Sunteți pe pagina 1din 9

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI

MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

FACULTATEA DE HORTICULTURA
INVATAMANT LA DISTANTA

REFERAT BOTANICA:
FAMILIA FABACEAE (LEGUMINOSAE)

Arghir Luca Daniel


Anul I sem. II

1
CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................3

CARACTERISTICILE FAMILIEI........................................................................3

SUBFAMILII SI GENURI.................................................................................4

EXEMPLE DE SPECII......................................................................................6

BIBLIOGRAFIE MINIMALA............................................................................9

2
INTRODUCERE

Familia Fabaceae (numita si a


Leguminoaselor Leguminosae) este cea mai
importanta familie din cadrul Ordinului Fabales.
Importanta rezulta atat din numarul de specii,
dar mai ales datorita importantei economice a
acestor specii. Este o familie numeroasa cu
peste 10.000 de specii raspandite pe tot globul,
din care cca. 200 sunt plante cultivate si
spontane ce se gasesc la noi in tara. Oamenii de
stiinta considera ca plantele din aceasta familie
exista din perioada cretacica, adica in urma cu
65-70 de milioane de ani.
Denumirea de leguminosae este data in
anul 1763 de Michel Adanson, iar in anul 1836
familia primeste numele de Fabaceae denumire
data de John Lindley.
Plantele din aceasta familie contin o
cantitate relativ mare de proteine, unele dintre
ele au valoare nutritiva ridicata, fiind un furaj
valoros pentru animale.

CARACTERISTICILE FAMILIEI

Sunt plante lemnoase si erbacee;


Radacina este pivotanta cu nodozitati (radacinile traiesc in simbioza cu bacteriile
fixatoare de azot - Rhizobium, Bradyrhizobium, Azorhizobium);
Frunzele sunt compuse, foarte rar simple, cu stipele persistente, dispuse altern;
Florile sunt zigomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, grupate in inflorescente racemoase
(racem, capitul sau umbela). Caliciul este gamosepal (cu sepale unite), iar corola este
dialipetala, papilonata (in forma de fluturas), formata din 5 petale libere, diferite ca
forma si marime. Androceul este format din 10 stamine. Gineceul este superior,
monocarpelar, unilocular, cu numeroase ovule, rar 1, camilotrope, cu placentatie
marginal-parietala;
Formula florala: K(5) C5 A(5+4)1 G1; K(5) C5 A(5+5) G1; K(5) C5 A5+5 G1.

3
Fructul este pastaie, dehiscenta (se deschide la maturitate) sau indehiscenta (nu se
deschide), rar lomenta (pastaie strangulata intre seminte), cu seminte exalbuminate
(lipsite de endosperm);
Tulpina poate fi dreapta, volubila sau agatatoare;
Polenizarea este entomofila (prin intermediul insectelor);
Din punct de vedere biochimic, plantele din aceasta familie contin taninuri,
saponoide, alcaloizi (ex: DMT = Dimethyltryptamine continut in cantitate de 1 1.7%
de planta Mimosa Hostilis unul dintre cele doua ingrediente ale bauturii sacre
Ayahuasca), glicozizi s.a.

SUBFAMILII SI GENURI

Dupa tipul de androceu familia este impartita in 3 subfamilii: Sophoroideae,


Galegoideae si Phaseoloideae.

Subfamilia Sophoroideae
Cuprinde plante lemnoase cu androceul dialistemon.
Ex: Sophora japonica L. Salcam japonez.

Subfamilia Galegoideae

Cuprinde specii erbacee si lemnoase cu androceul monadelf (care are toate staminele
unite prin filamentul lor, formand o coloana).
Ex: - Lupinus angustifolius L. Lupin, Cafeluta;
- Trigonella foenum-graecum L. Schinduf, Sfandoc.

Subfamilia Phaseoloideae

Incadreaza specii cu androceul diadelf.

Genul Medicado cuprinde specii de lucerna, cu frunze trifoliate, avand foliolele


serat-dintate spre varf, ce au petiolulii inegali, la foliola din mijloc fiind mai lung si
geniticulat (indoit). Florile sunt grupate in racem dens. Pastaia este indeshiscenta,
rasucita in spirala, rareori curbata sau dreapta
Ex: Medicado sativa L. Lucerna albastra.

4
Genul Melilotus cuprinde specii de sulfine, cu frunze trifoliate, avand foliole
serat-dintate pe toata marginea si petiolulii inegali (mai lung si geniticulat la
foliola din mijloc). Pastaia este monosperma, indehiscenta, insotita de caliciu
Ex: Melilotus officinalis Lam. Sulfina galbena.

Genul Trifolium cuprinde specii de trifoi, cu frunze trifoliate ( rar 5 foliole).


Foliolele au marginea intreaga, fin serata sau ciliata (cu peri), cu petiolulii mici,
egali si prezinta de regula pe partea superioara o zona alba, in forma literei V.
Florile sunt grupate in inflorescenta capitul. Pastaia este mica, indehiscenta,
inchisa in caliciu
Ex: Trifoliumrepens L. Trifoi alb tarator.

Genul Lotus are frunze imparipenat-compuse


Ex: Lotus corniculatus L. Ghizdei.

Genul Wisteria cu frunze imparipenat-compuse


Ex: Wisteria sinensis (Sims) Sweet Glicina.

Genul Robinia cuprinde specii cu frunze imparipenat-compuse


Ex: Robinia pseudoacacia L. Salcam.

Genul Colutea cu frunze imparipenat-compuse


Ex: Colutea arborescens L. Basicoasa.

Genul Caragana cu frunze paripenat-compuse


Ex: Caragana arborescens L. Caragana.

Genul Glycyrrhiza cu frunze imparipenat-compuse


Ex: Glycyrrhiza glabra L. Lemn dulce.

Genul Coronilla cu frunze imparipenat-compuse


Ex: Coronilla varia L. Coroniste.

Genul Onobrychis cu frunze imparipenat-compuse


Ex: Onobrychis viciifolia Scop. Sparceta.

Genul Cicer cu frunze imparipenat-compuse


Ex: Cicer arietinum L. Naut.

Genul Vicia cu frunze paripenat-compuse


Ex: Vicia faba L. Bob.

Genul Lens cu frunze paripenat-compuse

5
Ex: Lens culinaris Medik. Linte.

Genul Lathyrus
Ex: Lathyrus tuberosus L. Oresnita, Sangele voinicului.

Genul Pisum cu frunze paripenat-compuse, cu stipele asimilatoare


Ex: Pisum sativum L. Mazare.

Genul Phaseolus cu frunze trifoliate


Ex: Phaseolus vulgaris L. Fasole.

EXEMPLE DE SPECII

Lupinul (Lupinus angustifolius L.)


Planta anuala de 20-80 de cm inaltime. Frunzele sunt palmat-compuse cu 5-9 foliole,
liniar spatulate. Florile sunt albastre, grupate in raceme terminale. Infloreste in V-VII. Se
cultiva ca ingrasamant verde, furaj, iar din seminte se prepara un surogat de cafea. Este o
specie mediteraneana.

Pe solurile sarace sau pe pantele


abrupte, culturile de ingrasaminte verzi cu
radacini adanci, cum ar fi sulfina sau
lupinul, sunt cele mai potrivite.
Pe pantele abrupte si taluzuri, existena
unui numar suficient de mare de
plante cu radacini adanci, precum
amestecul de sulfina alba si lupin asigura
stabilitatea solului.

Pe panta, radacinile de lupin si sulfina


au lungimi de peste un metru, spre
deosebire de lunca unde in mare parte
exista doar ierburi/buruieni cu radacini de
cativa centimetri.

In policulturile mele, solul si


plantele lucreaza la adancimi de metri si
nu de centimetri. Pe digurile abrupte si pe
taluzuri, acest efect este de o importanta

6
vitala, pentru ca fara el ploile
abundente ar duce foarte usor la
alunecari masive, la eroziunea
humusului si aparitia faliilor de
pamant.
Un amestec de sulfina, lucerna,
mazariche, mazare, lupin, floarea-
soarelui si diferite plante cu
tuberculi precum napi porcesti si
napi turcesti se potrivesc foarte
bine aici. Acest amestec de plante
si lentul proces de descompunere
vor activa foarte rapid viata din
sol. Cu ajutorul acestei metode simple, de a nu taia aceste
culturi de ingrasamant verde, am reusit sa imbunatatesc solul sarac si uscat al digurilor mele
pana la stadiul in care am reusit sa cultiv pomi fructiferi pretentiosi dupa numai 2 3 ani.
Astfel am reusit sa transform versantii Krameterhof-ului in livezile luxuriante de azi. spune
Sepp Holzer in cartea lui Sepp Holzer`s Permaculture
Lupinul este, in general, rezistent la seceta. Cel mai rezistent este lupinul galben, mai
puin rezistent lupinul albastru, iar lupinul alb cere o primavara umeda si calduroasa, apoi
rezista bine la seceta. Acesta creste bine pe solurile nisipoase si acide, contribuie la crearea
de humus si este si o buna planta melifera.

Salcamul (Robinia pseudoacacia L.)

Este un arbore de pana la 25 de metri inaltime, cu radacini drajonante. Frunzele sunt


imparipenat-compuse, cu stipele transformate in spini. Florile sunt albe, bogate in nectar,
bogate in raceme pendule. Infloreste in V-VI. Creste spontan dar se si cultiva in plantatii
forestiere, este antierozional, bun fixator, folosit in perdele de protectie, fiind si o foarte
buna specie melifera, dar si medicinala (gastrite). Originar din America de Nord.

Frunzele de salcm au o valoare nutritiva comparabila cu cea a fainii de lucerna


deshidratata in vreme ce florile sale sunt sursa de hrana pentru om. De asemenea,
salcamul amelioreaza rapid solurile acide. Fapt care se datoreaza, pe de o parte, prezentei
unei bacterii simbiotice care fixeaza azotul si care imbunatateste solul pe un diametru de 25
de metri si, pe de alta parte, radacinilor sale adanci care dizolva rocile si extrag calciul,
crescnd astfel Ph-ul solului. In fapt, cenusa salcamului poate contine pna la 75% var.
Este intotdeauna bine sa fie introduse in gardurile vii cateva specii de arbori
fertilizanti precum salcamul, platica, drobul, arinul etc.

Pentru infiintarea gardurilor vii furajere se pot asocia: ulmul, artarul, frasinul cu
salcamul, murul, platica, mesteacanul, alunul si socul, impreuna cu cativa stejari si castani.

7
Exploatarea acestui gard viu furajer ar
putea fi avuta in vedere pentru astuparea unui
hiat de furajare la sfarsitul verii, productia
acesteia ar putea fi exploatata prin taieri severe
in anii secetosi, in cursul carora arborii rezista
mai bine gratie sistemelor lor radiculare
profunde.
Am putea de asemenea avea in vedere
infiintarea de garduri vii de productie, care ar
furniza fructe, furaje aeriene, lemn, miere,
conform principiilor de multifunctiuni ale
permaculturii. Mierea, indeosebi, ar putea fi
produsa prin amenajarea cu stupi si specii
melifere in fasiile impadurite (salcam, tei etc.) Aceasta ar permite o productie deloc
neglijabila de miere, odata cu indeplinirea rolului de protectie contra vantului si de rezerva
furajera la indemana.

Pentru formarea gardurilor vii cu tepi (ingradituri) se pot folosi salcami, platici care
sa atarne peste gardurile vii clasice de porumbari si paducei, la care se pot adauga, de
asemenea, macesi, ienuperi, trandafiri si drobite etc., iar tot ansamblul poate fi suport
pentru maracinisuri cataratoare.

Trifoi alb tarator (Trifolium repens L.)

Planta perena cu tulpina taratoare, care se inradacineaza la noduri. Frunzele sunt


trifoliate, lung petiolate, cu foliole obovate,
cu varful usor emarginat. Florile sunt albe,
grupate in capitule lung penduculate, dupa
fecundare se brunifica si se rasfrang.
Infloreste in V-IX. Pastaia este mica, cu 3-4
seminte reniforme, galbene sau brun deschis.
Este o foarte buna planta furajera, intalnita in
pajisti, de la campie pana la munte.
Inflorescentele au proprietati medicinale
(antibronsic, antireumatic).

Prezenta trifoiului alb in proportie de 20 pana la 30% pe o pasune cultivata amelioreaza


digestia animalelor si creste consumul de plante furajere, ideala ar fi insa o proportie de
50% trifoi alb/50% plante graminee.

8
In campurile de trifoi se gasesc circa 12 milioane de rame pe hectar. In pasunile bine
aerisite gasim cele mai mule rame (intre cereale se gasesc mai putine de atat).
Ramele si excrementele pe care le produc contin un antibiotic ce omoara bacteriile
patogene: printre acestea, culturile de bacili tuberculosi care sunt total distruse de rame.
Ramele nu suporta amoniacul in stare pura

Oprirea aratului precum si invelisul vegetal


permanent (mulci si materie verde) favorizeaza
infiltrarea apelor in sol deoarece, diminuand
evaporatia, acestea impiedica formarea crustei
de saruri minerale pe suprafata solului si
impiedica afundarea solului cand ploua (socul
pe care il provoaca picaturile de apa la
contactul cu solul). Lipsa aratului si invelisul
vegetal permanent amelioreaza
permeabilitatea solului.
Intr-o livada, lucrarile de profunzime
(araturile etc.) sunt daunatoare cu precadere in
perioadele active ale vegetatiei si mai ales pe
durata infloririi si a inmuguririi, care corespund
unei nevoi intensive de azot.
Pentru a combate foamea de azot dintr-o
livada primavara: se cultiva pomi fructiferi in
asociere cu leguminoasele plurianuale (trifoi
alb, lucerna, sparceta etc.), ierburile solului (materie verde si buruieni) vor fi cosite cu
regularitate, iar resturile vegetale vor ramane pe suprafata terenului (mulci), daca e posibil,
e bine sa se adauge compost pe intreg terenul (sau sa se produca compost la capul pomului
prin mulcire, numai din materie vegetala) si solul sa nu se are niciodata.

Bibliografie minimala:
- Botanica suport curs 2014, Elena Savulescu;
- Permacultura Cercetari si Insemnari, Marc Bonfils ed. TEI
(https://cartidintei.wordpress.com/2014/12/29/26-m-bonfils-permacultura-
cercetari-si-insemnari/comment-page-1/)
- Permacultura lui Sepp Holzer Ghid Practic pentru Agricultura la Scala Mica, Sepp
Holzer ed. TEI (https://cartidintei.wordpress.com/2013/05/20/01-sepp-holzer-
permacultura-ghid-practic-colectia-permacultura/)
- http://www.sciencephoto.com/image/13098/530wm/B2380032-Nitrogen-
fixing_root_nodules_of_clover_plant-SPL.jpg

S-ar putea să vă placă și