E nevoie sa repeti de cinci ori celui mic ce trebuie sa faca sau nici nu te baga in

seama atunci cand ii atragi atentia ca a gresit? Afla cum trebuie sa procedezi ca sa
faci din micutul tau cel mai cuminte copil.

Fiecare parinte trece in mod diferit prin experienta disciplinarii unui copil, dar sunt
cateva reguli general valabile atunci cand vrei sa il faci pe cel mic sa te asculte si sa se
poarte frumos.

Ce inseamna cu copil disciplinat?

Raspunsurile difera de la familie la familie, pentru ca fiecare parinte in parte are asteptari
diferite cand vine vorba de cumintenia odraslei. Pentru unii este suficient ca nu
vorbeste urat si nu este agresiv, in timp ce pentru alti parinti un copil cuminte se culca
seara devreme, isi strange jucariile si isi face singur temele.

Comportamentul unui copil depinde de varsta sa, de personalitate, de dezvoltarea sa

emotionala si fizica, asa ca e important pentru un parinte sa isi adapteze asteptarile in
functie de aceste criterii. Pentru ca nu poti avea pretentia de la un micut in varsta de 3 ani
sa isi puna hainele in ordine in dulap, dar poti sa ii ceri sa fie politicos si sa nu isi
manifeste nemultumirile prin agresivitate.

Indiferent ca e mai mic sau mai mare, ca abia merge al gradinita sau e deja in clasa I,
pentru toti copiii neascultatori poti aplica aceleasi reguli care sa te ajute sa ii faci mai
cuminti.

1. Fii un parinte model

Comportamentul tau trebuie sa fie exemplar in fata celor mici. Daca tu mananci in timp
ce te uiti la televizor, nu ii poti cere copilului sa faca altfel. Daca vrei sa ai un copil
politicos, care sa se exprime frumos, incearca sa ii vorbesti si tu la fel. Daca tu ii spui te
rog de fiecare data cand vrei sa faca ceva, cu siguranta va invata mai repede aceste doua
cuvinte.

2. Regulile nu sunt facute sa fie incalcate

Pentru un copil nu e usor sa respecte reguli, dar cu timpul le va invata. Daca le-ati stabilit
impreuna cu cel mic, nu va abateti de la ele. Trebuie aplicate de catre toti membrii
familiei (mama, tata, bunici, frati mai mari, bona) si faceti tot posibilul sa fie urmate
peste tot, nu numai acasa.

Daca plecati cu micutii la cumparaturi sau in parc, nu va faceti ca ati uitat ca nu au voie
sa manance bomboane si dulciuri si sa ii oferiti o acadea, doar pentru ca e o ocazie
speciala. Un copil trebuie sa intelega ca regulile nu se incalca nici acasa, nici in vizita, iar
nerespectarea lor atrage dupa sine consecinte si pedepse.

3. Pedepse in loc de bataie

1
O fi bataia rupta din rai, dar nu e recomandata pentru educare! O palma la fundulet nu va
fi uitata asa repede pe cat crezi. Bataia aduce de la sine mai multa agresiune si furie din
partea celui mic, care nu va invata astfel ce inseamna sa fii responsabil.

Daca vrei sa atragi atentia asupra unei greseli, nu aplica bataia, ci pedepsele. Fie ii iei
jucaria preferata, fie ca nu ii dai voie sa se uite la desene animate sau sa stea la computer,
fie ca il lasi acasa cu bona in loc sa il iei la plimbare in parc, alegerea este a ta, dar ii va
sublinia celui mic ca o fapta gresita atrage dupa sine si lucruri mai putin placute.

4. Treci la colt!

Parca ti-o aduci aminte pe mama care te trimitea sa stai 10 minute la colt pentru ca nu ai
fost cuminte. Pedeapsa asta, in care il privezi pe copil de orice ii face placere,
functioneaza la fel de bine si in zilele noastre.

Inainte sa o aplici explica-i celui mic care sunt regulile. Daca, de exemplu, tipa la tine
sau nu vrea sa mearga la masa, va fi pedepsit sa stea 5 minute la colt, pe un scaun sau cu
fata la perete.

Imediat ce a incalcat regula aplica pedeapsa fara discutii, dupa ce ii explici ce a gresit.
Daca protesteaza, mareste-o cu inca 5 minute. Odata ce si-a ispasit timpul de pedeapsa,
permite-i sa revina la ceea ce facea inainte, fara alte predici sau explicatii.

5. Actiuni si consecinte

Se stramba a zecea oara in fata farfuriei cu supa si nu vrea sa manance. Nu mai forta
lucrurile de data asta si nu il alerga cu lingura prin casa. Nu ii place sau nu vrea, este
liber sa aleaga si poate sa nu manance. Va resimti efectul deciziei mai tarziu cand i se va
face foame si masa nu va mai fi pusa.

Copiii inteleg astfel ca fiecare actiune are o consecita, buna sau rea. Data viitoare se va
gandi de doua ori inainte sa arunce intr-o criza de nervi cu jucariile prin camera daca
ultima data si-a stricat masinuta sau papusa preferata.

6. Nu te lasa sedus de lacrimi si rugaminti

Daca ai anuntat cu voce tare o regula, nu te abate de la ea. Stim ca ti se rupe inima cand
trebuie sa il pedepsesti, dar trebuie sa ramai un parinte ferm.

Vorbeste-i pe un ton calm, nu agresiv, explica-i frumos de ce a gresit si anunta pedeapsa

pe care trebuie sa o indeplineasca. Nu iti face griji, copilul tau nu te va considera o
mamica rea sau un tatic rau.

Un copil neascultator nu se schimba intr-o zi. Inarmeaza-te cu rabdare pentru cateva

saptamani, poate chiar luni, in care sa urmezi cu sfintenie regulile pe care le-ai impus.

Nu uita, din cand in cand, sa ii lauzi atunci cand se comporta frumos, cand si-au
strans jucariile si s-au spalat singuri pe dinti inainte de culcare.
2
Cum sa-i spui "NU" in mod eficient
Copiii sunt adorabili cand sunt mici si tocmai de aceea nu te lasa inima
sa-ti certi copilul sau sa-i impui reguli, ci vrei numai sa-i faci pe plac.
Majoritatea timpului liber ti-l petreci jucandu-te cu odorul tau si
facandu-i toate poftele, dar cand vine vorba despre disciplina inchizi
ochii si lasi de la tine.
Copilul tau are 2 ani? Si tu te gandesti deja sa-l trimiti la facultate? Si noi la fel.

Copiii sunt adorabili cand sunt mici si tocmai de aceea nu te lasa inima sa-ti certi copilul
sau sa-i impui reguli, ci vrei numai sa-i faci pe plac. Majoritatea timpului liber ti-l petreci
jucandu-te cu odorul tau si facandu-i toate poftele, dar cand vine vorba despre disciplina
inchizi ochii si lasi de la tine.

Daca vrei ca cel mic sa cunoasca intelesul cuvantului NU si vrei ca el sa fie ascultator
si sa te inteleaga, trebuie ca de la bun inceput sa ai o atitudine ferma si sa nu te lasi batuta
indiferent de cat de adorabil este copilul tau.

Iata cateva sfaturi despre cum poti spune NU in mod eficient.

Fii intai tu convinsa de necesitatea unui anumit comportament!

Pentru a-i interzice un lucru copilului tau, trebuie ca in primul rand tu sa fii convinsa ca
este nevoie ca el sa aiba un anumit comportament. Inainte de a-i cere ceva micutului
trebuie sa stii daca vei reusi sau nu sa-l faci sa respecte ceea ce i-ai cerut.

Daca de la inceput nu esti convinsa ca ceea ce-i impui copilului este absolut necesar si
esti dispusa sa te razgandesti si sa lasi de la tine, este mai bine sa nu mai adresezi deloc
cererea, deoarece copiii sunt isteti si percep imediat cea mai mica ezitare din vocea ta.

Ai grija cum i te adresezi!

In ceea ce priveste modul in care ii vorbesti copilului atunci cand ii impui ceva, trebuie
ca tonul vocii sa fie corect si sa ai grija sa folosesti imperativul cand i te adresezi.

Tonul vocii tale trebuie sa fie ferm si corect, ca si cand ai vorbi cu un adult care iti
respecta cerintele, astfel incat odorul sa inteleaga ca nu are drept la replica, el nu poate
comenta, nu se poate smiorcai sau riposta in orice fel.

Cand ii interzici celui mic un comportament, foloseste imperativul. Astfel el va face

diferenta dintre un ordin si o sugestie si va sti ca nu are alternative si trebuie sa respecte
cerintele tale: in loc de Te rog/ vrei sa iti duci ghiozdanul in camera foloseste

3
imperativul Du-ti ghiozdanul in camera.

Nu ceda in fata lui!

Daca ii spui NU copilului si in cele din urma sfarsesti prin a-ti lasa odorul sa faca ceea
ce a vrut de la inceput, procedezi total gresit. Chiar daca te-ai razgandit si ai decis ca
ceea ce voia copilul nu era asa de rau, trebuie sa-ti mentii parerea pentru a-i arata
copilului ca vorbesti serios in ceea ce-i ceri.
Copilul este istet si daca dupa cateva minute sau o ora tu cedezi si il lasi sa faca ceea ce
vrea, atunci de fiecare data cand ii vei impune ceva el nu va renunta pana cand nu va
obtine ceea ce si-a dorit.

Adreseaza-i un avertisment si alege-ti bine momentul cererii!

Copilul va respecta cu mai multa usurinta cererile care i-au fost anuntate din timp, decat
pe cele impuse in ultimul moment: In 10 minute e gata masa. Termina-ti jocul pe
calculator si pregateste-te de pranz. Daca copilul este avertizat din timp cu privire la
ceea ce-l asteapta, se obisnuieste cu ideea si este mai dispus sa se conformeze regulilor.

Consecventa este cheia succesului!

Bineinteles, poate ai momente in care esti prea obosita pentru a te lupta cu incapatanarea
copilului tau, dar tocmai in aceste clipe cel mic observa ca nu este supravegheat si profita
pentru a face ceea ce doreste. Daca te vede ca renunti o data, va sti ca vei renunta si a
doua oara si el va continua la nesfarsit. Fii consecventa in vorbele si faptele tale si atunci
copilul va sti ca vorbesti serios.

Daca vei tine situatia sub control, copilul tau va fi disciplinat si astfel ii vei oferi un
sentiment de siguranta, el va sti ca nu este singur in lume si ca tu vei fi acolo sa-l
protejezi.
Cum sa disciplinam copilul ?

0-2 ani

Tinand cont de faptul ca toti copiii mici sunt in mod natural curiosi, cel mai bun
mod de disciplinare a lor este eliminarea tentatiilor. Mediul trebuie sa fie sigur: ascundeti
(plasati-le acolo unde nu le poate descoperi sau vedea) sau tineti sub cheie bijuteriile,
telecomenzile, medicamentele, substantele toxice, etc. Cand copilul se intinde sau se
indreapta catre un obiect periculos, spuneti calm "nu" si redirectionati-l daca e nevoie
chiar prin luarea lui din acel loc sau prin captarea atentiei sale cu alta activitate .
Time Out-ul (forma de disciplinare care consta in scoaterea copilului din situatie
pentru o perioada de timp) poate fi o modalitate de disciplinare eficienta daca simpla
4
redirectionare a atentiei nu functioneaza. Unui copil care a muscat, lovit, sau a aruncat
mancarea trebuie sa ise spuna de ce e inacceptabil acel comportament si dus intr-o arie
desemnata Time Out-ului pentru un minut sau doua, pentru a se calma. (Time Out-urile
mai lungi nu sunt efective pentru copiii mici) .
Nu bateti copilul. Copiii mici nu sunt capabili sa faca legatura intre comportamentul
lor si pedeapsa fizica. Vor simti doar durerea loviturii.
Nu uitati ca copiii invata privindu-va pe dumneavoastra. Asigurati-va ca
comportamentul dvs. e un model bun. Veti avea un si mai mare impact asupra copilului
daca va vede punandu-va deoparte lucrurile proprii decat daca doar ii spuneti sa isi ridice
jucariile in timp ce dvs. va lasati lucrurile imprastiate prin bucatarie .

3-5 ani

Pe masura ce copilul creste si poate intelege legatura dintre actiunile sale si

consecinte, incepeti sa stabiliti reguli ale casei si ale familiei. E important sa explicati
copiilor ce anume asteptati de la ei inainte de a-i pedepsi pentru un anumit
comportament. De exemplu, prima data cand copilul dvs. de 3 ani isi foloseste creioanele
pentru desenarea peretilor camerelor, discutati de ce nu e permis acest lucru si ce se va
intampla daca o face iar. Explicati-i ca va trebui sa ajute la curatarea peretelui si ca nu va
mai avea voie sa se joace cu creioanele sale intrega dupa-amiaza. Daca dupa cateva zile
deseneaza iar pe pereti, amintiti-i ca creioanele sunt doar pentru hartie si puneti in
aplicare consecintele .
Parintii tineri trebuie sa fixeze acest "am fixat regula si ma astept sa o asculti sau
sa accepti consecintele" pentru binele fiecaruia. Desi e uneori mai usor pentru parinti sa
ignore comportamentele rele ocazionale sau sa nu aplice pedepsele cuvenite, ei risca
astfel sa creeze un precedent negativ. Consistenta (aplicarea consecintelor stabilite de
fiecare data cand regulile sunt incalcate) e cheia disciplinei efective. E important ca
parintii sa decida impreuna care sunt regulile iar apoi sa fie consistenti in aplicarea lor.
In acelasi timp in care va faceti clar cu privire la comportamentele pe care le veti
pedepsi, nu uitati sa recompensati comportamentele pozitive. Disciplina nu inseamna
numai pedeapsa. Parintii trebuie sa-si aminteasca sa recunoasca comportamentele
pozitive. De exemplu, ati putea spune : "Sunt mndru de tine pentru ca iti imparti
jucariile cu prietenii tai". Aceasta afirmatie are de obicei mai mult succes decat daca
copilul ar fi pedepsit pentru comportamentul opus (zgarcenia si posesivitatea) . In
momentul in care va laudati copilul fiti specific (explicati ce anume v-a placut din
comportamentul sau), nu spuneti doar "buna treaba".
Daca copilul prezinta un comportament de neacceptat care nu dispare indiferent ce

5
ati face alcatuiti un tabel in care mentionati (pentru fiecare zi a saptamanii) cate sanse ii
oferiti copilului sa arate acel comportament inainte de a-l pedepsi sau de cate ori trebuie
sa se manifeste coportamentul pozitiv pentru a-l rasplati. Aveti grjia ca acest tabel sa fie
unul atractiv pentru copil (colorat, cu personajele indragite de desene animate, etc.)
Afisati tabelul undeva la vedere si tineti contabilitatea zilnic. Acest lucru va va da si dvs.
si copilului o viziune concreta asupra a ceea ce face el. Nu uitati sa recompensati copilul
pentru ca a invatat sa-si controleze coportamentul negativ si sa aplicati consecintele
atunci cand limita comportamentelor negative admise este depasita.
Time Out-urile pot lucra bine pentru copiii de aceasta varsta . Stabiliti un loc
convenabil pentru Time Out, ferit de factori distractori, astfel incat sa-l forteze pe copil
sa se gndeasca la comportamentul sau. Amintiti-va ca trimisul in camera copilului avea
sens pe vremurile in care nu existau TV, computer, sau alti factori de divertisment. Nu
uitati sa stabiliti perioada de timp care se potriveste copilului. Expertii spun ca ar trebui
sa fie de 1 minut pentru fiecare an din varsta copilului. Altii sustin ca ar trebui sa dureze
pana cand copilul se calmeaza (pentru a-l invata auto-controlul).

6 - 8 ani

Time Out-urile si aplicarea consecintelor sunt strategii de disciplinare efective si

pentru aceasta categorie de vrsta .
Din nou, consistenta e cruciala. Netinandu-va promisiunile de a aplica consecintele
explicate va subminati autoritatea. Copiii trebuie sa descopere ca sunteti seriosi in ceea
ce spuneti si ca va tineti de cuvant. Asta nu inseamna ca nu puteti acorda o a doua sansa
sau ca nu puteti sa ii permiteti copilului o anumita marja de eroare, dar in cele mai multe
cazuri, trebuie sa infaptuiti cele spuse.
Fiti atenti sa nu faceti amenintari nerealiste la manie ("Tranteste usa si n-ai sa te
mai uiti niciodata la TV !") de vreme ce nu le veti putea infaptui. Daca ii amenintati ca
intoarceti masina si mergeti acasa daca nu inceteaza bataia pe bancheta din spate, faceti
exact ce ati spus. Ziua de plaja pierduta e mai putin importanta decat faptul ca copiii dvs.
sa ia de bun ceea ce spuneti.
Fiti atenti in plus la dimensiunea pedepselor pe care le administrati. Pedepsele
uriase va pot anula puterea de parinte. Daca nu ii dati voie sa iasa la joaca timp de o luna,
copilul nu se va simti motivat sa se schimbe deoarece is-a luat deja totul.

9 -12 ani

6
 Copiii de aceasta varsta - la fel ca si la celelalte varste - pot fi disciplinati cu ajutorul
consecintelor naturale. Pe masura ce se maturizeaza si cer mai multa independenta si
responsabilitate, faptul de a fi pusi in situatia sa se descurce cu consecintele propriului
comportament e o metoda adecvata si efectiva de disciplinare. De exemplu , daca copilul
de clasa a cincea nu si-a facut tema inainte de culcare ar trebui sa stati treaz sau sa-l
ajutati sa o faca ? Probabil ca nu deoarece veti pierde ocazia sa-l invatati ceva despre
viata. Daca nu si-a facut tema mai devreme, va merge la scoala fara ea in ziua urmatoare
si va primi nota mica corespunzatoare. E firesc ca parintele sa vrea sa-si "salveze" copilul
din fata greselilor sale dar, pe termen lung, i-ati face o favoare mai mare daca l-ati lasa sa
esueze uneori. Va observa care sunt consecintele si este probabil sa nu mai greseasca la
fel. Daca copilul pare sa nu invete din consecintele naturale trebuie sa fixati dvs. un set
de consecinte pentru a-l ajuta sa-si modifice comportamentul.

13 ani si mai mult

Pana acum ati asternut bazele. Copilul stie ce asteptati de la el si stie ca nu glumiti
cand spuneti ceva despre consecintele comportamentului negativ. Nu lasati jos garda
acum: disciplina e la fel de importanta pentru adolsecenti asa cum e si pentru copiii mici.
Asa cum copilul de 4 ani are nevoie sa ii fixati o ora de culcare si sa va tineti de ea, la fel
si adolescentul trebuie sa stie care ii sunt limitele. Asigurati-va ca fixati reguli privind
temele, vizitele prietenilor, orele de intoarcere acasa, intalnirile si discutati-le dinainte cu
copiii pentru a nu exista neintelegeri. Desi adolescentii se vor plange din cand in cand,
vor realiza ca dvs. detineti controlul. Tinerii inca doresc si au nevoie sa li se puna limite
care sa le ordoneze viata desi le daruiti mai multa autonomie si responsabilitate .
Cand adolescentul incalca o regula (se intoarce mai tarziu fata de ora stabilita), cel
mai bun plan de actiune pare a fi retragerea privilegiilor. Chiar daca ii interziceti sa iasa
un week-end cu prietenii, asigurati-va ca discutati de ce intoarcerea acasa mai tarziu cu o
ora decat termenul limita e un lucru inacceptabil si ingrijorator .
E deasemenea important sa oferiti adolescentului un grad de control asupra vietii
sale. Aceasta va limita numarul luptelor pentru putere si il va ajuta sa respecte deciziile
pe care dvs. ca parinte trebuie sa le faceti pentru el. Puteti sa ii permiteti sa faca alegerile
proprii privind hainele pe care sa le poarte, coafura, starea camerei sale. Pe masura ce
creste, universul pe care il poate controla se poate extinde si poate include ocazional si o
ora de intoarcere mai flexibila.

Un cuvant despre bataie

7
Iata de ce trebuie evitata bataia :

Il invata pe copil ca e in regula sa loveasca cand este furios

Il poate rani fizic
Il face sa se teama de parinti si sa incerce sa se ascunda pentru a nu fi prins
Nu il invata ce comportament sa adopte in schimb
In cazul copiilor care lovesc pentru a li se da atentie , bataia poate sa-l
recompenseze, oferindu-i atentie

RELATIA TERAPEUTICA

O psihoterapie ofera un spatiu de intalnire si regasire interioara, un spatiu de dialog

verbal si nonverbal. Este un spatiu liber, lipsit de prejudecati, in care toate problemele,
ideile, emotiile clientului isi gasesc dreptul la exprimare, analiza si intelegere. In relatie
cu terapeutul, clientul isi poate pune intrebarile potrivite, iar raspunsurile se pot
transforma in solutii de viata eficiente.

In psihoterapia copilului, relatia copil terapeut este decisiva in atingerea suucesului

terapeutic. Pentru a fi eficienta, aceasta relatie trebuie s aiba urmatoarele calitati:

Relaia copil terapeut sa fie exclusiva Pentru copil, relatia are o amprenta de
exclusivitate daca va trai o relatie unica cu terapeutul, fara intruziuni neasteptate
din partea altora (parinti, frati, colegi ai terapeutului, telefoane, solicitari externe
etc.).
Relatia copil terapeut sa fie siguraPsihoterapeutul creeaza un mediu permisiv,
in care copilul sa se simta liber sa actioneze si sa invete sa-si stapaneasca
sentimentele in siguranta. Este necesara, insa, o structurare a sesiunilor de
terapie in sensul de a da informatii copilului despre durata, continutul si
incheierea fiecarei intalniri, precum si fixarea unor limite comportamentale - de
exemplu: copilul nu are voie sa se loveasc el insusi, sa il loveasca pe terapeut si
sa distruga lucrurile din incapere. In acest fel, copilului ii este permis sa fie el
insusi cu putina constrangere.
Relatia copil terapeut sa fie autenticaAutenticitatea permite jocul natural,
spontan, fara inhibitii, cenzuri sau anxietati, dar si momente de seriozitate,
datorita gravitatii problemelor puse in discutie sau intensitatii momentelor
implicate. In acest fel, copilul permite ca eul sau adevarat s fie expus, ceea ce
conduce la un nivel mai profund de inelegere si incredere.
Relatia copil terapeut sa fie confidentiala. La inceputul procesului terapeutic ii
spunem copilului ca ceea ce ne spune el noua va fi confidenial si ca aceasta
informatie va fi dezvaluita parintilor sau altor persoane doar cu permisiunea sa.
Prevenim copilul ca pot exista momente cand informatia trebuie trecuta mai
departe si ii explicam ca, in asemenea momente vom discuta cu el si cum
informatia va fi impartasita altora. Este foarte important pentru copil sa aiba
control asupra modului in care informatiile vor fi dezvaluite altora.
Relatia copil terapeut sa fie non-intruziva Intrarea abrupta in universul
8
copilului, prin intrebari numeroase si directe il pot speria sau deranja pe copil,
determinandu-l sa se retraga in tacere sau sa se angajeze intr-un comportament
distractiv. La fel, folosirea unor informatii obtinute fara consimtamantul sau
stirea copilului il pot face pe acesta sa se simta amenintat, expus, vulnerabil sau
nesigur. Fiecare copil se dezvaluie si evolueaza in propriul sau ritm si noi trebuie
sa intelegem si sa acceptam acest lucru.

sus

9
PARINTI SI COPII

Meseria de parinte este una foarte importanta, daca nu chiar cea mai importanta din
viata noastra si, totusi, putini dintre noi sunt instruiti pentru ea. Dragostea cu care ii
inconjuram pe copii nu pare a fi totdeauna suficienta. Chiar daca multi dintre
parinti par a sti de la nastere cum se cresc copiii, sunt momente cand propriile
raspunsuri sau cele venite de la alti membri ai familiei sau de la cunostinte apropiate
nu mai sunt de folos...
Majoritatea problemelor privind educatia copilului pot fi rezolvate daca acordati atentie
urmatoarelor principii fundamentale si actionati in conformitate cu ele:

Incercati sa intelegeti motivatia comportamentului negativ al copilului.

Ce scop sau ce recompensa urmareste?

Copiii sunt necooperanti nu in ciuda comportamentului dvs, ci din cauza a ceea ce

faceti.
Exista patru scopuri pentru care copilul face ceea ce face:
Atentia nelimitata. Exista copii care se simt importanti doar atunci cand sunt in
centrul atentiei. Acest lucru poate fi consecinta faptului ca li s-a dat prea multa
atentie la o varsta foarte frageda. Neputand trai fara aceasta atentie, modul cel
mai sigur si mai direct de a o obtine este comportamentul negativ si necooperant.
Puterea. Ceea ce urmareste copilul dornic de putere este sa castige, nu conteaza
ce anume. Se simte important atunci cand ignora ceea ce ii spune parintele sa
faca si cand il determina pe acesta sa faca ceea ce vrea el. Daca se poarta la fel si
dupa ce a fost corectat, daca parintele se simte frustat si furios in aceasta relatie,
atunci copilul a preluat puterea.
Razbunarea. Poate fi urmarea unei lupte de putere in care parintii, ca sa castige,
au folosit pedeapsa.
Pretinsa incompetenta. Copilul crede ca nu este mare lucru de capul lui, asa ca
n-are rost sa se straduiasca. Pentru a evita sa mai incerce lucruri noi, trebuie sa-i
convinga pe toti ca este incompetent.
Lasati copilul sa suporte consecintele optiunilor lui.
Faptul ca aproape toate actiunile umane au o consecinta, reprezinta cel mai important
atu pentru parinti.
Consecintele naturale. Este vorba de lucruri care se intampla in mod natural,
atunci cand copiii fac ceva, fara nici un amestec din partea parintilor. De
exemplu: Daca nu mananci dimineata, iti va fi foame toata ziua.
Consecintele logice. Atunci cand consecintele naturale sunt nepotrivite sau
periculoase, parintii pot inventa consecinte logice, prin care copiii pot invata
care sunt consecintele comportamenelor lor si ca trebuie sa suporte aceste
consecinte.
De exemplu: Daca faci galagie si scandal in magazin, ne intoarcem imediat
acasa.
Pentru ca aceste consecinte sa isi atinga scopul, este important:
1. sa fie puse in relatie directa cu comportamentul

10
 2. sa fie oferite alternative
3. sa ii fie oferite copilului sanse de ameliorare
4. atitudinea dvs trebuie sa fie ferma, dar calma.

Respect nu pedeapsa.
In timp ce consecintele au legatura directa cu comportamentul copilului, pedeapsa
este arbitrara. Din ea, copilul
invata doar ca nu trebuie sa faca un anumit lucru, insa nu intelege de ce nu trebuie sa
il faca. In acelasi timp,
pedeapsa este descurajanta si lipsita de respect.

Incurajati-va copilul si sustineti-i respectul de sine.

Incurajarea ii face pe copii sa aiba sentimente pozitive fata de ei insisi, chiar si atunci
cand au gresit.
Descurajarea, insa, le da impresia ca, oricum ar proceda, niciodata nu va fi destul de
bun.
Atentie, insa, granita dintre incurajare si descurajare poate fi extrem de fina si de
imperceptibila!
(sursa: S. Shapiro, K. Skinulis Cum devenim parinti mai buni)
sus

11
STIMA DE SINE LA COPII
Stima de sine reprezinta modul in care fiecare se vede pe sine si, mai ales, felul in care
simte si apreciaza acest lucru. Modelul stimei de sine este insusit foarte devreme, in
copilarie, atat prin ceea ce face un copil, dar mai ales prin felul in care raspund cei din
jurul lui, in special parintii, la ceea ce face acesta.
Din dorinta de a-si proteja copiii si de a-i feri de suferinte, unii parintii sunt
hiperprotectori: Nu faci bine, lasa ca stiu eu mai bine sau Esti prea mic / mica, ai
timp sa faci asta toata viata.
Stima de sine se construieste pe increderea in fortele proprii adica pe capacitatea
noastra de a face unele lucruri. Atunci cand un copil reuseste un anumit lucru dupa mai
multe esecuri, el va invata importanta lectiei a perseverentei, prin care se construieste
atitudinea eu pot face tot ceea ce imi propun. Daca, insa, renunta dupa un esec sau
mai multe, acest lucru ar putea sa-i influenteze, in timp, stima de sine. O stima de sine
sanatoasa se dezvolta prin echilibrul dintre sentimentul de a fi capabil de a face ceva si
sentimentul de a fi iubit si apreciat.
Un copil cu stima de sine crescuta se simte bine in grup si se bucura de interactiunea cu
ceilalti. El isi cunoaste atat punctele tari, cat si pe cele slabe si le accepta. In fata unui
lucru neasteptat, el va raspunde: nu stiu asta, nu inteleg acest lucru, dar va accepta
provocarea.
Un copil cu stima scazuta evita, in general, sa incerce lucruri noi, renunta usor si are o
toleranta scazuta la frustrare. In fata unei provocari, el va spune: nu sunt in stare sa fac
asta, nu pot. Gandeste despre sine in termeni de genul: nu voi putea niciodata sa
fac asta, sunt un prost sau oricum nimanui nu-i pasa de mine.

Cum putem interveni ca parinti:

Sa le oferim copiilor nostri un mediu familial sigur, in care sa se simta iubiti,
acceptati si protejati. Copiii care traiesc in familii in care exista conflicte,
violente sau abuzuri dezvolta, in timp, o stima de sine scazuta, devenind timizi
si negativisti.
Sa fim atenti la modul in care reactionam la rezultatele obtinute de copil. De
exemplu, sunt mandru / mandra de nota pe care ai luat-o si nu vezi ca poti,
daca vrei (dar asa esti tu lenes / lenesa).
Sa fim un exemplu pozitiv pentru copil. Un parinte care, la randul sau are o stima
de sine scazuta va fi permanent exigent cu el insusi si neincrezator in
posibilitatile de reusita ale copilului sau. In schimb, un parinte cu o stima de sine
crescuta va fi mai tolerant si echilibrat in reactii, devenind astfel un exemplu
pentru copil.
Sa identificam si sa modificam convingerile exagerate ale copilului, in legatura cu
perfectiunea, succesul si reusita.
Sa il laudam de cate ori avem ocazia. In fiecare lucru, chiar gresit, exista ceva bun
pentru care copilul merita sa fie laudat.
Sa il incurajam sa nu se teama de experientele noi, din fiecare dintre acestea
putand invata ceva nou. De asemenea, activitatile sau jocurile care incurajeaza
cooperarea sunt de preferat celor care pun accentul pe competitie.
In concluzie, sa nu uitam ca o stima de sine sanatoasa actioneaza ca o armura in fata

12
provocarilor vietii. Ea se construieste in copilarie, dar isi pune amprenta asupra
modului in vom reactiona ca adulti. O persoana cu o buna stima de sine este mai
rezistenta la presiuni, mai greu de manipulat, mai optimista si dornica sa experimenteze
ceea ii ofera mediul. In opozitie, o persoana cu stima de sine scazuta se va simti
nesigura in fata provocarilor, reactionand cu anxietate, retragere si frustrare.
sus

13
AGRESIVITATEA LA COPII
Traim intr-o lume in care agresivitatea are un caracter tot mai pronuntat.
Comportamentul agresiv este tot mai vizibil in jurul nostru, in mijloacele de transport
in comun, in trafic, in mediul scolar, in familie, la serviciu. El a devenit, aproape, o
obisnuinta in relatiile dintre oameni sau, chiar, un ingredient necesar reusitei in cariera
sau in afaceri.
La copii, comportamentul agresiv poate avea mai multe cauze si, de aceea, este
importanta identificarea corecta a acestora:
o schimbare importanta in familie: nasterea unui alt copil, divortul parintilor,
un deces
un mediu familial tensionat, caracterizat prin conflicte,
neglijare sau abuz
expunerea la filme, videoclipuri si jocuri cu continut violent
un program aglomerat care suprasolicita copilul si il oboseste
grupul de prieteni (anturajul).

Comportamentul agresiv apare frecvent in copilaria timpurie (intre 1 si 3 ani) si este

rezultatul incercarilor copilului de a cunoaste si de a lua in stapanire mediul
inconjurator, chiar daca asta se soldeaza cu stricaciuni si mici dezastre: mazgalirea
peretilor, dezasamblarea jucariilor, scoaterea hainelor din sifonier sau a cartilor din
biblioteca. Mai pot aparea reactii negative in legatura cu somnul, hrana sau igiena
corporala. Toate acestea sunt rezultatul incercarilor copilului de a-si afirma
personalitatea si propriul punct de vedere, dar si o testare a limitelor impuse de adulti
(cu alte cuvinte, cat de departe poate merge fara sa i se intample nimic).
Agresivitatea poate fi o modalitate prin care copiii atrag atentia sau isi castiga o
identitate proprie. Atunci cand li s-a dat o importanta prea mare de la o varsta frageda,
cel mai usor si mai sigur mod de a obtine aceasta atentie nelimitata este agresivitatea
sau comportamentul necooperant.
Programele tv care contin scene de agresivitate, jocurile violente cresc frecventa
gandurilor si a sentimentelor agresive, ducand la cresterea nivelului de activare
fiziologica. Se reduce frecventa comportamentelor prosociale (de intrajutorare,
solidaritate, altruism).
Uneori, agresivitatea este motivata de frica si se amplifica in situatii neprevazute sau
neasteptate. Acesti copii nu se simt in siguranta, nu au incredere in cei din jurul lor, se
simt amenintati si incearca sa depaseasca aceste sentimente infricosatoare pentru ei
prin comportamente impulsive, de agresivitate sau chiar furie.
Metodele educative bazate pe pedepse fizice si corporale intaresc agresivitatea
copilului. Acelasi efect il au, insa, si amenintarile vagi si inconsecventa. Conflictele
conjugale determina o crestere semnificativa a nivelului de stres in familie si pot
conduce la aparitia la copii a unor accese de furie, agresivitate sau ostilitate. De cele
mai multe ori, copiii agresivi traiesc in medii caracterizate printr-un status social si
economic scazut, in care agresivitatea reprezinta un mod de viata.
Copiii cu un comportament agresiv sunt, in general, respinsi de cei de aceeasi varsta cu
ei, se integreaza cu dificultate in grupuri si au rezultate scolare scazute. De cele mai
multe ori, ei isi gasesc sustinerea printre copii cu manifestari asemanatoare sau in

14
grupuri in care agresivitatea este acceptata si valorizata, intrand, astfel, intr-un cerc
vicios din care cu greu mai pot iesi.
Comportamentul agresiv are in timp efecte negative si duce la deficiente in modalitatile
de rezolvare a unor situatii conflictuale. Copilul agresiv devine un adolescent si apoi un
adult agresiv, incapabil sa construiasca relatii durabile si sa se integreze in societate.
Comportamentul agresiv al viitorului adult poate fi ameliorat sau anihilat daca parintii
urmaresc cu atentie, de foarte devreme, comportamentul copiilor lor si le ofera
alternative eficiente atat pentru consumarea energiei specifice, cat si pentru rezolvarea
situatiilor frustrante. Agresivitatea nu trebuie inabusita, ci transformata in echilibru
interior:
Este important sa stabilim reguli clare de comportament, pe care copilul sa le
cunoasca, impreuna cu consecintele incalcarii lor.
Sa identificam cauzele agresivitatii si sa evitam motivele de criza. La copiii mici,
atentia poate fi distrasa relativ usor, prin aratarea unei jucarii preferate, atragerea intr-
un joc nou sau prin luare in brate si mangaierea lui. La copiii mai mari da rezultate
bune interventia ferma, dar calma a adultului, impreuna cu oferirea unor alternative
atragatoare (dar, atentie, sa nu reprezinte, de fapt, mituirea copilului!).
Sa invatam si sa exersam impreuna cu copilul modalitati civilizate de obtinere a
lucrurilor dorite.
Sa laudam si sa incurajam jocurile de cooperare cu alti copii si toate situatiile in
care copilul se comporta calm, politicos si generos.
Sa evitam etichetarile, de genul copil rau, copil neascultator, copil
nepoliticos. Este o greseala foarte mare sa punem semnul egal intre personalitatea
unui copil (adica, ceea ce este el) si comportamentul sau (cea ce face copilul).

Consilierea psihologica si psihoterapia poate fi de un real folos, deoarece in cadrul

acesteia parintii invata cum sa faciliteze copilului un comportament nou, mai putin
agresiv, iar copilul este abordat ca si individualitate. Copilul invata, prin modalitati
specifice varstei (mai ales prin terapia prin joc) sa isi transforme impulsurile agresive
in actiuni controlate si sa inteleaga impactul negative pe care il are asupra celorlalti).
sus

15
DEPRESIA

Ce este depresia?
Depresia este o tulburare a starii afective, care duce la aparitia unor stari de tristete si
de pierdere a sperantei pentru o perioada lunga de timp. Este mai mult decat un simplu
episod de tristete, o dispozitie proasta sau o scadere temporara a energiei si, de aceea
are un impact semnificativ asupra bucuriei de a trai viata, asupra capacitatii de munca,
asupra starii generale de sanatate, asupra relatiilor cu cei apropiati. Persoanele care
sufera de depresie nu pot doar printr-un efort de vointa sa faca fata situatiei si sa se
simta bine. Netratate, simptomele pot sa dureze saptamani, luni sau chiar ani si se poate
ajunge chiar la episoade dramatice, de suicid.

Cauzele depresiei
Depresia este de obicei declansata de o combinatie intre predispozitia genetica,
evenimente de viata stresante, afectiuni medicale, administrarea unor medicamente.
Acesti factori pot determina un dezechilibru al unor substante chimice din creier
(neurotransmitatori), ducand, astfel, la aparitia depresiei.

Situatiile si factorii care pot declansa un episod de depresie sunt:

un eveniment de viata stresant (despartirea, divortul, decesul unei persoane
apropiate, pierderea locului de munca, somajul, pensionarea);
saracia, dificultatile familiale, probleme medicale grave proprii sau ale unei
persoane apropiate;
un istoric de abuz sexual sau fizic in copilarie;
consumul de alcol sau droguri;
stresul si oboseala cronica;
nasterea recenta, menopauza;
afectiunile cronice (bolile cardiace, cancerul);
o afectiune severa, descoperita recent;
dezechilibre ale glandelor endocrine (tiroida, glandele suprarenale);
administrarea unor medicamente (narcoticele folosite pentru indepartarea durerii
sau steroizii; de obicei simptomele depresive dispar odata ce medicamentul este
oprit).
Unele trasaturi psihologice pot creste vulnerabilitatea fata de depresie. Persoanele care
au o parere proasta despre sine, o viziune pesimista asupra lumii au un risc mai mare de
a dezvolta o depresie.

Semnele depresiei:
Tristete, pesimism, lipsa de speranta, sentimente de zadarnicie;
Sentimente de vinovatie, de neajutorare, parere de sine proasta;
Pierderea placerii pentru activitati care inainte aduceau bucurie si placere;
Cresterea sau diminuarea nevoii de somn;
Pierderea sau crestere in greutate, datorita modificarilor in apetitul alimentar;
Scaderea energiei si dinamismului, oboseala si lentoare in vorbire si miscare;
Ganduri despre moarte, sinucidere si chiar tentative de suicid;
Sentimente de neliniste, neastampar, iritabilitate;
16
ANXIETATEA

In literatura de specialitate, anxietatea este inteleasa ca fiind o teama fara obiect. Cu

alte cuvinte, ea functioneaza ca un sistem de alarma de fiecare data cand o persoana
simte o amenintare sau un pericol. Fiecare dintre noi a simtit anxietatea in diferite
momente ale vietii sale: greutate in stomac inaintea unui interviu important, tensiune
resimtita inaintea unui examen, inima care bate mai repede si mainile ce transpira in
momentul primei intalniri.
Anxietatea are rolul de a ne pregati pentru actiune. Ne ajuta sa facem fata unei
confruntari sau unei situatii noi, percepute ca o amenintare. Astfel, invatam temeinic
pentru un examen sau pregatim cu seriozitate o prezentare sau un discurs. In general,
ne ajuta sa ne adaptam. Acest fel de anxietate se numeste anxietate de moment, si este
o reactie la o anumita situatie. Este o reactie normala sa te simti anxios cand situatia
este amenintatoare si relaxat cand circumstantele sunt diferite.
Exista persoane care au tendinta sa se simta anxioase fara un motiv evident, indiferent
de situatie. Este vorba de anxietatea ca trasatura de personalitate. Persoana resimte,
permanent, neliniste si teama, manifestate in trei planuri:
corporal: senzatie de nod in gat, dificultati la inghitire, senzatie de gol sau
greutate in stomac, transpiratie, tremuraturi ale mainilor si picioarelor, tensiune
musculara, respiratie sacadata, ameteala, dureri de cap;
psihologic: teama, neliniste, incordare, iritare, asteptari negative, evaluari
pesimiste;
comportamental: evitarea situatiilor care provoaca teama, comportamente de
reasigurare
Care sunt formele de manifestare?
Anxietatea generalizata persoana se simte permanent inconfortabil, mai ales in
prezenta altor persoane sau in situatii noi, isi face tot timpul griji pentru diversele
aspect ale vietii sale: sanatate, bani, diferitele responsabilitati din familie sau de
la serviciu. Exista o permanenta stare de neliniste, incordare fara motiv,
imposibilitatea de a se relaxa chiar si atunci cand totul este in regula. Apar
simptome de insomnie, iritabilitate, neliniste, dificultati de concentrare, oboseala
permanenta si, cu timpul, viata persoanei este puternic afectata pe toate
planurile: personal, social si profesional.
Atacul de panica - este un acces brusc de teama intensa, insotit de simptome
fizice (palpitatii, transpiratie, dificultati de respiratie, greata, ameteli, frisoane
sau valuri de caldura) si cognitive (frica de a nu-si pierde controlul, senzatia de
moarte iminenta). In mod obisnuit, dureaza de la 5 la 20 minute si poate fi cauzat
de situatii stresante sau poate aparea pe nesteptate.
Fobia sociala este teama de situatiile sociale in care persoana intra in contact cu
persoane necunoscute, in care poate fi privita de altii si simte ca va fi pusa in
situatii jenante si se va face de rusine. Persoana evita astfel de situatii, desi isi
constientizeaza teama ca irationala.
Fobia specifica este o frica puternica, persistenta si recunoscuta de catre
persoana in cauza ca fiind irationala si excesiva, fata de anumite obiecte sau
situatii: de animale, de inaltime, de spatii inalte, de spatii inchise, de spatii largi
etc. Cel mai adesea, situatiile care provoaca teama sunt evitate sau suportate cu
17
ANXIETATEA GENERALIZATA

Ce este anxietatea generalizata?

Este mult mai mult decat anxietatea normala pe care oamenii o traiesc in fiecare
zi. Este o ingrijorare si o tensiune exagerata, chiar daca nimic nu pare sa o
provoace. Persoana are dificultati in a-si controla anxietatea, care este insotita de:
simptome psihice: neliniste, incordare, iritabilitate, neputinta de a se relaxa,
dificultati de concentrare;
simptome somatice: uscaciunea gurii, dificultati la inghitire, nod in gat, palpitatii,
vedere incetosata, ameteli, dureri de cap, tensiune musculara.
Cum se manifesta?
Persoanele cu aceasta tulburare par incapabile sa se relaxeze, anticipeaza mereu
dezastrul, se ingrijoreaza frecvent in legatura cu sanatatea, banii, familia sau locul
de munca. Uneori sursa ingrijorarii este greu de delimitat. Pur si simplu gandul
de a parcuge ziua le provoaca anxietate.

Multe persoane cu tulburare de anxietate generalizata devin agitate mai repede

decat alte persoane. Tind sa se simta obosite, au probleme sa se concentreze, sau
cateodata sufera de depresie.

Cum ne influenteaza viata?

Anxietatea generalizata face ca persoana afectata sa fie vulnerabila la toate
situatiile de viata noi, neobisnuite sau neasteptate, ceea ce duce la stres si risc de
depresie. Ea influenteaza modul in care este traita viata, relatiile cu ceilalti si
evolutia in plan social si profesional.

Atunci cand este severa, anxietatea generalizata poate impiedica persoana sa-si
duca la bun sfarsit chiar si cele mai simple indatoriri zilnice.

In timp, anxietatea generalizata afecteaza sanatatea, ducand la aparitia unor

afectiuni psiho-somatice (cardiovasculare - hipertensiune arteriala sau variatii ale
tensiunii arteriale; boli reumatismale; alergii; astm bronsic; ulcer gastric)

Cum se trateaza?
Un tratament eficient include medicatie, nu intotdeauna necesara, si psihoterapie.

Medicatia include antidepresive si anxiolitice si poate fi recomandata doar de

catre medicul psihiatru, in cazurile in care simptomele sunt foarte intense si
suparatoare.

In psihoterapie persoana invata managementul anxietatii si tehnici de relaxare.

De asemenea, invata sa identifice si sa schimbe schemele de gandire, credintele si
comportamentele care declanseaza anxietatea.

18
ATACUL DE PANICA

Ce este?
Atacul de panica este o manifestare paroxistica a anxietatii, cu o durata de
aproximativ 20 de minute, de la debut si pana la scaderea in intensitate a
simptomelor.

Cum se produce?
Sistemul nostru nervos are modalitati specifice care ne pregatesc pentru a face
fata unor situatii amenintatoare sau periculoase. Atacul de panica survine atunci
cand reactia este exagerata sau cand nu este necesara. In timpul atacului de
panica, sistemul nervos reactioneaza ca atunci cand se are de a face cu o situatie
amenintatoare de viata. Acest raspuns cauzeaza simptome fizice si sentimente
ingrijoratoare.

Cum se manifesta?
In cursul atacului de panica, frica si disconfortul sunt insotite de cel putin patru
dintre urmatoarele simptome, care apar de o maniera abrupta si ating
intensitatea maxima in mai putin de 10 minute :
Senzatie de sufocare
Senzatia ca nu are aer, ca nu poate respira
Palpitatii si batai puternice si rapide ale inimii (tahicardie)
Disconfort sau durere toracica
Greata sau dureri abdominale
Transpiratii
Ameteli, lesin, nesiguranta
Detasare de sine sau sentimente de irealitate
Valuri de caldura sau senzatie de frig
Amorteli sau furnicaturi
Tremor sau frison
Teama de moarte
Teama de a innebuni sau de a face un lucru necontrolat.
Atacul de panica singular nu este un diagnostic in sine.
Paroxisme ale anxietatii pot aparea in oricare dintre tulburarile anxioase, fie ca ele sunt
fobii, tulburare obsesiv-compulsiva sau tulburare anxioasa generalizata, dar nu sunt
caracteristice. Diagnosticul de tulburare de panica poate fi stabilit de catre psihiatru sau
de psihologul clinician daca au existat mai mult de patru atacuri de panica in patru
saptamani sau daca un atac de panica a fost urmat, timp de patru saptamani, de teama
persistenta de un alt atac.

Cum ne influenteaza viata?

Persoanele cu tulburare de panica ajung sa evite situatiile care tind sa induca atacurile.
De exemplu, o persoana care a avut un atac de panica in timp ce conducea masina peste
un pod, poate ajunge sa evite toate podurile. Evitarile pot conduce la izolare si
afecteaza negativ calitatea vietii, la cresterea riscului de depresie, abuz de substante si

19
chiar suicid. Cei care sufera de atacuri de panica in mod regulat, au un risc crescut
pentru a dezvolta agorafobie, ceea cee inseamna incapacitatea de a se misca dincolo de
limitele confortabile (de exemplu, propria casa) din cauza anxietatii crescute.

In ce consta tratamentul?
Persoanele care au atacuri de panica au diferite optiuni de tratament. In cele mai multe
cazuri, tratamentul eficient consta intr-o combinatie de psihoterapie si medicatie.
Psihoterapia poate ajuta la invatarea de noi modalitati de a face fata atacurilor de
panica atunci cand acestea au loc. Persoanele invata sa recunoasca semnele unui atac
de panica iminent si cum sa foloseasca tehnicile de respiratie si relaxare pentru a
reduce simptomele. Invata sa se teama mai putin, ceea ce duce la diminuarea
simptomelor si, in consecinta, la o interpretare si mai putin amenintatoare a situatiei.
Pot invata cum sa schimbe felul in care gandesc despre atacurile de panica, intr-un mod
mai realist, si sa inteleaga ca aceste atacuri sunt inofensive din punct de vedere
medical.
Tratamentul medicamentos consta in administrarea de antidepresive si anxiolitice si
trebuie urmat intocmai dupa indicatiile medicului psihiatru. Un tratament bazat doar pe
medicatie nu este eficient, dimpotriva, poate crea dependenta, marind o data n plus
starea de dependenta a persoanei.

sus

20
FOBIILE

Ce sunt fobiile?
Fobia este frica exagerata si persistenta de un obiect sau situatie care, in mod obisnuit,
sunt nepericuloase. Acesta teama determina tendinta de a evita situatiile respective,
desi persoana realizeaza caracterul irational al fricii sale.
Fobiile se intalnesc sub mai multe forme:
Fobia sociala teama intensa de situatii sociale in care persoana intra in contact
cu alte persoane necunoscute sau nefamiliare, in care poate fi privita de altii si
simte ca va fi pusa in situatii jenante si se va face de rusine.
Fobia specifica - frica marcata si persistenta, in prezenta (sau la anticiparea) unui
obiect sau a unei situatii (ex. animale, insecte, inaltime, zbor, mersul la
stomatolog, injectie, vederea sangelui, spatii stramte etc.).
Agorafobia - teama persoanei de a se afla in spatii aglomerate (magazine, piete,
cinematografe, etc), de a calatori cu mijloace de transport in comun, de a se afla
departe de casa.
Cum ne afecteaza viata?
In cazul fobiei specifice, expunerea la stimulul fobic provoaca o reactie anxioasa
imediata care poate atinge cotele unui atac de panica. Persoana recunoaste ca frica sa
are o baza irationala, cu toate acestea resimte o mare anxietate inainte de confruntarea
cu o situatie de care se teme si poate ajunge sa faca orice ca sa o evite. Chiar daca
reuseste sa se confrunte cu obiectul fobiei sale, se simte foarte anxioasa inainte de
confruntare si extrem de tensionata pe parcurs. Dupa aceea, trairile neplacute pot
persista daca se preocupa de cum ar putea fi judecata de catre ceilalti.
Persoanele care sufera de fobie sociala au tendinta de a-si exagera propriile greseli si
de a crede despre ceilalti ca sunt foarte abili in public, in timp ce ei se simt foarte
stangaci. Se pot teme de prezenta unor persoane necunoscute. Sau se simt anxioase
cand trebuie sa se adreseze sefului sau unei autoritati. Cea mai cunoscuta fobie sociala
este teama de a vorbi in public. Uneori fobia sociala implica si teama generala de
situatii sociale cum sunt petrecerile sau alte intalniri publice.
Cu toate ca deseori aceasta tulburare este considerata sinonima cu timiditatea, cele
doua sunt foarte diferite. Persoanele timide se pot simti foarte stanjenite in prezenta
altora, insa nu resimt anxietate extrema la anticiparea confruntarii cu o situatie sociala
si nu evita cu obstinatie circumstantele care ii fac mai constienti de sine. Dimpotriva,
cei cu fobie sociala nu sunt in mod obligatoriu si timizi. Acestia se pot simti in general
in largul lor alaturi de ceilalti, insa un anumit tip de imprejurare le poate provoca
anxietate intensa. Fobia sociala perturba desfasurarea normala a vietii, afectand cariera
si relatiile sociale. De exemplu, un angajat poate refuza o promovare din cauza ca nu
poate sustine prezentari publice. Teama majora de un eveniment social poate debuta cu
cateva saptamani inainte si simptomele ajung sa fie destul de dizabilitante.
Atacurile de panica sunt o caracteristica comuna a agorafobiei. Atacul de panica este
un atac neasteptat de teama intensa si anxietate. Deoarece atacul de panica poate fi
imprevizibil, pacientii se tem ca acesta sa nu apara cand se afla intr-un spatiu public.
Astfel persoana poate incepe sa evite orice situatie in care ar putea apare un atac de
panica.

21
In cazurile extreme, persoanele cu agorafobie pot deveni incapabile sa paraseasca
locuinta daca nu sunt insotite de persoane de incredere.

Ce se poate face?
Daca obiectul fobiei este usor de evitat, persoanele afectate de fobie specifica pot sa nu
resimta nevoia de a urma un tratament. Atunci cand, insa, fobiile perturba viata unei
persoane, psihoterapia poate fi foarte utila.

In cazul a aproximativ 80% din cei afectati de fobie sociala simptomele sunt inlaturate
cu ajutorul tratamentului care consta in psihoterapie sau medicatie sau o combinare a
lor.
Fara tratament, agorafobia poate dura mai multi ani si se agraveaza in timp.
Multi dintre pacientii cu agorafobie pot avea si alte fobii. Agorafobia se trateaza
medicamentos si psihoterapeutic.
In general, administrarea medicatiei este recomandata doar de catre medicul psihiatru,
pentru o perioada scurta de timp. Renuntarea la medicatie se face treptat, pentru a nu
exista riscul reaparitiei simptomelor de anxietate, intr-o forma mult mai grava.
Prin psihoterapie, clientul invata managementul anxietatii prin exercitii de respiratie si
de relaxare si cum sa actioneze asupra convingerilor irationale care stau la originea
tulburarilor sale. Invata sa se teama mai putin, ceea ce duce la diminuarea simptomelor
si, in consecinta, la o interpretare si mai putin amenintatoare a situatiei. Daca la inceput
totul se desfasoara cu efort constient, dupa un timp de exersare se formeaza un nou
automatism prin care care reactioneaza mult mai adecvat fata de situatiile care inainte ii
produceau anxietatea, fobia sau atacul de panica.
sus

22
ATENTIA, PRIETEN SAU DUSMAN

Cum ar fi sa privim la televizor, o zi intreaga, aceeasi emisiune, reluata mereu si

mereu? Suna infricosator! Insa atunci cand suntem suparati pe ceva sau cineva, avem
aceeasi imagine in minte ore intregi. Este ca si cum pe ecranul interior al mintii noastre
derulam, mereu, acelasi film, cu foarte mici variatii. Rezultatul este la fel de
infricosator!
Zi de zi, ne concentram atentia mai mult pe aspecte negative: certuri, discutii in
contradictoriu, mici nemultumiri care contribuie, treptat, la construirea unei stari de
spirit negative. Atentia folosita intr-un mod negativ atrage dupa sine rezultate negative
si, prin urmare, ne poate determina sa deprindem obiceiuri negative: criticism,
pesimism, atitudini fataliste sau sarcastice. Intram, astfel, intr-un cerc vicios din care cu
greu putem iesi.
Modul in care ne gestionam propria noastra atentie ne poate aduce succese sau
prejudicii. O incercare de definire a atentiei ar suna astfel: atentia este un proces psihic
de concentrare si orientare selectiva a energiei nervoase asupra unor obiecte,
fenomene, cu scopul de a creste eficienta activitatii psihice.
Iata cateva dintre calitatile de baza ale atentiei:
1. Este stabila, permite mentinerea unui timp mai lung a orientarii si concentrarii
psihonervoase asupra unui fapt sau a unei activitati.
2. Este limitata, ne putem fixa, simultan, pe 5 7 elemente.
3. Concentrarea atentiei ne permite mobilizarea eforturilor si intereselor noastre intr-o
anumita directie .
4. Este distributiva, ne permite sa realizam, in acelasi timp, mai multe activitati.
5. Este flexibila sau mobila, adica o persoana isi poate muta atentia de la un obiect la
altul, intr-un interval scurt de timp.

De aici, desprindem urmatoarele concluzii:

Avem o capacitate limitata a atentiei pe care o putem irosi sau, dimpotriva, folosi
intr-un mod constructiv.
Atentia noastra este captata la maximum de lucrurile pe care le alegem noi
insine sa le dam atentie. Atunci cand dam atentie unor aspecte pozitive, se
genereaza o stare de productivitate si randament sporit. Cand, dimpotriva, ne
concentram atentia asupra unor aspecte negative, se genereaza o stare de spririt
negativa, iar randamentul si productivitatea scad vizibil.
Cu cat acordam mai multa atentie unui anumit aspect, cu atat ne simtim mai
atrasi de acesta. Putem reusi sau nu in ceea ce ne propunem. Atentia folosita
intr-un mod preponderent pozitiv sau negativ, atrage dupa sine rezultate de
acelasi fel si contribuie la formarea unor atitudini pozitive sau negative.
Atentia ne poate face sa avem incredere in propria noastra persoana, prin rolul
important pe care il are in construirea unei stari de spirit pozitive.
Daca intelegem modul in care functioneaza atentia si care sunt elementele ei de baza,
putem folosi toate acestea intr-un mod constructiv:
Sa ne investim atentia in lucruri pozitive, care ne incarca cu energie pozitiva.
Rezultatele actiunilor noastre vor fi de exceptie!

23
 Sa invatam sa oprim alunecarea atentiei. Gandurile negre sunt semnale
importante ca atentia noastra nu este folosita eficient. Sa constientizam acest
lucru sis a ne intoarcem la activitatea noastra de baza.
Sa ne dezvoltam gandirea pozitiva. Gandurile pozitive sunt arme puternice, care
trebuie create, insa. In bagajul fiecaruia dintre noi sunt, din pacate, mai multe
ganduri negative decat pozitive: nu voi reusi sau n-am nici o sansa.
Sa ne urmarim propriul comportament. Este interesant de vazut modul in care
ne distribuim atentia in fiecare zi. Deseori ne lasam atentia atrasa de lucruri
aparent fara importanta, dar care sunt negative in esenta.
Sa umplem blank-urile. Acestea sunt momentele in care trecem de la o
activitate la alta, in care nu facem nimic. Gandurile negre se pot strecura si capta
atentia cu usurinta. Este bine sa observam acest lucru si sa orientam constient
atentia asupra unor ganduri sau aspecte pozitive.
Prin psihoterapie si consiliere, oamenii invata, mai intai, sa se observe pe ei insisi si sa
identifice in propriul lor comportament acele aspecte cu efecte negative. Urmeaza,
apoi, etapa schimbarii, cand vechile comportamente sunt inlocuite, treptat, cu
comportamente noi, mai eficiente. Ultima etapa este cea a consolidarii noilor atitudini
si comportamente. Acum, atentia are un rol important in sesizarea momentelor cand
vechile comportamente reapar, dar si a identificarii starii de spirit actuale si a efectelor
ei asupra randamentului general.

Cum sa il inveti pe copilul tau bunele maniere

24
Bunele maniere ar trebui sa faca parte din normalitatea fiecarei zi. Cel putin asa ar arata
situatia ideala. Ca aproape orice comportament, normele de conduita se educa. Daca vrei
ca micutul de astazi sa fie adultul bine educat de maine, atunci fa-i cunostinta cu normele
de conduita cat mai devreme posibil.

Cuprins

1. Incepe de la o varsta frageda

2. Repetitia e mama invatarii
3. Fii un model de conduita
4. Practicati jocul de rol
5. Lauda-l si rasplateste-l cand da dovada de bune maniere
6. Tine minte!

Incepe de la o varsta frageda

Bunele maniere trebuie sa faca parte din programul de educatie al copilului tau. Daca il
vei pregati inca de mic in acest sens, micutul tau va deveni o persoana adulta manierata,
pentru ca gesturile de politete si respect ii vor intra in reflex, vor deveni parte din
normalitate.

Incepe cu Te rog si Multumesc. Cand copilul tau iti cere o jucarie, de exemplu,
invata-l sa spuna, printre primele cuvinte, formulele de politete. Daca il vezi ca face o
nazdravanie, nu ceda primului impuls de a tipa sau de a-l corecta, impunandu-i un
comportament. Incearca drept blandetea si metoda de invatare bunele maniere: spune-i :
te rog sa nu mai si nu uita sa spui multumesc, odata ce ti-a indeplinit rugamintea.
In modul acesta, formulele de politete vor deveni o obisnuinta.

Repetitia e mama invatarii

Copiii invata prin repetitie. Este unul dintre procedeele de invatare aplicat in orice lectie
de la scoala sau gradinita. Profita de orice ocazie pentru a-l invata pe copilul tau bunele
maniere. Chiar daca nu va tine minte de prima data, nu fi dezamagit.

Insista, si pana la urma rezultatele nu vor intarzia sa apara. Incearca sa ii dai exemple
concrete, de preferat in momentele in care incalca vreo regula de buna purtare. Explica-i
micutului tau cum ar trebui sa se poarte in acea situatie. In acest fel, te asiguri ca acesta a
asociat corect situatia cu norma de conduita.

Fii un model de conduita

Daca o sa iti ghidezi copilul dupa deviza :Faci ce spun eu, nu ce fac eu, nu o sa
ajungeti niciodata la un numitor comun. Copilul preia exemplul familiei si imita
comportamentele parintilor sau ale fratilor mai mari.

Incearca sa respecti regulile de bune maniere, sa iti ceri scuze atunci cand este cazul si sa
tratezi toti oamenii cu respect. Detaliile sunt cele care conteaza. Daca tu nu stii, de
exemplu, sa pui mana la gura cand stranuti, nu incerca sa ii impui asta copilului tau,
25
pentru ca nu va intelege de ce el trebuie sa se poarte asa.

Respectul si intelegerea in familie nu numai ca il vor educa pe copilul tau in spiritul unei
bune conduite, dar il vor face sa se simta mereu bine in compania acesteia.

Practicati jocul de rol

Iata o metoda distractiva si eficienta prin care il poti invata pe copilul tau regulile de
comportament in orice situatie. De la cum sa te porti la masa pana la bunele maniere in
cadrul unei petreceri, trateaza fiecare situatie ca pe o joaca si lasa-l pe micut sa isi
foloseasca imaginatia.

De exemplu, copiii au tendinta sa isi spuna cuvinte jignitoare fara sa isi dea seama ce
inseamna exact. Intreaba-l pe copilul tau: Tu cum te-ai simti daca cineva ti-ar pune o
porecla?. Jucati-va in mod constructiv si, in acest fel, copilului tau i se va parea normal
sa se comporte manierat in societate.

Lauda-l si rasplateste-l cand da dovada de bune maniere

Spune-i copilului tau cat de mandru esti atunci cand stie sa se comporte in societate, asa
cum l-ai invatat. Incurajeaza-l si arata-ti entuziasmul, pentru ca aceasta stare o va prelua
automat si micutul tau.

Acesta vede indemnurile tale ca pe niste lectii, asadar orice rezultat bun trebuie sa isi
gaseasca o recompensa. Rasplata consta in lauda si in incurajarea de a continua tot la fel
de bine.

Tine minte!

Nu te enerva daca copilul tau greseste. Acesta nu se naste cu manierele deja invatate, ci
primeste constant lectii de la tine. Concentreaza-te in a fi un exemplu bun, pentru ca
micutul tau va imita tot ceea ce faci.

Incurajeaza-l si ofera-i instructiuni, in locul reprosurilor. O atitudine pozitiva este,

totodata, si una constructiva.

Nu il corecta de fata cu persoane straine. In felul acesta, il vei pune intr-o postura jenanta
si nu ar fi exclus sa ii trezesti niste reactii negative vis--vis de regulile de orice fel.
Asteapta pana cand aveti ocazia sa fiti singuri si sa puteti discuta.

Explica-i ce asteptari ai. In loc sa-i spui :Nu face asta! Nu face asa!, mai bine explica-i
cum ar trebui sa procedeze corect sau ce asteptari ai tu de la el in astfel de situatie.

Invata-l cate putin, nu il aglomera cu prea multa informatie deodata. Acorda-i sansa de a
cantari singur situatia si de a reflecta asupra acesteia. Chiar daca tie iti trec mai multe
ganduri prin cap, copilul tau are nevoie de timp pentru a asimila fiecare lectie.

26
Citeste mai mult pe: http://www.cautabona.ro/sfaturi/Cum-sa-il-inveti-pe-copilul-tau-
bunele-maniere-14.html#ixzz29SWhEcpp

Regulile pentru copilul de 7 ani

autor: Oana (Soroaga) Vasiu

13 Octombrie 2009

17
Am un baietel de 7 ani si 8 luni. Din toamna va merge la scoala si ma preocupa faptul ca
s-a cam obisnuit sa-l ia pe \"nu\" in brate. De cate ori i se spune sa faca ceva el mai intai
raspunde \"nu\" sau \"nu vreau\". Face ce i se zice numai dupa ce ii zic de doua-trei ori
sau dupa ce ma rastesc la el. Va rog sa ma sfatuiti cum ar trebui sa procedez sau sa-l fac
sa nu mai zica \"nu\"?
Specialistul raspunde

La aceasta varsta copiii au nevoie de reguli clare, pe care sa le poata urma si ale caror
consecinte sa le cunoasta. De asemenea, au nevoie de constanta in respectarea regulilor.

Motivul pentru care un copil refuza diverse activitati este acela ca stie ca poate. Totusi, se
va simti mult mai bine atunci cand va fi nevoit sa respecte reguli, deoarece acestea aduc
ordinea in viata lui.

Cum faceti acest lucru?

E foarte simplu: observati ce nu functioneaza in relatia cu baiatul dvs., unde ati vrea sa se
schimbe ceva. Apoi formulati niste reguli simple, de genul "asculta-i pe mama si pe
tata", insa in acelasi timp este important si sa-i explicati de ce vreti ca el sa faca un
anumit lucru.

Copiii accepta mult mai usor sa faca diverse lucruri, daca inteleg motivul.

27
In continuare, daca nu accepta, amintiti-i de reguli. Daca nu le respecta, nu are voie sa sa
joace cu nimic si nimeni pana nu accepta sa respecte regula, sa explice cu ce a gresit si
sa-si ceara scuze.

Si nu uitati sa folositi "te rog" si "multumesc"! Se va simti mult mai bine cand este rugat
sa faca ceva si cand i se multumeste, va simti ca i se da importanta.

Un alt lucru de incercat este sa-i dati posibilitatea de a alege, intr-un mod controlat: "vrei
sa plecam acum sau peste 5 minute?", "vrei sa te speli pe maini cu sapunul solid sau cu
cel lichid?", sau sa-i dati de ales ceva dupa ce termina lucrul pe care nu vrea sa-l faca:
"dupa ce termini de mancat felul doi, vrei sa mananci la desert budinca sau prajitura?".

In acest fel va simti ca el detine controlul activitatilor.

Pedepsele la copii, eficiente fara violenta

autor: Loredana Apostol

01 Decembrie 2011

44
1. Impactul si folosirea violentei in pedepsele pentru copii

Pedepsele pot fi benefice, dar pot fi si neproductive pentru copilul tau. Totul sta in arta de
a dezvolta un sistem de pedepse si recompense.

Recompensele sunt menite sa incurajeze un anumit tip de comportament. Cand ii oferi

copilului un lucru pe care el si-l doreste sau pe care il va aprecia este un mod general
valabil de incurajare.

Copiii mici vor aprecia lucruri de genul: abtibilduri colorate, ceva bun, jucarii si
complimente. Alt lucru care poate constitui o recompensa poate fi pur si simplu faptul ca
ii acorzi timp pentru a petrece activitati impreuna - aventuri si activitati care sa ii faca
ziua minunata.

Este important ca cel mic sa fie mai des apreciat si recompensat, decat pedepsit.
28
Altfel, exista riscul ca psihicul copilului sa fie afectat de sentimentul de vinovatie si ca
cel mic sa se simta "o greseala".

Ce inseamna pedeapsa pentru copil

O definitie a pedepsei este restrictionarea libertatii de miscare unui copil pentru o

perioada anume de timp sau pana ce copilul indeplineste o anumita conditie.

Autorul unei carti despre regulile familiei spune ca pedepsele ar trebui folosite ca o
consecinta logica a problemelor comportamentale manifestate de catre copil si ca ar
trebui aplicate pentru unul sau mai multe dintre aceste motive:

Sa demonstreze copilului ca nu isi foloseste libertatea intr-un mod responsabil;

Sa presupuna mai multa supraveghere, pentru a indemna copilul sa isi imbunatateasca

purtarea;

Sa ajute copilul sa realizeze ca isi asuma anumite comportamente care nu sunt

acceptate ca parte a familiei;

Sa indeparteze copilul de anumiti prieteni sau anumite evenimente cu care parintii nu

sunt de acord;

Cand pedeapsa nu este potrivita

Exista si cazuri in care nu este indicat sa iti pedepsesti copilul, cum ar fi:

Atunci cand copilului ii place sa petreaca timp singur, in camera sa. In acest caz,
pedeapsa isi pierde valoarea si devine o recompensa. Incearca in schimb sa o privezi de
un privilegiu sau cere-i sa petreaca timp in afara camerei sale.

Cand copilul tau are antecedente violente sau s-a purtat urat cu voi, parintii sai.

Cand copilul se afla in perioada pre-adolescenta si nu se pune problema mersului la

29
petreceri, ideal ar fi ca pedeapsa sa nu constea in izolarea in camera sa, fapt care l-ar
indeparta mai mult de familie.

Atentie! Critica, sarcasmul si umilirea sunt cele mai rele si mai putin productive forme
de pedeapsa. Desi acestea duc la o supunere imediata a copilului, pe termen lung duc la
un comportament opozit, sfidator, abuziv si anti-social.

Impactul si folosirea violentei in pedepsele pentru copii

Fara violenta

Pedepsele fizice nu au efectul intentionat de parinti si de obicei ii invata pe copii ca

violenta este o solutie si un mod de a obtine ce doresti. In plus, ii va face pe cei mici sa
se loveasca unul pe altul atunci cand tu nu esti prin preajma.

Orice tip de bataie (bataia la fundulet, palmuirea peste cap sau peste fata) este considerat
o forma de abuz. Se pare ca majoritatea parintilor care au fost batuti la fund cand erau
mici il considera ca un lucru benefic pentru ei si, drept urmare, benefic si pentru copiii
lor. Studiile arata insa ca acest tip de pedeapsa fizica nu este necesara si apare in cazurile
in care parintii sunt frustrati, nu stiu ce sa mai faca si nu au timp sa descopere alte
optiuni.

Pe langa vanatai si semne, violenta duce la traume emotionale si la afectarea psihicului

copilului.

Violenta fata de copiii atrage ura acestora si duce la denaturarea relatiilor cu parintii. Ca
si pedepsirea in exces, violenta ii fac pe copiii sa nu le mai pese de pedepse si de
persoanele care ii pedepsesc, gandind "N-ai decat. Nu ai cum sa ma ranesti, cum sa imi
faci rau!".

Cum facem ca pedeapsa sa functioneze

Ideea este ca pedeapsa inseamna sa ii rapesti ceva care chiar conteaza pentru el, cum ar fi
sa ii interzici accesul la Nintendo, Wii, Ipod, la pisicina vara, la telefon, la jucariile
preferate sau alte lucruri pe care el le considera extrem de importante. Insa luarea
privilegiilor nu este la fel de utila ca adaugarea de noi responsabilitati sau obligatia de a
30
face anumite activitati impreuna cu familia.

Atentie insa ca cel mic sa nu se concentreze acum asupra interdictiei in sine, in loc de
faptele sale care au condus la asta. In acest sens, fa-i clar faptul ca printr-o buna purtare
poate castiga inapoi ce a pierdut prin pedeapsa.

Copiilor nu le place deloc sa curete sau sa faca curatenie in vreun fel. Foloseste-te de
acest lucru pentru a face una dintre pedepse sa fie spalatul vasului de toaleta pentru o
saptamana. Cel mic va intelege cu siguranta cum functioneaza toata treaba asta cu
pedepsitul si se va corecta.

Scopul pedepselor este nu numai trezirea remuscarilor si constientizarea ca ceea ce a

facut este gresit, ci si intelegerea motivului pentru care este gresit. Rezultatul final
presupune un comportament pozitiv, asadar nu iti exterioriza furia atunci cand
pedepsesti.

Cel mai important este insa ca, inainte sa te apuci de pedepsit, sa ai deja o baza de
discutii, clarificari, suport, intelegere si dragoste in relatie cu cel mic. Altfel, pedepsele
vor fi primite cu furie, dezamagire si devin ineficiente.

Aplicarea eficienta a pedepselor

Exista cateva lucruri de care parintii ar trebui sa tina cont pentru ca pedepsele sa nu fie in
van:
Pedepsirea trebuie sa se faca in masuri mici de timp: minute, ore sau zile. Daca cei
mici sfideaza pedeapsa, aceasta creste tot cu mici masuri temporale. Cu cat perioada de
timp pe care se intinde pedeapsa este mai mare, cu atat cresc sansele ca cel mic sa o
sfideze;

De exemplu: copilul vorbeste mult la telefon in loc sa isi faca temele.

Consecinta normala - li se ia accesul la telefon pentru o zi.

La prima incalcare a pedepsei - li se interzice accesul la telefon pentru inca o zi.
La a doua incalcare a pedepsei - trei zile.
La a treia incalcare - patru zile.

31
 Asigura-te ca activitatea de care il privezi este una de care chiar ii pasa. De exemplu,
amana restrictionarea pentru o zi in care ar trebui sa se vada cu prietenii lui sau in care
are antrenament.

Fii pregatita sa treci peste rutina pentru a pastra pedeapsa in vigoare. De exemplu, daca
sa aplici pedeapsa pentru fiica ta inseamna sa ratezi iesirea de vineri seara in oras a
familiei, atunci asta vei face.

Fii pregatita sa iei masuri in plus pentru a pastra pedeapsa activa, daca este cazul. De
exemplu, in momentul in care copilul pleaca la ziua de nastere a colegului sau oricum,
du-te dupa el si adu-l acasa. Acest lucru ii arata copilului ca nu te joci. Nu te gandi ca il
vei face de rusine pe fiul tau, ci gandeste-te ca prietenii lui probabil stiau deja ca el este
pedepsit.

Ai in vedere ca cel mic poate la un moment dat sa aprecieze - invatand sistemul de

pedepse si recompense - daca isi doreste si isi poate asuma pedeapsa, pentru un anumit
lucru pe care doreste sa il faca nespus de mult. De exemplu, sa faca un lucru interzis
stiind ce pedeapsa urmeaza, dar considera ca pedeapsa e mai putin importanta si ca e mai
castigat incalcand regula.
Cum poti schimba un comportament nedorit
Multi parinti se plang ca trebuie sa-l roage pe copil de trei ori pentru a face un lucru, alti
parinti vor sa-si dezvete copiii sa nu mai minta, sa-si faca temele la timp sau sa nu uite sa
se spele pe dinti. Psihologul Diana Stoian ne spune cat de repede si eficient pot fi
schimbate aceste comportamente nedorite, prin respectarea unui regulament stabilit
impreuna cu copilul. Adriana Titieni: O sa aflam cheia multor situatii pe care le
traversam in relatia cu copiii nostri. Ne vei spune cum poate un parinte sa regleze un
comportament care nu ii place la copilul sau; care sunt pasii si cum se negociaza astfel
incat sa se ajunga la o intelegere intre parinte si copilul iar ambilor sa le fie bine.

Diana Stoian: Prin metoda pe care o propun eu nu se regleaza doar un singur

comportament, ci aproape toate comportamentele pe care dorim sa le schimbam, sa le
reglam. Metoda este aparent simpla, prin faptul ca presupune un regulament care se
stabileste in colaborare cu copilul, parintii si psihologul. Regulamentul si se face pe baza
unei liste - solicitata parintilor de catre psiholog - a comportamentelor nedorite ale
copilului, pe care parintii doresc sa le schimbe.

Regulamentul are cateva reguli de baza, iar fiecare regula stabileste ca unul dintre
comportamentele din lista sa nu mai fie pus in practica. De exemplu, avem un copil care
minte. In aceasta situatie, daca regula stabileste ca el sa nu mai minta, atunci, daca el

32
reuseste sa nu mai minta timp de o saptamana, atunci va primi un bonus, pentru ca a
reusit aceasta performanta. Bonusul poate fi sub multe forme, de la lucruri pe care si le
doreste, o activitate care ii place sau chiar bani. Daca a minti o data intr-o saptamana,
atunci bonusul trebuie sa se reduca la jumatate (jumatate din suma de bani sau din
bomboanele pe care le-ar fi primit, jumatate din timpul pe care l-ar fi petrecut la
calculator in cazul in care n-ar fi mintit deloc..); daca va minti de doua ori pe saptamana,
atunci bonusul va disparea complet.

In regulament fiind mai multe reguli, chiar daca pierde o parte din bonusuri pentru ca nu
respecta una din reguli, copilul tot va ramane la final cu un castig, obtinut pentru alte
comportamente pe care a inceput sa le schimbe, pe care nu le mai pune in practica.
De aceea e recomandat ca parintele sa faca o lista cu mai multe comportamente pe care
doreste sa le schimbe la copilul sau.

Regulamentul presupune si o evaluare a situatiei, care se poate face saptamanal. In ziua

hotarata pentru evaluare se face de fapt o contabilitate a comportamentelor nedorite puse
in practica de catre copil, pe baza unui jurnal al familiei in care parintele noteaza
aceste comportamente.
In plus, prin acest jurnal se evita si cicaleala parintilor, pe care oricum nu o suporta nici
copiii, nici parintii, cu totii dorind sa scape de cicaleala.

Aceasta metoda este foarte eficienta si ajuta si la reglarea comportamentelor parintilor.

Pentru ca nu doar parintelui i se solicita o lista de comportamente nedorite la copilul lui,
dar si copilul este intrebat ce ar dori sa schimbe la parintele sau. Astfel, copilul observa
ca nu doar el trebuie sa respecte un regulament, ci si parintele, si isi va da seama ca este
un partener, prin faptul ca nu doar lui i se aplica reguli, ci si parintelui.
De obicei, atunci cand copiii sunt intrebati ce vor sa schimbe la parintii lor, spun ca ar
dori ca acestia sa renunte la cicaleala si la tipete.

Atunci si parintele scapa de un comportament care nu il avantajeaza si se reglementeaza

o data cu asta si modul de comunicare intre parinte si copil parintele nu va mai fi nevoit
sa cicaleasca, iar copilul va deveni mult mai receptiv la solicitarile parintelui.
De asemenea, este foarte important sa i se spuna copilului ca el este cel care alege sa
puna in practica comportamentul nedorit si sa piarda bonusul sau sa respecte regula si sa
se bucure de bonusul promis.

O mare atentie trebuie acordata si modului in care este prezentat aceasta negociere si
acest regulament ca pe o mare oportunitate a copilului de a castiga ceva.

Adriana Titieni: Ar putea fi parinti care sa spuna eu sa ajung sa-mi platesc copilul ca sa
faca lucruri care de fapt sunt normale? sau copilul va face tot timpul ceva doar pentru
ca va fi platit sau rasplatit?

Diana Stoian: Intalnesc si eu parinti care imi spun aceste lucruri, iar eu le raspund ca nu
este rau sa dam bani sau bonusuri copilului, cu conditia ca el sa nu mai primeasca lucruri
decat daca le castiga prin efortul pe care il depune (vorbim aici nu de haine, mancare sau
de alte lucruri de care nevoie, ci de alte lucruri, jucarii sau jocuri pe care si le doreste).

33
Cu alte cuvinte, asta inseamna sa responsabilizezi copilul, pentru ca el va invata astfel ca
pentru orice decizie pe care o ia exista niste consecinte pe care le va suporta.

Regulamentul il ajuta sa se schimbe atat pe copil, cat si pe parinte, dar cu conditia ca

parintele sa fie consecvent sa evalueze zilnic si saptamanal comportamentul copilului,
sa le noteze pe cele nedorite in jurnalul de familie si sa acorde bonusul stabilit.

Adriana Titieni: Este complicat pentru un parinte sa fie consecvent?

Diana Stoian: Este destul de complicat, pentru ca trebuie sa tinem cont de faptul ca
parintii sunt ocupati, se incarca cu foarte multe probleme la serviciu, vin acasa obositi si
este destul de greu ca la sfarsitul zilei sa incepi sa notezi in jurnal faptele nedorite ale
copilului, iar la sfarsitul saptamanii sa te apuci sa contabilizezi comportamentele
copilului. Pe de alta parte, e mult mai usor sa pui in practica solutia cu care te-ai obisnuit.

Observ, totusi, ca dupa ce s-a scris regulamentul si incep sa-l puna in practica si observa
cat de repede are efect si cat de repede se pot schimba anumite comportamenete ale
copilului, parintii devin motivati sa continue. Efectele se vad insa si cu o consecventa de
50% din partea parintelui.

Interviu cu psihoterapeutul Diana Stoian, realizat de Adriana Titieni in cadrul

emisiunii "Meditatii pentru parinti".

Despre limite si reguli

Autor: Diana TUDOSE
Psiholog, Salvai Copiii Romnia

Limitele i direcioneaz pe copii i i ajut s ating obiectivele pe care prinii le-au

propus pentru dezvoltarea lor. Prinii i doresc copii care s evolueze i s se transforme
n aduli disciplinai, responsabili i ateni; copii au nevoie ns de ocazii n care s fac
anumite alegeri i s se confrunte cu anumite limite.
Pentru a putea stabili limite, prinilor trebuie s le fie foarte clar ce ateapt de la copii
lor i care dintre comportamentele acestora sunt acceptabile. Stabilirea limitelor
funcioneaz cel mai bine n contextul unei bune relaii printe copil.
Dac relaia dintre printe i copil este una pozitiv, cresc ansele ca acesta s accepte
valorile i convingerile propuse de adult i s nteleag motivele pentru care i se limiteaz
comportamentul.
Este mai dificil s influenm un copil n permanen criticat, corectat i admonestat. n
aceste condiii, copilul nu va dori s coopereze cu printele n rezolvarea problemelor, ba
mai mult, n timp, va alege s i se opun.

34
Mai jos sunt prezentate cteva sugestii pentru trasarea limitelor.

Regulile casei
Un bun nceput pentru a stabili limite este setul de reguli ale casei; un copil obinuit cu
regulile casei va manifesta frecvent i relativ uor comportamente care s satisfac i
asteptrile celui mai exigent printe.

O regul bun precizeaz cu claritate comportamentul ateptat.

Ar fi util s scriei regulile i s le afiai ntr-un loc accesibil fiecrui membru al familiei
(de ex. ua frigiderului).
Regulile casei sunt utile din dou puncte de vedere.
n primul rnd, ele exprim ateptrile pe care le avei n ceea ce privete anumite
comportamente specifice ale copilului.
De pild, dac copilul tu obinuiete s ntrzie mult dup programul de coal poi s
emii o regul conform creia Fiecare dintre copii va veni zilnic direct acas dupa orele
de coal!.
Regulile casei sunt utile de asemenea pentru c l nva pe copil comportamente
adecvate.
De pild, dac vrei s-i nvei copilul s fie respectuos n relaie cu ceilali, regulile pot
preciza comportamente de felul: Batem la u nainte de a intra n camer; Cerem
permisiunea nainte de a ne ridica de la mas; Vorbim politicos atunci cnd ne adresm
celorlali;

Vei gsi mai jos cteva recomandri astfel nct regula s fie eficient.
Stabilii un numr limitat de reguli (5-7 reguli)
Prea multe reguli nseamn control sporit asupra vieii copilului. Regulile eficiente
reglementeaz doar acele situaii cu grad de risc pentru sntatea, dezvoltarea i sigurana
copilului i familiei tale sau acelea n care sentimentele i drepturile altor persoane ar
putea fi grav afectate.
Implicai copilul!
Toi copiii se bazeaz pe prinii lor pentru stabilirea limitelor i a regulilor, ns vor dori
s aib un cuvnt de spus n formularea lor. Este important s ascultai i punctul de
vedere al copilului cu privire la alegerea regulilor dar i la stabilirea consecinelor ce
decurg din nerespectarea unei reguli.
E posibil ca uneori s nu reuii s ajungei la un acord total asupra regulilor, ceea ce nu
35
nseamn c acestea nu vor fi stabilite.
Ca printe, vei decide care vor fi regulile care vor modela comportamentul copilului tu.
Atunci cnd nu ajungei la un acord, i poi spune copilului, c dei nu este cea mai
corect sau mai bun dintre reguli, este singura la care te poi gndi n momentul acela.
Stabilii reguli corecte i clare
O regul este corect cnd reglementeaz n egal msur comportamentul fiecrui
membru al familiei.
De pild, regula ntotdeauna bai la u nainte de a intra n camera prinilor este
nedreapt deoarece se aplic doar copiilor. Regula corect ar fi formulat astfel:
Ciocnim la u nainte de a intra n camera oricruia dintre membrii familiei noastre.
n acest fel, regulile nu sunt doar pentru copilul, ci sunt regulile casei. Comportamentul
tu ca printe va fi corect atunci cnd chiar tu vei fi primul care respect regula.

Atunci cnd regulile sunt specifice i uor de neles, cresc i sansele de a fi respectate.
Regula Trebuie s ne splm pe dini nu ajut prea mult deoarece nu precizeaz cnd
anume i cu ce frevcen trebuie s facem acest lucru.
Pe de alt parte, regula Fiecare membru al familiei se va spla pe dini n fiecare
dimineaa i n fiecare sear, nainte de culcare este clar, nu genereaz confuzie i nu
las loc de discuii.
Regula de mai sus este clar pentru ca i spune copilul ce s fac, nu ce s nu fac. Ori de
cte ori formulai o regul nou, ntrebai-v: Ce vreau s se schimbe n comportamentul
copilului meu? Ce ar trebui s fac altfel/ mai bine?. Este bine ca regula s fie scurt,
formulat n cuvinte simple, pentru a fi uor de reinut.

Un aspect foarte important legat de utilizarea regulilor, privete stabilirea de recompense

i consecine pentru respectarea, respectiv nclcarea acestora.
Este foarte important s v ludai copilul atunci respect regula. Ba mai mult, n etapa de
nceput, n care copilul i nsuete regula nou, comportamentul su trebuie
recompensat, pentru a facilita procesul de nvare.
Bravo! Sunt foarte mndr de tine pentru c i-ai ordonat hinuele i jucriile.

Despre modificarea regulilor

Regulile casei se schimb de-a lungul timpului, pe msura ce copiii cresc i devin mai
responsabili. Atunci cnd o regul este automat respectat de toi membrii familiei, ea
trebuie eliminata de pe lista cu reguli scrise i afiate n cas. Aceasta nu nseamn c nu
36
mai este valabil, ci doar c nu mai este necesar afiarea ei.
Regulile se schimb de asemenea n funcie de situaiile noi care apar.
De pild, vei stabili reguli noi atunci cnd fiica ta va ncepe s aib ntlniri cu prieteni
de-ai ei n timpul liber.

Dei regulile se schimb, nevoia de a avea reguli rmne aceeai. Chiar i cnd copiii din
familie au devenit tineri aduli, regulile sunt utile pentru c astfel ne asigurm c fiecare
membru al familiei nelege c are responsabiliti n cas.

Este posibil ca prezena regulilor s rezolve problemele care apar n familie. Acestea chiar
pot s dispar atunci cnd fiecare membru al familiei tie exact ce se ateapt de la el.
Cu toate acestea, stabilirea de consecine negative este necesar pentru acele situaii n
care regulile sunt nclcate.

reguli de aur in educarea unui copil

Traim vremuri in care rolul de parinte ne solicita foarte mult. Poate singurul lucru mai
dificil decat acesta este sa fii copil. Copiii nu au fost niciodata supusi atator influente si
atator surse de distragere si noi, parintii simtim ca nu facem fata problemelor ivite in
educarea micutilor nostrii.

1. intotdeauna fiti coerenti

2. incercati sa fiti cat mai pozitivi
3. laudati comportamentul bun
4. iubirea trebuie sa fie neconditionata
5. intotdeauna spuneti adevarul
6. ajutati-va copiii sa-si controleze comportamentul
7. petreceti timp cu copiii
Iata 7 reguli importante pe care un parinte modern ar trebui sa le respecte:
1. Intotdeauna fiti coerenti
Cu cat este mai mic, un copil, cu atat este mai dificil pentru el sa inteleaga de ce se
schimba o regula de la o zi la alta. Din perspectiva parintilor, acest lucru nu poate creea
frustari insa, daca ii spui copilului ca azi nu se poate juca cu anumite jucarii in casa, si
maine ii permiti, pentru el acest lucru este deosebit de confuz. Coerenta inseamna
modelare si aceasta se face prin ceea ce le spuneti sa faca.
2. Incercati sa fiti cat mai pozitivi

Majoritatea copiilor mici doresc sa fie rugati pentru a indeplini o sarcina. Incurajati un
comportament manierat prin a spune concret ce trebuie sa faca nu ceea ce nu trebuie sa
faca. De exemplu, daca vreti sa intre in casa spuneti: "Trebuie sa mergi in casa
37
pentru ...."; daca alearga prin casa si nu ii permiteti spuneti: " Ai voie sa alergi afara, deci
poti face acest lucru cand o sa mergem in parc!". A eticheta un copil ca obraznic, lenes,
egoist etc., este daunator pentru imaginea de sine a lui.
Abordarea unui stil pozitiv in educatia copilului il va ajuta pe acesta sa-si atinga telurile
in viata mult mai usor, deoarece va capata incredere in sine, va sti ca face ceea ce trebuie.

3. Laudati comportamentul bun

Cand cel mic a facut o boacana imediat sariti cu gura pe el? Dar atunci cand el da dovada
de cumintenie, mai reactionati tot atat de prompt? Este atat de usor pentru parinti sa
ignore comportamentul bun al copiilor, doar pentru ca acesta nu cauzeaza nicio
problema. Nu ezitati sa ii laudati fiecare fapta buna si de asemenea cand greseste
incercati impreuna cu micutul sa gasiti 3 situatii in care a aratat ca este un copil cuminte,
apoi discutati despre ce a gresit.

4. Iubirea trebuie sa fie neconditionata

Aceasta inseamna ca fii sau fiicele noastre sunt iubiti, indiferent de actiunile lor. Nu ii
spuneti copilului niciodata ca daca intreprinde vreo actiune nedorita de voi nu il mai
iubiti! Dragostea voastra nu se bazeaza pe actiunile sale. Fiecare copil este o combinatie
unica de elemente diferite, determinate de gen, felul trupului, temperament, personalitate,
inteligenta si mod de invatare.
Parintele isi demonstreaza iubirea, in primul rand prin felul in care poarta de grija
copilului si prin incredere.

5. Intotdeauna spuneti adevarul

Adesea parintii isi pun copiii sa raspunda la telefon si sa spuna interlocutorului ca mama
sau tata nu sunt acasa sau isi pun copiii sa isi faca patul dimineata, insa, parintii uita sa
si-l faca pe al lor. Micutii vostrii fac mai degraba ceea ce vad decat ceea ce aud. Fiti
atenti la ce ii solicitati pe copiii vostri caci aceste lucruri pot provoca resentimente,
confuzie generala si mai mult, afecteaza stima de sine.

6. Ajutati-va copiii sa-si controleze comportamentul

Ajutati-i sa-si inteleaga actiunile si sa accepte anumite feluri de a se comporta. In cele

din urma ei vor fi in masura sa-si controleze comportamentul din interior, mai degraba
38
decat in exterior. Pe copii ii ajuta sa inteleaga modul in care actiunile lor afecteaza alte
persoane. Aratati-le moduri prin care acestia isi pot exprima sentimentele.
Comunicati cu cei mici cat mai onest, clar si adecvat varstei lor. Copiiilor trebuie sa li se
permita sa-si exprime sentimentele; ei au adesea nevoie de ajutor pentru a gasi modul in
care sa-si elibereze emotiile.

7. Petreceti timp cu copiii

Ascultati si fiti sensibili la nevoile unui copil. Sprijiniti aceste nevoi si in acelasi timp
ajutati-va copilul sa va satisfaca cererile, atat familiei cat si mediului inconjurator.
Distrati-va cu copiii vostrii!

Oferiti-le un mediu in care sunt capabili de a reusi. Acest mediu trebuie sa includa
activitati provocatoare, dar realizabile. Adesea este mai usor pentru un copil sa realizeze
o mica parte a unei misiuni date de parinti, decat sa abordeze intregul proiect. Lauda-ti-i
si incuraja-ti-i spre succes!

Disciplina pozitiva este un program creat sa invete copiii si tinerii sa devina responsabili, respectuosi si
membri de valoare ai familiei si comunitatii din care fac parte. Programul este bazat pe best-seller-ul
Cartile disciplinei pozitive" de Dr. Jane Nelsen, in colaborare cu alti autori si invata tehnici de
indemanare sociala intr-o maniera care este incurajatoare atat pentru parinti si profesori, dar si pentru
copii.

Studiile recente ne spun ca majoritatea copiilor sunt proiectati din nastere sa relationeze
cu ceilalti si ca acei copii care simt o legatura cu familia, scoala, prietenii si comunitatea
sunt mai putin predispusi sa se comporte gresit. Disciplina pozitiva se bazeaza pe
intelegerea faptului ca disciplina trebuie sa fie invatata si ca disciplina invata.
Jane Nelsen spune ca disciplina pozitiva se bazeaza pe cinci criterii prin care copiii pot
fi invatati disciplina in viata, si anume:

1. Sprijinirea copiilor in perceperea sensului relationarii

- Apartinerea si importanta personala in relatie cu un
grup, familie, comunitate.

2. Respectul si incurajarea - prin bunatate si fermitate, in acelasi timp.

3. Educatie de lunga durata - are in vedere ce gandeste copilul, ce simte, ce invata si ce

decide cu privire la el si lumea lui si ce sa faca in viitor pentru a supravietui si a prospera.

4. Invata copilul abilitatile sociale - respectul, grija fata de ceilalti, rezolvarea

problemelor si cooperarea, precum si aptitudinile care il pot ajuta acasa, la scoala sau in
39
comunitate.

5. Invita copiii sa descopere cat de capabili sunt ei - incurajeaza folosirea constructiva a

puterii si a autonomiei personale.

Disciplina pozitiva invata adultii sa foloseasca blandetea dar si fermitatea in educatia

copiilor; nu se bazeaza pe o permisivitate exagerata, dar nici nu abuzeaza de aplicarea
pedepselor.

Uneltele si conceptele disciplinei pozitive

Respectul reciproc. Adultii isi manifesta fermitatea prin respectul de sine si a nevoilor
impuse de situatiile in care se afla si isi manifesta bunatatea prin respectarea nevoilor
copilului.

Identificarea motivului care sta in spatele comportamentului; recunoasterea

motivului pentru care copilul face ceea ce face si lucreaza la schimbarea motivului in loc
sa incerce doar schimbarea comportamentului.

Comunicarea practica si aptitudinea de a rezolva probleme.

Concentrarea pe solutii in locul pedepselor.

Incurajarea in locul laudelor. Incurajarea observa efortul si imbunatatirea, nu doar

succesul si construieste respectul de sine si puterea personala.

Disciplina pozitiva include recompensarea comportamentului pozitiv la fel de mult ca

urmarirea reducerii comportamentului negativ. Unele recompense pot fi de natura
verbala, dar altele pot fi chiar cadouri care se ofera copilului in urma unui comportament
pozitiv.

Si totusi, cum inveti copiii auto-controlul, auto-ajutorul, modalitatile de a se intelege cu

ceilalti, obiceiurile in familie si rutina la scoala?

In randurile care urmeaza vom incerca sa gasim cateva metode si cuvinte care pot fi
utilizate in situatii obisnuite la care participa copiii mici.

1. Arata copilului ca recunosti si accepti motivul pentru care el face ceea ce, in opinia
ta, este gresit. Stiu ca vrei sa te joci cu trenuletul, dar..."Astfel validezi legitimitatea
40
dorintelor copilului si ca tu il intelegi.

2. Argumenteaza de ce spui dar": tu vrei sa te joci cu trenuletul, dar fratele tau il

foloseste acum." In acest fel copilul intelege ca si altii au nevoi.

3. Ofera-i o solutie: In curand te vei putea juca cu trenuletul." Un copil in varsta de un

an incepe sa inteleaga conceptul un minut" si va astepta rabdator daca intotdeauna ne
tinem de cuvant dupa 60 de secunde. La doi-trei ani, copilul incepe sa inteleaga cand ii
spunem Te anunt cand iti vine randul", daca o facem intotdeauna si nu dupa mai mult de
2-3 minute. Aceasta metoda ajuta copilul sa invete cum sa isi amane o satisfactie, dar nu
afecteaza abilitatea lor de a percepe timpul.

4. Deseori poate fi util sa spui ceva care sa sublinieze increderea ta in abilitatea si vointa
copilului de a invata: Cand vei fi mare vei sti cum sa..." Astfel ii confirmi copilului
increderea ta in el si ii transmiti ca stii ca are toate datele ca sa creasca si sa se
maturizeze.

5. In unele situatii, dupa ce ii transmiti clar ce nu trebuie

facut, ii poti demonstra ce trebuie facut sau o alta modalitate mai buna de a face acel
lucru: Nu lovim. Atingem chipurile oamenilor cu blandete"(corectie usoara) sau
Piesele jocului nu se arunca. Hai sa le aranjam impreuna" (iti oferi ajutorul). In acest fel
stabilesti limite cu fermitate, dar ajuti si copilul sa simta ca sunteti o echipa, nu dusmani.

6. Copilul mic nu este usor de distras de la o activitate sau un obiect, dar este usor de
redirectionat. Astfel ii insufli credinta ca are dreptul de a alege, dar ca si altii au
drepturi.

7. Evita acuzatiile. Comunica pe un ton respectuos, chiar si cu bebelusii. Astfel previi

scaderea respectului de sine al copilului si incurajezi cooperarea.

8. Pentru fiecare refuz al tau, ofera copilului doua variante acceptabile. De exemplu:
Nu o poti musca pe sora ta, dar poti musca un biscuite sau ratusca de plastic." In acest
mod ii incurajam independenta si capacitatea de a lua decizii, dar impunem si niste
granite.

9. Stabileste limite si standarde ferme, dupa necesitati.

10. Aminteste-ti ca ocupatia" copilului mic este sa atinga, sa miroasa, sa guste, sa

loveasca, sa exploreze. Uneori pot fi lacomi, alteori surprinzatori. Nu sunt abili in a
imparti; copiii au nevoie de timp pentru a exprimenta posesia inainte sa invete sa
imparta.

Copiii au nevoie de un grad de independenta fata de parintii lor pentru a putea deveni
individualitati. Un mod de a face acest lucru este de a spune nu" si de a nu face ce li se
cere, alt mod este de a face ce nu este dorit.
41
Daca adultii isi inteleg copiii pot crea situatii si pot dezvolta atitudini care vor permite si
vor incuraja dezvoltarea. Disciplina este mai usor invatata de catre copii prin ghidare, nu
prin pedeapsa.

5 reguli de bune maniere pentru copii

By Cristina | 09/03/2012 - 1:05 AM | cltorii, maniere

n urm cu vreo dou zile eram pe drumul de ntoarcere spre Bucureti. Pe culoarul
alturat de mine, n avion, o mmic cu doi prunci: unul la vreo 4 ani, cellalt s fi avut
vreo 7-8. Ca s rezum ntr-un singur cuvnt ce s-a ntmplat tot drumul: CIRC! Sigur,
bieii copii n-aveau vreo vin; dar mama cu siguran i merit calvarul zilnic prin care
probabil trece din cauza educaiei lacunare pe care (n-a) oferit-o.

Nu contest c zborul cu avionul e diferit de orice alt tip de cltorie terestr i c poate fi
mai dificil de suportat pentru copii din diverse motive, ns ce lipsea acolo era buna
cretere i nu condiiile de transport. mi vine n gnd sintagma pe vremea mea, care
de altfel mi displace profund, ns chiar cred c n urm cu vreo 20 de ani + , copiii erau
mai bine crescui.

Am ncropit aadar un set de 5 reguli pe care orice copil precolar ar trebui s le nvee
de acas:

1. S nu atrag atenia cu orice pre, ntrerupnd adulii din discuiile lor. -> e
groaznic s pori o discuie cu un printe care la fiecare 10 secunde ntrerupe ca s-i
dea atenie copilului su. prinii ar trebui s explice cu biniorul i apoi s ignore
toanele micuului.
2. S nu foloseasc limbaj injurios, s porecleasc, s loveasc, s strmbe sau imite.
-> sigur, cel mai bun mod este ca astfel de comportamente s nu existe n
cas/familie. dac totui apar acest gen de episoade, nu trebuiesc lsate s treac
neobservate.
3. S zic bun ziua/seara, v/te rog, mulumesc i alte elemente de politee
eseniale.
4. S mnnce folosind cum se cuvin tacmurile i vesela: fr nmuiat degete n
pahar, blcit n mncare, sorbit din lingur etc.
5. S-i acopere nasul i gura la tuse sau strnut i s nu se scobeasc n nas (sau
fund)(sau urechi).

42
Dac mai avei sugestii, acestea sunt binevenite. Facei un bine i celorlali i dai mai
departe acest articol (pn la mmica din avion, dac se poate!).

Negativismul la copii
2

Negativismul se manifesta printr-un comportament opozant al copilului, adica prin

tendinta repetata de a spune "NU" sau de a incalca reguli. Copilul negativist este
neascultator, are crize frecvente de isterie si sfideaza parintii. Se pare ca negativismul
este considerat o etapa normala din dezvoltarea lor. Afla cand devine el o problema!

Care este cauza aparitiei negativismului la copii?

Asadar, negativismul este adesea prezent in randul copiilor mici, in special la cei de 2
ani, dar si la adolescenti si este experimentat intr-o multime de forme. Unele sunt
normale si fac parte din dezvoltare, iar daca sunt ajutati acestia le depasesc rapid. Altele
dintre ele pot pune probleme sociale sau emotionale copilului si il poate impiedica sa se
adapteze in grupuri si comunitati. Exista mai multe forme de manifestare a
negativismului la cei mici.

O forma apare in copilaria timpurie si este cunoscuta sub forma negativismului activ. In
cadrul acestuia cei mici aleg sa nu respecte reguli si chiar sa le incalce, facand opusul lor.
De exemplu, daca ii spui micutului sa nu puna pantoful pe masa, el va face exact invers
imediat ce tu te uiti in alta parte sau nu mai esti atenta la el. Psihologii explica aparitia
negativismului la copii mici prin dezechilibrul care se formeaza intre dorintele copilului
si refuzurile dese pe care le primeste din partea parintilor.

Cum se manifesta negativismul la copii?

Exista pe de-o parte cateva caracteristici clare in care se incadreaza un copil care
manifesta emotii negative, iar pe de alta parte o serie de manifestari sau simptome
specifice.

Caracteristicile unui copil negativist sunt:

crizele de isterie sau accesele de furie frecvente;

43
 certurile dese cu cei din jur;
temperamentul coleric;
neascultarea si incalcarea regulilor;
invinuirea altora pentru actiunile lui;
agresivitate fizica asupra celor din jur;
tendinta de a fi razbunator.

Simptomele includ:

tristete;
apatie;
frica;
izolare sociala;
furie;
tendinta de depresie etc.

Cum il ajuti pe copil sa depaseasca emotiile negative?

Nu il pedepsi pentru comportamentul lui! Nu uita ca la varste mici manifestarea acestor

emotii este normala si face parte din dezvoltarea copilului. A-l pedepsi pentru ceva ce
vine in mod natural in comportamentul lui il poate deruta si frustra. Este mai important
sa il ajuti sa invete mai multe despre emotii si despre manifestarea emotiilor si
recunoasterea lor.

Invata-l sa recunoasca emotiile!

Exista tot felul de joculete si metode prin care poti ajuta copilul sa invete cum se
manifesta emotiile. Este important sa il inveti cum "arata" tristetea sau bucuria prin
prisma comportamentului, a grimaselor si gesticulatiilor.

Invata-l sa-si exprime verbal emotiile!

Invata-l apoi pe cel mic sa isi exprime verbal propriile trairi!

Este important sa ii vorbesti mereu despre diverse emotii pe care le manifesta oamenii si
cum se caracterizeaza ele in comportament. Vorbeste-i despre tristete, bucurie, furie si
formele lor de manifestare de cate ori ai ocazia, iar daca ai si exemple sau situatii care
pot justifica explicatiile tale cu atat mai bine.

44
Nu incerca sa ii vorbesti numai de emotiile pozitive in incercarea de a-l proteja de cele
negative. Copii trebuie sa stie toate tipurile de emotii cu care se poate confrunta oamenii
pentru a le putea identifica la el. In acest fel isi va putea da seama mai tarziu cum trebuie
controlate si abordate corect.

Pune-i tot timpul intrebari cu privire la manifestarea emotiilor!

Un copil care manifesta emotii negative poate fi descris, de exemplu, in felul urmator:
tipa, sparge, arunca, se tavaleste pe jos, fuge, se razvrateste, da din maini si din picioare,
se retrage si se izoleaza, nu vorbeste, este tot timpul trist si asa mai departe.

Este important sa il ajuti sa descopere si sa identifice aceste sentimente ajutandu-l cu

intrebari. In loc sa il pedepsesti, mai bine incearca sa il ajuti sa se descurce cu propriile
emotii si sa le depaseasca.

Ii poti pune tot felul de intrebari: ce simti in acest moment? ce te-a determinat sa tipi sau
sa arunci? cine sau ce anume te-a suparat? crezi ca un asemenea comportament te ajuta
sa rezolvi ceva? ce pot face pentru a se simti mai bine?

Invata-l sa reactioneze calm si cu prudenta data viitoare cand mai se simte astfel si sa
vorbeasca cu tine despre ce simte si ce doreste inaintea de a reactiona comportamental.
Copiii trebuie ajutati sa faca fata emotiilor negative, nu sa fie pedepsiti pentru ele!

Stabilirea si impunerea regulilor la copii

autor: Daniela Ganciu

De stabilit reguli este usor, ba chiar este simplu si sa informezi copilul cu privire la ele.
Problema apare atunci cand nu reusesti sa iti determini copilul sa le si respecte. Nu
reusesti sa il faci pe copil sa renunte la comportamente obraznice oricat i-ai spune sa
renunte? Noi te ajutam sa il faci pe copil sa puna in practica cerintele tale!

Atunci cand ii dai comenzi si ii oferi instructiuni trebuie sa fii atenta la urmatoarele
lucruri:

atunci cand ii spui sa faca ceva asigura-te ca ai parte de intreaga lui atentie si ca nu
face altceva in timpul acela;

45
 inainte de a-i da directiva striga-i numele si apoi asigura-te ca se uita la tine cand ii
vorbesti;

intotdeauna roaga-l sa faca ceva, nu ii porunci;

ofera-i indicatii si cerinte clare, simple si scurte ca de exemplu "te rog, inchide
usa";

atunci cand copilul face ceea ce il rogi fara a protesta, nu uita sa ii multumesti si sa
il complimentezi pentru ce a facut.

Lucruri de memorat in stabilirea si impunerea regulilor la copii

fii realista atunci cand ii stabilesti reguli; asigura-te ca sunt potrivite pentru varsta
si devzoltarea lui fizica si psihologica si ca este capabil sa le faca; de exemplu
atunci cand ii aloci sarcini de curatenie asigura-te ca sunt pentru varsta lui;

fii directa atunci cand ii impui ceva nu ii lasa optiunea de a alege prin
exprimarea gresita a regulii; de exemplu spune-i micutului "te rog, inchide usa" si
nu "vrei sa inchizi usa te rog?" sau "vrei sa mergem in camera sa facem
curatenie?";

nu ii impune sa faca mai multe lucruri in acelasi timp; spune-i pe masura ce le

termina care sunt cerintele tale si pentru fiecare dintre ele lasa-l sa proceseze timp
de 5 secunde ce i-ai cerut inainte sa concluzionezi ca nu vrea sa faca asta;

evita sa ii dai o alta sarcina de facut in timp ce intreprinde deja o alta;

atunci cand micutul executa sarcina pe care l-ai rugat sa o faca complimenteaza-l
si incurajeaza-l in timp ce o face pentru a se simti apreciat pentru ceeea ce face;
poti chiar sa il imbratisezi sau sa il saruti pe frunte sau pe obraz la sfarsitul
executarii sarcinii;

Ce faci daca copilul refuza sa asculte?

Daca micutul tau nu incepe sa execute sarcina pe care l-ai rugat sa o faca dupa cele 5
secunde de pauza dupa rostirea cerintei atunci:

46
 pune-l sa stea singur intr-o pauza de "time-out" in care sa se gandeasca bine;

nu interactiona in niciun fel cu el cand este in aceasta pauza;

dupa ce trece perioada de pauza, cere-i copilului sa faca ceea ce l-ai rugat; a avut
timp de gandire, iar acum ca ai spus-o iar isi va da seama ca ai vorbit serios de
prima data si ca nu renunti; poate altdata va constientiza ca mai bine decat sa
refuze, va executa ce ii spui si nu va mai fi atat de reticent;

explica-i consecintele nerealizarii sarcinii; de exemplu, daca nu vrea sa isi faca

curat in camera, explica-i ce se intampla cand sta intr-o camera dezordonata si
murdara, plina de germeni sau daca nu vrea sa inchida usa explica-i ca este curent
si ca asta inseamna ca se va imbolnavi si va trebui sa stea multe zile in pat si ca il
va durea, nu se va putea juca etc.

Disciplina reguli de aur

3-6 ani

Disciplina reguli de aur

Disciplinarea copilului ncepe din primul an de existen, prin stilul de via pe care i-l
impui lui i ie. Disciplina reprezint modul prin care-i ndrumm i i educm pe copiii
notri, fcndu-i s neleag ce nseamn un comportament decent i n limitele bunului
sim. Disciplina nu e acelai lucru cu pedeapsa, care presupune c un copil a greit i
suport consecinele faptelor svrite deja. Disciplina corecteaz comportamentul
negativ i se proiecteaz n prezent i n viitor. Disciplina se bazeaz i pe stabilirea unor
relaii bune ntre copil i prini, cnd acetia l laud i-l nva s-i controleze
comportamentul.

Copiii au nevoie de aduli, pentru a-i supraveghea i a-i proteja de ru, deoarece nu ne
putem atepta ca ei s in minte toate regulile i restriciile care li se impun. E normal s
se comporte i urt, pentru c abia acum nsuesc regulile. Pentru a-i nva pe copii s
deosebeasc ce e bine i ce e ru, trebuie s-i disciplinai.

47
Pedepsele fizice, cum ar fi btaia la fund, lovirea, plmuirea sau zglirea nu trebuie
folosite niciodat. Acestea i pot face pe copii s se comporte cu team, n loc s fie
motivai s se strduiasc s se poarte responsabil. Copiii care sunt pedepsii fizic pot
ajunge s aib o prere proast despre ei nii i pot deveni agresivi. Dac-i lovii, nu-i
nvai nimic altceva n afar de violen fizic.

1. Prima i cea mai important regul n disciplinare este aceea de a luda i

accentua comportamentele bune copilul va dori s le repete, vznd ct bucurie
aduce prinilor si. Cnd se poart bine, recompensai copilul prin laude,
mbriri, pupici, nu cu recompense materiale.

2. Ca s nu fac rele, dar i pentru sigurana lui, evitai s punei n calea sa

lucrurile la care nu trebuie s aib acces: obiecte electrocasnice, lucruri scumpe sau
la care inei foarte mult.

3. nainte s fac otii sau s se comporte inadecvat, anunai copilul ce nu are voie:
dac stropete cu ap iese din baie; dac lovete copiii pleac din parc; dac
arunc mncarea pe perei v ridicai de la mas etc. i chiar inei-v de cuvnt,
cnd spunei aa ceva.

4. Nu uitai s stabilii limite, adic ceea ce este acceptabil i inacceptabil la un

anumit comportament sunt printre singurele lucruri care dau copilului siguran
lng un adult. Va fi extrem de cooperant cu adultul, care tie s stabileasc limite.
i nu ncercai s gsii scuze penibile, de tipul e i el mic sau ce tie el?!

E foarte important s fii fermi, atunci cnd stabilii o limit i s nu renunai

dac ai interzis copilului s se joace cu telefonul mobil, el trebuie s neleag c
nu nseamn nu! Dac azi e nu, iar mine e da, prichindelul se va simi
confuz i nfricoat de imprevizibilul din jurul lui. Nici nu mai spunem ct de mult
se va ncpna cu alte ocazii s obin un da de la voi i la ce antaj se va
ajunge. Copilul mic trebuie s neleag c voi suntei adulii.

5. Pentru ca regula stabilit s fie respectat, e nevoie ca toi cei care intr n
contact cu copilul (prini, bunici, bona etc.) s nu o neglijeze i s fie consecveni,
chiar dac unii dintre aceti aduli nu sunt foarte de acord cu ea.

48
Ultima regul, dar nu cea din urm stpnii-v nervii! Nu urlai, nu strigai, nu
jignii! Nu facei sau spunei copilului vostru ceea ce nu ai vrea s i fac sau s i
zic un strin.

6. Trebuie, de asemenea, s avei rbdare, pentru a face fa furiei cauzate de

comportamentul inadecvat al copiilor. Dac micuul tu de 4 ani a inundat baia,
primul lucru care-i vine s-l faci este s-i dai o palm la fundule. Dar n acest caz
el nu va nva nimic. Ai rbdare i controleaz-i furia, nainte s-i descarci nervii
pe el. Respir adnc, mergi n alt camer i ip dac vrei s ipi, dup care mergi
i discut cu micul pozna. Acord-i un rgaz priveaz-l de un lucru care-i face
plcere. Explic-i suprarea ta i de ce nu trebuie s mai fac aa ceva. Spune-i:
M ntristeaz purtarea ta! Dac-l privai de ceva, fii tari pe poziii, fr a ceda,
altfel copilul va deveni i mai neasculttor.

Fii model de comportament pentru copil

Copilul imit ce fac prinii lui, de aceea ce vede la voi va fi cu certitudine imitat. Aa c
fii ateni i corectai-v propriul comportament. Nu v apucai brusc de disciplinare, ca
i cum ar trebui s tratai copilul de o boal, gndii-v bine mpreun (mama i tata) ce
vrei s facei din el, i nu v bazai c va crete i se va educa de la sine, ca o pisic sau
ca un alt animal de cas.

Care sunt lucrurile eseniale pe care trebuie s le faci ca s ai o relaie bun cu

copiii ti?

n cartea Puncte de cotitur. De la 3 la 6 ani. Dezvoltarea emoional i comportamental

a copilului tu, autorii T. Berry Brazelton i Joshua D. Sparrow rspund la aceast
ntrebare n felul urmtor: S-i iubeti, s le spui ct de importani sunt pentru tine, s-i
ii n brae i s te uii n ochii lor, s-i asculi, dar i s-i disciplinezi! Copiii care nu se
simt disciplinai sunt nefericii. Ei nu sunt fericii pentru c nu-i bai la cap, cum am
putea considera, ci, dimpotriv, cred c nu-i pas de ei. De aceea, disciplinarea copiilor
este cel mai mare act de dragoste. i asumi riscul s te urasc pentru diverse povee, doar
pentru c i iubeti foarte mult. De multe ori limitele impuse copiilor i fac s se simt
iubii, ngrijii, chiar dac se supr pe moment. Copiii trebuie s simt c v ocupai de
ei, dei aparent protesteaz.

3 reguli pentru comportamentul bun al copiilor

49
autor: Teodora Gheorghe

1. Acorda importanta regulilor

2. Pastreaza-ti calmul
3. Ofera-i optiuni

Echilibrul dintre blandete si autoritate este dificil de gasit mai ales pentru parintii care
sunt la primul copil. Incearca 3 reguli pentru comportamentul bun al copiilor. Multi
parinti cauta un manual complet despre cum sa educi copilul, dar abordarile diferite au
rezultate in functie de personalitatea micutul tau. Exista insa trei reguli pe care le poti
aplica pentru orice copil pentru a-i insufla baza necesara pentru un comportament bun.

Acorda importanta regulilor

Modul in care respecti regulile impuse chiar de tine este crucial pentru comportamentul
copilului. Consecventa este necesara mai ales pentru prescolari, care descopera in fiecare
zi limitele lumii lor.

Corectitudinea este un alt atribut important, dar este necesar si ca regulile impuse
copilului sa fie potrivite pentru varsta lui. Regulile de siguranta, cum este purtarea
centurii de siguranta in masina, nu sunt discutabile, iar copilul tau poate intelege asta
daca exista consecinte imediate.

Este important ca pedeapsa sa fie intotdeauna proportionala cu gravitatea si intentia cu

care micutul tau a incalcat regulile impuse de tine. Cu cat petreci mai mult timp
gandindu-te la cum sa formulezi regulile si consecintele, cu atat micutul tau va accepta
mai usor sa respecte regulile.

Pastreaza-ti calmul

Indiferent de atitudinea micutul tau, este important sa-ti pastrezi calmul pentru a nu lua
decizii pripite. Timbrul vocii tale este un indiciu important care il poate ghida pe copil in
directia corecta. Daca tipi la el de fiecare data cand greseste, va invata sa-ti ignore vocea.

Mai mult, atunci cand s-a obisnuit cu tonul ridicat al vocii tale, nu il vei mai putea folosi
in situatiile de urgenta. Daca micutul tau este obisnuit cu tipetele, nu te va baga in seama
50
cand se afla cu adevarat in pericol.

Pe de alta parte, micutul tau invata nuantele interactiunilor sociale si dupa ce incepe
scoala. Cand clocotesti de furie, nu este cazul sa-i oferi un zambet fortat. Cand nu exista
o conexiune intre starea ta emotionala si mesajul pe care vrei sa-l transimiti, copilul nu
va intelege intotdeauna ce astepti cu adevarat de la el.

Ofera-i optiuni

In loc sa-i aduci aminte de fiecare data de consecintele ce urmeaza atunci cand nu te
asculta, formuleaza-ti altfel dorintele. In loc sa-i spui copilului ca nu poate merge in
pantaloni scurti la gradinita, pentru ca afara ploua si e prea frig, alege-i doua perechi de
pantaloni potriviti si lasa-l la aleaga.

Copiii cauta independenta dar o vor accepta si sub forma unei alegeri multiple. Oferindu-
i mai multe variante, vei intampina o rezistenta mai slaba, iar micutul tau va renunta sa se
opuna doar de dragul de a o face.

Atunci cand comportamentele bune pe care incerci sa le insufli copilului sunt acceptate
fara probleme, nu uita sa-ti lauzi micutul. Chiar si atunci cand copilul te supara, nu folosi
afectiunea drept un bun pe care poti sa il retragi dupa plac. Micutul va dezvolta in timp
resentimente si va deveni distant emotional.

In ultimul rand, tine cont de influenta dietei asupra copilului. Cand micutul tau are parte
de prea mult zahar, va fi mult mai dificil sa apelezi la ratiunea lui si vei intampina
probleme comportamentale mai mari.

5 moduri de a incuraja copilul sa fie independent

autor: Daniela Ganciu

1. Lasa-l sa decida!
2. Imparte-i diverse responsabilitati!
3. Implica-l in deciziile de familie!
4. Incurajeaza-l sa incerce mereu experiente noi!
5. Exprima-te constructiv!

51
A incuraja copilul sa fie independent inca de mic il ajuta sa se pregateasca pentru viata de
adult si sa faca fata mai usor provocarilor de la maturitate. Este timpul ca micutul sa nu
mai depinda de tine in tot ceea ce face si sa inceapa sa ia singur unele decizii, sa faca
alegeri sau sa se confrunte cu provocari care-l ajuta sa dobandeasca abilitati necesare si
utile pentru a reusi mai tarziu. Iata cateva moduri simple prin care iti poti incuraja copilul
sa devina independent!

Lasa-l sa decida!

Pune-l pe copilul tau fata in fata cu deciziile inca de la varste fragede. Ajuta-l sa faca
alegeri bune, oferindu-i ori de cate ori ai ocazia sansa de a opta intre diverse lucruri -
daca vrea sa poarte pantaloni sau fustita, daca vrea gecuta rosie sau paltonul albastru,
daca vrea sa i se citeasca o poveste sau alta sau daca vrea sa manance iaurt sau branzica
etc.

Toate aceste optiuni pe care i le pui la dispozitie in situatiile uzuale il ajuta sa devina mai
autonom si responsabil!

Imparte-i diverse responsabilitati!

Pentru ca cel mic sa devina independent, este foarte important sa il inveti sa fie
responsabil.

Responsabilitatea si independenta se intrepatrund si ajuta copilul nu doar sa faca alegeri

singur, dar sa fie si cele mai bune.

Implica-l in activitati de curatenie si de gatit si ofera-i diverse sarcini: sa stranga jucarii,

sa iti dea ouale pentru prajitura, sa toarne faina, sa isi aranjeze hainutele in sifonier etc.

Toate aceste responsabilitati mici au rolul de a-l ajuta sa capete, treptat, independenta si
sa se descurce pe propriile picioare.

Implica-l in deciziile de familie!

Copilul tau nu trebuie lasat deoparte cand vine vorba de decizii care afecteaza familia.
De cate ori faceti "consilii", in care adunati laolalta tot membrii familiei pentru a lua
52
decizii importante, legate de achizitii, mutat, vacante, evenimente etc., ofera-i un loc la
masa si celui mic.

Chiar daca deciziile lui nu vor cantari prea mult sau nu are puncte de vedere notabile,
este important sa fie luate in seama si sa stie ca este ascultat. Il invata sa gandeasca
singur si sa decida ce considera el ca este mai avantajos. In acest fel, devine mai
responsabil, dar si independent.

Incurajeaza-l sa incerce mereu experiente noi!

Nu-ti fie frica sa lasi copilul sa incerce diverse lucruri sau experiente noi. Lasa-l sa
testeze diverse aparate, moduri de a se juca, sa lege prietenii noi, sa invete sa se descurce
singur cu rolele sau bicicleta etc.

Explorarea mediului si activitatile noi il ajuta sa capete incredere in forte proprii si sa

prinda curajul de a se aventura si mai tarziu spre alte experiente.

Exprima-te constructiv!

Modul in care ii vorbesti se rasfrange asupra modului in care va actiona copilul. Daca ii
spui mereu ca nu are voie sa faca ceva sau ca nu se descurca singur cu altceva, copilul
tau va deveni dependent de tine.

Este important sa adopti in vocabularul tau cat mai multe exprimari care sa il stimuleze
sa faca diverse lucruri de unul singur - "incearca", "alege"," "experimenteaza", "decide-
te", "poti" etc.

6 secrete ale cresterii unui copil sigur pe el

autor: Daniela Ganciu

Una dintre cele mai importante atu-uri in viata pentru a avea succes este increderea in
sine. Cresterea unui copil sigur pe el reprezinta garantia fericirii si succesului la
maturitate. Ofera-i micutului tau instrumentele necesare pentru a avea incredere in forte
proprii.

1. Accepta-l asa cum este

53
Unii copiii sunt introvertiti, iar altii sunt extrovertiti. Insa fiecare copil este unic. Daca
micutul tau este mai introvertit nu inseamna ca este ceva in neregula cu el, ci ca este
parte din personalitatea lui. Este loc in aceasta lume pentru ambele tipuri. Daca are un
singur prieten, nu inseamna ca nu este capabil sa isi faca prieteni, ci doar felul lui de a
avea prietenia. Nu trebuie sa il desconsideri sau sa il compari cu altii pentru ca este
astfel. Ii vei crea frustrari si complexe care-l vor impiedica sa se dezvolte intr-un matur
puternic, increzator in fortele proprii.

2. Incearca sa il incurajezi mai mult decat sa il lauzi

Sigur ca si laudele au rolul lor in dezvoltarea armonioasa a lui, insa incurajarile sunt mai
de dorit pentru a consolida increderea in forte proprii. Atunci cand il lauzi, iti arati
aprecierea pentru rezultatul final al unei actiuni, insa nu si pentru eforturile intreprinse
pana a rezultat. Important este sa ii incurajezi eforturile pe tot parcursul unei actiuni si sa
fii acolo pentru a-l sustine cand se impotmoleste sau e pe cale sa cedeze.

3. Imparte-i lucrurile pe care le are de facut in sarcini mai mici

Copilul tau se poate simti vulnerabil si neajutorat, ba chiar pus in imposibilitate, daca
aude ca are de facut vreo 10 probleme de matematica in 2 zile. Cantitatea ii poate coplesi
pe micuti in demersul lor de a face ceva. Insa daca ii imparti tema in mai multe parti, si il
vei ajuta sa rezolve 2-3 dimineata, inca 2-3 seara si apoi restul a 2-a zi, nu i se mai va
mai parea atat de mult si greu.

Procedeaza la fel si cu sarcinile de curatenie. Nu ii spune copilului "fa curat in camera",

pentru ca atunci cand va vedea cate are de facut va fi pus in impas si ii va cam pieri si
cheful. Va avea impresia ca nu o sa termine niciodata. Mai bine pune-l sa faca acelasi
lucru, dar impartind treaba in sarcini mai mici si mai multe, consecutive : mai intai
curatenia in sifonier, apoi pe birou, aranjatul patului etc.

4. Ajuta-l sa invete din greselile pe care le face

Toti copiii gresesc. Insa important este sa si invete ceva din acestea. Sa nu le vada ca pe
esecuri sau ca pe un capat de lume. Felul in care sunt tratate si depasite acestea face
diferenta. Nu il certa pentru ele, ci ajuta-l sa le repare, discuta-le cu el si ajuta-l ca data
viitoare sa nu mai cada in capcana lor.

5. Ajuta-l pe copil sa isi dezvolte abilitati si aptitudini

54
In consolidarea stimei de sine si a increderii in forte proprii intra si incurajarea
aptitudinilor copilului. Ele fac parte din acest puzzle numit incredere in propria persoana.
Daca il ajuti pe copil sa invete sa se imbrace singur, sa se spele singur pe dinti, sa puna
masa, sa se imbrace fara ajutor il ajuti sa devina independent si rsponsabil. Toate acestea
contribuie la dezvoltarea unui copil sigur pe el!

6. Fii un exemplu pentru el

Felul in care reactionezi cand gresesti, cum te descurci cu toate treburile si cum nu te lasi
niciodata pagubasa oricate piedici ai intampina in calea ta reprezinta o lectie pentru
copilul tau din care are multe de invatat... si de preluat. Micutul imita ceea ce vad in jur,
iar daca te vede ca tipi, arunci cu toate in jur doar pentru ca ai ars mancarea, asa va
proceda si el la randul lui. Insa daca reactionezi calm, poate faci si haz de necaz pe
seama intamplarii si o iei de la capat fara frustrari si suparare, atunci micutul tau va
invata ca totul are rezolvare si nu se produce o tragedie dintr-atat.

8 reguli de aur pentru cresterea unui copil minunat

autor: Daniela Ganciu

Felul in care creste, se dezvolta si se prezinta la maturitate un copil reflecta ce fel de

parinte ai fost. Un parinte considerat bun este cel care dozeaza si canalizeaza toate
eforturile si tehnicile necesare pentru a creste un copil fericit, sanatos si respectuos. Desi
pare destul de complicat sa atingi un astfel de obiectiv, exista cateva principii de
parenting de la care nu trebuie sa te abati si care te pot ajuta sa fii un parinte excelent,
fara prea multe batai de cap.

Poarta-te cu el si cu ceilalti asa cum ti-ai dori ca micutul tau sa se poarte in viitor!

Tot ceea ce faci prin comportamentul tau conteaza in educatia si disciplina copilului! Poti
invata copilul o multime de lectii de viata, dar mai ales de comportament, prin simplul
fel in care interactionezi tu cu ceilalti si in care reactionezi in diverse situatii. Copiii
invata si insusesc moduri de comportament pornind de la simpla observare a parintilor
lor.

Ofera-i copilului iubire fara masura!

Multi parinti inteleg adesea ca a oferi dovezi de iubire copilului inseamna a-l rasfata,
ceea ce este total gresit, spun psihologii. Niciodata nu poti prea dragastoasa cu copilul
55
tau. Arata-i zilnic si chiar de mai multe ori pe zi cat de mult il iubesti si tii la el, ba chiar
spune-i cat mai des lucru. Copiii se hranesc, cresc si se educa prin iubirea pe care o
primesc. Rasfatul isi are sursa in alte greseli de parenting: indulgenta, asteptari scazute
sau posesii materiale (mituirea unor forme de comportament).

Fa parte din viata copilului tau!

Nu este intotdeauna usor, dar este vital pentru dezvoltarea copilului. Acest lucru implica
regandirea tuturor prioritatilor si, de cele mai multe ori, sacrificarea propriilor nevoi in
interesul copilului. Este nevoie sa fii alaturi de el si mental, nu numai fizic! Sprijina-l,
incurajeaza-l, invata-l, dar nu face lucrurile in locul lui!

Impune reguli si stabileste ferm limite!

Nu exista educatie si disciplina a copilului fara norme si limite. Acestea au rolul de a

modela comportamentul copilului si de a-l pregati pentru viata de adult intr-o maniera cat
mai responsabila. Regulile pe care i le impui in copilarie vor fi si cele pe care el le va
aplica la maturitate si de pe urma carora va avea de beneficiat.

Evita sa iti disciplinezi aspru copilul!

Nu trebuie sa mergi pe ideea de disciplinare in care "copilul sa-ti stie de frica". Sunt
metode primitive si cu efecte dezastruoase in dezvoltarea mentala a copilului. Nu este
indicat sa folosesti forta fizica, dar nici violenta verbala in incercarea de a-l educa.
Acestea nu fac decat sa il transforme intr-un agresor la maturitate si sa considere ca
agresivitatea este cel mai bun mijloc de rezolvare a disputelor.

Incurajeaza copilul sa fie independent!

Totusi, nu trebui sa fii fii supraprotectoare si sa ii ingradesti complet initiativel si

pornirile firesti, chiar daca nu par a fi cele mai bune alegeri. Impunerea anumitor reguli
ajuta copilul sa isi dezvolte un simt al autocontrolului. Incurajarea indepentei il ajuta sa
isi dezvolte auto-orientarea si simtul responsabilitatii. Pentru a avea succes in viata va
avea nevoie de ambele.

56
Nu confunda dorinta de autonomie a copilului cu rebeliunea sau neascultarea. Copii
forteaza uneori regulile, insa acest lucru este parte a fireasca din natura umana, sa vrea sa
controleze mai degraba decat sa fie controlat si nu un semn de rasculare.

Fii perseverenta si constanta in aplicarea regulilor si limitelor!

Pastreaza reguli ferme si neschimbate in tot procesul de educare sau disciplinare a

copilului. Daca treci de la un stil de educatie la altul de pe o zi pe alta copilul devine
confuz si nu mai intelege cum anume trebuie sa se comporte si in ce situatii. Alege o cale
si tine-o dreapta in demersul tau! Cel mai puternic instrument de disciplinare pe care il ai
este consecventa!

Respecta-ti copilul pentru a fi respectat si respectabil la randul lui!

Cel mai bun mod prin care il poti invata pe copil sa fie respectuos este sa il respecti chiar
tu. Acest lucru implica sa vorbesti cu el la fel de politicos ca si cand ai face-o cu
altcineva, sa ii respecti opiniile, sa il asculti cu rabdare si intelegere si chiar sa stii sa iti
ceri scuze fata de el atunci cand gresesti. Nu sunt semne de slabiciune, ci doar moduri de
a arata ca il respecti si ca ii apreciezi punctul de vedere.

Cum isi educa parintii copiii in zilele noastre?

autor: Daniela Ganciu

1. Tendinte moderne in educatia copilului

2. Educatie ECO sau VERDE
3. Educatie in pas cu tehnologia
4. Reapropiere de copii si familie
5. Educatie... fizica

Educatia copiilor este un proces care a suferit multe transformari de-a lungul timpului,
parintii fiind nevoiti permanent sa se adapteze modernitatii si evolutiei ei. In 2012,
parintii se vad obligati sa implementeze cu abilitate gadgeturile sau dispozitivele
electronice in procesul de educare a copilului, sa puna mai mult accent pe comunicare,
decat pe autoritate, sa ii insufle gustul sanatatii prin stilul de viata eco si sa il invete sa
iubeasca miscarea fizica si sportul. Toate acestea sunt tendinte noi si moderne in educatia

57
micutului, pe care parintii sunt responsabili sa le foloseasca iscusit pentru a creste un
copil puternic si sanatos!

Traim intr-o lume in care Facebook-ul ne acapareaza si ne influenteaza viata si deciziile,

televiziunile emit programe si emisiuni, la ore de varf, care nu mai tin cont de minori si
de educatia lor sau in care tabletele, telefoanele, masinile si cluburile sunt acum
principalele interese ale copiilor si adolescentilor.

Lenjeria sexy, filmele porno, tigarile, drogurile si violenta fizica si verbala sunt mai
prezente astazi in viata copilului tau decat oricand. Bancile scolii nu mai sunt folosite
pentru jocuri precum Tomapan sau Avioanele, ci pentru a "caza" laptopul, tableta sau
telefonul de ultima generatie sau pentru a defila in haine ultimul racnet.

Intr-o societate salbatica, care nu mai tine cont de varste si de etichete, tu, ca parinte, esti
nevoit sa pui bazele educatiei copilului tau, pentru a-l ajuta sa devina un adult puternic,
responsabil si de succes. Cum reusesti?

Tendinte moderne in educatia copilului

Secretul in a educa un copil in epoca moderna nu consta in indepartarea lui de toate

tentatiile si de protejarea lui continua de orice pericol care ii iese in cale. Mai important
decat atat este sa te infiltrezi tu insati printre interesele preferate de copii azi si sa
folosesti descoperirile moderne si inovatiile tehnologice in procesul educativ al celor
mici.

Cu alte cuvinte, nu excluderea tabletelor, calculatorului, hainelor la moda sau a

telefonului este solutia unei educatii solide in contemporaneitate, ci invatarea copilului
de a le folosi si de a se bucura de ele intr-un mod responsabil si util pentru el.

Educatie ECO sau VERDE

Daca reusesti sa il cresti pe micutul tau in spiritul ecologic si sa il inveti sa iubeasca si sa

pretuiasca natura, nu faci decat sa il ajuti sa traiasca si sa creasca sanatos.

Adoptarea unui stil de viata eco inseamna alimentatie sanatoasa si o ingrijire cat mai
naturala, plus o natura care "respira" sanatate si care contribuie la cresterea unui copil
puternic.

58
In plus, educatia eco are un dublu beneficiu - pe langa asigurarea unui stil de viata
sanatos, micutul tau invata si cateva bune maniere sau reguli de comportament esentiale
in public - sa nu arunce hartii sau gunoaie pe jos, sa le puna in containerele speciale, sa
nu mazgaleasca bancile, peretii, sa nu calce sau sa rupa florile din jur etc.

Educatie in pas cu tehnologia

Tehnologia ramane in ziua de astazi domeniul de maxima atractie pentru copii. Inventiile
tehnologice de ultima generatie - iPad-uri, laptopuri, smartphone-uri, mp4player, wi fi -
au devenit jucariile preferate ale copiilor, inca de la cativa anisori.

Intr-o lume care se tehnologizeaza pe zi ce trece mai mult, nu ai cum sa faci abstractie de
aceste obiecte care, mai devreme sau mai tarziu, vor deveni o parte importanta din viata
lui.

Important este sa le implementezi istet printre preocuparile lui si sa il responsabilizezi in

utilizarea lor. Impune reguli si limite in timpul petrecut la calculator sau la tv, arata-i cum
poate invata lucruri si informatii noi pe o tableta sau laptop si cum le poate folosi mereu
intr-un scop educativ.

Specialistii au descoperit ca tabletele influenteaza in mod pozitiv dezvoltarea copilului,

stimulandu-i inteligenta. Reprezinta un gadget care pune la lucru creativitatea si
imaginatia lui si care ii ofera posibilitatea sa asimileze informatii noi, sa isi dezvolte
vocabularul si cultura generala.

Reapropiere de copii si familie

Traim intr-o epoca in care timpul trece pe langa noi cu viteza luminii. Parintii sunt din ce
in ce mai aglomerati si ocupati cu munca si cu grijile zilnice, incat uita sa mai petreaca
timp alaturi de copii.

Alienarea fata de copil si fata conceptul de familie este din ce in ce mai prezenta in
modernitate. In acest context, o noua tendinta moderna pe care parintii o incearca in
educatia copilului este reapropierea de el si reinnodarea relatiilor si comunicarii dintre ei.

Intr-o perioada in care tehnologia ne indeparteaza, grijile zilnice impovaratoare ne

instraineaza de cei dragi, parintii incearca sa petreaca din ce in ce mai mult timp cu cel
mic si sa consolideze o relatie deschisa cu acesta.
59
Copilul modern are nevoie, mai mult decat in oricare alta epoca, de prezenta parintilor in
viata lui. Si nu e vorba doar de prezenta fizica, ci de implicarea totala a lor in viata lui
sau de petrecerea unui timp de calitate impreuna - discutii, jocuri, plimbari, dezbateri etc.

Educatie... fizica

In epoca moderna, educatia fizica a copilului nu mai incepe in scoala, ci de cand incepe
sa faca primii pasi.

Traim intr-o societate in care gadgeturile moderne stau la panda si abia asteapta sa
acapareze prichindeii in mrejele lor, indepartandu-i de orice forma de miscare fizica si de
sport.

In compania laptop-ului, calculatorului, tabletelor si a altor gadget-uri moderne, copilul

are tendinta sa devina sedentar. Pentru combaterea acestor consecinte dezastruoase,
parintii se vad nevoiti sa ii deschida apetitul pentru miscare fizica inca de mic.

Eforturile parintilor moderni in educatia copilului se indreapta spre incercarea de a-l

atrage in acest univers activ, numit sport - fie ca e vorba doar de simple plimbari cu
bicicleta, role, fie ca presupune inscrierea la un curs de dans, balet sau un sport.

Cum crezi ca ar trebui sa se faca educatia unui copil astazi? Pe ce crezi ca ar trebui
sa se puna mai mult accent? Impartaseste-ne opiniile tale in sectiunea de comentarii
de mai jos!

Bunele maniere ale copilului la scoala

autor: Adelina Dobrin

1. Educatia din familie si succesul la scoala

2. Reguli de baza pentru bunele maniere la scoala
3. Metode de invatare a bunelor maniere la scoala

Bunele maniere ale copilului la scoala contureaza o eticheta valabila pentru toata familia
elevului, asa cum semnele de proasta crestere afecteaza reputatia mediului domestic din
care micutul provine. Multi invatatori si profesori se plang de disparitia celor "sapte ani
de acasa", acuzand parintii ca ignora comportamentul necivilizat al copiilor lor.
60
Mai mult decat atat, bunele maniere incep sa lipseasca cu desavarsire si din "palmaresul"
celor mari. Tot mai multe mame si tatici afiseaza atitudini grosolane fata de educatorii
copiilor, acuzandu-i pe acestia de problemele pe care prichindeii le au in raport cu
activitatea scolara.

Iata ce inseamna bunele maniere ale copilului la scoala si cum le poti imprima cu succes
in comportamentul scolarului tau istet.

Educatia din familie si succesul la scoala

Parintii sunt direct responsabili de educatia de baza pe care copilul o primeste in familie.
Lacunele procesului vor influenta iremediabil succesul la scoala, buna purtare fiind
criteriul de baza in clasificarea elevilor in categoriile de "rai" sau "buni".

Modelarea unei atitudini politicoase si dezvoltarea empatiei copilului (capacitatea de a

lua in calcul drepturile si sentimentele celorlalti) sunt doua deprinderi cruciale pentru
viitorul elev, dar si pentru adultul in care se va transforma acesta.

In afara de aprecierile pe care le va primi de la profesori si colegii sai, copilul va dezvolta

o stima de sine puternica, un psihic echilibrat si un caracter demn.

Reguli de baza pentru bunele maniere la scoala

In prima instanta, bunul simt de acasa se va concretiza la scoala prin cateva reguli de
baza, in raport cu profesorii si colectivul clasei. Copilul tau trebuie sa stie:

sa salute colegii atunci cand intra in sala;

sa salute profesorul (ridicandu-se in picioare) cand acesta se aseaza la catedra;
sa nu vorbeasca niciodata neintrebat, mai ales in timpul orei;
sa ceara permisiunea inainte de a manevra un obiect strain sau de a merge la
toaleta;
sa inapoieze obiectele imprumutate si sa multumeasca pentru amabilitate;
sa vorbeasca numai dupa ce altcineva isi incheie discursul;
sa tina usa deschisa pentru o persoana care intra in sala, mai ales daca aceasta are
mainile ocupate;
sa respecte proprietatea altora si sa nu isi insuseasca bunuri care nu ii apartin;
61
 sa spuna "te/va rog frumos" si "iti/va multumesc";
sa pastreze linistea in timpul orei, sa nu se agite in banca si sa mentina o postura
decenta (cu spatele drept si antebratele sprijinite de marginea bancii);
sa nu foloseasca cuvinte jignitoare, sa fie amabil, atent si sa urmeze intocmai
indicatiile profesorilor;
sa isi ingrijeasca banca, scaunul si dulapiorul personal (fara sa le murdareasca de
pix sau cerneala);
sa se comporte decent in recreatii, fara violenta si acte de vandalism;
sa fie politicos cu colegii, dar mai ales cu cadrul didactic.

Metode de invatare a bunelor maniere la scoala

Exista o serie de metode de invatare a bunelor maniere la scoala, pe care le poti folosi in
educarea micutului tau. Nu toti copiii retin regulile cand li se transmit pur si simplu, ci au
nevoie de o asumare treptata a lor, prin activitati practice.

Asadar, puteti exersa interactiunea dintre profesor si elev acasa, jucandu-va "de-a
scoala". In acest mod, ii arati cum trebuie sa salute, cum se cere permisiunea de a
raspunde si alte gesturi tipice din timpul orelor.

Citeste-i povesti despre consecintele obrazniciei la scoala si roaga-l sa distinga intre

comportamente bune si rele. Exprima-te in termeni politicosi, precum "te rog frumos",
"cu placere", "imi cer scuze", "imi permiti" etc. In acest mod, adresarile de acest gen se
vor transforma in automatisme pentru copil.

Explica-i de ce nu este bine sa jigneasca, sa se comporte violent si sa manifeste dispret

fata de colegi. Accentueaza ideea ca este important sa ii trateze pe ceilalti frumos, astfel
incat sa i se intoarca favorul. Atrage-i atentia asupra exprimarilor gresite si corecteaza-l
cu blandete. Spune-i cat de mult admiri copiii manierati si da-i exemple cunoscute, din
familie sau din anturajul apropiat.

Cauta poezii si cantecele despre bunele maniere si invatati-le impreuna, sub forma de
joc. Copilul va asimila fara efort toate regulile, care se vor transforma ulterior in
obisnuinte. Rezultatele scolare si integrarea fericita in colectiv sunt doua consecinte
sigure ale bunelor maniere la scoala.

62
Tu cum ti-ai invatat copilul bunele maniere la scoala? Impartaseste-ti experienta in
sectiunea de comentarii!

Abilitatea de a rezolva probleme la copii

autor: Daniela Ganciu

23 Iunie 2011

Abilitatea copiilor de a rezolva singuri probleme este una dintre cele mai complicate
abilitati care trebuie dezvoltate. Pentru a reusi acest lucru micutii trebuie sa gandeasca
independent, sa fie responsabili si sa aiba incredere in fortele proprii atunci cand sunt
fata in fata cu astfel de situatii. Parintii au un rol esential in a-i ajuta pe copii sa nu se dea
batuti in fata unor probleme!

Ce inseamna abilitatea de a rezolva probleme?

Abilitatea de a rezolva probleme se imparte in 2 componente principale:

analiza abilitatea de a imparti o problema in mai multe parti si de a le observa si

analiza individual in vederea gasirii unei solutii;
sinteza - odata ce problema este defalcata in subcomponente, ele trebuie
reasamblate astfel incat sa se dea un sens si o intelegere problemei initiale, de la
care s-a plecat.

Cele 2 parti ale problemei sunt importante pentru o mai buna intelegere a situatiei cu care
se confrunta. Totusi, copiii mici au mari dificultati in a pune in aplicare astfel de pasi.

Curiozitatea copiilor, un prim pas in rezolvarea problemelor la copii mici!

Pe masura ce parintii ii observa indeaproape pe copii, ei reusesc sa isi dea seama de

capacitatea de gandire de care da dovada copilul cand se angajeaza in jocuri si situatii
creative. Acestea ajuta copiii sa isi dezvolte abilitatea de a rezolva probleme.

Copilul mic este foarte curios. El are o multime de intrebari pentru parinti. Curiozitatea
se manifesta inca de dinainte de a incepe sa vorbeasca, atunci cand copilul se
aventureaza in situatii care il depasesc, dar pe care vrea sa le descopere. El incearca sa
descopere singur raspunsurile de care are nevoie.

63
Atunci cand micutul te invadeaza cu zeci de intrebari pe zi el nu incearca sa iti puna
rabdarea la incercare. Ei testeaza de fapt propria capacitate de a rezolva probleme sau
incearca sa o dezvolte. Copilul invata prin intrebari si raspunsuri. Poti fi uimit, ca parinte,
de diversitatea si complexitatea de care da dovada copilul in gandire doar prin prisma
intrebarilor pe care le pune.

Ia in considerare urmatoarele intrebari pe care le poate adresa un copil mic:

Ce se intampla cu laptele daca este tinut pe masa si nu in frigider?

Oare as incapea in masina de spalat?
Oare cum pot ajunge la farfuria cu prajituri de pe dulap?
Ce se intampla cu apa care se scurge in chiuveta sau cada?
Ce se intampla daca nu mananc acum?

Prin multimea de intrebari pe care ti-o adreseaza, micutul cauta raspunsuri pentru a
rezolva in viitor probleme pe masura ce ele apar. De aceea este important sa ii acorzi
atentia necesara si sa ai rabdarea pentru a-i raspunde cat mai corect si eficient la astfel de
curiozitati, oricat de aiurite sau infantile ti se par. In functie de ce ii raspunzi, acesta asa
va actiona in viitor.

Cum poti ajuta copilul sa isi dezvolte abilitatea de a rezolva probleme?

Stabileste reguli si impune limite!

Regulile ajuta la modelarea comportamentului si la invatarea dintre bine si rau. Atunci

cand copilul este capabil sa diferentieze intre ceea ce e bine si ce rau si sa respecte reguli
va fi capabil sa isi modeleze comportamentul viitor in functie de ele si sa evite
problemele.

Lasa-l sa greseasca din cand in cand!

Nu trebuie sa cresti un copil perfect! Este chiar indicat sa il lasi sa mai greseasca din
cand in cand. Din greselile pe care le face invata o multime de lucruri care nu pot fi
"predate. Daca micutul tau nu este in pericol atunci lasa-l sa invete raportul cauza-efect
atunci cand actioneaza intr-un anume fel. Chiar daca se lasa cu o vanataie mica sau cu un
strop de plans, copilul invata ca purtarea care l-a dus la acest efect trebuie evitata si ca nu
este o solutie la problema pe care o are.
64
De exemplu, daca micutul pune un degetel pe cuptorul incins si se arde este clar ca a
doua oara nu va mai face acest lucru. El nu intelege ca acesta este fierbinte daca ii spui
doar verbal. Trebuie sa simta pe pielea lui pentru a-si da seama ca nu este bine ce face.

Lasa-l sa se straduiasca!

Nu incerca sa il ajuti de-ndata ce se impotmoleste in ceva. Sa luam drept exemplu un

puzzle pe care l-a inceput copilul. Daca nu se descurca la o piesa nu sari rapid in ajutor.
Lasa-l un pic sa se straduie, sa incerce mai multe variante pentru ca este posibil sa
reuseasca. Daca il ajuti tu copilul nu va invata ce trebuie facut atunci cand e pus in fata
unei probleme si va depinde mereu de ajutorul tau.

Indruma-l spre gasirea solutiei oferindu-i sugestii!

In loc sa ii oferi solutiile pe tava ajuta-l cu recomandari si sugestii. Indruma-i incet pasii
oferindu-i indicii. In cazul puzzle-ului ii poti spune subtil "poate nu se potriveste piesa
aceea, incearca cu alta" sau "intoarce invers piesa si vezi ce se intampla". Il ajuti sa
invete ca trebuie sa testeze mai multe idei pana sa rezolve problema si ca nu trebuie sa
gaseasca din prima solutia.

Invatarea abilitatii de a rezolva probleme la copii te poate face sa iti pierzi rabdarea si te
poate frustra. Trebuie sa dai dovada de multa perseverenta si sa nu cedezi.

Cand copiii nu pot primi ceea ce-si doresc

autor: Teodora Gheorghe

1
1. Dezvoltarea psihologica si restrictiile
2. Invata sa-i oferi alternative

Una dintre cele mai mari dileme ale parintilor tine de momentele in care copiii nu pot
primi ceea ce-si doresc, mai ales in primii ani de viata. Parintii trebuie sa pastreze
controlul, dar studiile de specialitate arata ca toleranta crescuta in randul parintilor este
corelata cu dezvoltarea timpurie a abilitatilor sociale si a increderii in sine a copilului.

Dezvoltarea psihologica si restrictiile

65
Cei mai multi bebelusi intampina aproximativ 20 de restrictii parentale pe ora. Chiar
daca micutii au memorie scurta, frustrarile continue pot influenta dezvoltarea
personalitatii copilului.

Atunci cand parintii impun restrictiile, este important sa tina cont ca acestea sa vizeze
modalitatea in care copilul incearca sa-si implineasca o dorinta, nu insasi dorinta.

Daca micutul tau vrea sa se joace cu un cutit sau cu un telefon mobil plin de microbi, nu
il poti lasa, insa ii poti oferi o alternativa, in modul recomandat de specialisti.

Oferindu-i o jucarie sau o activitate alternativa, vei reusi sa-l linistesti mai usor pe
copilul suparat de regulile si restrictiile pe care nu le intelege inca.

Invata sa-i oferi alternative

Cel mai eficient mod de a-i oferi o alternativa micutului tau te poate ajuta sa-i controlezi
comportamentul fara sa-i pui in pericol increderea in sine.

Primul pas este recunoasterea dorintei micutului tau. Comunica cu copilul pe cat posibil
inainte de a-i oferi o alternativa, pentru ca aceasta sa nu apara din senin.

Daca vrei ca "schimbul" sa aiba loc cu succes, ofera-i alternativa in mod activ, jucandu-te
chiar tu cu obiectul care este menit sa-i distraga atentia de la jucaria sau activitatea
interzisa.

Uneori, schimbarea locatiei activitatii este singurul element necesar pentru a lasa copilul
sa-si desfasoare activitatea in siguranta. Alteori, nicio alternativa nu il va consola pe
micutul suparat ca i s-a luat din manute bricheta. Chiar daca nu va fi multumit
intotdeauna, acorda o atentie deosebita asupra nevoilor micutului tau in primii ani de
viata, pentru a-l ajuta sa-si dezvolte increderea in sine.

Copilul refuza sa mearga la gradinita. Ce faci?

autor: Daniela Ganciu

66
14 Septembrie 2011

Refuzul constant al copilului de a merge la gradinita incepe sa te scoata din minti. Orice
i-ai spune, acesta pare sa-l fi luat pe "nu" in brate. Nu incerca sa il fortezi sa mearga
impotriva vointei lui. Afla cauzele si "trateaza-le" si arata-i avantajele de a merge la
gradi!

Peste tot in lume copiii refuza sa mearga la gradinita sau scoala din foarte multe motive.
Cu cat sunt mai mici, cu atat copiii sunt mai putin dornici sa plece de acasa si sa mearga
intr-o astfel de institutie.

Afla cauzele care stau in spatele refuzului categoric

Acesta este cel important truc in a-l ajuta pe copil sa revina la ganduri mai bune si sa
mearga la gradi. Chiar daca e micut si poate nu reuseste sa verbalizeze toate sentimentele
sau emtoiile ori problemele cu care se confrunta, vorbeste cu el despre motivele pentru
care nu vrea sub nicio forma sa mearga.

La aceasta varsta, majoritatea copiilor se confrunta cu asa-numita anxietate sau frica de

separare. Aceasta se manifesta din cauza fricii, nesigurantei si tristetii de a se separa de
persoanele dragi (bona, bunica, parinti).

Altii pot avea probleme sau conflicte cu unii dintre copiii de acolo sau chiar cu o
educatoare. Vorbeste despre problemele pe care le are si ajuta-l sa se exprime!

Spune-i exact ce asteptari ai de la el

Unii copii refuza si din rasfat sau din dorinta de a atrage atentia sau de a te sfida. De
aceea, este important sa impui reguli si limite si sa ii explici clar ce asteptari ai de la el.
Explica-i ca uneori trebuie sa facem anumite lucruri, chiar daca nu ne place foarte tare.

67
Prezinta-i si partea amuzanta a gradinitei

Este important ca cel mic sa asocieze gradinita cu o activitate distractiva. Altfel, nu va fi

interesat. Gandeste-te la cateva jocuri sau activitati care-l pasioneaza si spune-i ca multe
dintre ele pot fi facute si acolo. El nu trebuie sa vada gradinita ca o locatie unde primeste
numai ordine si teme de facut.

Arata-i ca statul acasa nu este mai placut

Lasa-l sa nu mearga la gradinita 2-3 zile. Dar in orele in care ar fi trebuit sa fie acolo
restrictioneaza-i accesul la lucrurile si jocurile preferate. Traseaza limite si stabileste
reguli foarte clare - nu merge la gradinita, nu are acces la jocul video sau la jucaria
favorita. El va prefera mereu sa stea acasa daca e lasat sa faca ce vrea, dar daca
petrecutul timpului acasa incepe sa nu ii mai placa, poate se va razgandi.

Cei 7 ani de acasa pentru copii

autor: Daniela Ganciu

10 Noiembrie 2011

Cei 7 ani de acasa reprezinta o oglinda a educatiei pe care parintii o ofera copiilor in
prima parte a copilariei. Specialistii sustin ca regulile de comportament si educatie
oferite in primii 7 ani de viata ai copilului sunt definitorii pentru formarea lui ca adult.

Educatia unui copil nu consta numai in a-l invata sa scrie, citeasca si a deveni un bun
exemplu la scoala. Educatia se reflecta in toate domeniile de dezvoltare: sociala,
psihologica, intelectual-cognitiva etc. Cei 7 ani de acasa sunt adesea caracterizati prin cat
de manierat este copilul in interactiunile cu ceilalti.

10 reguli esentiale in educatia si cresterea copilului pana la 7 ani

1. Invata-l sa se poarte frumos; bunele maniere se predau cel mai bine prin puterea
exemplului!

2. Stabileste si impune reguli si limite in comportamentul copilului!

68
3. Comunica cat mai mult cu el - comunicarea este secretul unei relatii solide intre parinti
si copii; limiteaza timpul petrecut la televizor sau calculator si concentreaza-te in
educatia lui pe arta conversatiei!

4. Invata-l sa iubeasca lectura si cartile - incepe inca de cand e bebelus citindu-i povesti,
apoi, treptat, lasa-l pe el sa le exploreze pana cand invata sa citeasca si sa se bucure
singur de ele!

5. Lasa-l sa se bucure de copilarie - nu incerca sa faci din el un geniu inainte de vreme;

permite-i copilului sa socializeze, sa se distreze si relaxeze, dar mai ales sa se joace din
plin.

6. Nu abuza in niciun fel de copil - fizic, emotional, verbal etc.; evita educatia cu "palma
la fund" si concentreaza-te pe disciplina pozitiva!

7. Invata-l sa isi exprime emotii si sentimente; numai asa va reusi sa rezolve conflicte pe
cale pasnica si sa-si controleze impulsurile sau sa renunte la agresivitate.

8. Invata-l sa spuna mereu adevarul! Si aceasta este o lectie pe care o invata cel mai bine
de la tine! Copilul imita ceea ce vede si aude in jurul lui!

9. Petrece cat mai mult timp cu micutul tau! Fii un parinte implicat si devotat, iar cei 7
ani de acasa vor oglindi efortul si calitatea timpului petrecut cu el!

10. Iubeste-l neconditionat si arata-i zilnic asta! Iubeste-l indiferent de note, de cum
arata, de performantele intelectuale, fizice sau de alta natura! Nu glumi pe seama lui, nu
ii pune porecle si spune-i zilnic ca il iubesti. Demonstreaza-i acest lucru prin gesturi
tandre - sarutari pe frunte, obrajori, imbratisari etc.

10 semne ca esti prea stricta in disciplinarea copilului

autor: Daniela Ganciu

16 Septembrie 2012

8
1. Stabilesti prea multe reguli
2. Regulile depasesc atributiile tale parentale
69
 3. Amenintarile depasesc anumite limite
4. Iubirea pentru copil pare a fi mereu conditionata de ceva
5. Nu ai grija la cuvintele pe care le folosesti
6. Esti ca un politist: mereu sa verifici, sa institui reguli si sa ii amintesti ce trebuie
sa faca
7. Copilul nu mai vorbeste cu tine
8. Copilul nu isi mai aduce prieteni acasa
9. Suprasoliciti copilul si nu mai are timp de relaxare
10. Ii interzici aproape orice

Disciplina si educatia copilului reprezinta cartea de vizita a oricarui parinte. Vrei sa ai un

copil care sa se poarte civilizat si care sa cunoasca bunele maniere, dar cu ce pret?
Masurile stricte si agresive de disciplinare conduc la formarea unui copil anxios, timid,
fara incredere in propriile forte si cu o imagine de sine scazuta. Iata care sunt semnele
care arata ca esti prea stricta!

Stabilesti prea multe reguli

Regulile sunt esentiale in educarea copilului, insa nu in exces. Iti vei da seama ca ai
exagerat daca ai creat un set de reguli atat de amplu incat nu reusesti sa pui in aplicare
nici macar o mica parte din ele cu micutul tau. Specialistii sfatuiesc sa stabilesti reguli
mai putine, clare si consistente si sa incerci sa le impui in mod repetat pana cand copilul
le invata.

Regulile depasesc atributiile tale parentale

Parintii trebuie sa stabileasca reguli pentru multe aspecte ale vietii copilului legate de
scoala, siguranta, morala, comportament etc. Insa nu este necesar sa intervii in aspectele
personale, de gust ale copilului. De exemplu, nu este indicat sa ii impui sa studieze
pianul daca el vrea sa invete sa cante la chitara. Sunt decizii care tin de preferintele si
gustul copilului pe care ar trebui sa i le lasi lui. Este adevarat ca daca copilul alege sa
asculte muzica cu influente negative (injurii, conotatii sexuale) este indicat sa il
determini sa isi schimbe preferintele, insa nu prin a-i impune asta, ci in a vorbi cu el
despre subiect.

Amenintarile depasesc anumite limite

70
Atunci cand il ameninti ca ii vei distruge toate jucariile sau ca il arunci pe geam daca nu
se potoleste nu faci decat sa inaintezi amenintari "goale" care evident ca nu se pun in
practica si sa il ingani pe copil sa se poarte si mai urat.

Iubirea pentru copil pare a fi mereu conditionata de ceva

Atunci cand conditionezi iubirea de un anumit comportament pe care il astepti de la copil

il inveti gresit despre sentimentul de iubire si semnificatia lui. Iubirea pentru el e una,
disciplina e alta. Tine-le separat! Nu ii spune niciodata "mami te iubeste doar daca iti pui
toate jucariile din casa la locul lor!"

Nu ai grija la cuvintele pe care le folosesti

Nu conteaza numai modul in care o spui, ci si cum o spui. O voce calma si calda poate
rezolva multe, insa si continutul este foarte important. Foloseste cuvinte adaptate varstei
copilului si nu ii aduce niciodata injurii sau jigniri, nici macar "prostut", "fraier" etc.

Esti ca un politist: mereu sa verifici, sa institui reguli si sa ii amintesti ce trebuie sa

faca

Este adevarat ca micutii invata o regula doar daca ea este repetata constant, insa nici sa
fii ca un politist nu este bine. Nu il critica non-stop si nu iti consolida relatia cu el
bazandu-te doar pe astfel de replici acide si autoritate, neglijand alte aspecte ale relatiei
dintre parinte si copil.

Copilul nu mai vorbeste cu tine

Daca observi ca micutul tau vorbeste din ce in ce mai putin cu tine despre lucrurile cu
adevarat importante: probleme, griji, greutati etc., acesta poate fi un semn ca poate esti
prea stricta cu el si ca a prins frica de tine. Pastreaza o linie de comunicare deschisa cu el
si asigura-l ca poate sa iti spuna orice il ingrijoreaza fara sa ii fie teama!

Copilul nu isi mai aduce prieteni acasa

A existat o perioada in care casa era plina de copii. Daca observi ca micutul evita sa isi
mai aduca prieteni acasa, acesta ar putea fi un semn de intrebare in legatura cu metoda
disciplinara prea stricta pe care ai adoptat-o. Daca copiii stiu ca sunt criticati mereu (si
71
mai ales de fata cu altii), ca li se amintesc mereu regulile casei si ca nu au voie sa faca
prea multe lucruri, acestia nu isi vor mai invita prietenii.

Suprasoliciti copilul si nu mai are timp de relaxare

Copiii au nevoie de timp pentru ei insisi si mai ales pentru joaca. Nu ii umple programul
de zi cu zi numai cu activitati educative uitand ca acestia trebuie sa se si distreze si sa se
relaxeze. Gaseste un echilibru intre activitatile educative si timpul de joaca al copilului!

Ii interzici aproape orice

Renunta la "nu ai voie asta", "nu ai voie aia" pentru ca nu este un mod eficient de
educare si disciplinare a copilului. Nu ii interzice aproape orice initiativa, chiar daca nu
pare cea mai potrivita. Atata timp cat siguranta nu ii este pusa in pericol il poti lasa sa
greseasca. Asa invata cel mai bine sa fie responsabil. Iar daca trebuie sa ii refuzi ceva
explica-i mai degraba motivele pentru care nu poate sau ar fi periculos sa faca ceva sau
ofera-i alternative.

6 pasi ca sa NU ai un copil prost-crescut

autor: Daniela Ganciu

11 Aprilie 2011

22

Sa inveti copilul bune maniere si modele de comportament pozitive, dar mai ales sa ii
determini sa le si puna in practica pare cea mai grea misiune. Ceea ce nu stii este ca
micutii nu sunt atat de greu de educat pe cat pare. Trebuie doar sa te organizezi un pic si
sa fii pe pozitii mereu. Copilul va creste si se va educa parca de la sine!

1. Adopta disciplinarea pozitiva!

Renunta sa te mai informezi cu privire la cele mai indicate metode de a-l pedepsi pe
copil, la pauzele de time-out sau despre cum sa supravietuiesti crizelor de isterie ale
72
copilului. Asta citesti, asta atragi! Cel mai bine este sa te concentrezi pe tehnica de
disciplinare pozitiva, care are grija sa transpuna in fata copilului numai faptele bune,
pozitive si de lauda si sa "ocoleasca" subtil, dar sigur, tot ceea ce este negativ. Nu
inseamna ca trebuie sa ignori comportamentul negativ al micutului, dar nici sa il
supraestimezi. Daca il accentuezi prea mult, exista toate sansele sa se repete.

2. Invata-l sa se autodisciplineze!

Este greu de crezut ca un copil se poate educa sau disciplina singur, cand abia tu reusesti
sa o faci cu el, dar este adevarat. Specialistii sustin ca daca reusesti sa iti expui clar
asteptarile pe care le ai de la el inca de dinainte de a face anumite gesturi necuvenite,
micutii vor raspunde conform asteptarilor tale. Varsta potrivita pentru a incepe sa faci
acest lucru este cam 2 ani!

3.Stabileste reguli si limite... care trebuie sa fie respectate!

Inca de cand este in fasa este important sa ii impui reguli. Asa cum mereu ai spus ca nu
ill tii prea mult in brate pentru a nu se obisnui, ca nu il adormi in patul vostru pentru a
nu-si face un obicei din asta, este la fel de important ca si atunci cand creste sa fii pe
pozitie cu regulile si limitele. Numai ca de data aceasta ele nu mai trebuie sa fie tacite, ci
verbalizate si clarificate astfel:

expune-i regula;

spune-i motivul pentru care trebuie sa o respecte si ce rol are;

73
 urmeaza si tu aceasta regula (esti cel mai apropiat si important model
comportamental al copilului);

nu accepta nicio abatere de la regula; daca accepti chiar si o singura data acest
lucru, cu siguranta abaterea se va mai repeta;

explica-i ca exista consecinte ale nerespectarii unei reguli si spune-i clar si concis
care sunt acestea pentru a sti la ce sa se astepte;

nu uita sa il lauzi de cate ori respecta o regula; aceasta este o metoda de succes
prin care determini inradacinarea comportamentului pozitiv la copil.

4. Invata-l sa isi exprime sentimentele si trairile verbal, nu comportamental!

Copiii mici se comporta adesea neadecvat din cauza ca se simt tristi, suparati, frustrati,
furiosi. Sentimentele negative care-i incearca sunt transpuse in forma cea mai primitiva,
pentru ca este singura pe care o cunosc: arunca, lovesc, musca, trag, sparg etc. Daca
acestia ar sti sa isi exprime verbal sentimentele, astfel de manifestari s-ar diminua
considerabil. Este responsabilitatea parintilor sa ii ajute pe micuti sa externalizeze aceste
emotii si sa invete sa le controleze.

5. Invata-l sa rezolve conflictele pe cale pasnica!

Pe langa faptul ca uneori nu stiu sa exprime sentimentele negative, micutii nu stiu nici
cum sa rezolve conflicte atunci cand ele apar. Astfel ca recurg tot la modele

74
comportamentale negative. Este esential sa il inveti pe copil sa rezolve problemele pe
cale pasnica sa il ajuti sa-si dezvolte abilitati si strategii in acest sens:

lasa-l sa ia decizii si singur, acolo unde se poate;

incurajeaza-l mereu sa nu se lase batut si sa fie perseverent, fara a interveni pentru

a-l ajuta;

provoaca-l sa gandeasca mereu atunci cand are o nelamurire; de exemplu daca te

intreaba cum se face ceva pentru ca nu stie, intreaba-l "tu cum crezi ca se face?";
incercarea unui raspuns (fie el si gresit) il ajuta sa capete incredere in sine si chiar
si sa gaseasca, la un moment dat, solutia potrivita.

6. Invata-l sa aiba rabdare!

Daca exista o abilitate pe care o invata cel mai greu un copil aceea este rabdarea. Copiii
mici nu reusesc sa aiba rabdare de nicio culoare! Insa aceasta poate fi invatata in timp cu
putina dexteritate din partea parintilor.

invata-l sa astepte, nesatisfacandu-i mereu poftele; atunci cand iti cere ceva, nu ii
da ascultare imediat; lasa-l sa simta ce inseamna sa astepti, chiar daca este
naplacut; nimanui nu-i place sa astepte, dar este nevoit uneori sa o faca, in timp va
invata sa controleze reactiile pe care are tendinta sa le aiba;

empatizeaza cu el si arata-i ca stii ce simte si ca e neplacut sa stai sa astepti; spune-

i ca stii ca se simte trist si suparat, poate furios din cauza asta, dar ca face o treaba
minunata si ca esti mandra ca reuseste sa stea linistit in timp ce asteapta ceva;
explica-i de ce trebuie sa astepte lucruri pentru a nu o lua ca pe o pedeapsa si cum
il va ajuta la maturitate;

implica-l in activitati care necesita rabdare (la inceput nu va fi prea entuziasmat,

dar exersand va reusi sa dobandeasca sia ceasta virtute)

Invata sa impui limite copilului cu dragoste

autor: Teodora Gheorghe

18 Octombrie 2011
75
0
1. Impune limitele cu dragoste

Una dintre cele mai dificile incercari ale parintilor este mentinerea echilibrului dintre
autoritate si iubire in relatia cu micutul. Cele doua pot fi insa compatibile si tu poti invata
sa-i impui copilului limite cu dragoste.

Parinti pot uita adesea faptul ca micutii vor aprobarea lor, astfel ca stabilirea limitelor cu
dragoste si cu un limbaj pozitiv poate rezolva multe probleme si poate fi o solutie care te
ajuta sa eviti conflicte inutile.

Pentru a avea un copil ascultator, parintii trebuie sa inceapa sa-l invete pe micut
disciplina din jurul varstei de 2 ani. La aceasta varsta, copiii nu tin insa bine minte
regulile si parintii trebuie sa dea dovada de multa rabdare.

Impune limitele cu dragoste

O imbratisare si o vorba buna pot fi exact lucrul de care are nevoie micutul tau atunci
cand confrunta o situatie noua, care ii creeaza confuzie si frustrare.

Daca ii ignori iesirile micutului tau pentru un minut sau doua inainte sa reactionezi, ii dai
timp sa se linisteasca si apoi ii poti distrage atentia cu o jucarie sau cu o poza. Nu-i va lua
mult sa uite motivul pentru care era suparat si se purta asa cum stie ca nu are voie.

Compromisul este o unealta de o valoare inestimabila in orice relatie umana si

functioneaza si cu copiii, atata vreme cat rezultatul negocierii este respectat de ambele
parti. Atunci cand micutul tau mai vrea sa se joace desi este timpul sa manance sau sa se
culce, negociaza cu el pana ajungi la compromisul de 5 sau 10 minute, apoi respecta
termenul limita.

Copiii mici pot deveni uneori atat de agitati, incat nu te mai poti intelege cu ei. Solutia
este un dialog de cateva minute in care il intrebi cateva lucruri despre activitatea care a
incheiat-o, pana vezi ca s-a linistit complet si nu se mai poarta nepotrivit.

Tine cont de faptul ca un parinte nu trebuie sa fie nicio figura autoritara rece, nici cel mai
76
bun prieten al copilului. Mentinand echilibrul si explicandu-i regulile in mod repetat,
copilul va intelege in timp ca pedeapsa nu este nedreapta atunci cand incalca regulile, ci
doar o consecinta fireasca a unui comportament nepotrivit.

Respectul la copii

autor: Daniela Ganciu

05 Septembrie 2012

Respectul este o trasatura care nu prea este pe gustul copiilor de varsta prescolara.
Limbajul inca nedezvoltat complet, abilitatile cognitive destul de fragile si capacitatea de
intelegere deficitara a unor concepte fac dificila aceasta sarcina pentru parinti. Dar nu
imposibila! Noi te ajutam sa cresti un copil care sa emane pe oriunde mergi cu el politele,
maniere, buna crestere si mult respect!

Varsta prescolara o varsta capcana!

La varsta prescolara copilul incepe sa se intrebe cam care este puterea pe care o are el in
familie. In plus, ii cam place sa testeze limitele si sa provoace mici scandaluri sau sa se
razvrateasca pentru a-si da seama cata libertate si trecere are in fata parintilor. Educatia
copiilor incepe de mici, asa ca inainte de a apuca sa "isi ia lumea in cap", este bine sa
incepi sa ii impui reguli si sa ii conturezi disciplina.

Respecta, daca vrei sa fii respectat!

Nu cere copilului sa fie respectuos sau sa te respecte, daca tu nu arati nicio forma de
respect fata de el si pentru cei de langa tine. Asadar, tot ceea ce vrei sa inveti copilul ai
grija sa aplici tu cu el si cu cei din jur!

Invata-l sa raspunda politicos!

O forma de respect este aceea verbala, nu numai comportamentala, prin bune maniere.
Este important sa il inveti sa spuna "multumesc" si "te rog frumos" inca de foarte
devreme. Mai exact de cand incepe sa spuna clar primele cuvinte.

Atunci cand iti cere ceva, explica-i de fiecare data ca o sa il ajuti sa ca vei face acel ceva
daca te roaga frumos si ca este politicos ca atunci cand vrei ceva de la cineva sa sune a
rugaminte si nu a ordin. Pentru a-l ajuta sa deprinda si mai repede aceste forme de
77
adresare ajuta daca te adresezi chiar tu copilului astfel in situatiile uzuale prin care treceti
impreuna. Spune-i mereu "te rog frumos sa stai linistit un pic pentru ca sa te pot
schimba", "multumesc ca ai fost atat de cuminte la masa" etc. Nu uita ca el va absorbi in
vocabular ceea ce aude in jur!

Nu exagera cand copilul este nerespectuos!

Nu uita ca micutul este intr-o etapa de invatare, deci nu poate face toate lucrurile bine, cu
atat mai putin nu poate sa fie asa cum vrei tu 24 de ore din 24 de ore. Daca ii mai scapa
cate un cuvant nepotrivit si incearca sa te infrunte si raspunde nepoliticos nu face haz de
necaz. Este posibil ca asta sa fie scopul lui, sa te scoata din sarite. In schimb, pune-te in
fata lui si spune-i pe un ton calm si linistit "nu este frumos sa ridici tonul si sa raspunzi in
acest fel; atunci cand vrei ceva de la mine sau vrei sa ne jucam impreuna nu folosim
cuvinte urate si nici nu tipam, ci este suficient sa ma rogi frumos".

Stabileste limite!

Cea mai buna metoda de a demonstra si impune respect copilului este de a avea atat o
abordare ferma, dar si calma in disciplinarea lui. A fi amabila demonstreaza ca esti
respectuoasa cu el, iar cand esti cerebrala si ferma arata ca il respecti, dar ca trebuie sa
faca ceea ce trebuie. Asadar, atunci cand micutul are o izbucnire in hypermarket si nicio
tactica nu functioneaza, apuca-l ferm de brat si du-l la masina sau undeva intr-un loc
retras, apoi asteapta sa se calmeze cateva minute si apoi vorbeste-i pe un ton calm. In
timp, va invata ca accesele de furie nu au rezultatele scontate de el si va renunta.

Vorbeste cu el cand este calm!

Intotdeauna este mai bine sa incerci sa corectezi purtarea neadecvata a copilului atunci
cand acesta se calmeaza dintr-o criza de isterie sau cand termina ce are de spus. In plus,
si tu ai nevoie de cateva minute pentru a te calma si pentru a-ti reveni din dorinta de a
tipa cat poti tu de tare la el. Apoi, initiaza un dialog calm si civilizat, sondand
sentimentele care il incearca: "Am observat ca ai fost foarte, foarte suparat mai devreme.
Poti sa imi spui de ce sau ce ti-a provocat supararea? Si cum crezi ca am putea rezolva
problema?". La sfarsit, cand ajungeti la o concluzie comuna spune-i: "Sa stii ca pentru
asta ar fi fost mult mai respectuos din partea ta sa imi spui ceea ce simti decat sa te
comporti astfel!"

Complimenteaza-l atunci cand se poarta frumos si arata respect!

78
Lauda-l atunci cand demonstreaza ca a invatat ceva, dar fii specifica! Nu ii spune ca a
fost "copil bun", ci lauda exact reusita "Multumesc pentru ca ai spus te rog atunci cand
mi-ai cerut apa". Fii explicita pentru ca micutul sa inteleaga exact ce anume face bine si
pentru a i se inradacina in comportament aceste maniere.

6 principii de aur ale respectului pe care sa le "predai" copilului

Atunci cand incerci sa iti inveti copilul despre respect, trebuie ca in timp sa ajungi sa ii
implementezi in comportament, dar si sa il faci sa inteleaga 6 principii importante care
stau la baza lui:

1. Trateaza-i pe cei de langa tine asa cum ai vrea tu sa fii tratat!

2. Fii mereu politicos si curtenitor!
3. Asculta intotdeauna ceea ce altii au de spus!
4. Nu insulta oamenii si nu ii ironiza, cu atat mai putin tachina!
5. Nu lovi pe nimeni!
6. Nu judeca persoanele inainte de a ajunge sa le cunosti!

De ce ma respinge copilul? Cauze si solutii

autor: Daniela Ganciu

Unii parinti se simt respinsi de propriul lor copil. Ei incearca sa ii ofere gesturi si dovezi
de afectiune, iar copilul intoarce spatele ranindu-le de multe ori sentimentele. Trebuie sa
stii ca dispozitia copilului, in special la varsta prescolara, se schimba foarte des. Exista
mii de motive pentru care s-ar putea purta asa. Iata cele mai frecvente cauze ale toanelor
copilului si ce trebuie sa faci!

Cauze si solutii ale respingerii la copii

Are o zi proasta!

Si copilul tau are voie si poate sa aiba o zi proasta, chiar daca ai impresia ca nu exista
cauze pentru asta. Poate ca motivele nu sunt asemanatoare cu cele ale adultilor, insa pot
fi coplesitoare pentru ei. Este posibil sa se fi certat cu cel mai bun prieten sau sa fi fost
luat in deradere la scoala. Exista o sumedenie de intamplari care il pot face sa se simta
trist.

79
Respecta-i dorinta de a sta singur si de a fi trist, dar asigura-l ca esti acolo daca are
nevoie de tine. La fel ca tine, si copilul are nevoie de timp pentru a-si "linge ranile", iar
cand va fi pregatit va veni la tine.

Isi revine dupa un acces de furie

Dupa ce a facut o criza de isterie si ai luat masuri disciplinare pentru a-l potoli, nu te poti
astepta sa te adore. Tocmai a fost certat si poate pedepsit pentru comportamentul lui.
Sentimentele i-au fost ranite si vrea sa afli de asta. Ori poate fi doar obosit de atata
smiorcaiala si tavaleala pe podea.

In primul rand trebuie sa accepti ca micutul (desi nu ar trebui) este dezamagit si suparat.
Pune-te in locul lui un pic si gandeste-te cum ar fi sa ti se interzica cumpararea rochitei
mult visate. Sau adu-ti aminte ce stare ai dupa o cearta cu prietena cea mai buna. Ai
nevoie de ceva timp pentru a-ti reveni, nu? Atunci lasa-i si lui ceva timp de recuperare.

Inainte de a-i respecta spatiul intim si dorinta de a se izola o perioada, arata-i ca intelegi
ce simte si prin ce trece. Spune-i "nu vrei sa vorbesti cu mami pentru ca nu te-a lasat sa
iti iei jucaria, nu-i asa?". Anunta-l ca esti acolo daca are nevoie de o imbratisare sau un
pupic si asigura-l ca il iubesti foarte mult.

Nu se simte bine

Daca-si schimba brusc dispozitia de la o stare de bine la una de moleseala si apatie,

atunci este posibil sa fie bolnavior. Intreaba-l daca il doare ceva sau se simte rau.

Pentru mai multa siguranta, nu ar strica sa mergi cu el si la un consult medical.

E suparat pe tine si nu stie cum sa-ti spuna

Uneori iti poti da seama cand e suparat pe tine. Cel mai adesea supararea apare atunci
cand il pedepsesti sau ii interzici sa faca ceva. Ins alteori este posibil sa nu iti dai seama
de ce anume e suparat pe tine. De exemplu, poate fi foarte trist pentru ca ai fost plecata o
perioada si i-a fost dor de tine sau pentru ca ti-ai petrecut mai mult timp cu fratiorul lui
mai mic decat cu el.

Daca banuiesti ca ar exista un motiv pentru care iti respinge afectiunea vorbeste cu el.
Pune-i intrebari, dar fii delicata. Intreba-l astfel: "esti suparat pe mine pentru ca nu am

80
petrecut suficient timp cu tine? Esti suparat pentru ca mami a fost plecata x zile si nu am
stat impreuna?" etc. Accepta raspunsurile fara a te supara sau fara a-l critica.

Poate trece prin etapa dobandirii independentei!

In timp ce pana la 1 an copilul nu se poate dezlipi de tine, de la 3-4 ani incolo aproape ca
nu te vei mai atinge de el. Va fi dornic sa faca cat mai multe lucruri singur si sa exploreze
o multime de lucruri. Copilul va avea din ce in ce mai putina nevoie de tine si acest lucru
este de incurajat.

Nu trebuie sa interpretezi ca te iubeste mai putin sau sa iei totul prea in serios, trebuie sa
te gandesti mai degraba ca este dornic sa exploreze mediul inconjurator si sa
demonstreze ca poate si singur sa pape, sa se imbrace etc.

Este laudabil acest lucru. Incearca sa ii arati dovezile de afectiune in momentele in care
nu este preocupat cu asamblarea unui lego, cu distrugerea unei cutii de carton sau alte
activitati care i-au captat interesul. Pastrati aceste momente pentru seara, inainte de
culcare.
Respinge doar afectiunea unuia dintre parinti

Copilul respinge dovezile tale de afectiune? Sau doar pe ale taticului? Este posibil ca
micutul sa fie mai apropiat de unul dintre parinti, insa acest lucru nu trebuie luat ca pe un
afront personal. Copiii isi schimba parintele preferat in functie de toane si de cel care ii
face pe plac mai mult si il rasfata.

Nu trebuie sa iti faci foarte multe griji. Daca tu esti cea care il refuza cel mai des si il
pedepseste cand greseste s-ar putea sa fii cea pe care o agreeaza mai putin. Daca taticul
incepe sa faca asta, o sa intri in gratiile lui aproape imediat. Insa de iubit, va iubeste pe
amandoi la fel de mult! Trebuie sa fii sigura de asta!

Stabilirea limitelor la copii in 4 pasi simpli

autor: Daniela Ganciu

Stabilirea limitelor are un rol esential in educarea si dezvoltarea copiilor. Insa de multe
ori acestea sunt greu de integrat si adaptat in comportamentul celui mic. El nu prea
intelege semnificatia termenului NU sau valoarea lui in viata de zi cu zi. Daca ai greutati
in a impune limite stricte copilului urmareste 4 pasi simpli pentru un succes garantat!
81
Pasul 1 - Fii perseverenta si constanta!

Daca ii spui copilului tau "nu", atunci ramai in aceasta directie. Copilul are un talent
innascut in a face parintii sa se razganeasca. Apeleaza la tot felul de trucuri si
comportamente pentru a-l sensibiliza sau enerva pana cand cedeaza rugamintilor lui. Iar
in final, negatia de la inceput se transforma in "da".

Acesta este unul dintre cele mai neindicate lucruri pe care le poti face, spun specialistii.
Scade nivelul de autoritate asupra lui si nici nu va mai respecta prea curand ceea ce ii
spui. Pentru ca stie ca vei ajunge intr-un final sa spui si sa faci as acum vrea el. Daca se
ajunge aici va fi foarte greu sa impui mai departe limite.

Pasul 2 - Arata-i ca intelegi ce simte!

Daca vrei ca regula ta sa fie respectata de copil, nu poti sa ii spui doar "nu ai voie" sau
"nu e bine ce faci" si sa o lasi asa. De exemplu, daca micutul iti cere inghetata inainte de
masa de seara este indicat sa spui "nu", dar trebuie sa adaugi intotdeauna ceva pe langa.

"Inghetata este un desert foarte bun. Inteleg ca iti doresti acest desert, dar sunt nevoita sa
te refuz acum, pentru ca iti strica pofta de mancare, iar cina va avea loc curand. Desertul
nu se papa niciodata inainte de mancare." Astfel de explicatii il vor face pe copil sa se
simta mult mai bine si mai putin frustrat de faptul ca a fost refuzat, pentru ca stie ca ai
inteles dorinta lui.

Pasul 3 - Motiveaza intotdeauna alegerea!

Ajuta-l de fiecare data pe copil sa inteleaga care este motivatia din spatele "rautatii" tale
de a spune "nu" cand vrea sa faca ceva necuvenit. In acest fel nu vei mai parea un tiran in
ochii lui. Ideea cu "sunt adult sau parinte si cand spun nu, trebuie sa faci cum spun,
pentru ca asa zic eu" nu functioneaza si nici nu isi atinge scopul pe termen lung. Este
posibil sa rezolvi problema pe moment, dar cel mic se va purta la fel pe masura ce trece
timpul.

Important este sa ii explici pe un ton calm, si sincer, dar ferm si hotarat care sunt
motivele si de ce trebuie sa se poarte astfel. Foloseste termeni simpli si explicatii simple
si pe intelesul copilului.

82
Incepe prin a empatiza cu micutul. Asigura-l ca intelegi ce simte si de ce isi doreste acel
lucru, Dar in aceeasi masura explica-i de ce este important sa respecte acea regula.
Justifica-i prin exemple sau situatii prin care a trecut el.

De exemplu, daca micutul vrea sa manance ceva interzis (care ii face rau la stomacel),
aminteste-i de o situatie in care l-a durut burtica sau stomacelul. Adu-i aminte cat de rau
s-a simtit atunci si cat a trebuit sa stea in patut fara sa se poata juca. Spune-i ca daca
acum va papa acel aliment, va pati la fel. Cu siguranta nu isi va dori ca ceva sa il
impiedice sa se joace, cu atat mai putin un aliment!

Pasul 4 - In loc sa spui "nu", ofera-i alternative!

Sau spune-i NU si continua oferindu-i alte idei in locul a ce doreste sau vrea sa faca. Este
important sa faci acest lucru pentru ca cel mic are mereu impresia ca aude doar "nu"-uri
de la tine. De aceea, specialistii sustin ca poti inlocui uneori negatia cu o alternativa.

Sa luam un exemplu - daca micutul tau iti spune "pot sa ies afara sa ma joc cu prietenii
mei" si nu are voie afara la ora aceea, ii poti spune "ai putea sa ii chemi pe prietenii tai la
tine si sa va jucati impreuna; afara este foarte cald si nu este sanatos si recomandat sa iesi
la aceasta ora".

Asigura-te ca ii vorbesti mereu pe un ton calm, chiar daca de multe ori iti vine greu sa
faci acest lucru. Daca iti iesi din fire, micutul se prinde ca ai un punct sensibil, de care va
profita din plin pentru a-ti atrage atentia si pentru a face ce doreste el.

La fel de important este ca micutul sa inteleaga ca trebuie sa ne supunem unor reguli

chiar daca nu ne plac foarte mult. Si trebuie sa le respectam chiar daca am dori sa facem
altceva. Ii poti da diverse exemple pe masura ce creste.

Cum inveti copilul autodisciplina?

autor: Daniela Ganciu

11 Aprilie 2011

Cea mai mare realizare a unui parinte in dezvoltarea copilului este sa il invete sa se
autodisciplineze. Specialistii sustin ca un copil care stie sa faca acest lucru este mult mai
83
bine pregatit sa faca fata provocarilor vietii de adult, sa se autocontroleze in situatii de
stres, sa-si dezvolte o stima de sine puternica etc. Prosperitatea si succesul pot fi atinse
mai usor atunci cand exista autocontrol. Iata cum il ajuti pe micut sa se disciplineze
singurel!

Expertii in cresterea si dezvoltarea copilului sustin ca un stil parental autoritar este cel
mai indicat pentru a insufla copilului autodisciplina. Acesta impune reguli, asteptari si
structura, bazele formarii autodisciplinare. Cu toate acestea, acest stil parental nu trebuie
sa fie transformat intr-o dictatura. Parintii autoritari reusesc sa comunice bine cu micutii
lor, sa ofere suport, flexibilitate si sa permita si greselile in comportamentul copiilor.

Incurajeaza activitati care promoveaza autodisciplina

Incepe prin a-l implica pe micutul tau in activitati de curatenie inca de la varste foarte
fragede. Acestea pot incepe sa fie puse in practica dinainte de varsta de 3 ani si ii ajuta pe
copii sa fie responsabili si disciplinati.

Alte activitati precum implicarea copilului in lectii si cursuri de muzica, de teatru sau
dans, practicarea unui sport, ingrijirea unui animal de companie si rspectarea rutinei si
regulilor familiei reprezinta activitati care incurajeaza autocontrolul.

Ofera-i copilului tau bani de buzunar

Dar ai grija sa ii merite de fiecare data si sa isi castige fiecare banut. Incurajeaza micutul
sa economiseasca bani si sa ii cheltuie eficient. Acordarea unei alocatii ii ajuta sa isi
stapaneasca impulsurile si ofera oportunitatea copiilor de a face planuri si de a fi o
persoana orientata spre scopuri si tinte precise.

Ajuta copilul sa isi stabileasca obiective (sa faca planuri pe termen mai lung)

Atunci cand vorbesti cu micutul tau despre planuri, scopuri, obiective pe termen lung il
ajuti sa fie o persoana orientata catre atingerea succesului. Daca il ajuti sa isi stabileasca
obiective "bicicleta X", il poti ajuta de asemenea sa gaseasca singur cai pentru a-si atinge
scopul. Il poti invata sa isi prioritizeze nevoile si dorintele si sa munceasca pentru a
obtine ceea ce doreste.

Daca vorbiti de achizitii pe termen lung sau planuri, copilul nu va mai avea pretentia ca
unele lucruri sa se intample imediat, pentru ca vor invata ca unele lucruri se fac in timp.

84
Il poti ajuta sa gaseasca metode pentru achizitia bicicletei, de exemplu: sa "munceasca"
si sa fie remunerat ajutandu-te la ceva saptamanal sau zilnic, sa stranga la "pusculita"
banii pe care ii primeste de la cei dragi etc.

Ajuta-l sa isi dezvolte aptitudini sociale

Inca de la varste foarte mici copilul trebuie invatat sa fie o persoana sociabila, sa invete
bunele maniere si modele de comportament si sa le si practice si sa-si controleze emotiile
si sentimentele in cazuri-limita dovedind auto-control (trebuie sa stie ca se poate simti
furios si suparat, dar ca nu are voie sa tipe, sa arunce cu lucruri sau alte astfel
comportamente agresive). O alta aptitudine care este esentiala in dezvoltarea
autodisciplinei o reprezinta capacitatea de a imparti lucruri cu cei din jur si de a-si
astepta randul.

Exemplifica-i care sunt efectele autodisciplinei si care sunt consecintele lipsei ei

Foloseste-te de exemple pentru a-i arata cat este de important sa fii in masura sa te
autoeduci. Vorbeste-i despre persoane cunoscute lui, din preajma, care au cunoscut
succesul in urma capacitatii lor de a se autodisciplina. Dar adu-i la cunostinta si cazurile
unor persoane care au esuat in acest sens si consecintele acestui lucru.

Stabileste limite si regulile

Regulile si limitele sunt absolut necesare in dezvoltarea si cresterea unui copil educat.
Acestea trebuie implementate in toate ariile de activitate ale copilului: la scoala, acasa, in
privinta jocului pe computer, timpului petrecut in fata calculatorului, vorbitului la
telefon, timpului de joaca etc.

3 probleme majore de comportament la copii, solutii

autor: Daniela Ganciu

Afla cum sa iti pastrezi controlul si calmul atunci cand copilul tau testeaza toate limitele
rabdarii tale prin cele mai critice si enervante probleme de disciplina! Daca credeai ca
accesele de furie ale copiilor mici au fost cele mai groznice perioade, afla ca acelea erau
nimicuri pe langa unele care iau nastere pe masura ce creste! Exista insa solutii pentru
toate!

1. Sarcasmul si raspunsurile evazive

85
Nu ti s-a intamplat ca micutul tau sa iti raspunda pe tonuri sarcastice ori de cate ori il rogi
ceva sau il pui sa isi ceara scuze in fata unui copil caruia i-a gresit? Sigur ca s-a intamplat
sa fie sarcastic si ironic, dandu-si aere de superioritate, nu-i asa?

Iti trebuie multa rabdare, insa este timpul sa pui lucrurile pe masa.

Intreaba-l de ce raspunde astfel si ce crede ca e gresit in ceea ce ii ceri.

Cere-i explicatii cu privire la modul in care reactioneaza.

In functie de ceea ce iti raspunde, explica-i de ce anume trebuie sa isi ceara scuze
de exemplu, unde a gresit si de ce este acesta un comportament responsabil.

Vorbeste-i despre respect sau despre alte valori, in raport cu porblema la care
primesti raspunsuri sarcastice.

Explica-i cat poti de clar ca multe dintre lucrurile la care raspunde prin acest
sarcasm nu sunt pedepse sau moduri de a-l obliga sa faca ceva, ci doar activitati si
aspecte care il vor ajuta cand va creste mare.

2. Crizele comportamentale realizate in public

Cu siguranta ca te simti jenata si descumpanita de modul in care reactioneaza uneori

copilul tau in public cand ii refuzi vreo doleanta. Aproape ca se tavaleste pe jos de plans
si de tipete, iar tu te simti lipsita de solutii!

In loc sa il critici, sa tipi la el sau sa il pedepsesti cand se pravaleste pe jos de

suparare, explica-i calm ce asteptari ai tu de la el in acel moment si ce se va
intampla daca nu te asculta.

Repeta-i acest lucru de cateva ori, incercand sa iti pastrezi calmul. Ai grija sa ai un
ton calm, dar hotarator, nu sa spui "hai, te rog, nu mai face astaaa"!

De exemplu, daca esti intr-un magazin si se pravaleste pe jos pentru ca nu ii

cumperi jucaria, desi i-ai explicat de ce nu se poate, atunci spune-i: "nu este
normal si in regula sa te comporti asa, daca te opresti acum mai stam la magazin
pentru cumparaturi, daca vei continua, atunci vom pleca imediat de aici".

86
 Evita insa amenintarile de genul "daca mai faci inca o data asa, atunci nu vei mai
avea voie sa vezi diseara desenul animat preferat". Admonestarea si consecintele
trebuie aplicate imediat dupa incident, nu amanate.

3. Refuzul de a te asculta cand ii ceri ajutorul

Multi parinti gresesc cand le cer ajutorul copiilor in anumite sarcini de curatenie sau alte
activitati. Insa exista si cazuri in care oricat de corect ai aplica metoda, tot te lovesti de
un refuz categoric al micutului care te scoate din minti si nu alta.

Ia-ti o pauza de cateva secunde sau un minut pentru a-ti calma pornirile nervoase.

De exemplu, daca rogi copilul sa isi faca curatenie in camera si refuza, incearca sa
ii oferi o sarcina mai usoara si mai putin solicitanta, care sa fie o mica parte din
cererea initiala.

Il poti ruga sa isi stranga mai intai jucariile de pe podea si sa le puna la loc. Apoi
sa isi puna hainutele in sifonier etc. Poate ca realizarea curateniei intregii camere
pune o presiune prea mare pe umerii lui, de aceea este bine sa imparti aceasta
activitate in mai multe si mai mici

Asigura-te ca ii dai instructiuni si ca este o solictare, nu o rugaminte. De

asemenea, nu negocia cu el!

Nu spune niciodata "daca... atunci", pentru ca deja ii oferi alternativa nerealizarii

respectivei sarcini.

Nu uita sa il complimentezi cand face cate o sarcina fara sa comenteze si fara sa

refuze din start!

Cauze frecvente ale problemelor de comportament la copii

autor: Daniela Ganciu

Parintii vad tot timpul doar ceea ce fac rau copiii lor, fara a se gandi ce ii determina sa
faca acele lucruri, ce se ascunde in spatele unor probleme de comportament frecvente ale
lor. Ii denumim obraznici, rasfatati, neascultatori, rai, rautaciosi, neastamparati, dar oare
87
care este adevarata sursa a acestui mod de a se purta? Iata cateva surse la care ar fi bine
sa meditezi si sa incerci sa "tratezi" cauza, nu efectul!

Foamea

Psihologii sustin ca in spatele multor reactii neadecvate de comportament sta senztaia de

foame. Uneori parintii au impresia ca micutii lor trebuie sa manance de atatea ori de cate
ori ori o fac ei zilnic. Insa adultii mananca de mai putine ori pe zi decat copiii. Micutii
ard repede calorii din cauza nivelului de activitate crescut si au nevoie de mai multe
mese, plus gustari.

Copiii tipa, plang si fac accese de furie cand le este foame din cauza nivelului glicemic
scazut.

Oboseala

Oboseala da copilului o stare de iritabilitate crescuta, care conduce si la o stare de

nervozitate care sfarseste prin diverse boacane sau forme de comportamenrt neadecvate.
Ei incep sa planga, sa tipe sa arunce lucruri si chiar sa loveasca persoane ori sa iste
adevarate crize de isterie in public.

Copiii trebuie sa aiba un program stabil de somn, iar daca stii ca in ultima vreme a fost
dat peste cap si nu l-a putut respecta, incearca sa intelegi comportamentul lui si sa
remediezi situatia, nu sa il pedepsesti pentru lucruri pe care nu le face intentionat.

Nevoia de a fi bagati in seama sau de a obtine ceva

Frustrarile sunt o sursa comuna a problemelor comportamentale ale copiilor. In general,

copiii se poarta urat cand vor sa obtina ceva de la cineva sau cand simt nevoia sa fie
bagati in seama. Vei spune ca micutul tau ar vrea non-stop atentia ta, nu-i asa? Cel mai
probabil ca da, insa de cele mai multe ori copiii reactioneaza agresiv sau nepoliticos din
punct de vedere comportamental atunci cand se simt neiubiti, lipsiti de afectiuni, neglijati
sau defavorizati (ca atunci cand apare un fratior mai mic si simte ca acela este mai iubit).
Vorbeste cu micutul tau si intreaba-l tot timpul de ce se poarta asa, invatandu-l sa isi
exprime sentimentele!

Plictiseala

88
O alta cauza sau sursa comuna a copiilor asa zisi obraznici este plictiseala. Lipsa de
activitati care sa le suscite interesul, neglijarea si nebagarea lor in seama conduc la o
stare de plictis pe care o transpun intr-o purtare nepoliticoasa.

Aceste probleme apar mai ales in cazul copiilor care merg cu parintii la serviciu, la
intalniri sau in vizite in care ei nu au nicio sursa de divertisment sau intretinere. Retine ca
un copil nu este capabil sa stea nemiscat sau intr-un singur loc foarte mult timp, nici
macar la masa. De aceea, trebuie sa fii mereu pregatita sa ii oferi o sursa de distractie
care sa il mentina ocupat si conectati, fie ca e vorba de o jucarie, o carte sau de alti copii.

Cum ne stapanim nervii in fata copiilor?

autor: Daniela Ganciu

24 Martie 2011

17

Copiii sunt imprevizibili si au tendinta de a intra tot timpul in necazuri si de a face

boacane. Acestea sunt o parte fireasca a copilariei, din care ar putea invata foarte multe
daca sunt tratate corespunzator. Insa de multe ori parintii ii folosesc pe post de "saci de
box" emotionali, descarcandu-si nervii acumulati de peste zi sau din ultima vreme asupra
lor si profitand de orice mica greseala pentru a rabufni. Cum sa iti stapanesti iesirile in
fata copilului?

Tine minte ca de fiecare data cand tipi la copil sau il agresezi verbal aducandu-i jigniri iti
va parea rau mai tarziu si vei regreta ce ai facut. Este intr-adevar destul de dificil sa iti
stapanesti furia cand vine vorba de nazadravaniile copiilor.

Concentreaza-te mai mult asupra propriei persoane!

A fi parinte incepe cu propria persoana si apoi cu modul in care iti educi copilul. Asadar,
autoeduca-te, mediteaza, vorbeste cu tine si intelege-ti frustrarile si cauzele anxietatii. In
loc sa incerci sa ii impui copilului sa se comporte intr-un anumit fel pentru ca tu sa fii
calma si sa nu te enerveze, este mai indicat sa inveti sa iti controlezi propriile emotii si
comportament astfel incat sa imprastii in jurul tau calmul.

89
Nu cauta tapi ispasitori pentru starea ta. Ea provine din interiorul tau si trebuie controlata
si remediata. Tine minte ca starea de calm este contagioasa - daca oferi calm, ti se va
raspunde cu aceeasi moneda. Specialistii au constatat ca micutii care sunt crescuti de
parinti cu calm si rabdare se poarta mult mai frumos si mai adecvat decat cei la care se
tipa si se aplica constant pedepse.

Intreaba-te daca este eficienta aceasta metoda!

Inainte sau chiar si dupa ce ai tipat si ti-ai revarsat furia asupra copilului care tocmai are
un acces de furie, stai pret de cateva minute si intreaba-te care este scopul acestui act si
daca e eficient. Probabil ca vei raspunde "pentru ca vrei sa il tii sub control". Dar daca tu
nu te poti tine pe tine sub control nereusind sa iti stapanesti impulsurile, cum sa reusesti
cu copilul?

Atunci cand tipi si strigi la copil incercand sa il disciplinezi in acest fel in loc sa iti
controlezi propria anxietate nu faci decat sa transmiti urmatorul mesaj "mi-am iesit din
fire am nevoie ca TU sa te schimbi pentru ca eu sa ma simt bine". Si atunci, unde este
beneficiul si morala pentru copil?

Asa cum te porti cu el, asa se va purta si el cu tine!

Daca tipi, va tipa si el, daca vei arunca cu lucruri in jur in curand il vei vedea si pe el
facand acelasi lucru si cel mai probabil te vei intreba de unde a invatat sa faca asta.
Depinde de tine ce lectii si reguli de comportament impui in jurul tau, pentru ca
reprezinti un model pentru copil. Ar trebui sa te gandesti la asta inainte de a incepe
scandalul!

Fii constienta ca nu esti TU cea responsabila pentru criza de plans a copilului!

Exista o confuzie frecventa printre parintii care-si iau pe umerii lor intreaga
responsabilitate a felului in care se poarta copilul. Nu ar fi mai indicat sa o imparti cu el?
Altfel, nu vei face decat sa cresti si mai mult nivelul de stres, anxietate si sa iti creezi si
mai multe frustrari care pot rabufni in accese de furie revarsate asupra lui. De aceea este
indicat sa iti spui "Sunt responsabila sa il ajut/invat/indrum sa rezolve o problema (cum
sa se comporte), dar nu sunt responsabila pentru a-i rezolva problemele sau pentru felul
in care actioneaza in final".

90
Nu esti responsabila sa il faci pe copil sa te asculte, dar esti responsabila pentru modul in
care reactionezi si ii raspunzi atunci cand nu o face!

Pregateste-te inainte de a izbucni!

Fii atenta la semnalele care arata ca nivelul tau de anxietate depaseste limita si incearca
sa te pregatesti astfel incat sa eviti un scandal. Il vezi pe copilul tau ca e pe cale sa faca
ceva nepotrivit, nu ai cum sa opresti la timp boacana si stii ca ceea ce urmeaza este un sir
de tipete si strigate. Mai bine spune-ti in sinea ta "De data aceasta nu o sa recationez
agresiv si nici nu o sa ma enervez. Nu imi dau voie sa imi ies din fire. Mai bine sa ma
gandesc cum o sa rezolv situatia pe cale pasnica si ce o sa discut cu el". Lasa-te ghidata
de felul in care vrei sa fii ca parinte, decat de impulsurile de moment!

Adopta cateva mantre pe care sa le ai mereu in minte!

Mantrele sunt scurte propozitii sau indemnuri motivationale cu rol autosugestiv. De

exemplu atunci cand simti ca esti pe cale sa iti iesi din fire poti apela la expresii pe care
sa ti le spui continuu in minte: "stop", "respira", "calm", "nu are rost sa ma enervez", "nu
imi voi permite sa imi ies din fire", "sunt calma, sunt calma". Oricare dintre ele ar fi, fa
din ele o prioritate in mintea si in actiunile tale in acele momente.

Ce sa faci cand simti ca esti pe cale sa iti iesi din fire?

Ia-ti un scurt time-out, numara incet pana la 10, respira adanc si spune-ti mereu in minte
ca nu rezolvi nimic daca tipi si il admonestezi verbal si ca trebuie sa iti pastrezi calmul.

Iesi din camera in care se afla copilul, pentru ca in aparenta el este declansatorul crizei
tale de nervi si este mai bine sa nu ai contact vizual cu el. Mergi intr-o alta camera,
concentreaza-te un pic si gandeste-te la calculul cost-beneficiu. Ce rezolvi daca tipi? Te-a
ajutat in trecut? A rezolvat ceva? Gandeste o strategie de discutie cu copilul, decat un
discurs in care nu faci decat sa ridici vocea!

Cum pedepsesti un copil in mod constructiv?

autor: Daniela Ganciu

1. Pauzele de tacere (time-out)

2. Incetarea comunicarii cu el (ignorarea)
3. Interzicerea unor activitati preferate

91
 4. Confiscarea jucariei preferate

Pedepsele trebuie aplicate cu masura in disciplinarea copilului. Este mai important sa te

concentrezi pe o disciplinare pozitiva a micutului, dar daca vezi ca face multe prostioare
si incalca frecvent regulile, il poti admonesta folosind metode corecte si construtive de a-
l pedepsi, care-l ajuta sa inteleaga ca a gresit si, eventual, sa nu mai faca acea pozna
altadata.

Pedepseste intotdeauna comportamnentul copilului, si nu persoana lui, si ai grija sa

specifici exact pentru ce anume este admonestat. Nu aplica niciodata o pedeapsa daca
micutul nu a fost avertizat in prealabil ca nu are voie sa faca acel lucru si nu s-a stabilit o
regula in acest sens. Regulile si limitele trebuie transmise si explicate copilului, iar abia
dupa ce le incalca constient, este indicat sa fie aplicate si pedepsele.

Pauzele de tacere (time-out)

Disciplina time-out este o forma de corectare a comportamentului urat al copilului care

nu foloseste violenta si care da adesea rezultate.

Presupune trimiterea copilului intr-o camera izolata de ceilalti sau "la colt", timp de
cateva minute (nu mai mult de 10-15) pentru a se calma si a reflecta asupra a ceea ce a
facut.

Time-out-ul este eficient pentru copiii temperamentali, care se manifesta agresiv si tipa
atunci cand le atragi atentia ca au gresit, deoarece ii ajuta sa se calmeze si ii indeparteaza
de "zona de conflict" care le poate amplifica starea.

Dupa terminarea pauzei, vorbeste cu el si fa-i un rezumat asupra comportamentului lui si

a efectelor lui, iar apoi specifica-i ca nu tolerezi astfel de purtari si ca nu vor fi acceptate
nici pe viitor.

Incetarea comunicarii cu el (ignorarea)

Nu este cea mai recomandata metoda de a-l pedepsi, insa atunci cand ai de-a face cu un
comportament neadecvat iritant si constant, uneori cel mai bine este sa aplici metoda
ignorarii. Nu se aplica in situatiile grave, in care siguranta copilului este in pericol, ci
doar in acele comportamente suparatoare, cum sunt rosul unghiilor, bagarea degetelului
in gura sau nas, injuriile, lovirile, tipetele continue etc.
92
Este vorba de acele purtari pe care micutul le foloseste doar pentru a atrage atentia sau a
te enerva. Cu cat ii acorzi mai multa atentie, fie ea si negativa, si vorbesti cu el, cu atat va
continua mai mult. De aceea, uneori este mai bine sa ignori, pur si simplu,
comportamentul.

Specialistii sustin ca ignorarea nu este acelasi lucru nu negljarea copilului. Este un

comportament activ, deoarece implica decizia de a inceta orice forma de comunicare, dar
urmarindu-l indeaproape si acordandu-i o "atentie tacita", fara a interactiona cu el.
Ignorarea implica si straduinta ta de a lua o pozitie relaxata si de a fi calma in fata lui,
lucru care l-ar putea dezarma si l-ar putea face sa inceteze acest comportament.

Interzicerea unor activitati preferate

Interzicerea unor activitati sau restrictiile de timp petrecut la joaca, calculator sau
televizor par sa fie cele mai utilizate pedepse pentru copii. Acestea iau locul pedepselor
fizice pe care multi parinti le aplicau frecvent in trecut (palma la fundulet, lovirea peste
fata etc.).

Atunci cand copilul face o prostioara, in ciuda faptului ca stia regulile care interziceau
acel lucru, cel mai potrivit mod in care poate resimti pedeapsa este sa ii interzici accesul
la joaca, calculator sau alte actvitati ori obiecte care-i sunt pe plac si pe care le foloseste
frecvent.

Micutul va incerca sa te santajeze emotional, sa te implore sa revii asupra deciziei, dar

este important sa fii ferma si sa iti mentii pozitia pentru a-l ajuta sa isi dea seama ca a
gresit si ca daca va repeta comportamentul, va avea parte de acelasi "tratament".

Confiscarea jucariei preferate

Copilul tau este in continuare neastamparat, in ciuda avertismentelor? La fel ca si in

cazul restrictiei de timp petrecut la joaca, calulator sau televizor, confiscarea jucariei
preferate poate fi utila in "corectarea" comportamentului micutului.

Micutul isi va da seama cat este de rau si cum te simti atunci cand faci un lucru care nu
trebuie. Daca el a actionat necorespunzator, in ciuda faptului ca i-ai spus ca nu este
indicat sa o faca, arata-i cum te simti confiscandu-i jucaria pe care o place cel mai mult

93
pentru cateva ore sau chiar zile, in functie de gravitatea comportamentului. Intreaba-l
cum se simte in acele momente si explica-i ca exact asa te simti si tu cand se poarta urat.

Cum sa nu mai tipi la copil?

autor: Daniela Ganciu

05 Mai 2011

Primul impuls atunci cand un copil este obraznic sau face vreo boacana este acela de a
tipa la el din toti rarunchii. Nu faci decat sa il sperii nitel, insa in niciun caz nu il
convingi astfel sa nu mai faca niciodata acea boacana. Insa tipatul este inutil in
disciplinarea copiilor. Si atunci, cum sa faci sa iti stapanesti acest impuls, care ti se pare
aproape incontrolabil?

Respira adanc

De cate ori copilul este neascultator sau te calca pe nervi incearca sa respiri adanac de
mai multe ori exact in momentul in care iti vine sa tipi la el.

De cand constati boacana sau auzi raspunsul sfidator al lui la rugamintea ta, intoarce-te
cu spatele, inchide ochii si respira de cateva ori. E un moment bun pentru a te aduna si
pentru a-ti da ragazul necesar sa iei masurile corecte pentru comportamentul neadecvat.

Adreseaza-te ferm, dar fara sa tipi

Daca nu tipi, nu inseamna ca trebuie sa razi sau sa aprobi proastele obiceiuri ale
copilului. Dimpotriva, tot trebuie sa i te adresezi cumva si in niciun caz cu zambetul pe
buze. Insa este important sa nu ridici tonul, ci sa ai o exprimare ferma, dar calma.
Expertii sustin ca o exprimare calma, pe un ton cald, dar ferm are un impact mai mare
asupra copiilor decat tipatul si acestia asculta cu interes si mai bine ceea ce ai de spus.

Afla de la el care sunt cauzele pentru care se poarta astfel

Inainte de a incepe sa tipi, mai bine intreaba-l care sunt cauzele comportamentului sau ce
l-a determinat sa actioneze astfel. Copiii fac uneori boacane neintentionat sau in

94
necunostinta de cauza. Daca tipi la el, e ca si cand l-ai acuza ca a facut-o intentionat. De
aceea este mai important sa afli ce l-a determinat sa actioneze astfel, pentru a-l ajuta sa
nu mai faca si data viitoare aceeasi fapta necugetata.

Anunta-l pe copil de consecintele nerespectarii regulilor

Stabileste reguli stricte si asigura-te ca sunt respectate! Daca nu, aplica pedepse (dar nu
fizice). Este important insa sa ii spui si verbal atunci cand ii enunti regula ca exista
consecinte ale nerespectarii ei. In acest fel, micutul va sti ce il asteapta si va cantari bine
daca va mai face sau nu acele fapte.

Asadar, in loc sa tipi la el, mai bine aplica pedepsele stabilite de la inceput.

Aplica disciplina pozitiva

In felul acesta si comportamentele neadecvate ale copilului se vor diminua. In loc sa pui
accentul pe boacanele copilului tau, mai bine lauda-l pentru cele bune si incurajeaza-l sa
le mai faca. Cu cat tipi mai mult atunci cand nu se poarta adecvat, cu atat micutul tau se
va concentra asupra lor si le va baga mai mult in seama. Cu cat incerci sa diminuezi, dar
nu ignori, atentia asupra lor, cu atat se vor diminua in timp.

Pune-te in locul lui

Sau mergi pe principiul "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face"! Adu-ti aminte daca tie iti
placea sa se tipe la tine cand erai copil si avea un rost. Daca raspunsul tau este nu, afla ca
nici copiii nu sunt foarte topiti dupa aceasta practica. Atunci cand tipi la copil, risti sa ii
creezi frustrari si sa ii diminueze increderea si stima de sine.

Nimeni nu e perfect

Nici macar tu! Si chiar daca incerci sa eviti sa mai tipi la copil, este posibil sa iti mai
scape uneori cate-o repriza de urlete. Nu este nimic, nu inseamna ca ai dat gres sau ca nu
esti in stare! Este perfect normal sa se mai intample mici accidente! Insa e important sa
vorbesti imediat dupa aceea cu micutul tau si sa ii spui ca nu ai vrut sa tipi la el si ca nu
vroiai sa te enervezi, insa ca este important ca el sa asculte de tine si sa nu mai incalce
regulile.

Cum sa nu-ti mai mituiesti copilul?

95
autor: Daniela Ganciu

14 Februarie 2012

1. Recompenseaza comportamentele pozitive

2. Pune capat acceselor de furie inainte de a incepe
3. Justifica intotdeauna regulile pe care le impui sau refuzurile tale
4. Nu ii ignora nevoile

Te-ai obisnuit sa iti mituiesti copilul pentru orice ii ceri sa faca si pentru a-i calma crizele
de isterie. Nu esti singura. Ai cazut in capcana in care pica foarte multi parinti in
momentul in care nu stiu cum sa il mai faca pe copil sa ii asculte si folosesc un soi de
santaj. Este timpul sa schimbi strategia, deoarece mita este o metoda nesanatoasa de a-l
educa si disciplina.

Recompenseaza comportamentele pozitive

Este timpul sa schimbi tactica. Pana acum mituiai copilul cu diverse jucarii sau dulciuri
pentru a-l determina sa te asculte. De acum, mita trebuie sa se transforme in recompensa.

Incepe sa recompensezi copilul pentru momentele in care se poarta frumos. Nu trebuie sa

il anunti dinainte. Urmareste-i comportamentul, iar atunci cand vezi ca a facut o fapta
buna sau s-a purtat frumos, spune-i verbal cat de mandra esti ca a facut acel lucru si ca va
primi o bombonica sau un pupic pentru gestul lui.

Pe langa faptul ca micutul tau va conditiona comportamentele bune de recompense, va

adora sa fie mereu apreciat si sa ii spui mereu ca esti mandra de el. S-ar putea sa-si
reorienteze intentiile si sa urmareasca mai degraba recompensele decat mita.

Pune capat acceselor de furie inainte de a incepe

De multe ori folosesti mita pentru a pune capat acceselor de furie, destul de frecvente la
varste mici. De acum inainte, anticipeaza aceste crize si opreste-le la timp.

Exista cateva semnale clare care indica faptul ca micutul va face un acces de furie - cand
incepe sa vrea ceva ce nu are voie, sa insiste, sa se "umfle in pene" si sa devina cicalitor
in legatura cu dorinta lui. Este indicat sa actionezi inainte ca aceste semnale sa devina
intense si sa degenereze intr-un scandal.

96
Daca sunteti la magazin, explica-i copilului care sunt asteptarile tale si spune-i ca il
asteapta o recompensa minunata, daca se poarta bine si daca te ajuta sa alegi alimentele
de pe lista si sa le pui in pungute. Este important ca recompensa sa vina dupa ce copilul
te ajuta la ceva si sa nu fie gratuita, ca un soi de santaj.

Justifica intotdeauna regulile pe care le impui sau refuzurile tale

Daca ii spui copilului ca trebuie sa se imbrace gros pentru ca este iarna sau pentru ca vrei
tu sa te asculte, dar el nu vrea, nici nu o va face prea curand.

Copiii trebuie sa simta ca detin controlul si ca modul in care actioneaza este conform
dorintelor lui si nu neaparat regulilor.

In prima faza, explica-i de ce trebuie sa se imbrace gros (din cauza frigului, o sa-i inghete
mainile si o sa il doara, se va imbolnavi si va fi nevoit sa stea in pat si nu va mai putea sa
se joace).

Daca nu il convingi in acest fel, atunci mergi mai departe. Lasa-l imbracat asa cum
doreste si scoate-l putin afara. In momentul in care va constata ca este foarte frig si ca nu
suporta sa stea, se va razgandi si va dori chiar mai multe hainute decat esti dispusa sa ii
dai.

Nu ii ignora nevoile

Care sunt nevoile de baza ale copilului? Hrana, somnul, joaca, distractia si odihna.
Asadar, cel mai probabil, o criza de isterie va izbucni atunci cand una dintre aceste nevoi
va fi nesatisfacuta.

Daca micutul nu s-a jucat suficient inainte de a merge in vizita, este normal sa isi
gaseasca ceva de facut pe acolo si sa inceapa sa cotrobaie.

Daca nu a mancat bine inainte de cumparaturi, va trage de tine sa ii iei tot felul de
snacks-uri si gustari. Nu il poti judeca si nu ii poti spune sa astepte pana ajungeti acasa.
Copiii nu prea sunt familiarizati cu conceptul de rabdare.

Cum vorbesti cu copilul despre boli?

97
autor: Daniela Ganciu

In loc sa le vorbeasca despre boli si implicatiile lor, parintii aleg adesea sa le ascunda
copiilor astfel de informatii fie ca sunt chiar ei bolnaviori sau ca un alt membru al
familiei sufera. Ceea ce nu stiu este ca pe cat de mici sunt, copiii simt ca ceva nu este in
regula, iar daca nu li se vorbeste despre boli si afectiuni, ei se vor simti confuzi, stresati
si chiar neglijati. Chiar daca spui adevarul copilului despre boala lui sau a unei persoane
apropiate poate fi destul de dificil si complicat, specialistii sustin ca acestia fac fata mai
bine adevarului decat ascunderii lui.

Acorda-ti suficient timp si informeaza-te!

Trebuie sa iei totul pas cu pas, treptat, si sa te informezi foarte bine inainte de a incepe
discutia cu micutul tau. Retine ca nu ii poti vorbi in termeni medicali complicati si ca
este posibil sa nu stie ce inseamna boala sau sa fii bolnav. Trebuie sa ii exemplifici aceste
stari cu cateva situatii cand a fost el bolnavior.

Ia in considerare nivelul de intelegere al copilului!

In functie de varsta copilului trebuie sa stii ca nu poti aborda in orice fel subiectul, ci cat
mai pe "limbajul" si intelesul lui. Copiii foarte mici nu inteleg imediat ce se intampla.
Este posibil sa fii pusa in situatia de a-i repeta adesea aceleasi informatii.

Asigura-l ca el nu are nicio vina pentru asta

Copiii mici au tendinta sa se invinovateasca pentru lucruri rele sau neplacute care se
intampla in jurul lor. Este posibil sa se considere vinovati ca mami e bolnavioara pentru
ca o data nu a fost cuminte sau nu a ascultat-o atunci cand i-a zis sa faca ordine in
camera. Trebuie sa ii explici si sa il asiguri ca el nu are nicio vina pentru faptul ca mami
e bolnava.

Spune-i adevarul, atat cat ii permite nivelul lui de intelegere!

Este important sa ii spui adevarul, oricat de dureros ar fi. Chiar si daca exista riscul ca
persoana respectiva sa moara, ii poti spune ca exista aceasta posibilitate. Nu ii spune ca
se va intampla cu siguranta, fii precauta, dar pune-l totusi in garda.

Asigura copilul ca orice s-ar intampla, el va fi in continuare iubit si apreciat!

98
Este important pentru copil sa stie cam ce se intampla si care este evolutia persoanei
bolnave. In acest fel, va sti la ce sa se astepte si va fi pregatit si nu indus in eroare cand
va veni momentul respectiv. De exemplu daca bolnavul trebuie sa se opereze peste
cateva zile, anunta-l din timp si pregateste-l explicandu-i cum e cu operatia, cu
spitalizarea si ce se intampla acolo. Este mai bine ca el sa nu fie luat prin surprindere si
sa se sperie., ci sa fie pregatit pentru asta.

Pune la curent cu evolutia bolii in ritmul evenimentelor

Nu este cazul sa ii spui copilului ca bolnavul respectiv este posibil sa moara sau sa sufere
o interventie chirurgicala daca abia i s-a pus un diagnostic. Doar pentru ca respectivele
boli au o astfel de evolutie nu inseamna ca si respectiva persoana va urma acelasi
parcurs. Important este sa tii la curent copilul cu tot ce se intampla in timp real si sa
pastrezi o doza de precautie in a prognoza anumite evenimente, dar spunand adevarul in
acelasi timp.

Urmareste comportamentul si evolutia psihologica a copilului

Sa nu crezi ca daca ii spui micutului tau adevarul si il pui la curent, totul va fi bine. El tot
va fi afectat de informatii si de suferinta care exista in jurul lui si il vor coplesi emotiile.
De aceea este important sa urmaresti si cele mai mici schimbari din comportamentul lui
si sa incerci sa controlezi si temperezi reactiile. Unii copii atunci cand sunt tristi, speriati
si coplesiti de astfel de sentimente pot avea accese de furie, pot deveni agresivi sau pot
cadea in depresie.

Intreaba-l mereu ce simte in legatura cu ce ii spui si daca vrea sa vorbeasca despre

temerile si grijile lui. Daca observi ca micutul tau s-a izolat, nu vrea sa mai petreaca timp
cu prietenii lui si pare tot timpul trist si apatic, mergi cu el la psihoterapeut. Chiar si daca
au loc aceste efecte secundare, tot este important sa spui intotdeauna adevarul copilului.

Metoda pastrarii calmului, beneficii pentru parinti si copii

autor: Daniela Ganciu

A-ti pastra calmul ca parinte te ajuta nu numai pe tine, conservandu-ti nervii si sanatatea
fizica si mentala, dar este o metoda utila si pentru a creste un copil puternic si sanatos.

99
Daca tipi la micutul tau, initiezi scandaluri din orice boacana a lui si il certi constant, nu
il vei educa sau disciplina. Dimpotriva, vei creste un copil frustrat, poate timid,
introvertit, izolat si fricos. Ca sa nu mai spunem ca nu este o metoda de disciplinare si
educativa eficienta, cu rezultate concrete.

De ce este important sa iti pastrezi calmul in fata copiilor?

Pentru a nu inrautati si mai rau situatia!

Desi ai vrea ca micutul sa inceteze sa se mai poarte urat (doar pentru asta tipi de zor la
el), te trezesti ca reactia e inversa: se sperie foarte tare, incepe sa planga si sa tipe. De
data asta, nu stii cum sa te mai porti frumos pentru a-l calma, dar prea tarziu.

Daca iti pastrezi calmul si eviti aceste reactii necontrolate, vei evita astfel de porniri si
vei avea ocazia sa ii explici micutului unde a gresit si de ce trebuie sa nu mai faca
altadata asa ceva.

In acest fel, nici micutul nu se mai sperie si nici nu mai apar frustrari uneori putandu-se
gandi ca nu sunt buni de nimic, ca sunt copii rai, ca tu nu ii doresti etc.

Pentru ca eviti sa ii dai apa la moara pentru a repeta purtarea nepotrivita!

Exista posibilitatea ca micutul tau sa reactioneze foarte urat daca tipi la el sau pur si
simplu sa fie indiferent la crizele tale de isterie. Ba chiar sa se amuze sau sa se bucure ca
asa, in sfarsit, i-ai acordat atentia pe care o tot cerea.

Copiii fac nazdravanii si pentru a-ti atrage atentia. Ei nu constientizeaza ca reactia ta

"galagioasa" este una de suparare, ci ca astfel ii acorzi atentie.

Deoarece copiii au nevoie de parinti care sa isi pastreze calmul, pentru a-i ajuta si
pe ei sa o faca la randul lor!

Micutii nu stiu sa isi stapaneasca impulsurile la varste fragede. De aceea, ei au nevoie de

tine pentru a fi tinuti in frau si pentru a nu se aventura in situatii periculoase. Cu alte
cuvinte, pentru a-l tine in siguranta si pentru a-l proteja atunci cand sunt speriati.

Pentru ca numai asa construiesti o comunicare temeinica cu micutul tau!

100
Pentru a crea o punte de comunicare adecvata intre tine si copil, trebuie ca relatia dintre
voi sa se bazeze pe dragoste, afectiune si mult calm.

Atunci cand vorbesti cu el trebuie sa pastrezi un ton calm, prentru ca ei sunt destul de
sensibili atunci cand cineva ridica tonul la ei.

Risti ca el se se inchida in el si sa nu mai fie dispus sa iti comunice problemele, grijile,

fricile. E o capcana periculoasa.

Pentru ca e o dovada de respect si il inveti si pe el sa te respecte la randul lui!

A nu tipa la copil si a nu-l agresa in niciun fel reprezinta o dovada de respect pentru
copil. Educa-l cu dragoste si afectiune, concentreaza-te pe disciplina pozitiva si pe
metode constructive si eficiente prin care sa cresti un copil puternic si inteligent. Critica
comportamentul si nu copilul. Respecta-ti copilul pentru a te respecta.

Pentru ca altfel risti sa cresti un copil agresiv si care sa tipe continuu la ceilalti

Copiii mici sunt niste copii fidele ale comportamentului tau. Tot ce faci tu este repede
copiat de el. Astfel ca, daca nu vrei ca mai tarziu sa te intrebi "de unde oare o fi invatat sa
tipe la mine?", atentie la cum i se te adresezi si cum te porti cu el. Daca tu tipi, exista
toate sansele sa o faca si el! Si sa o faca cat mai des, pana ii intra printre obiceiuri si
aplica comportamentul si cu ceilalti.

Pentru ca un parinte calm si linistit este mai relaxat, fericit si creste un copil
puternic si sanatos!

Este important sa inveti sa iti pastrezi calmul in fata copiilor. Exista mai multe tehnici
sau metode prin care iti poti stapani eficient nervii in fata celor mici. De asemenea, este
indicat sa te auto-instruiesti astfel incat sa nu mai tipi niciodata la copil.

E bine sa le aplici si sa incerci sa faci fata provocarilor copilariei cu multa istetime.

Pentru ca micutul tau trebuie crescut si educat cu dragoste si afectiune, chiar daca uneori
sunt greu de aplicat, nu cu tipete si agresiuni. Acestea pot avea repercusiuni pe termen
lung.

Cum explici copiilor pericolele si regulile de siguranta

101
autor: Teodora Gheorghe

1. Ghideaza-te dupa personalitatea lui

2. Evita detaliile infricosatoare
3. Ofera-i analogii
4. Explica-i planul de actiune
5. Ia-l in serios

Lumea in care cresc astazi copiii este mai periculoasa decat cea din copilaria noastra,
insa asta nu trebuie sa se tranforme intr-o grija sufocanta pentru cei mici.

Ca sa te asiguri ca micutul tau este in siguranta, trebuie sa discuti pericolele si regulile de

siguranta cu el intr-o maniera cat mai rationala, care sa nu-i provoace cosmaruri sau sa-l
faca sa ude patutul.

Atunci cand copilul incepe sa ia contact cu strainii si cu lumea periculoasa in care traim,
este foarte important sa-l inveti regulile de siguranta fara sa-l infricosezi prea mult. Poti
face acest lucru in cinci pasi simpli:

Ghideaza-te dupa personalitatea lui

Copiii care nu tin cont intotdeauna de regulile de siguranta ale parintilor pot avea nevoie
de mai multa informatie asupra consecintelor actiunilor lor. Nu trata insa la fel un copil
care te asculta si intelege limitele de prima oara cand i le prezinti.

Evita detaliile infricosatoare

Excesul de detalii poate speria copilul tau prea mult, astfel incat sa-i creeze o aversiune
foarte puternica fata de pericole pe care le infruntam in fiecare zi. Atunci cand copilul
vrea sa se joace cu un cutit, nu intra in detalii sangeroase, explica-i doar ca se poate rani
cu el si nu este o jucarie potrivita.

Ofera-i analogii

Prescolarii inteleg mai bine conceptele noi atunci cand se muleaza pe experiente prin
care au trecut deja. Introdu reguli noi de siguranta, explicandu-i ca au acelasi rol ca si
centura de siguranta din masina sau casca pe care trebuie sa o poarte pe bicicleta sau pe
role.
102
Explica-i planul de actiune

Cand decizi sa ii prezinti diverse pericole copilului tau, este o idee buna sa-i prezinti si
un plan de actiune pentru situatiile periculoase. Daca incendiile il sperie foarte tare, adu-i
aminte de reactia corecta pentru stingerea hainelor in flacari: rostogolirea.

Ia-l in serios

Cea mai mare greseala pe care o pot face parintii in discutiile despre pericole si siguranta
este ridiculizarea temerilor nerealiste ale micutului. Chiar si dupa varsta scolara, parintii
raman sprijinul cel mai important al copilului si trebuie intotdeauna sa-l ia in serios si sa-
l asculte. Explica-i ce trebuie facut in orice situatie periculoasa fara sa te amuzi de frica
lui. Daca il faci sa se simta pregatit, se va linisti.

Bataia nu e rupta din rai. Poti educa si fara sa pedepsesti copilul

Acum cateva decenii, intrebarea era daca poti face educatie copilului fara
sa-l bati. Acum constatam ca se poate. Cel putin, in principiu. Dar apare o problema
noua: ii poti face educatia, chiar fara sa-l pedepsesti deloc?

Intrebarea este cu atat mai grea cu cat cei maturi, ca sa puna regula in comportarile lor
sociale, aplica pedepse celor care nu respecta legea. Extrapoland, iti vine sa tragi
concluzia ca, daca e utila pentru adulti, este la fel de folositoare pentru copii, noteaza
Infoniac.

O problema cu dus si intors

Un studiu elaborat la Universitatea Michigan, SUA, sustine ca efectul pedepsei este mai
mult subiectiv decat moral. Sanctiunea face copilul sa se simta rusinat si umilit, in loc sa-
i trezeasca semnificatia responsabilitatii. Efectul pedepsei poate ajunge fara sens.

In schimb, sanctiunea poate provoca o varietate de probleme in viitor, inclusiv stari de

anxietate, de depresie si chiar ii poate dezvolta spiritul agresiv.

Dar cel mai important este faptul, adesea neobservat, ca pedeapsa sistematica distruge
inevitabil relatia dintre parinti si copii, acestia din urma, in loc sa identifice parintele ca
un ocrotitor, il asimileaza cu un judecator.

Pe de alta parte, indulgenta extrema, manifestata printr-o toleranta totala si fara

discernamant, in stilul mamitii domnului Goe, nu induce in sufletul copilului afectiunea
pentru un parinte tolerant, ci mai curand indiferenta pentru unul dezinteresat.

103
Pe scurt, autoritatea trebuie exercitata persistent, dar prin alte mijloace decat pedeapsa
aplicata ca atare. Cum? "O abordare pozitiva este mai eficienta decat orice pedeapsa",
afirma Andy Grogan-Keylor, autorul studiului de la Universitatea Michigan.

Care este acea abordare pozitiva?

Decat pedeapsa atunci cand copilul se face vinovat, este incomparabil mai eficienta
aprecierea atunci cand inregistreaza o reusita. Renunta sa certi copilul pentru ca azi nu-si
mananca toata supa din farfurie. Prefera sa astepti pana poimaine si-l vei lauda, pentru ca
a mancat-o pe toata.

Prevenirea este arta educatiei. Nu-l certa pentru ca alearga pe strada. Eventual, propune-i
sa tina pasul cu adultii. Dar inainte de a pleca la drum (si nu dupa aceea), atrage-i atentia
ca alergand se expune la accidente, ca nu este compatibil cu comportamentul unui copil
de rangul lui, ca te-ar deranja.

Cand copilul greseste, incearca sa afli de la el de ce a facut-o. Daca a spart un pahar, ar fi

grozav sa-ti explice: "pentru ca statea prea aproape de margine". Asta face mai mult
decat daca l-ai certa. Altadata, va pune paharul la locul lui, dar, mai ales, va observa ca,
recunoscandu-si vina, nu suporta consecinte morale.

Privatiunea este tot o pedeapsa. Daca vrei sa-l lipsesti de televizor pentru ca a facut o
boacana, trebuie sa renunte toata familia. Va simti ca toti sunteti afectati de cele
petrecute, nu ca i se aplica numai lui, o sanctiune numai pentru el, intrucat a lui era vina.

Faptul ca resimtiti cu totii vina lui va avea un efect moral superior fata de situatia cand ar
resimti-o numai el.

Metoda suprema in educatie

In educatie, nu exista metoda mai buna decat exemplul parintilor. Daca parintii sunt
certareti, va fi si copilul tot certaret. Daca parintii nu-si asuma greselile, nu si le va
asuma nici copilul. Daca parintii nu se respecta intre ei, nu-i va respecta nici el. Asta este
legea nescrisa a educatiei.

A doua lege a educatiei este legata de mediul social al copilului, care trebuie
supravegheat din umbra de catre parinti. Trebuie sa stiti cu cine se intalneste, cu cine
discuta si chiar sa aflati discret cam ce discuta.

Mediul il poate expune la greseli, in fata carora tu, ca parinte, ajungi sa te intrebi daca
solutia este pedeapsa sau abordarea pozitiva. Dar solutia nu este alta decat supravegherea
mediului social.

Copiii crescuti de bunici nu sunt sociabili

Comportamentul copiilor crescuti de bunici precum si educatia lor vor avea

de suferit in primii ani de viata, pentru ca cei batrani nu stiu sa le stimuleze
104
abilitatile de comunicare si cele cognitive.

La cresa, copiii invata sa fie sociabili, sa imparta din lucrurile lor si sa incerce sa fie mai
cuminti si ascultatori decat ceilalti copii, informeaza The Telegraph.

Un studiu al cercetatorilor britanici, realizat pe un esantion de 5.000 de copii, a aratat ca

micutii crescuti de bunici nu sunt sociabili, nu stiu sa se comporte cu ceilalti copii si au
un vocabular saracacios si chiar vulgar.

Mai mult, atunci cand au ajuns la gradinita, ei nu intelegeau numerele si cifrele atat de
bine precum ceilalti copii, iar acest lucru i-a costat prelungirea perioadei de gradinita.

Potrivit unui raport Unicef, 64% din mame prefera sa lucreze inca de la primele luni de
viata ale copilului, iar acesta este crescut de bunici de cele mai multe ori.

Doar 23% din micutii care au participat la studiu au fost crescuti la cresa, in timp ce 35%
din ei au crescut cu bunicii.

"Cresele sau gradinitele cu program prelungit ofera copiiilor un program organizat de

masa, joaca, somn si educatie. Atat personalul specializat cat cat si aceasta rutina
stimuleaza copilul si ii ofera premisele unei bune educatii", se specifica in raportul
oamenilor de stiinta.
Cand copilul este incapatanat si este mititel, pana in 3 ani, poate fi chiar dragalas. Parintii
sunt incantati ca vad in el viitorul adult cu personalitate si mugurii propriei sale vointe
par ca rasar, spre deliciul familiei. Insa pe masura ce trec anii, iar copilul se apropie de
varsta scolii si continua sa ignore cu buna stiinta regulile trasate de familie sau profesori,
acest comportament devine o problema reala. Primul pas in a corecta problema este sa
constientizezi si sa accepti ca propriile tale metode de a-l fi educat pana acum probabil ca
au permis copilului sa devina neascultator si sa ignore orice regula. Inca mai poti face
ceva daca intervii asupra metodelor tale de educatie si de relationare cu el, ca sa il ajuti
sa se poarte asa cum este mai bine pentru el, atat timp cat traieste in colectivitati sociale
cu reguli bine trasate.
Iata un mic ghid pentru parintii cu copil neascultator, alcatuit de specialistii de la
ehow.com:
1. Stabileste (macar acum) limite foarte clare si tine-te de ele. Copilul tau trebuie sa
stie exact care este comportamentul asteptat de la el. Copiii chiar au nevoie si vor sa li se
impuna limite, ne spun expertii in parenting. Motivul pentru care ei nu le respecta este ca
regulile nu sunt trasate clar si nu exista consecinte pentru nerespectarea lor.
2. Trebuie sa recurgi la foarte putine amenintari insa trebuie sa le pui in practica pe
cele pe care le formulezi. Este usor sa ameninti copilul ca va merge la culcare fara sa
manance daca nu isi face curat in camera, dar atunci cand cedezi si il hranesti, tu ii
transmiti mesajul ca de fapt nu ai vorbit serios. Daca nu esti in stare sa te tii pana la capat
de o amenintare si de rolul ei, atunci nu o mai face deloc.
3. Petrece timp cu copilul tau. Nu trebuie sa planifici activitati pentru fiecare minut al
zilei cand sunteti impreuna, insa doar daca iei copilul langa tine in activitatile tale (cum
105
ar fi sa il lasi sa isi faca temele pe masa din bucatarie in timp ce tu prepari cina) creeaza
un sentiment de uniune si de a fi impreuna si poate sa reduca comportamentul lui rebel
care este cauzat de sentimentul de insecuritate.
4. Stabileste pedepse rezonabile, care dau rezultat. Copiii sunt diferiti intre ei si un
copil poate raspunde si reactiona repede si bine la o pedeapsa in timp ce altul se inraieste
si face mai urat dupa aceea. Evita sa folosesti drept pedeapsa sarcini pe care trebuie sa le
indeplineasca in mod firesc in familie sau in gospodarie. Copiii trebuie sa invete ca a
face activitati casnice face parte din apartenenta la o familie.
5. Recompenseaza comportamentul bun al copilului. Mesajele pozitive si intarirea
rezultatelor sale bune au un impact puternic asupra copilului. Copiii care primesc
bonusuri de orice fel pentru faptele lor bune se vor stradui mai tare sa se poarte bine.
6. Organizeaza timpul copilului tau ca sa il ajuti sa isi dezvolte responsabilitatea.
Copiii care se poarta urat si nu respecta reguli sunt de regula cei care au prea mult timp
liber, neorganizat. Pana cand nu vezi ca el se poate purta bine in timpul sau disponibil,
redu-i acest timp si umple-i-l cu activitati prin casa, cu un sport sau cu munca
suplimentara pentru scoala.
7. Discuta cu medicul copilului in cazul in care banuiesti ca ar exista o problema de
natura psihologica pentru care copilul este asa de incapatanat si nu respecta regulile. De
regula, copiii care au sindromul de atentie deficitara pot avea nevoie de medicatie sau
schimbare de dieta alimentara care sa ii ajute sa functioneze in societate.

Jocuri care-i invata pe copii comportamente potrivite

autor: Daniela Ganciu

1. Jocuri de grup
2. Jocuri de societate
3. Jocuri creative
4. Jocuri video
5. Jocuri de rol

Jocul este cea mai distractiva, dar si iscusita metoda de a-ti invata copilul bunele
maniere. Teoria si predica nu functioneaza la varste mici, de aceea trebuie sa gasesti
acele tehnici de educatie si disciplina pentru care micutul isi arata interesul. Iata cateva
tipuri de jocuri amuzante din care micutul invata cum sa se poarte frumos!

Jocuri de grup

Nu conteaza tipul de joc atata timp cat micutul tau se invarte printre copii. Integrarea lui
in grupuri si organizarea unor competitii care presupun reguli il ajuta sa descopere ce
este cooperarea, fair-play-ul, sa nu-i intrerupa pe cei care vorbesc, spiritul de echipa, sa

106
isi astepte randul si alte reguli elementare de comportament pentru viata de adult.

Cele mai multe jocuri ale copilariei sunt organizate in mai multi copii si ofera cele mai
importante lectii de comportament. Fie ca se joaca leapsa, imparate-luminate, cat este
ceasul, fata-ascunselea, flori, fete si baieti, mima sau alte activitati nostime, ele ofera
sansa micutului sa descopere norme comportamentale importante, prin puterea
exemplului.

Jocuri de societate

Organizarea jocurilor de masa sau de societate este unul dintre cele mai eficiente moduri
prin care copilul deprinde comportamente potrivite.

Rummy, Monopoly, "Nu te supara frate" si alte jocuri de tip "board games" au reguli
utile care-l ajuta pe micut sa invete cum se fac banutii, valoarea lor, care sunt bunele
maniere in public, cum sa se poarte cu competitorii lor etc.

Jocuri creative

Nu trebuie sa urmezi o reteta clasica de jocuri atunci cand vrei sa ii demonstrezi ceva
copilului tau. Pur si simplu le poti inventa. Pune-ti imeginatia la incercare si ajuta-l pe
copil sa invete cum sa se poarte corect cu ajutorul unor joculete inventate.

De exemplu, te poti folosi de desenat, carti si actorie pentru a inventa jocuri foarte
dragalase. Cartile sunt un mod eficient de a cultiva bunele maniere la copil si pot deveni
un joc distractiv. Alege carti educative si pune-le in scena alaturi de copil. Micutul tau va
lua parte direct la ceea ce vrea sa evidentieze cartea si va intelege mai bine care este
scopul anumitor comportamente.

O alta activitate creativa si originala este cea in care organizati un concurs de "stii si
castigi". Fa cartonase cu intrebari esentiale legate de bune maniere si comportament
adecvat si apoi pune-l sa raspunda la ele, dupa ce selecteaza in prealabil anumite domenii
- sa zicem "cum ne purtam in public", "cuvinte magice" etc. Premiul competitiei trebuie
anuntat de la inceput pentru a motiva micutul si a face jocul mai interesant!

Jocuri video
107
Oricat de criticate ar fi unele dintre aceste jocuri, ele sunt atractia principala a copiilor in
epoca moderna. Fii isteata si profita in scop educativ de noua pasiune a micutului!

Nu toate sunt violente si il afecteaza emotional si comportamental. Exista o multime de

jocuri video educative si creative. Unele dintre ele sunt construite in scopul de a educa
micutul si de a-i oferi sansa sa descopere si inteleaga bune maniere intr-un mod amuzant.

Jocuri de rol

In cadrul jocurilor de rol, copiii sunt pusi fata in fata cu situatii inedite la care sunt
provocati sa gaseasca solutii. Fie ca va jucati de-a mersul la restaurant (de unde copilul
poate invata bunele maniere de la masa) sau ca micutul tau este parinte si are grija de o
papusica ca de un bebe, el invata multe lcururi esentiale legate de responsabilitate,
modele de comportament etc.

10 reguli elementare de bune maniere pentru copii

Manierele reprezinta cartea de vizita a fiecarui individ in societate. Ii judecam pe cei din
jurul nostru prin prisma gesturilor acestora in diferite situatii: la masa, pe strada, la
teatru, acasa. Fiecarei cicumstante ii corespunde un set de reguli. Toate acestea au in
comun diplomatia si tactul. Nu trebuie sa iti aglomerezi copilul cu tot felul de conduite
complicate, dar ar fi bine sa ii explici, inca de mic, bazele comportamentului manierat in
societate.

Cuprins

1. Invata-l sa isi astepte randul.

2. Respectarea intimitatii.
3. Fara porecle.
4. Cuvintele magice.
5. Nu se vorbeste cu gura plina.
6. Ce lasa in urma lui
7. Fair-play.
8. Intrarile si iesirile.
9. Fara discriminari.
10. Punctualitatea.
11. Tabelul bunelor maniere (Childrens National Guild of Courtesy)

Invata-l sa isi astepte randul.

De multe ori, ne ducem in vizita cu copiii sau vorbim la telefon, iar acestia, exact in acel
moment gasesc vreo intrebare nastrusnica pe care o adreseaza cu insistenta.

108
Iti este greu sa fii atent si la subiectul conversatiei si la copilul tau. Incearca sa il inveti ca
este politicos sa isi astepte randul si sa nu intrerupa o alta conversatie.

Chiar daca micutul se va supara sau se va simti frustrat, asigura-te ca, imediat ce ai timp,
ii acorzi cateva clipe si ii raspunzi la toate nelamuririle.

Copilul trebuie sa invete sa astepte rabdator, dar asta nu inseamna ca trebuie sa se simta
exclus. Tine-l de mana pana cand iti termini conversatia, pentru a-ti simti prezenta.

De asemenea, precizeaza-i ca, si atunci cand se afla intr-un grup sau discuta cu o alta
persoana, este indicat sa nu il intrerupa pe celalalt interlocutor, ci sa astepte pana cand isi
termina ideea.

Respectarea intimitatii.

Copilul nu are voie sa iti umble in geanta, prin buzunare sau sa iti deschida
corespondenta. Acestea tin de intimitatea fiecaruia si incalcarea acestei reguli reprezinta
o dovada de lipsa de respect. Invata-l sa ceara voie inainte sa iti umble prin lucrurile
personale si nu uita ca si tu va trebui sa ii respecti intimitatea.

Fara porecle.

Inca de la gradinita, copiii incep sa isi gaseasc diferite porecle, bazandu-se, de regula, pe
un defect sau orice lucru care li se pare comic. Aceste porecle tind sa fie rautacioase,
afectandu-i pe cei etichetati, scazandu-le respectul de sine.

Invata-l pe copilul tau sa nu rada de ceilalti colegi doar pentru ca le-a gasit un punct slab.
Explica-i faptul ca, daca nu ii place ceva sau atitudinea unuia dintre copii, atunci ar fi
mai indicat sa i se adreseze direct acestuia, dar sa evite denumirile rautacioase.

Cuvintele magice.

Spune-i copilului tau sa foloseasca formulele de politete atunci cand va intalniti cu

cineva, mergeti in vizita, la magazin, etc. Buna-ziua si La revedere. Este o dovada de
respect si, alaturi de multumesc si te rog, reprezinta niste cuvinte magice cu care
poate castiga aprecierea celorlalti.

Nu se vorbeste cu gura plina.

Unul dintre obiceiurile frecvente ale copiilor este sa vorbeasca la masa cu gura plina.
Explica-i, inca de mic, faptul ca este un comportament nepoliticos.

La masa se mananca cu gura inchisa si nu se plescaie. Mai mult, poate incepe sa

manance dupa ce s-a urat tuturor pofta buna. Coatele se tin lipite de corp si nu pe
masa, iar servetelul de panza se aseaza in poala.

La masa se sta drept in scaun. Dupa ce a terminat de servit masa, trebuie sa spuna
multumesc si sa se ofere sa ajute la strangerea tacamurilor.
109
Ce lasa in urma lui

Unul dintre obiceiurile enervante este acela de a lasa dezordine sau gunoi in urma
noastra. Persoanele care fac asta reusesc sa ne deranjeze foarte mult si nu intarziem prea
mult in a le declara lipsa de bun simt.

Invata-l pe copilul tau ca nimeni nu este dator sa stranga sau sa curete dupa el si ca ar
trebui sa devina responsabil in aceasta privinta. Chiar daca se afla la un prieten, la
gradinita sau acasa, inainte de a incepe alta activitate, este politicos sa isi ordoneze
spatiul.

Fair-play.

Explica-i cum sa se poarte atunci cand se afla inscris intr-o competitie. Cel mai important
este ca jocul sa se desfasoare fair-play si, indiferent de rezultat, acesta trebuie sa fie
amabil si politicos.

Chiar daca a castigat, asta nu inseamna ca are voie sa adreseze remarci rautacioase
partenerului de joc, iar daca a pierdut, nu are rost sa se infurie. In acest scop, puteti
urmari impreuna jocuri sportive si sa ii dai ca exemplu pe sportivii care se saluta atat la
inceputul jocului, cat si la sfarsit.

Intrarile si iesirile.

La intrarea intr-o cladire, copilul trebuie sa ii permita persoanei adulte sa intre prima si sa
deschida usile si pentru acesta. De asemenea, invata-l pe copil ca, atunci cand iese dintr-o
cladire, sa nu lase usa sa se tranteasca, mai ales atunci cand in spatele lui se mai afla si
alte persoane. Adu-i aminte ca este politicos sa spuna multumesc daca cineva i-a tinut
usa.

Nu uita sa ii precizezi micutului tau ca trebuie sa acorde prioritate persoanelor care ies
din lift, cladire etc., si sa nu dea buzna peste ceilalti, pentru ca va crea o situatie
incomoda.

Fara discriminari.

Copilul va intalni persoane al caror mod de viata nu se aseamana cu al vostru. Fie ca este
vorba dspre religie, cultura, nivel material etc., acesta trebuie sa respecte toate acestea in
egala masura. Explica-i faptul ca din diferente poate avea multe de invatat.

Punctualitatea.

Fie ca este vorba despre o intalnire cu prietenii sau masa in familie, educa-ti copilul sa
fie punctual si sa nu ii oblige pe ceilalti sa il astepte. Chiar si atunci cand vrea sa
vizioneze un spectacol de teatru sau un film, nu ar trebui sa intarzie pentru ca este foarte
incomod sa ii deranjeze pe ceilalti atunci cand isi cauta locul in ultimul moment.

Tabelul bunelor maniere (Childrens National Guild of Courtesy)

110
Regulile de bune maniere pentru copii au fost introduse pentru prima data in anul 1889,
in scolile din Queensland, Anglia. Acestea se refereau la normele de conduita care se
aplica in cadrul scolii, acasa, la un spectacol de teatru, la masa, pe strada.

Tabelul era agatat pe perete in fiecare clasa, iar profesorul trecea in revista fiecare regula,
elevii repetandu-le dupa acesta. Dupa ce erau invatate pe de rost, copiii trebuiau sa le
puna si in practica, prin jocuri de rol.

Rezultatele nu au intarziat sa apara. In anul 1899, un inspector scolar a raportat faptul ca

lectiile de buna purtare au dat roade. Copiii erau mult mai politicosi si manierati, atat in
cadrul scolii, cat si cu prietenii de joaca sau in familie.

Reguli de baza in educatia copilului

Scris de Tatiana la 09/05/2010 Lasa un comentariu
Educatia copilului reprezinta de cele mai multe ori o dilema pentru parinti. Se regasesc
adesea in fata unor situatii cu totul noi, la care nu stiu cum sa faca fata nevoilor copiilor.
Cu toate acestea, comunicarea cu propriul copil reprezinta o regula de baza pentru a-i
intelege nevoile si pentru a-l indruma catre o educatie adecvata necesitatilor societatii.
Inca de mic, trebuie sa cunosti cateva reguli de baza in ceea ce priveste crearea unui
comportament onest copilului.
Iata cateva dintre ele:
- comunica cu cel mic mereu, asculta-l, raspunde-i la fiecare intrebare pe care ti-o
pune, oricat de trasnita ti s-ar parea;
- nu il certa sau, mai ales, nu apela la violenta fizica, intrucat nu vei face altceva
decat sa il alungi de langa tine, acesta simtindu-se strain intr-o lume cu totul
necunoscuta;
- nu schimbati regulile de comportament in fiecare zi intrucat ii veti crea o
adevarata confuzie;
- nu ezitati sa apelati la te rog frumos atunci cand face ceva in interesul
dumneavoastra sau al familiei. Un astfel de comportament va fi preluat de cel mic foarte
usor, parandu-i-se o regula absolute normala;
- niciodata sa nu mintiti in fata acestuia intrucat poate capata deprinderi negative de
acest fel;
- laudati-l in fiecare zi, indiferent de boacanele pe care le face zilnic. Incercati sa
vedeti si ceea ce a facut bun in acea zi;
- nu il conditionati ca daca nu face un lucru veti renunta la iubirea pe care i-o
purtati. In acest mod il veti speria si il veti indeparta de dumneavoastra avand sentimente
de teama si frica ca il veti parasi din punct de vedere afectiv;
- comunicati cat mai clar cu cel mic pentru ca in acest mod sa va poata intelege;
- incercati sa faceti temele impreuna, mai ales in primii ani de scoala;
111
- raspundeti-i la fiecare intrebare oricat de simpla vi s-ar parea. Pentru el, raspunsul
este o necunoscuta pe care vrea sa o lamureasca cu ajutorul dumneavoastra;
- nu ii descurajati actiunile, in acest mod ii veti stirbi din personalitate;
- incercati sa ii descoperiti talentele ascunse si modelati-le in asa fel incat acestuia
sa ii placa;
- nu il fortati sa faca un anumit sport daca acestuia nu ii place si nu are inclinatii in
acest domeniu.
Modelarea comportamentului copilului reprezinta una dintre prioritatile de baza ale
familiei. O educatie adecvata, dar nu fortata, ii va crea oportunitatile unui viitor stralucit
in viitor.

Citeste mai mult pe: http://www.cautabona.ro/sfaturi/Reguli-elementare-de-bune-

maniere-pentru-copii-19.html#ixzz29SmGQ8sO
Greseli care formeaza copilul rasfatat

1. Copilul si nimic altceva

Executarea imediata a oricarei cereri a copilului, considerarea oricarei
dorinte ca fiind prioritate indiferent de situatia in care te afli (mananci, dormi,
lucrezi, gatesti etc.) creeaza copilului sentimentul ca el este singurul lucru care
conteaza, ca are toate drepturile, ca toata lumea trebuie sa i se supuna. Ideea
ca Universul se invarte in jurul lui, dezvolta egocentrismul si trasaturi
negative de caracter (invidie, ura, etc.). Lipsa de intelegere a celorlalti va
atrage lipsa de respect.
2. Lipsa regulilor si/sau inconsecventa in respectarea lor
Daca nu stabiliti un set de reguli clare de buna purtare si nu vegheati
asupra respectarii lor copiii vor dobandi carente de comportament in societate.
Spunandu-i nu si permitandu-i totusi tacit sa faca un lucru sau razgandindu-
va la insistentele lui ii transmiteti ca regulile nu sunt foarte importante si pot fi
incalcate (se joaca cu mancarea din farfurie, nu respecta ora de somn / de teme
/ etc.). Indiferent de context regulile stabilite trebuie respectate. Daca o data le
permiteti si alta data nu, copii vor specula situatiile in favoarea lor (atunci
cand din anumite motive chiar trebuie incalcata o regula explicati copilului de
ce este o situatie speciala). Altfel vor deveni nepoliticosi, necivilizati,
nerespectuosi, necooperanti, neintelegatori. Poate ca parinte vei accepta acest
lucru, dar societatea ii va penaliza.
3. Alegerea gresita a "luptei si campului de lupta"

112
 Ca parinte este bine sa intelegi ca nu vei castiga intotdeauna in fata
copilului tau. Natural el se va opune la multe din cererile tale. Sunt situatii pe
care le poti duce pana la final pentru a obtine ce doresti tu, dar si situatii in
care este bine sa nu incepi o competitie. Ex. Poti sa nu deschizi televizorul
dupa ce se asaza in pat, sa nu-i dai dulciuri inainte de masa, etc., dar nu poti
sa-l faci sa manance ficat de pui daca el se opune (nu deschide gura, il scuipa
etc.). Este important sa nu alegi sa lupti in vizite, de fata cu alte persone
de cele mai multe ori copilul va gasi iesiri si va fi sprijinit de ceilalti chiar
daca comportamentul lui nu este corect. Astfel de situatii invata copilul ca
poate sfida, poate ramane nepedepsit si obtine ceea ce vrea.
4. Lipsa aprecierii si incurajarii
Fiintele umane isi maresc randamentul si dedicarea in orice activitate
daca se simt apreciate. Ca parinti suntem foarte tentati sa subliniem copilului
ce nu face bine, dar nu suntem la fel de atenti sa evidentiem comportamentele
pozitive. Ne bucuram de ele, le consideram normale, dar nu este suficient.
Este nevoie de verbalizare, de transmitere a aprecierii intr-un mod natural
atunci cand observam comportamente corecte, evitand supraaprecierea.
5. Cicaleala si reprosurile sunt inutile
Stabiliti clar care sunt consecintele anumitor comportamente si aplicati-le
intocmai. Tergiversarea prin discutii interminabile, repetarea acelorasi
ameninari care nu se concretizeaza, reprosurile inutile care nu au consistenta
la nivelul intelegerii copilului (ex. Ce nu fac eu pentru tine? / Cati copii au ce
ai tu? / Fac eforturi ca tu sa traiesti bine! ). In loc de vaicareala creeaza un
sistem de stimulente potrivit varstei copilului tau pentru a-l ajuta sa inteleaga
faptul ca este nevoie de implicare si efort pentru a obtine ceea ce-ti doresti.
6. Reactia la plans si furie
O greseala frecventa este aceea de a ignora comportamentul pozitiv si de
a reactiona la cel negativ. Daca un copil vorbeste frumos si adreseaza o cerere
este mai putin luat in seama in anumite momente decat daca plange. Astfel el
intelege ca daca isi doreste ceve va poate convinge prin teatru. Acesta este
momentul in care parintele ar trebui sa ignore cererea si sa argumenteze
asteptarea lui de a avea o discutie atunci cand se comporta civilizat. (ex.
"Inteleg ca esti suparat, dar nu inteleg de ce strigi." etc)

113
 7. Trecerea cu vederea
Nereactionand deloc in fata unui comportament neadecvat este greseala
care transmite copilului ca nu a facut nimic rau, ca i se permite orice.
Reactionand cu o cearta sau cu verdicte si/sau sablonuri este insuficient, inutil
sau chiar distructiv daca in prealabil nu ai reusit sa vorbesti cu copilul, sa-l
asculti, sa intelegi ce l-a determinat sa faca un lucru. Copilul va invata sa
gaseasca vinovati. Este important sa ajuti copilul sa-si asume responsabilitatea
pentru ceea ce face.
8. Recompensele gresite
Recompensele materiale sunt bune atat timp cat elimini motivele gresite.
Un dar nu trebuie sa fie conditionat de un comportament normal ( ex. Daca
iei 10 iti cumpar/, Daca mananci tot iti fac/, Daca nu mai plangi iti
dau/etc.). Copilul va invata sa te conditioneze si sa te manipuleze, va
dobandi abilitatea de a-ti crea un sentiment de vinovatie de cate ori nu va
obtine ce doreste, iar atunci cand obtine nu va fi fericit deoarece este constient
ca ai fost determinat de insistentele lui.
9. A primi fara a da
Copilul trebuie invatat sa tina cont si de dorintele celorlalti, sa inteleaga
prioritatile. Daca asteapta doar sa primeasca si nu este invatat si dispus sa si
ofere va dezvolta treptat un sentiment de frustrare si falsa valoare.
10. Ce model oferi copilului tau ?
Copii studiaza permanent adultii. Parintii sunt foarte supravegheati in tot
ceea ce fac si spun, in comportamentul lor in familie si societate. In general ei
fac ce vad nu ce le spui sa faca. Daca te plangi permanent, daca comentezi
toate deciziile de fata cu ei, daca alegi varianta usoara in locul celei corecte,
daca nu faci nimic din ceea ce ceri copilului sa faca, poti sa te astepti la acelasi
comportament.
Unii copii nu respecta unele reguli, insa altii si-au facut o regula in a nu le respecta. De
ce se intampla astfel si cum contribuie chiar parintii la aceasta situatie?

De ce nu respecta copiii regulile?

Exista mai multe cauze care pot determina copiii sa nu respecte regulile si limitele pe
care le impui comportamentului lor. Iata cateva dintre ele.

114
Nevoia de atentie. Copiii care simt o mare nevoie de atentie din partea parintilor si nu
primesc acest lucru pot recurge la incalcarea constanta a regulilor ca modalitate de a
primi ce isi doresc. Atunci cand acorzi atentie copilului doar in situatiile in care a facut
ceva gresit, cel mic poate dezvolta un obicei din a te supara, tocmai pentru a se bucura de
atentia ta.

Conflictele de putere. Daca ce mic are impresia ca regulile au fost impuse cu forta, ca el
nu are nimic de spus in aceasta privinta, iar nevoile si preferintele lui nu au fost luate in
seama, poate aparea o lupta intre parinte si copil pentru controlul asupra situatiei. Felul in
care copilul lupta cu tine este reprezentat tocmai de nerespectarea regulilor.
Observand reactiile tale emotionale in asemenea situatii, copilul isi da seama de faptul ca
are putere asupra emotiilor tale si o va folosi pentru a se asigura ca are un oarecare grad
de control asupra situatiei.

Intelegerea eronata a regulilor. In unele cazuri, copilul nu intelege care vor fi

consecintele incalcarii regulilor sau in ce contexte se aplica aceste reguli. De aceea, este
nevoie ca regulile pe care ii ceri sa le respecte sa fie cat mai clare si sa te asiguri ca le-a
inteles cu adevarat.

Ce greseli fac parintii in relatia cu copiii care incalca regulile?

1. Nu comunica eficient. In aceasta categorie intra comportamente precum: explicarea

neclara a regulilor, omiterea motivelor pentru care regula este importanta si trebuie
respectata, omiterea consecintelor pe care le are nerespectarea regulilor etc.

2. Folosirea exagerata a pedepselor. Daca parintii iau decizia de a-l pedepsi pe copil de
fiecare data cand incalca o regula, pedeapsa devine o obisnuinta pentru copil. In afara de
efectele negative asupra echilibrului emotional al copilului, aceasta situatie are ca urmare
si perpetuarea nerespectarii regulilor, intrucat copilul se obisnuieste sa fie pedepsit.

3. Impunerea autoritatii parentale. Atunci cand copiii incalca regulile pe care parintii
le-au formulat, acestia din urma isi simt autoritatea amenintata si reactioneaza prin a-l
obliga pe copil sa respecte regulile respective. Copilul resimte o astfel de autoritate ca
fiind arbitrara si actioneaza opunandu-se parintelui. Solutia ar fi sa incerce sa inteleaga
ce anume transmit copiii prin incalcarea regulilor si eventual, sa le renegocieze impreuna
cu copilul.

4. Inconsecventa. Uneori, nerespectarea regulilor este trecuta cu vederea, alteori

sanctionata. Astfel, copilul invata chiar din comportamentul parintelui ca regulile nu
trebuie respectate intotdeauna

5. Nu recompenseaza respectarea regulilor. Daca parintele acorda atentie copilului

doar cand greseste si nu observa si comportamentele pozitive ale copilului, acesta din
urma invata ca eforturile sale de a se comporta adecvat nu sunt remarcate, deci nu
conteaza. Asadar, va continua sa incalce regulile, pentru a primi atentie din partea

115
parintilor.

6. Corecteaza comportamentul copilului in public. Multi parinti considera ca daca si

alte persoane sunt martore la morala pe care pe fac copilului dupa ce a gresit, copilul
se va rusina si isi va schimba comportamentul. Copilul va resimti insa nedreptatea unei
asemenea masuri si este posibil sa isi accentueze tendinta de a nu-si asculta parintii, din
dorinta de a se razbuna.

Copilul tau iti creeaza probleme? Afla daca o face intentionat

De foarte multe ori parintii au impresia ca, atunci cand copilul lor tranteste
lucruri, refuza sa faca anumite lucruri, baga in gura orice gaseste la indemana, este
pentru a face "in ciuda" parintilor.

In cele ce urmeaza, voi ajuta la intelegerea difereintei dintre copmportamentele negative

intentionate (se uita la tine, stie ca n-are voie, si o face!), si cele neintentionate.

Este important sa avem asteptari realiste in legatura cu abilitatile copiilor. Daca nu

intelegem ce comportamente sunt potrivite varstei, putem cu usurinta confunda
comportamentul negativ neintetionat cu cel intentionat.

Este nerealist sa ne asteptam de la bebelusi sa doarma toata noaptea si sa nu planga

atunci cand le este foame. Este normal pentru un copil de doi ani sa refuze sa imparta,
sau sa fie curios in legatura cu obiectele periculoase.

Majoritatea adolescentilor vor mai multa libertate si contesta valorile si regulile. Fiecare
din aceste comportamente serveste unui scop de dezvoltare specific.

Acest comportament este rezultatul imaturitatii copilului sau al etapei de dezvoltare.

Iata care sunt motivele din spatele comportamentelor negative neintentionate si cum le
recunoastem.

Stilul de dezvoltare

Copiii pot fi diferiti in numarul de aptitudini pe care le invata deodata si in cat de mult le
exerseaza.

Totul-deodata versus una-cate-una.

Unii copii exerseaza mai multe aptitudini noi deodata. (Un bebelus ar putea exersa
mersul, statul pe olita si sa se hraneasca singur.) Altii exerseaza aptitudini in unul sau mai
multe domenii deodata, adaugand noi aptitudini la cele pe care le stapanesc deja. (Un
bebelus ar putea exersa mersul, dar sa nu fie interesat de statul pe olita.)

116
Incercare-si-greseala versus asteapta-si-fa

In mod similar, unii copii incearca o aptitudine in mod repetat fara a se descuraja. Alti
copii observa si exerseaza aptitudinile in minte, pana stapanesc aptitudinea destul de bine
pentru a o incerca. Se pare ca acesti copii nu progreseaza in dezvoltarea lor si apoi, intr-o
zi, deodata, fac ceva nou!

Copiii cu aceste doua stiluri au adesea parinti frustrati care spun: "Toti ceilalti copii de
aceeasi varsta fac ___, dar al meu nici macar nu incearca!" Acesti copii invata si
exerseaza aptitudini, dar nu arata la exterior.

Cand acesti copii sunt pregatiti, folosesc o aptitudine noua imediat, fara perioada de
incercare si greseala. Vrem sa privim aptitudinile pe care copiii nostri le-au invatat si sa
avem incredere in orarul lor propriu de a invata noi aptitudini.

Rata dezvoltarii

Copiii se dezvolta in ritmul propriu

Fiecare copil are un orar biologic propriu. Mai devreme sau mai tarziu, toti copiii ating
praguri de dezvoltare, daca nu exista o problema medicala sau emotionala. Asa cum am
invatat in Setul de Unelte pentru Independenta, regula orientativa este "sa dam un
imbold, nu sa fortam". Sarcina noastra este sa predam aptitudini, sa incurajam, sa avem
rabdare si sa le permitem copiilor sa aiba experiente si sa invete din greseli.

Desi exista anumite varste la care copiii ajung sa stapaneasca anumite aptitudini,
exista mai degraba intervaluri de varsta

Uneori, de obicei in acel interval de varsta, copiii isi dezvolta anumite aptitudini. De
exemplu, majoritatea preadolescentilor trec prin pubertate intre 11 si 14 ani. Este
"normal" , insa, ca inceputul pubertatii sa se petreaca la copii chiar incepand de la 9 ani si
mergand pana la 16.

Daca cei mici nu au inceput sa faca anumite sarcini pana la anumite varste, insa, aceasta
ar putea sugera ca trec prin dificultati. Este important sa cunoastem ce este potrivit la
anumite varste, pentru a sti daca copilul are nevoie de ajutorul unui profesionist.

Copiii cu intarzieri in dezvoltare functioneaza sub ceea ce este considerat normal

pentru varsta lor

Le folosim varsta functionala pentru a identifica cauze emotionale si intelectuale ale

indisciplinei. De exemplu, daca diagnosticam ca este vorba de un comportement negativ
neintetionat in cazul unui copil de doisprezece ani care functioneaza la un nivel de sase
ani, ne bazam pe ceea ce este considerat comportament normal pentru un copil de sase
ani.

117
Ce stie si intelege un copil de sase ani? Consideram in continuare varsta biologica, insa,
atunci cand diagnosticam factori fizic care influenteaza comportamentul, cum ar fi
cresterea hormonala din timpul pubertatii.

Traumele si proasta ajustare la schimbare pot cauza intarzieri in dezvoltare

Daca cei mici trec prin schimbari majore, inconsecvente sau experiente traumatice,
aceste aspecte le pot deraia dezvoltarea. Aceste aspecte pot include tehnici sau stiluri
parentale ineficiente, abuz, neglijenta, mutare, divort sau alte situatii legate de separari si
pierderi.

Este dificil pentru copii sa aiba de- a face cu aceste probleme emotionale pe langa
problemele lor normale de dezvoltare. Daca cei mici nu sunt in stare sa rezolve aceste
probleme in mod sanatos, aptitudinile lor slabe de a face fata pot cauza intarzieri in
dezvoltare.

Cresterea se intampla in valuri

La fiecare stadiu de dezvoltare, copiii trec prin cateva sarcini si probleme certe. Exista
suisuri si coborasuri naturale pe masura ce copiii dobandesc noile aptitudini. Este
necesar ca cei mici sa treaca printr-o perioada temporara de dezechilibru inainte de a
trece la un nou nivel.
Daca nu ar face aceasta, ar trebui sa treaca imediat de la un stadiu de dezvoltare la altul,
fara vreo perioada de tranzitie. Aceasta nu ar fi natural. Copiii adesea fac un pas inapoi si
se regrupeaza inaintea marilor etape de invatare. In primii ani, aceste perioade dificile
vin adesea la un interval de aproximativ sase luni, dar nici macar acest interval nu este
universal valabil.

Daca lucrurile merg bine iar comportamentul copiilor o ia dintr-o data in jos, trebuie sa
ne gandim la ce se intampla cu ei din punct de vedere al dezvoltarii.

Daca nu putem identifica traume sau greseli pe care noi le facem, exista o mare
posibilitate ca acesti copii se pregatesc sa faca un salt de dezvoltare si intra intr-o
perioada de tranzitie.

Multi parinti sunt ingrijorati in legatura cu aceste regrese, cand copiii se intorc la vechile
obiceiuri, care nu li se mai potrivesc.

Stadiile dezvoltarii

Acest domeniu este unul vast si exista foarte multe carti de specialitate, care descriu in
detaliu aceste etape. O serie de carti de Louise Bates Ames si Frances L. Ilg de la
Institutul Gesell pentru Dezvoltarea Copilului.

Seria merge de la "Copilul tau de un an" pana la "Copilul tau de patrusprezece ani".
Fiecare carte explica dezvoltarea fizica, emotionala, intelectuala si sociala a copilului la

118
acea varsta. De obicei, dupa primele pagini, ne spunem "Da! Asta face copilul meu! Il
descriu pe copilul meu!". Aceasta descoperire ne-ar putea linisti...

Toti copiii se dezvolta dupa o succesiune previzibila - dar in propriul tempo si stil

Anumite tipuri de aptitudini trebuie sa vina inaintea altora. De exemplu, toti copiii se
ridica si se tarasc inainte sa mearga. Ceea ce as vrea sa subliniez, la final, este ca toate
comportamentele negative neintetionate, nu sunt o scuza.

Daca un copil se suie pe masa, pentru ca are 2 ani si exploreaza, nu putem spune : "E
copil, lasa-l".

Daca facem asta, ne vom trezi foarte curand cu o copie a domnului Goe, capabil oricand
sa puna dulceata in pantofii musafirilor. Prin urmare, orice greseala sau comportament
negativ neintententionat este o excelenta oportunitate pentru noi, ca parinti, sa predam
aptitudini, valori, credinte.

Urania Cremene
Primul expert in parenting din Romania

Disciplinarea copiilor:limite i reguli

Limitele l direcioneaz pe copilul tu i l ajut s ating obiectivele pe care tu ca

printe le-ai propus pentru dezvoltarea lui.
i doreti un copil care s evolueze i s devin un adult disciplinat, responsabil i
atent. Pentru aceasta, copilul are nevoie de ocazii n care s fac anumite alegeri i s se
confrunte cu anumite limite.

Dac relaia ta cu copilul este una bun, cresc ansele ca acesta s accepte valorile i
convingerile pe care i le propui i s neleag motivele pentru care i limitezi
comportamentul.

Este mai dificil s influenezi un copil n permanen criticat, corectat. n aceste

condiii, copilul nu va dori s coopereze cu printele n rezolvarea problemelor, ba mai
mult, n timp, va alege s i se opun.

Regulile casei

Un bun nceput pentru a stabili limite este setul de "reguli ale casei".
Un copil obinuit cu regulile casei va manifesta frecvent i relativ uor comportamente
care s satisfac i ateptrile celui mai exigent printe.
O regul bun precizeaz cu claritate comportamentul ateptat. Ar fi util s scrii regulile
i s le afiezi ntr-un loc accesibil fiecrui membru al familiei (de exemplu pe ua
frigiderului).
Regulile casei sunt utile din dou puncte de vedere. n primul rnd, ele exprim
ateptrile pe care le ai n ceea ce privete anumite comportamente specifice ale
copilului. De exemplu, dac copilul tu obinuiete s ntrzie mult dup programul de
coal poi s discui cu el despre o regul conform creia fiecare dintre membrii familiei
119
va veni zilnic direct acas dup orele de coal/serviciu.
Regulile casei sunt utile de asemenea pentru c l nva pe copil comportamente
adecvate. De exemplu, dac vrei s-i nvei copilul s fie respectuos n relaie cu ceilali,
regulile pot preciza comportamente de felul: batem la u nainte de a intra n camer;
cerem permisiunea nainte de a ne ridica de la mas; vorbim politicos atunci cnd ne
adresm celorlali. Stabilete un numr limitat de reguli, 5-7 reguli.

Prea multe reguli nseamn control sporit asupra vieii copilului. Regulile eficiente
reglementeaz doar acele situaii cu grad de risc pentru sntatea, dezvoltarea i
sigurana copilului i familiei tale sau acelea n care sentimentele i drepturile altor
persoane ar putea fi grav afectate.

Implic copilul

Toi copiii se bazeaz pe prinii lor pentru stabilirea limitelor i a regulilor, ns vor
dori s aib un cuvnt de spus n formularea lor. Este important s asculi i punctul de
vedere al copilului cu privire la alegerea regulilor, dar i la stabilirea
consecinelor ce decurg din nerespectarea unei reguli.
Academia Prinilor te nva cum s procedezi astfel nct s creezi ct mai uor un set
de reguli cu copilul tu i de asemenea consecinele care survin din nerespectarea lor, te
nva s dezvoli o relaie armonioas cu copilul, bazat pe comunicare, nelegere,
acceptare.

120