Sunteți pe pagina 1din 2

GREUCEANU-Basm popular

"Datinile, povestile, muzica si poezia sunt arhivele popoarele. Cu ele se poate oricand
reconstitui trecutul intunecat." Alecu Russo

Basmul este o lume minunata, un teritoriu de visare si de speranta, de aspiratie si iarasi de


speranta, de lupta, cumplita, cel mai adesea, impotriva a tot ceea ce este urat si rau in viata, si
de izbanda.
Termenul (derivat din cuvantul basni, apartinand limbii slave vechi si insemnand nascocire,
scornire) defineste o specie a epicii populare (de regula in proza) si a celei culte), in care se
nareaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare (feti-frumosi, zane, animale
nazdravane etc), aflate in lupta cu forte nefaste ale naturii, simbolizate prin balauri, zmei,
vrajitoare s.a., pe care reusesc sa le invinga, in cele din urma. (George Calinescu numea
basmul o "oglindire a vietii in moduri fabuloase".)
Dintre trasaturile caracteristice basmului, se poate mentiona:
- o actiune ampla, care cunoaste numeroase etape de evolutie si* care foloseste - drept
modalitati de exprimare -naratiunea impletita cu dialogul si descrierea; faptele prezentate tin?
pe de o parte, de orizontul realului, pe de alta, de cel al miraculosului;

- intreaga lume a basmului se structureaza pe. un conflict care, in esenta, angajeaza o confruntare, "pe viata si
pe moarte", intre doua forte cu valoare simbolica: Binele si Raul; deznodamantul, in basme, aduce, totdeauna,
triumful Binelui, faptul fiind semnifictiv pentru acele sperante ale omului de a izbandi, in aspiratiile
(dorintele) lui fundamentale.

- personajele - cele mai multe cu insusiri fantastice -, au semnificatie simbolica (deci nu sunt personaje
obisnuite, propriu-zise) si se grupeaza in doua categorii absolut distincte, reprezentand: unele - binele, altele -
raul; in proiectarea si in desfasurarea faptelor lor, se foloseste mai ales hiperbola, exagerarea;
- in ceea ce priveste structura si compozitia, basmul foloseste o serie de formule specifice:

- de inceput: "A fost odata ca niciodata...";


- de mijloc (mediane): "Si-nainte cu poveste, ca de-aicea mult mai este";
- de sfarsit (incheiere): "Si eu incalecai pe-o sa, si va spusei povestea-asa”
Sunt folosite, de asemenea, alte elemente cu vadita incarcatura simbolica - cifra trei, de
pilda: in basme sunt, de obicei, trei feciori ori trei fete de imparat, trei zmei, trei zmeoaice;
incercarile, in lupte, se fac de trei ori;

Basmul Greuceanu a fost cules si publicat de Petre Ispirescu.


Construit pe aceeasi coordonta generala si esentiala a societatii umane - raportul dintre Bine si
Rau - basmul antreneaza in tesatura sa epica o serie de fapte care tin, pe de o parte, de
dimensiunea reala, pe de alta, de cea fantastica.
EXPOZIŢIUNE: Acţiunea basmului se petrece în împărăţia lui Roşu-împărat, unde zmeii au
furat luna şi soarele de pe cer, lăsând ţinutul împăratului în întuneric. Acesta promite mâna fiicei
sale şi jumătate din împărăţie celui care va elibera aştrii dar încercările unor voinici s-au dovedit
zadarnice.
INTRIGA: Greuceanu intervine pentru ei şi cere permisiunea împăratului de a-şi
încerca şi el norocul primind încuviinţarea acestuia.
DESFĂŞURAREA ACŢIUNII: Cei doi fraţi buni trec pe la Faurul Pământului cu care
Greuceanu se sfătuieşte 3 zile şi 3 nopţi. După ce stabilesc locul de întâlnire şi lasă două
obiecte magice care să vestească soarta lor, Greuceanu şi fratele său se despart.
Greuceanu ajunge la casele zmeilor şi, prin puterile lui supranaturale, se
transformă în porumbel, apoi în muscă şi află unde sunt zmeii. El reuşeşte să-i învingă pe primii
doi dar urmează lupta cea mai grea cu tartorul zmeilor. Voinicul îl ucide până la urmă ajutat şi
de un corb şi află unde sunt închişi aştri. Eliberează apoi soarele şi luna spre bucuria întregii
omeniri. Greuceanu se întoarce la locul de întâlnire şi împreună cu fratele său se îndreaptă spre
Faurul Pământului. Ascultând de sfaturile fratelui de cruce, ei scapă de cele două zmeoaice
metamorfozate dar sunt apoi urmării de mama zmeilor transformată într-un nor. Îşi găsesc
salvarea la Faurul Pământului care o ucide pe zmeoaică dându-i să înghită chipul lui Greuceanu
făcut din fier şi înroşit în foc. Cei doi pleacă spre ţinuturile împăratului, iar fratele lui Greuceanu
se grăbeşte să anunţe la curte izbânda mare.
PUNCT CULMINANT: Rămas singur, Greuceanu este înşelat de diavolul cel şchiop
care-i fură paloşul prin şiretlic, paloş în care stătea toată puterea lui şi pe care i-l dă unui
sfetnic mincinos al împăratului. Fratele lui Greuceanu este întemniţat deoarece sfetnicul îi
spune împăratului că acesta este un amăgitor. Ajungând şi el la împărat, Greuceanu îşi dă
seama de cele întâmplate.
DEZNODĂMANT: Cu permisiunea împăratului Greuceanu se întoarce la locul ştiut
de el şi-şi recuperează paloşul. Sfetnicul cel mincinos este alungat din împărăţie iar Greuceanu
se căsătoreşte cu fata de împărat.

PLANUL CARACTERIZARII LUI GREUCEANU

I. Introducere
1. Greuceanu este personajul principal al operei care poarta ca titlu numele sau, fiind totodata un personaj
imaginar, cu puteri fabuloase, dar care corespunde in planul realitatii, cu romanul dintotdeauna.
2. Participa la toate momentele actiunii, fiind pus in numeroase situatii limita

II.Cuprins
1. Are trasaturi morale obisnuite
- dovedeste generozitate si omenie, dorind sa faca bine intregii colectivitati.
- are curaj, o forta impresionanta si este viteaz
- este aspru si neandurator cu dusmanii
- este intelept si prevazator, cu un puternic simt de anticipatie si de observatie
- este caracterizat de darzenie, energie si tenacitate in implinirea misiunii.
- cultiva prietenia si este devotat ca prieten si frate.
- este cinstit, corect, drept, demn si modest.
- este un bun si intelept sfatuitor

2. Greuceanu este inzestrat si cu insusiri supranaturale


- are capacitatea de a se metamorfoza
- pricepe graiul fapturilor de pe alt taram si se intelege cu fiintele necuvantatoare.
- recunoaste dusmanii metamorfozati.
- este posesorul unei unelte nazdravane
- apare in postura unui Prometeu autohton.

III. Incheiere
1. Este un personaj complex, o impletire de insusiri omenesti si fabuloase prin care e definit un anumit ideal etic.
2. Insusirile sale sunt prezentate atat direct, cat si indirect, eroul intruchipand trasaturile alese ale popurului.