Hard power

Cuprins

1.Introducere.3

2.Definirea conceptului de putere.3

3.Caracteristicile puterii internaionale.6

a) Caracterul dual.7
b) Caracterul relational.7
c) Caracterul altruist.....8
d) Caracterul contextual8

4.Modele ale puterii n relaiile internaionale9

 a) Behavioural Power/Resources Power............................9
b) Hard Power i Soft Power.............................................10

5.Echilibrul puterii n teoria i practica internaional13

6.Concluzii...14

1.Introducere

Tema central a acestei lucrri este puterea politic ,evolutia i importana acesteia n cadrul
relaiilor internaionale i a teorilor relaiilor internaionale.Puterea este unul dintre conceptele cheie ale
relaiilor internaionale, n jurul cruia s-au conturat numeroase definiii i accepiuni.

Puterea se afl n epicentrul sistemului internaional. Concepte precum puteri regionale, mari puteri,
superputeri sau hiperputeri fac parte din limbajul de zi cu zi. Comportamentul fiecrui stat ct i dinamica
sistemului internaional si au izvorul n structura i distribuia puterii mondiale . Puterea reprezint o
realitate multidimensionala, ntruct se manifesta att ca obiectiv ct i ca instrument al statelor.

Astfel, am prezentat concepia lui Robert Dahl, conform creia puterea este capacitatea unui actor de a
determina un alt actor s ntreprind o aciune pe care n mod obinuit nu ar face-o.O alt abordare asupra
creia am insistat este cea a lui Hans Morgenthau, ilustru reprezentat al realismului n teorile relaiilor
internaionale. Acesta pune accentual pe puterea politic astatelor din sistemul internaional, considernd
maximizarea acesteia scopul final al tuturor statelor. De asemenea, Morgenthau face patru distincii
eseniale pentru definirea puterii, ntre putere i influen, ntre putere i for, ntre puterea utilizabil i
puterea inutulizabil i ntre puterea legitim i puterea nelegitim. Nu n ultimul rnd, am prezentat
distincia dintre soft power i hard power, din viziunea autorilor Joseph Nye i Robert Keohane am analizat
problema puterii n cadrul celor mai importante teorii ale relaiilor internaionale. Cu alte cuvinte, am
prezentat perspectiva liberal i cea realist asupra puterii politice.

2. Definirea puterii n relaiile internaionale

Puterea reprezint un concept central n relaiile internaionale, dar i un instrument fundamental

de analiz n tiintele politice i sociale. Definirea puterii s-a dovedit o sarcin extrem de dificil, ntruct
este un concept multidimensional, cu sensuri multiple i uneori eluzive. Ca urmare, exist o multitudine de
opinii referitoare la ce este puterea i cum poate fi ea masurata. Puterea a fost studiata nca din zorii istoriei
cunoscute. Platon, Aristotel, Sun Tze, Confucius, Machiavelli, Thomas Hobbes, Montesqieu si alte sute de
autori prestigiosi au abordat, fiecare din unghiul civilizaiei i vremurilor crora le aparineau, diversele
aspecte i forme ale puterii. Unii o vd ca fiind relaional, n sensul c A l influeneaz pe B, alii ca fiind
comportamentala, n sensul unui continuum de mijloace de aciune, mergnd de la atractivitate, convingere,
plat, coerciie. Unii insist asupra puterii dat de resursele deinute, adica asupra puterii poteniale, ca un
concept mai larg, care include dimensiunile militar, economic, social si psihologic a unui stat, alii
asupra efectelor exercitrii puterii i condiiilor n care exercitarea puterii este ncununat de succes. Puterea
potentiala rezultata din deinerea unei cantiti oarecare de resurse este un concept clar, intuitiv i
cuantificabil. Mai dificil de definit si de cuprins ntr-un model teoretic este puterea exercitat, pentru c ea
este rezultatul mai multor categorii de factori: resursele de putere, capacitatea interna a unui stat de
transformare a acestor resurse n putere, conjunctura n care se exercit, caracteristicile subiectului asupra
caruia se exercit (caracterul relational) s.a. Aceasta este principala dificultate n definirea puterii: extrema
complexitate pe care i-o confera specificul sau relaional, a aplicarii contextuale, a varietii coninutului, a
diversitii mecanismelor de aciune, a condiionalitilor de eficient.

Una dintre abordrile cele mai complete ale conceptului de putere, este cea a politologului american
Rudolph Rummel1. Acesta analizeaz puterea, conflictul i cooperarea din punct de vedere sociologic i
extrapoleaza concluziile la nivelul puterii i razboiului n relaiile internaionale. Rummel pornete de la
premisa c puterea este capacitatea de a produce efecte i face o diferena clar ntre puterea potenial i

1 Rudolph Rummel - "Undestanding Conflict and War. Vol. 2: The Conflict Helix", Cap. 21: The Family
of Power
puterea exercitat. n opinia lui aceasta diferent const n distincia dintre capacitatea de a exercita puterea
i resursele deinute pentru a o putea exercita cu succes, adica ntre o potenialitate i o realitate. Rummel
investigheaz trei aspecte ale puterii exercitate: motivaiile, mecanismele i formele exercitrii puterii i
propune o ecuaie a puterii, ecuaie capabil s ofere cheia transpunerii resurselor n efecte ale puterii.

n opinia lui Rummel, formele prin care se exercita puterea sunt (cu exemple din sfera relatiilor
internationale):

- Puterea neutr: capacitatea unui individ/entitati de a produce efecte neintenionat, prin simplul
fapt al existenei sau activitaii sale (ex. ziua nationala a unui stat determina actiuni de felicitare din
partea autoritatilor altor state)

- Puterea n sine: capacitatea de a produce intenionat efecte n mediul n

care funcioneaz/exist un individ/entitate (ex. capacitatea Ucrainei de a executa lucrarile de
amenajare a canalului Bstroe)

- Puterea fizic: capacitatea existenta de a afecta intentionat integritatea unui individ/entitati (ex.
existenta de baze militare americane n Asia de Nord Est). n sfera relatiilor internationale, puterea
fizica este totuna cu puterea militara.

- Fora: capacitatea utilizat de a afecta intenionat integritatea sau interesele unei entiti,
mpotriva voinei acesteia (ex. atacul de la Pearl Harbour). n sfera relaiilor internaionale fora
provine din exercitarea puterii militare, dar si a puterii economice (ex. embargoul impus Cubei
castriste de catre SUA este o manifestare de forta)

Rummel propune i o ecuatie a puterii, care inter-relaioneaz capaciti, interese i voint. Capacitile se
refer la resurse i la posibila lor contribuie la succesul unor interese manifestate de un individ/entitate
pentru a obine anumite efecte. Interesele sunt legate n principal de scopurile unui individ/entitate, iar
voina de taria dorintei sale de a-i atinge acele scopuri. Privit dinspre captul opus, voina exprim ct de
hotart este un individ/entitate sa-i utilizeze capacitile pentru atingerea unor scopuri precise. Astfel,
ecuaia puterii lui Rummel este:

Ps = Cs x Is x Vs

unde Cs reprezint capacitile unui individ/entiti disponibile pentru atingerea scopului s, Is este interesul
acestuia pentru atingerea lui, iar Vs reprezint puterea voinei sale de a atinge scopul s.

Relaia ntre factorii acestei ecuatii este multiplicativ, ntruct daca unul dintre ei este nul, atunci
puterea de a atinge scopul s este nul. De exemplu, orict de puternic ar fi un stat, daca el nu are interes s
ocupe un teritoriu al unui stat orict de slab fa de el, sau, daca ar avea un interes serios pentru ocuparea
acelui teritoriu, dar nu considera ca merit efortul - adic, dac nu are voina necesara - atunci puterea lui
este redus. Invers nsa, statul slab pentru care deinerea teritoriului este vital i care are voina de a merge
pna la capt pentru pastrarea lui, se poate dovedi mai puternic dect marea putere care l amenin i i
poate atinge scopul de a-i pastra n continuare teritoriul ipotetic disputat. n concluzie, pentru a avea
puterea de a reui ceva, trebuie ca un stat sa aiba n mod egal capaciti, interese i voin.

n "Theory of Social & Economic Organization", Max Weber face o distincie extrem de important
ntre "putere" i "autoritate": autoritatea este puterea exercitat legitim. Din perspectiva weberian, marea
problem a puterii n relaiile internaionale este faptul c sistemul internaional, datorit caracterului su
anarhic, nu confer autoritate dect ntr-o masur redus. n lipsa unui mecanism de legitimare autentic a
puterii n sistem, statele accept autoritatea unei mari puteri din alte motive dect legitimitatea: din frica,
din interes, din admiraie. Aceast autoritate este temporar, fiind "acceptat", doar atta vreme ct exist
frica, interesul sau admiratia.

Hans Morgenthau2, afirma c puterea este o relatie psihologica ntre cei care exercita puterea i cei
asupra crora este exercitat. Pentru Morgenthau, cei care exercit puterea influeneaza deciziile celor care
au mai puina putere. Cei slabi accept situaia fie pentru ca asteapt unele foloase, fie din team, fie din
respect pentru indivizii sau instiutiile care exercit puterea.

Realitii structurali precum Kenneth Waltz3 si John Mearsheimer4 concluzioneaz c structura

sistemului, caracterizat de anarhia rezultat din absena unei autoriti superioare care s oblige statele s
respecte regulile jocului, de comportamentul statelor care urmresc n primul rnd supravieuirea n sistem,
de incertitudinea privind inteniile celorlali, de capacitatea ofensiv inerent a oricrei structuri militare,
oblig statele la sporirea puterii proprii i la urmarire atent a balanei de putere din sistem, intind
hegemonia ca scop final. Acesta a fost raionamentul Franei napoleoniene, al Germaniei wilhelmiene i
apoi naziste, ri care n diverse momente ale istoriei ultimelor dou secole au cutat s obina hegemonia
european, dar au euat.

n fine, o pleiada de cercetatori precum Ray Cline, Klaus Knorr, Wilhelm Fucks, Asley Tellis,
Huang Sonfeng prefer abordarea calcului cifrelor i definesc un set de variabile reprezentnd surse de
putere, care, maximizate, asigur predominanta n sistem. n lipsa confruntarilor directe de putere, adic a
razboaielor ntre marile puteri, dar cu teama/speranta ca balana de putere se va putea schimba, statele

2 Hans Morgenthau - "Politics Among Nations: The Struggle for Power", pp. 192 - 208
3 Kenneth Waltz - "Teoria Politicii Internationale", Cap. 6-7

4 John Mearsheimer- "Tragedia politicii de forta", Cap. 2

puternice sunt preocupate sa-i mbunateasca resursele care pot spori puterea i s calculeze care dintre
aceste resurse conteaz mai mult ntr-o viitoare confruntare calda sau rece. De aici s-au nascut o serie de
modele matematico-statistice, care pornind de la nvamintele istoriei, prescriu soluii cantitative de sporire
a puterii poteniale a unui stat, stat vazut ca resources box. Se admite totui c masurarea puterii este extrem
de dificil, daca nu imposibil, tiina neoferind nca instrumente i modele teoretice suficient de rafinate.
Dintre multele viziuni posibile n definirea puterii n relatiile internationale, am ales-o pe cea care pare s
descrie cel mai bine caracterul relaional i contextual al puterii:

Puterea reprezint capacitatea unui actor internaional de a influena comportamentul altor actori
interntionali pentru a-i determina s ndeplineasc sau s nu ndeplineasc unele aciuni, n conformitate
cu interesele i obiectivele acelui actor interntional care exercit puterea.

3. Caracteristicile puterii n relaiile internaionale

Puterea n afacerile internationale, are unele caracteristici care o diferentiaza de alte forme de putere
care se manifesta n domeniul politic si social. ntre acestea se afla caracterul dual, caracterul altruist, cel
relational si cel contextual.

3.1. Caracterul dual al puterii

n relatiile internationale, puterea are un caracter dual: reprezinta un mijloc n vederea atingerii unui
scop si, totodata, un scop n sine. Puterea ca scop n sine nseamna detinerea ct mai multor resurse militare,
economice, tehnologice, diplomatice etc., adica un potential de putere ct mai mare. Puterea ca mijloc de
atingere a unui scop, reprezinta utilizarea efectiva a acestor resurse, acestui potential pentru obtinerea
rezultatului dorit.

De aici rezulta ca, n relatiile internationale, puterea are cel putin doua aspecte: potentialul de putere
al unui stat si manifestarea de putere a statului respectiv. Puterea potentiala, orict de mare ar fi ea, nu
conteaza n sistem dect daca produce efecte. Spre exemplu, n primii ani ai ambelor razboaie mondiale,
considerabila putere potentiala a Statelor Unite nu a mpiedicat Germania wilhelmiana si apoi Germania
nazista sa declanseze razboaiele mondiale sau Japonia Imperiala sa se extinda n Asia de Nord Est, atta
vreme ct nu s-a manifestat ca putere. Sporirea resurselor de putere, deci a puterii potentiale a unui stat,
reprezinta un scop n sine, n vreme ce exercitarea puterii, adica puterea ca manifestare, reprezinta un mijloc
n vederea atingerii unui scop. Se poate afirma ca puterea este instrumentul principal si obiectivul suprem
al ntregului proces politic, fie el intern, fie extern.

3.2. Caracterul altruist al puterii n relatiile internationale

 Sistemul international de state este anarhic, dar nu haotic, irational, iar structura mondiala de putere
nu este amorfa, neutra. Dimpotriva, este o structura ierarhizata, hegemonica, cu un centru dezvoltat la
nivelul caruia se concentreaza decizia si care are relatii asimetrice cu restul sistemului. Istoria arata ca
sistemul relatiilor internationale a functionat ntotdeauna ca o structura hegemonica de putere, sau a tins
catre o situatie de hegemonie. Cele mai stabile perioade din istoria moderna a relatiilor internationale au
fost acelea n care hegemonia nu era pusa n discutie. A fost cazul Concertului de putere European din
secolul al XIX-lea cu preeminenta quasi-hegemonica a Marii Britanii. A fost cazul Razboiului Rece, cu
structura sa hegemonica bipolara. Este cazul acestor ani de nceput de secol, cu hiperputerea americana.
Dimpotriva, cele mai instabile si sngeroase perioade au fost cele n care hegemonia a putut fi pusa n
discutie, spre exemplu, de Franta Napoleoniana, de Germania Wilhelmiana, Japonia Imperiala sau de
Germania nazista.

Am putea fi tentati sa privim puterea cu atributele sale hegemonice doar n termeni negativi,
raportndu-ne doar la latura egoista a puterii. Trebuie notat nsa, ca un stat care se bucura de privilegiul
puterii, ndeplineste totodata si unele functii n beneficiul sistemului mondial, precum acoperirea de
securitate pe care a asigurat-o n secolul al XIX-lea Marea Britanie n Asia de Sud si n Orientul ndepartat
sau cea pe care SUA o asigura de aproape 6 decenii n Europa, Asia de Nord Est si, dupa 2001, n Asia
Centrala. Astfel o putere hegemonica are, pe lnga dimensiunea egoista, si o componenta altruista.

Istoria ultimelor doua secole demonstreaza ca puterea, att n manifestarile sale pozitive -
conservarea stabilitatii si securitatii sistemului international, adncirea institutionalizarii, largirea
domeniului reglementarii internationale etc., ct si negative -coercitia, amenintarea cu razboiul, santajul
s.a., reprezinta un ingredient permanent al relatiilor internationale. Trebuie subliniat nca o data ca puterea,
ca atribut esential al statelor-natiune, unitatile componente ale sistemului international, este n primul rnd
un concept al paradigmei realiste. ntreaga teorie realista se nvrte n jurul manifestarilor de putere,
esentiale att pentru latura descriptiva ct si pentru cea prescriptiva a paradigmei realiste.

3.3. Caracterul relaional al puterii

Precum n orice comunitate si n sistemul international de state, puterea este un ingredient al

relatiilor dintre partile componente ale sistemului, adica dintre state. Puterea unui stat este relevanta
numai daca ea si gaseste utilitatea n relatiile cu celelalte state. n general, manifestarile de putere nu
sunt bidirectionale, ci produc efecte dinspre cel puternic spre cel slab. Un actor puternic poate forta sau
influenta un actor mai putin puternic sa-si schimbe politica. si acest actor mai putin puternic poate, la
rndul sau, sa forteze un actor slab sa-si schimbe obiectivele. Indirect, actorul puternic si poate impune
vointa asupra politicii actorului slab. Invers nsa, statul slab nu este capabil sa determine schimbarea
 obiectivelor statului mai putin puternic si nici acesta din urma nu are instrumentele care sa i permita
sa schimbe politica statului puternic.

Caracterul autarhic al unor state aduc distorsiuni severe procesului de exercitare a puterii n relatiile
internationale. Lipsa unor relatii normale cu celelalte state - spre exemplu, izolarea Coreei de Nord si
Iranului - ridica probleme serioase de securitate pentru sistemul international din cauza amenintarii ca
aceste state sa ajunga n posesia armelor de distrugere n masa. Desi, practic toate statele sunt ngrijorate de
perspectiva ca aceste state sa ajunga n posesia unui asemenea arsenal, din cauza precaritatii relatiilor cu
aceste doua tari, nu se pot aplica mecanismele uzuale practicii internationale actuale pentru a gestiona
amenintarea. Daca sistemul de relatii internationale ale acestor doua tari ar fi fost cel uzual, regulile
exercitiului de putere din sistemul international ar fi mpiedicat proliferarea, asa cum s-a ntmplat cu alte
state care au dorit sa se doteze cu arma nucleara

3.4. Caracterul contextual

Pe lnga caracterul relational, puterea are si un pronuntat caracter contextual, ntruct se

manifesta diferit n contexte diferite. Puterea ca manifestare este orice, numai o constanta universala
nu! Cineva, individ sau stat, care se dovedeste puternic ntr-o situatie, poate fi lipsit de putere n alta.
Aspectul relational simplu al puterii este complicat la infinit de caracterul contextual al manifestarii
puterii. Contextul n care este utilizata puterea poate face ca un parametru al puterii sa aiba o mai mare
relevanta dect altul, sau sa nu aiba nici o relevanta. Detinerea unei puteri militare sau economice
superioare este adeseori insuficienta. Istoria nu este ntotdeauna de partea marilor divizii sau a
buzunarelor adnci.

Acelasi aspect contextual face sa nu existe o relatie de proportionalitate ntre puterea potentiala si
puterea manifestata ca efecte. Puterea potentiala a unui stat, orict de mare ar fi ea, se poate dovedi
incapabila sa obtina rezultatul dorit. De exemplu, America nu a putut ndeparta regimul castrist din Cuba
aflata la 100 de mile de tarmul sau, dar a cstigat Razboiul Rece ntr-o competitie cu Uniunea Sovietica,
incomparabil mai puternica dect Cuba, n termeni de putere potentiala.

4.Modele ale puterii n relaiile internaionale

4.1 Behavioural Power/Resources Power

Asa cum am evocat deja, majoritatea cercetatorilor sunt de acord ca puterea n relatiile
internationale poate fi abordata din doua unghiuri complementare: potentialul de putere si manifestarea de
putere. Prin populatia sa, prin avutie, suprafata, bogatia subsolului, arsenalul militar s.a A doua dimensiune
a puterii n relatiile internationale este reprezentata de efectele exercitarii puterii, puterea manifestata, adica
rezultatele obtinute prin exercitarea puterii n sistem. Un stat poate avea o putere potentiala uriasa, dar poate
esua n obtinerea rezultatelor dorite. Un exemplu este esecul usturator nregistrat n Aprilie 1961 de Statele
Unite n Golful Porcilor din Cuba, n ciuda unei utilizarii unor resurse considerabile si a planificarii atente,
dar neinspirat5. Puterea manifestata nu poate fi evaluata dect a posteriori, dupa consumarea exercitarii
puterii

Puterea coercitiva (hard power) se materializeaza pe principiul "morcovului si batului" pentru a-i
determina pe ceilalti sa faca ceea ce nu aveau de gnd sa faca. n schimb, puterea de cooptare (soft power)
urmareste sa-ti cstigi prieteni si sa-ti influentezi dusmanii prin abilitatea de a-i determina pe altii sa
urmareasca de buna voie rezultatele pe care le doresti. Evident, puterea soft este mult mai ieftina si n plus,
mai eficienta, ntruct nu strneste adversitate.

Pentru exercitarea laturii de comanda (hard) si de cooptare (soft) a puterii ca manifestare

(Behavioural Power) sunt necesare unele resurse definite. Forta militara sau economica este, n general,
legata de puterea coercitiva (hard power), n vreme ce atractivitatea propriei culturi sau stapnirea
mecanismelor si tehnologiilor menite sa disemineze unele informatii persuasive, sunt legate de puterea de
cooptare (soft power). Un exemplu cunoscut de utilizare eficienta a soft power este cinematografia
americana, care a promovat si promoveaza cu remarcabil succes valorile SUA, determinnd un
comportament favorabil intereselor americane nu numai n Europa Centrala si de Est, ci chiar si state cu o
civilizatie de lunga traditie din Europa Occidentala.

Resource Power, puterea ca resurse, este cea de-a doua fateta a puterii identificata de Joseph Nye
Jr. si se refera la instrumentele pe care se sprijina puterea privita ca potentialitate. Resource
Power reprezinta posesia resurselor si atributelor asociate uzual cu abilitatea de a obtine rezultatele dorite
- populatie, avutie, tehnologie, suprafata, resurse minerale etc. Din acest punct de vedere, statele
reprezinta Resource Power ca o masura a puterii percepute sau a puterii ca potential. n opinia lui Joseph
Nye6, deoarece abilitatea de a-i controla pe altii este adesea asociata cu posesia anumitor resurse, liderii
politici definesc n mod obisnuit puterea ca posesia resurselor necesare. Avantajul acestei definitii este ca
transforma puterea n ceva concret, cuantificabil si predictibil, ceea ce nu ofera definirea puterii ca
manifestare (Behavioural Power).

4.2. Hard Power i Soft Power

Ulterior, n "The Paradox of American Power: Why the World's Only Superpower Can't Go It
Alone" si n "Soft Power: The Means to Succes in World Politics", Joseph Nye, adnceste aceste concepte.
Nye clasifica puterea ca manifestare n trei categorii general, constatnd ca, pentru a putea obtine rezultatele

5 http://www.u-s-history.com/pages/h1765.html
6 Joseph Nye Jr. - "Bound to lead: The Changing Nature of American Power", p. 26
dorite poti: 1) fie sa constrngi prin amenintari, 2) fie sa convingi prin recompensa, 3) fie sa cooptezi
oamenii sa-si doreasca acelasi lucru cu tine. Primele doua categorii reprezintahard power, a treia este soft
power. Societatea informationala n care traim astazi a facut ca eficienta soft power-ului sa sporeasca
spectaculos, datorita scaderii costurilor comunicatiilor si vitezei cu care se propaga informatia. Din punctul
de vedere al celui care exercita puterea, este evident mai eficient si mai ieftin sa obtina rezultatele dorite
prin soft power, dect prin hard power. Mai mult dect att, detinerea unei puteri militare sau economice
superioare nu este suficienta. "Istoria nu a fost ntotdeauna de partea marilor divizii sau a buzunarelor
adnci. Jucatorul de poker cu cea mai buna mna, nu ia ntotdeauna potul", afirma Nye[17]. Hard
power, puterea coercitiva, se bazeaza pe forta militara si cea economica a unui actor international, precum
si pe toate celelalte resurse materiale ale puterii si asigura securitatea sa vitala, fizica si economica.
Efectele hard power se materializeaza prin principiul "morcovului si batului", coercitie sau recompensa,
pentru a-i determina pe ceilalti sa faca ceea ce nu aveau de gnd sa faca, sau sa nu faca ceea ce intentionau
sa faca.

Forta militara continua sa ramna un factor major al puterii asa cum demonstreaza evenimentele
recente din Irak si Afganistan, dar si din Georgia. Nye compara gruparile teroriste moderne cu piratii care
au actionat adeseori cu mandat mpotriva unor adversari ai statelor comanditare, pna la suprimarea lor de
catre marina britanica n secolul al XIX-lea. Forta economica,tinnd tot de hard power - posibilitatea de a
"cumpara" o atitudine favorabila propriilor interese - are o influenta sporita n situatia n care interesele
economice capata o importanta din ce n ce mai mare pentru statele moderne. Adeseori, o moneda puternica
poate proiecta la distanta puterea mult mai eficient dect prin transportarea de oameni si materiale. n opinia
lui Joseph Nye, consolidarea factorilor hard power trebuie sa reprezinte principala preocupare a politicii
externe a Statelor Unite, ntruct doarhard power are capacitatea de a asigura securitatea fizica si economica
a unui stat, securitate fara de care componenta soft power este inutila.

Soft power este capacitatea unui actor de a-i determina pe altii sa-si doreasca ceea ce si doreste si
el, de a-i co-opta n loc de a-i constrnge. Puterea de cooptare urmareste cstigarea prieteniei si atenuarea
adversitatii prin abilitatea de a-i atrage pe altii sa urmareasca aceleasi rezultate cu cele care corespund
interesului tau national. Soft power-ul unui stat sporeste atunci cnd politicile sale publice sunt considerate
legitime de catre alte state. Soft Power reprezinta forta culturala, ideologica si institutionala a unui stat.
Include propaganda, dar este considerabil mai complexa dect actiunile clasice legate de promovarea
imaginii, obtinerea unei popularitati efemere sau de Public Relations. Soft power are drept obiectiv
adoptarea unor institutii si asumarea unor credinte si valori care conduc la o agenda comuna si creeaza un
cadru favorabil pentru dezbatere. Mai mult dect simpla influentare sau persuasiune, soft power reprezinta
abilitatea de a-i atrage, de a-i ispiti pe ceilalti, ceea ce are drept efect acceptarea sau dorinta de a imita,
favoriznd preluarea initiativei. Cele mai importante elemente de exercitare a soft powersunt valorile
exprimate de cultura nationala, politicile si institutiile interne si comportamentul pe arena internationala.

Statele Unite se bucura de un urias soft power n relatia cu Europa si o parte din Asia. Acest soft
power are radacini istorice adnci, mergnd pna la Primul Razboi Mondial, ntruct Statele Unite sunt
percepute de catre europeni ca cele care i-au protejat de agresivitatea Germaniei wilhelmiene, de atrocitatile
nazismului sau de pericolul mortal al caderii Occidentului sub influenta Uniunii Sovietice. Valorile politice
americane au influentat Europa dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, inclusiv n spatele Cortinei de Fier,
prin Radio Europa Libera sau Vocea Americii. Prabusirea sistemului comunist de tip sovietic si adoptarea
benevola, rapida si fara rezerve, a modelului de societate democratica si liberala de catre toate statele din
n Europa Centrala si de Est a fost n buna masura rezultatul soft power-ului Americii. Un exemplu cunoscut
de utilizare eficienta a soft power este cinematografia americana, care a promovat cu remarcabil succes
valorile SUA, determinnd un comportament favorabil intereselor americane nu numai n Europa, dar si
Orientul ndepartat. Adoptarea de catre Japonia si Coreea de Sud a modelului democratic si liberal american
s-a facut pe o matrice culturala si ideologica substantial diferita de traditia europeana. n anii din urma, alte
posturi de radio si televiziune i sustin si stimuleaza pe cetatenii Iranului, Chinei, Afganistanului care au
mbratisat valorile economice si politice occidentale. Soft power-ul este o conditie obligatorie a succesului
razboiului mpotriva terorismului, pentru ca necesita cooperarea benevola a altor oameni, institutii si
natiuni.

Soft power emana att de la leadership-ul unui stat, de la structurile oficiale ale puterii, dar si de la
societate n ansamblul ei: indivizi, agentii, oameni de stiinta, oameni de afaceri, artisti, sportivi s.a.
Aroganta, indiferenta la opinia altora, promovarea agresiva a propriului interes sunt mijloace sigure de
subminare a soft power. Organizatii internationale precum ONU, OSCE, Organizatia Mondiala a
Comertului, diferite ONG-uri, organizatii profesionale sau diverse religii se sprijina n mare masura pe
influente de tip soft power.

Un exemplu de actor international cu o componenta uriasa de soft power este Uniunea Europeana.
UE a reusit sa determine unele natiuni sa-si modifice credinte altadata sustinute cu ardoare si sa transforme
n prietenie adversitatea seculara a unor state. Sistemele legislative si de guvernare sunt modificate,
barierele protectioniste fata de producatorii din alte state sunt ndepartate de buna voie, doar pentru a
satisface cerintele integrarii n Uniunea Europeana. Soft power permite statelor mici si chiar actorilor non-
statali sa atinga obiective care sunt mult peste capacitatile lor de tip hard power. State mijlocii, cu hard
power redus, precum Olanda sau Canada, au un cuvnt respectat pe arena internationala datorita exercitarii
de soft power prin ajutoarele economice acordate sau prin activitati de peacekeeping. Revolutia din
domeniul informatiei si comunicatiilor permite cu larghete actorilor minori sa beneficieze de tehnologia
moderna pentru a genera fluxuri financiare si de sprijin public. Soft power devine si mai importanta n
conditiile dezvoltarii societatii informationale, cnd informatiile si ideile circula mult mai rapid si n
rndurile unor populatii din ce n ce mai numeroase, provocnd efecte adnci n societate. n plus, asa cum
am mai spus, soft power este mult mai ieftina dect hard power si n plus, mai eficienta, ntruct nu
strneste adversitate.

Pe de alta parte, se pot semnala abuzuri n utilizarea soft power. Unele corporatii multinationale nu
au ezitat sa utilizeze practici incorecte de business, iar diverse ONG -uri au abuzat de instrumentele soft
power. Mai mult, soft power-ul poate scapa de sub control, ntorcndu-se mpotriva celui care a vrut sa-l
utilizeze pentru a obtine un anumit rezultat.

Hard power si soft power se ntrepatrund n modalitati complexe. Exercitarea unui tip de putere
poate amplifica sau, dimpotriva, anula efectele celuilalt tip de putere aplicata. Obiectivele specifice cer
forme diferite fata de obiectivele generale. Scopurile specifice depind n general de hard power, n vreme
ce scopurile cu caracter general se ating mai eficient prin soft power. Spre exemplu, este mai usor sa-i atragi
pe oameni catre democratie, dect sa-i fortezi sa se comporte democrati7. n schimb, forta militara poate
consolida aliante favorabile..

Nye mai subliniaza un aspect interesant: influenta formelor diferite de putere variaza functie de
tipul statului asupra caruia se exercita puterea. Soft power se poate dovedi mai eficienta n state moderne
dect n state pre-industriale despotice precum n Africa sau Orientul Apropiat sau n state recent
industrializate, precum China sau India.

n concluzie, n lumea moderna, doar utilizarea hard power - putere militara sau economica - nu
garanteaza succesul. Totusi, hard power-ul este necesar atunci trebuie respins un atac, pazite granitele sau
protejati aliatii. Hard power-ul asigura securitatea fizica si suportul economic pentru toate cele. Acesti
factori de putere trebuie nca sa predomine n preocuparile de politica externa ale statelor.

5.Echilibrul puterii n teoria i practica relaiilor internaionale

Pn la Pacea Westfalic (1648), sistemul de state europene se confrunta cu aspiraiile medievale ctre
universalitate ale Imperiului Roman i ale Bisericii Catolice, ntruchipate de Sfntul mprat Romano-
German. ns Rzboiul de 30 de ani, purtat n interiorul Imperiului ntre catolici i protestani (i mai apoi
francezi), a determinat prbuirea sa i apariia unei noi ordini n sistemul internaional.

Noile state-naiuni i-au condus politica extern n baza unui concept mai nti practicat i abia apoi
teoretizat: echilibrul de putere. Conform acestuia, ori de cte ori un stat i sporea puterea i devenea

7 Joseph Nye Jr. - "Soft Power", p.67

amenintor, celelalte state se coalizau, crend aliane de contrabalansare i subminnd ambiiile
hegemonice ale statului puternic. Echilibrul, care nsemna pace, se realiza prin diferite mijloace, de la rzboi
la diplomaie, n timp ce dezechilibrul conducea aproape sigur la crize i conflicte.

ntr-un astfel de sistem internaional, doi actori importani i-au asumat sarcina de a modera echilibrul de
putere: Marea Britanie i Statele Unite ale Americii. Pentru Anglia secolelor XVIII i XIX, rolul de
protector al echilibrului puterii a nsemnat sprijinirea celui mai slab mpotriva celui mai puternic. Anglia
i putea alege n voie disputele, de vreme ce singurul su interes european era echilibrul; diverii aliai ad
hoc ai Marii Britanii aveau propriile lor obiective, dar cnd treceau mai departe de ceea ce Anglia considera
potrivit, ea se situa de cealalt parte i organiza coaliii mpotriva aliailor de odinioar8 Pe de alt parte,
Statele Unite ale Americii au trecut peste politica izolaionist confirmat prin instituirea doctrinei Monroe
(1823) i au intervenit n Europa n momente critice (cele dou Rzboaie Mondiale), atunci cnd Marea
Britanie nu mai putea evita instaurarea hegemoniei pe continent i echilibrul european prea irevocabil
compromis. ns spre deosebire de Anglia, Statele Unite au intrat n rzboi nu pentru a apra un interes
naional, ci pentru a impune o nou ordine mondial, determinat de valorile americane, i pentru c
pricepea securitatea ca fiind una colectiv. n viziunea sa, sistemul internaional trebuia s se bazeze pe
principii, nu pe putere, pe lege, nu pe interese.

Perioada Rzboiului Rece reuete s transforme ntr-o msur considerabil natura balanei de putere, care
devine acum o aprig curs a narmrilor ntre cei doi poli sistemici, dublat de o politic extern
expansionist. Scopul acestei balane de putere nu mai rmne acelai, anume pstrarea unui echilibru ntre
capacitile relative ale marilor poli ai sistemului; el const mai degrab n ctigarea unui avantaj asupra
oponentului, care s sporeasc securitatea sau ansele de a supravieui unui conflict cu el.

Ultima etap din evoluia echilibrului de putere este n plin desfurare, ncepnd cu colapsul Uniunii
Sovietice n 1991 i sfritul Rzboiului Rece. n actualul sistem internaional, principala caracteristic a
balanei de putere este aceea c ea nu mai este una sistemic, ci una a subsistemelor. Echilibrul puterii din
zilele noastre se practic n subsistemele relaiilor internaionale, iar unul dintre cel mai des invocate
exemple este Asia 9.

8 Kissinger, H., Diplomaia, Bucureti, Editura Bic All, 2002.

9 Miroi A. (coord.), Ungureanu R. (coord.), Manual de relaii internaionale, Iai, Editura
Polirom, 2006, p. 207.
Odat cu conturarea disciplinei relaiilor internaionale drept domeniu distinct de cercetare tiinific,
echilibrul de putere a fost teoretizat i intens dezbtut, att de (neo) realiti, ct i de (neo) liberaliti.

Astfel, pentru realiti principiul suprem al relaiilor internaionale este puterea, iar fiecare stat urmrete
maximizarea ei. Prin intermediul balanei de putere, politica internaional devine un joc cu sum nul, n
care un ctig propriu nseamn o pierdere pentru adversar. Pentru liberaliti, securitatea internaional este
o consecin a pcii, iar n meninerea pcii nu echilibrul este soluia, ci dreptul internaional. n schimbul
alianelor specifice balanei de putere, idealitii mizeaz pe eficiena i virtuile organizaiile internaionale
de cooperare i integrare.

Concluzii

Puterea este, fr ndoial, conceptul cheie al relaiilor internaionale, indiferent de perspectiva din care
sunt acestea analizate. n politica internaional, puterea este perceputatt ca scop, ct i ca mijloc de
atingere a obiectivelor naionale.

n primul rnd, puterea este o relaie de conducere-supunere, implicnd o relaie psihologic ntre doi
subieci, dintre care unul are capacitatea de a obine din partea celuilaltceva ce acesta nu ar fi fcut fr
intervenia primului subiect

.n al doilea rnd, n vederea definirii puterii trebuie fcute patru distincii eseniale,conform viziunii lui
Hans Morgenthau. Astfel, trebuie s distingem ntre putere i influen,ntre putere i for, ntre putere
utlizabil i putere inutilizabil i ntre putere legitim i putere nelegitim.De asemenea, pentru o definire
complet a termenului de putere trebuie luate n calcul icomponentele sale, att cele calitative, ct i cele
cantitative: geografia, resursele
naturale,capacitatea industrial, pregtirea militar, populaia, calitatea guvernrii, calitateadiplomaiei,
voina, strategi i percepia.Puterea n teoriile relaiilor internaionale este analizat ndeosebi sub aspectul
su politic, acesta referindu-se la relaiile de organizare i conducere a societii, att ceanaional, ct i
cea internaional.Dac pentru realiti puterea este scopul final al oricrui actor de pe scena
internaional,liberaliti au o perspectiv idealist asupra puterii, privind relaiile de putere prin
prismaobinerii unui echilibru i a meninerii securitii internaionale.

Bibliografie
1. Kissinger, Henry., Diplomaia, Bucureti, Editura Bic All, 2002.
2. Mearsheimer, John- "Tragedia politicii de forta", Editura Antet,2010
3. Miroi A. (coord.), Ungureanu R. (coord.), Manual de relaii internaionale, Iai,
Editura Polirom, 2006
4. Morgenthau, Hans - "Politics Among Nations: The Struggle for Power"
5. Nye Jr., Joseph - "Bound to lead: The Changing Nature of American Power"

6. Nye Jr., Joseph - "Soft Power"

7. Rummel, Rudolph - "Undestanding Conflict and War. Vol. 2: The Conflict Helix"

8. Waltz, Kenneth - "Teoria Politicii Internationale",Editura Polirom,2005