Sunteți pe pagina 1din 2

Identificarea posibilelor cauze ale

mannifestarii balbismului la copii

Balbismul sau balbaiala este o tulburare functional motorie, in carefluenta normala a


vorbirii este intrerupta de repetitii frecvente sau prelungirea unor sunete, silabe sau cuvinte
sau de inabilitatea individului de a pronunta cuvantul. Intreruperile in vorbire pot fi insotite de
clipiri frecvente ale ochilor, tremuraturi ale buzelor sau ale mandibulei sau alte
comportamente care arata incercarea persoanei de a vorbi.

Este important de asemenea ca parintii sa nu adauge si mai mult stres asupra copiilor lor,
atunci cand acestia incearca sa se exprime verbal, atragand atentia asupra problemei pe care o
au.

Semnele si simptomele balbaielii


Semnele si simptomele balbismului sunt:

- dificultatea in inceperea unei fraze sau propozitii;


- ezitarea in emiterea unor zgomote;
- repetarea unui sunet, cuvant sau silabe;
- prelungirea unor zgomote;
- inlocuirea unor cuvinte mai dificile cu altele;
- clipitul frecvent, tremuratul buzelor si al barbiei, atunci cand persoana respectiva incearca sa
vorbeasca.

Alte semne prezente in balbaiala mai sunt: bataia din picior, folosirea de interjectii, cum ar fi
''hmm'' sau "aha", folosite mai frecvent atunci cand se incearca evitarea altui sunet, unele
persoane lasand impresia ca raman fara aer atunci cand vorbesc. Majoritatea copiilor prezinta
aceasta afectiune in perioada de crestere, dar pe parcurs, ea dispare.

Cauzele si factorii de risc in balbaiala


Expertii nu pot spune cu exactitate care sunt cauzele balbaielii. Se cunoaste faptul ca
persoanele care sufera de balbaiala probabil au o ruda apropiata care sufera de aceeasi
afectiune, balbismul fiind o afectiune ereditara. Exista unii factori care pot influenta
dezvoltarea balbaielii, cum ar fi: stresul, jena,presiunea, etc. S-a demonstrat ca acesti factori
nu fac altceva decat sa inrautateasca conditia unei persoane care sufera de balbaiala, fara a
avea rol in determinarea acestei boli.

Balbaiala mai apare atunci cand semnalele dintre creier, nervii vorbirii si muschi nu
functioneaza corespunzator. S-a demonstrat de asemenea capersoanele de sex masculin sunt
mai predispuse la aceasta afectiune decat cele de sex feminin.

Evolutia si complicatiile balbaielii


Balbismul nu presupune o evolutie cu implicatie medicala ci mai mult una cu implicatie
sociala. Persoanele care sufera de aceasta afectiune pot avea ca si complicatii probleme grave
de ordin social, datorate temerii exagerate de a vorbi si a se exprima in public.

Stabilirea diagnosticului balbaielii


Diagnosticul acestei afectiuni este unul evident tuturor in faza incipienta, unele aspecte
nefiind insa chiar atat de evidente pe parcursul dezvoltarii bolii. Simptomele evidente cum
ar fi: dificultate in exprimarea unor cuvinte sau sunete, folosirea excesiva a interjectiilor,
pauza intre cuvinte, prelungirea sunetelor, ne orienteaza spre un diagnostic prezumtiv de
balbism. Pentru a avea insa un diagnostic definitiv, pacientul trebuie consultat de un medic
logoped.Consultul specialistului are o mare importanta in tratarea ulterioara corecta a
balbismului.

Tratamentul balbaileii
Exista mai multe metodee posibile pentru tratamentul balbaielii. Cauzele care apar precoce
se trateaza de la sine in timp. In cazurile in care afectiunea persista este indicata o terapie prin
vorbire, care poate fi foarte utila. S-a incercat implementarea unei terapii medicamentoase
pentru balbaiala, insa s-a dovedit a fi nefolositoare.

Terapia prin vorbire poate fi utila in urmatoarele situatii: balbaiala este prezenta de mai mult
de 9-12 luni, apare la un copil si familia lui este foarte rusinata de inabilitatea copilului de a se
exprima normal. Un ajutor suplimentar in tratarea aceste boli poate consta in familie si
prieteni, care pot ajuta persoana cu aceasta afectiune oferindu-i un timp mai lung pentru a se
exprima, folosind un ton cald si un ritm lent intr-o conversatie si evitarea pe cat posibil a
situatiilor stresante in care ar putea fi pus bolnavul.

Cu totii avem "capacitatea'' sa ne balbaim daca suntem intr-o situatie care aduce multa
presiune asupra noastra. Acest lucru se poate intampla in timpul unui interogatoriu foarte
stresant, in timpul unui examen, de aceea trebuie sa incercam pe cat posibil sa intelegem
persoanele cu aceasta afectiune si in acelasi timp sa le ajutam daca putem, in niciun caz sa le
facem sa se simta si mai jenate de situatia in care se afla.