Aceste
caracteristici ajuta la creerea strategiei de securtitate a Romaniei de unde reies interesele
nationale in special cele de securitate nationala. Aceste interese vizeaza in principal promovarea
si apararea in mod legitim al valorilor pe care statul roman a pus insasi baza existentei, identitatii
stabilitatii si dezvoltarii sale care impreuna formeaza viitorul tarii. Interesele de securitate stau la
baza viitorului statului roman si sunt precum urmeaza: garantarea caracterului national, a
suveranitatii, independentei, unitatii si indivizibilitatii statului, apararea integritatii si
inalienabilitatii teritoriale a tarii, apararea si consolidarea democratiei constitutionale si a statului
de drept, protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale tuturor cetatenilor si garantarea
sigurantei lor, garantarea dreptului la pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii etnice,
culturale lingvistice si religioase persoanelor apartinand minoritatilor nationale, valorificarea
resurselor si a pozitionarii geo-strategice ale tarii noastre in vederea atingerii nivelului de
bunastare la care cetatenii sunt indreptatiti, reducerea decalajelor de dezvoltare si reconstructia
marilor sisteme publice, asigurarea ireversibilitatii apartenentei la sistemul de aparare colectiva
transatlantic si in cele din urma consolidarea Uniunii Europene si participarea activa la procesele
de integrare in interiorul acesteia.
Primul pas de a atinge aceste interese este de a le promova prin stabilirea unor repere ale
efortului statal si apoi concretizate in obiective nationale de securitate. In ceea ce priveste
politica externa, Romania trebuie sa contureze un profil de tara care se ridica la nivelul ambitiilor
sale asumate la nivel politic , al ponderii demografice si bineinteles al capacitatii de dezvoltare
economica. Asadar obiectivele nationale de securitate in ceea ce priveste politica externa sunt
urmatoarele: consolidarea profilului Romaniei in Nato si Uniunea Europeana, prin contributii
atat conceptuale, cat si operationale, respectarea principiilor si valorilor fundamentale ale
Uniunii Europene, consolidarea parteneriatului strategic cu SUA, inclusiv in domeniul economic
si comercial, asigurarea securitatii in regiunea Marii Negre, aprofundarea cooperarii cu statele
vecine si cu cele din flancul estic al Nato, intensificarea cooperari regionale inclusiv in domeniul
apararii, sustinerea parcusului european al Republicii Moldova si promovarea intereselor
politice, economice si de securitate in regiuni de relevanta strategica pentru tara noastra. Toate
aceste obiective au nevoie de un proiect de tara pe termen lung, asumat de intreaga clasa politica
si care va primi consensul national si va fi in acord cu intersele nationale de securitate prezentate
mai sus.
In trecut Dunarea era considerata un reper geopolitic deosebit, mai important pentru Romania
decat pentru celelalte tari pe care le traverseaza deoarece aceasta se varsa in Marea Neagra.
Gurile Dunarii reprezinta asadar un punct strategic pentru controlul Marii Negre pe langa Bosfor
si Dardanele. Dunarea din perspectiva lui Alexandru Radulescu are trei roluri importante in
geopolitica Romaniei: de polarizare politica, de hotar natural si de artera de navigatie. Navigatie
pe Dunare i-a conferit Romaniei un rol de echilibru intre marile puteri, de santinela europeana.
In prezent Dunarea ramane un punct strategic al Romaniei atat in ceea ce priveste economia cat
si securitatea in spatiul danubiano-pontic. Nu trebuie uitat totusi ca spatiul pontic este un alt
punct strategic foarte important al Romaniei de care aceasta se poate folosi sa isi indeplineasca
anumite obiective.
Realizarea obiectivelor necesita efortul atatl al clasei politice cat si al societatii civile precum si
utilizarea eficienta a resurselor materiale financiare si umane de care dispune Romania. Clasa
politica va trebuie in primul rand sa-si asume interesele si obiectivele prezentate prin trasparenta
deciziilor, utilizarea corecta a fondurilor publice si bineinteles implicarea societatii civile in
dezvoltarea culturii de securitate si in dezbaterile deschise in ceea ce priveste problemele de
securitate. Toate aceste strategii se bazeaza pe documentele de planificare a strategiei la nivelul
Aliantei Nord Atlantice si al Uniunii Europene. Deasemnea atat cadrul legislativ cat si institutiile
responsabile de securitatea nationala si de dezvoltare vor trebui sa revizuieasca abordarile acestor
probleme pentru a fi la curent cu noile amenintari.
Prinsa intre cele doua tipuri de puteri: soft power si hard power, Romania tinde sa se incline spre
cea dintai. In vreme ce hard power face referinta la tacticile coercitive ale unui stat :precum cele
militare, presiuni economice, lovituri de stat (asasinari), etc, soft power se bazeaza mai mult pe
dezbaterile culturale, influenta prin exemple pozitive si apelul la valorile umane. Instrumentele
folosite in soft power sunt diplomatia, difuzarea informatiei, analiza, propaganda si raspandirea
culturii in scopuri politice. Asadar Romania ar trebui sa apeleze la soft power pentru a-si atinge
obiectivele in ceea ce priveste relatiile cu celelalte state.