilor conflictuale in sala de clasa.
Citandu-l pe G. Brown, Emil Stan propune cateva repere ce trebuie avute in
vedere atunci cand un profesor tine sub observatie o clasa: pozitia elevilor, care atunci
cand sunt atenti, stau cu capul usor aplecat inainte, cu ochii larg deschisi, iar cativa
doritori sa spuna ceva au mainile ridicate, pentru a fi solicitati.
Cateva tehnici la care profesorul poate apela in cazul unor greseli minore, dar
repetate de comportament, sunt prezentate de autor in cuprinsul cartii Profesorul intre
autoritate si putere, pe care eu, personal, le consider a fi eficiente, si pe care le pot
aprecia din prisma experientei mele in cadrul institutional, ca elev, si mai apoi, ca
student.
Acestea sunt: contactul din piviri, cel prin intermediul gesturilor, deplasarea catre
elevul neastamparat, alte mijloace nonverbale (incruntarea, ridicarea sprancenelor,
amenintarea cu degetul, leganarea capului a dezaprobare), invitatia la raspuns.
Emil Stan ne aminteste ca nu exista tehnici infailibile de management si control al clasei,
propunand cateva strategii de rezolvare care vizeaza problemele serioase de
comportament. Acestea sunt: interventia directa, admonestarea elevilor care creeaza
probleme serioase de disciplina (cu voce tare sau intre patru ochi, aceasta din urma fiind
de preferat mai ales in cazul elevilor nonconfomisti), interviul (cel investigativ sau cel
bazat pe relatii de incredere).
In capitolele XII, XIII, si XIV, autorul vobeste despre rolul utilizarii
ecompenselor si pedepselor in managementul clasei, cat si despre momentele optime
utilizarii acestora. Un punct al cartii in care continutul materialului a reusit sa ma
convinga pe deplin asupra veridicitatii sale este cel in care Emil Stan specifica anumite
pedepse care ar trebui sa fie intotdeauna evitate. Autorul nu recomanda utilizarea
activitatii scolare ca pedeapsa, pentru a nu crea asocierea afectiva (cu efecte negative)
intre scoala si pedeapsa. De asemenea, sunt de evitat mijloacele psihologice de pedeapsa
(de genul: citica severa a persoanei, idiculizarea elevului, sarcasmul); nu sunt
ecomandabile acele sanctiuni care fac apel la procedee dureroase; nu este recomandata
trimiterea unui elev aflat in culpa la director decat in cazui deosebite, deoarece acest
lucru slabeste considerabil autoritatea pofesoului; trebuie evitata izgonirea elevului din
clasa. Daca este necesara izolarea, ar fi bine ca aceasta sa fie pusa in practica in sala de
clasa.
 O problematica importanta asupra careia se opreste atentia autorului este cea
referitoare la acele momente dificile ale lectiei, cum ar fi inceputul acesteia, tranzitia de
la o secventa de lectie la alta, si care pot sa ridice probleme, in special profesorilor tineri,
si pentru prevenirea carora fiind redate cateva sugestii foarte utile.
Prin intermediul cartii Profesorul intre autoritate si putere, Emil Stan a reusit sa
evidentieze, intr-un mod clar si concis, faptul ca autoritatea nu trebuie acceptata si
inteleasa ca masura extrema de forta, de care detinatorul puterii, profesorul, are dreptul
incontestabil sa abuzeze, ci ca o atitudine fireasca, de ascultare activa din partea elevilor,
care sa decurga dintr-un respect si apreciere reciproce.