Paralizie de plex brahial

Plexul brahial cuprinde totalitatea nervilor ce inerveaz membrul superior. Paralizia

de plex brahial este determinat, n cele mai multe cazuri, de traciuni la nivelul
umrului. O alt cauz mai rar este compresiunea prin hematoame, tumori, coast
cervical, proces inflamator cu localizare axilar.
Tabloul clinic este conturat n funcie de sediul leziunii i tipul factorului etiologic. Sunt
descrise patru tipuri de tablouri clinice, raportate interesrii lezionale a unuia a mai
multor trunchiuri ale plexului:
Tipul superior (Duchenne Erb) este determinat de leziunea trunchiului superior,
reprezentnd forma cea mai frecvent; muchii umrului (deltoid) i braului (biceps
brahial, brahial, lung supinator) sunt paralizai, pot exista tulburri de sensibilitate la
nivelul umrului, braului i antebraului, uneori la nivelul degetelor I i II;
Tipul mijlociu (Remack) este determinat de interesarea trunchiului mijlociu, fiind
deseori asociat cu tipul superior sau cu cel inferior; muchii de la nivelul braului (triceps
brahial) i antebraului (rotund pronator, ptrat pronator, extensori lungi ai degetelor i
minii) sunt afectai ntr-un grad variabil, tulburri de sensibilitate la nivelul antebraului
i degetelor II IV;
Tipul inferior (Dejerine Klumpke) este secundar lezrii trunchiului inferior; paralizia
muchilor flexori ai degetelor i muchii de la nivelul minii (interosoi, ai eminenei
tenare i hipotenare, lombricali) cu afectarea micrilor minii i a degetelor;
Tipul total (Prissman) este consecina lezrii plexului total, cu paralizia tuturor sau
aproape tuturor muchilor umrului i a ntregului membru superior, tulburri de
sensibilitate extinse i tulburri vasculonutritive.
Tratamentul fizical-kinetic n paralizia de plex brahial cuprinde:
electroterapie (electrostimulare pentru musculatura paralizat, electroterapie
antialgic);
masaj (clasic i de drenaj veno-limfatic);
hidrotermoterapie (termoterapia determin relaxarea muscular i amelioreaz
circulaia periferic, crioterapia are rol de a combate contractura muscular);
terapie ocupaional (activiti de autoservire, exersarea unei activiti sociale);
kinetoterapie.

Kinetoterapia, prezent n toate fazele evolutive, vizeaz:

posturarea corect a membrului superior

ntreinerea mobilizrii articulare pe tot lanul cinematic al membrului superior,
 recuperarea deficitului motor,
rectigarea coordonrii micrilor,
refacerea gestualitii cotidiene,
reeducarea tulburrilor de sensibilitate
recuperarea sindromului vasculo-senzitiv

Recuperarea unei paralizii de plex brahial este de lung durat, putnd s depeasc
un an, chiar doi. Cnd paralizia este sever i definitiv, programul kinetic aplicat n
aceast situaie va fi concentrat asupra restantului funcional i pentru utilizarea
gestualitii membrului superior sntos.

Kinetoterapia se aplic cu succes n medicina sportiv i recuperatorie, asigurnd

prevenirea instalrii unor deficite, tratnd disfunciile instalate i asigurnd n final o recuperare
ct mai complet.

Kinetoterapia se va aplica dupa efectuarea bilanului deficitului motor, a bilanului

articular, tonigen i trofic, urmnd a se stabili folosirea unor tehnici anakinetice i kinetice.

Obiectivele kinetoterapiei sunt:

1. prevenirea i corectarea deviaiilor

2. meninerea forei musculaturii inafectate
3. prevenirea redorilor articulare
4. tratarea tulburrilor vasculotrofice
5. reeducarea motorie a muchilor paralizai
6. refacerea abilitii de micare a minii

n general, programul de recuperare se ncepe folosindu-se micrile pasive. Acestea sunt

realizate de kinetoterapeut n sensul mobilizrii fiziologice .Aceleai micri pot fi produse i
prin intermediul unor aparate specializate n mobilizarea activ, mecanic.

Kinetoterapia activ presupune existena unei contracii musculare voluntare. Mobilizarea

activ poate fi liber, completat cu cea pasiv i cu rezistent, n funcie de scopul urmrit i
de restantul functional.

Tehnicile kinetice statice pot realiza contracia izometric i relaxarea muscular.

 n faza de paralizie se vor executa micri pasive n amplitudinea maxim permis de
articulaie. Poziionarea pentru micrile pasive este cu antebraul n semipronaie i mna
sprijinit pe mas cu marginea cubital, deoarece, n principal paralizia de nerv radial nseamn
deficit de extensie a degetelor i a minii, precum i deficit de supinaie, se vor executa prin
aceste micri.

Un alt exercitiu pasiv este acela cnd, asistentul menine n extensie pumnul pacientului, iar
acesta apuc mna asistentului pe care o va strnge intermitent. De asemenea, asistentul cu
aceeai mn ca cea paralizat, va apuca mna pacientului (ca atunci cnd se strnge mna) i i va
cere pacientului s flecteze deget dup deget peste mna asistentului. Din aceeai pozitie se vor
face pronaii.

Pacientul va executa i miscri de flexie ale degetelor i minii n timp ce asistentul va opune
rezistenta. O dat cu intrarea n faza de refacere a inervaiei, se va lucra cu fiecare muchi in
parte prin miscari active astfel :

1. Pentru brahioradial se vor face urmatoarele exercitii:

- cu antebraul n semipronaie, se cere pacientului s ridice pumnul de pe mas, iar

apoi se flecteaza cotul. Aceste micri sunt la inceput libere, iar apoi cu rezisten crescut
progresiv.

2. Pentru primul i al doilea radial (extensorii minii) se vor executa urmtoarele micri :

- cu mna sustinut de asistent, pacientul executa latero-deviaia radiala a minii. Apoi

pacientul se opune ncercrii blnde a asistentului de a-i aduce mna n laterodeviaie
cubital.
- din aceeasi poziie, se mentine pumnul in extensie si se executa miscari de
deschidere a pumnului.
- din pozitia de extensie maxima a pumnului sustinuta se executa contractii
izometrice.
- cu antebraul in semipronatie pe masa si pumnul extins se realizeaza flexia
pumnului. Apoi, fara intrerupere se va incerca executarea extensiei inapoi.

3. Pentru cubitalul posterior se vor executa:

- cu mna sustinuta de asistent,pacientul executa laterodeviatie cubitala.

- cu degetul mic flectat dininterfalangiene,se executa abductia lui.
4. Pentru extensorul comun al degetelor se vor executa urmatoarele miscari:
 - cu mna cu palma in jos si sprijinita pe masa si cu degetele flectate, pacientul extinde
degetele incercind sa desfasoare pe masa palma si degetele .asistentul ajuta la
inceput aceasta miscare.
- cu mna sanatoasa tinind pumnul in extensie ,se fac extensii ale degetelor.
- cu mna cu palma in jos si intinsa,se incearca ridicarea in aer a degetelor
(hiperextensie).

5. Pentru extensorul lung si scurt al policelui se vor face urmatoarele exercitii:

- cu artculatia interfalangiana flectata si cu cea meta-carpo-falangiana extinsa,se
extinde liber falanga distala, iar apoi contra unei rezistente
- se executa pense de tip "o" intre police si fiecare deget in parte, asistentul incercind
sa rupa pensa.
- cu mna in semipronatie si sprijinita cu partea cubitala pe masa ,se extinde policele
din articulatia carpometacarpiointerfalangiana .la inceput ,apoi din meta-carpo-
falangiana si in final din interfalangiana.la inceput,aceasta miscare va fi libera iar
apoi cu rezistenta.

6. Pentru abductorul lung al policelui se vor executa urmatoarele miscari:

- asistentul prinde mna pacientului (police pe police) si simte cum se contracta
tendonul abductorului.
- cu fata dorsala a minii pe masa se executa abductia policelui,ce va fi la inceput
libera,iar apoi cu rezistenta .
- cu palma pe masa se ridica mna cu toate articulatiile in extensie (pumn, degete
police),mentinindu-se paralela cu masa .nu se permite flexia in nici o articulatie.
Acest exrcitiu pune in actiune toti extensorii afectati de leziunea nervului radial.

Pe masura ce se inregistreaza progresul in forta musculara, exercitiile vor devenii mai

complexe prin introducerea rezistentei tot mai intense, ca si a scurtelor momente de izometrie pe
parcursul amplitudii de miscare.
Refacerea sensibilitatii este o problema secundara in paralizia de nerv radial, deoarece
deficitul de sensibilitate nu este nici constant, nici sever si in nici un caz nu afecteaza
functionalitatea minii. Daca totusi se va pune aceasta problema, reeducarea sensibilitatii se va
realiza prin kinetoterapie.

Prevenirea redorii articulare, care se instaleaza prin lipsa de mobilizare normala, zilnica
a umarului, cotului si pumnului se face cu ajutorul unor miscari pasive, pasivo-active,
autopasive la scripete, ca si cele active in apa (hidrokinetoterapie) sau in sala.

Refacerea abilitatii de miscare a minii este etapa finala a oricarei reeducari motorii si
senzitive. Ea utilizeaza exercitii combinate, complexe (proximo-distale si distalo-proximala), ca
si cele mai variate procedee ale terapiei ocupationale.