George Bacovia,scriitor roman,este cu siguranta mai presus de oricare alt simbolist din literatura

romana,un poet profund original,creatorul unei atmosfere lirice neobisnuite: o atmosfera

bacoviana, inegalabila si care nu poate fi imitata. Simbolismul este o miscare artistica si literara
de la sfarsitul sec. XIX,care apare ca reactie impotriva romantismului si a parnasianismului.
Manifestandu-se initial in Franta, simbolinbsmul se extinde ulterior si in tarile europene. Poezia
simbolista se opune falsei sensibilitati si descrierii obiective, cautand prin intermediul simbolurilor
ideea pura.Trasaturile definitorii ale simbolismului sunt: promovarea necesitatii unei inoiri a
poeziei fata de retorica romantica si parnasiansim;exprimarea dorintei de a impune in poezie
sensibilitatea, visul; opera este dominata de ambiguitate, nostalgie si de melancolie; stabilirea unor
corespondente intime intre eul liric si lumea exterioara;cultivarea sugestiei; elementul cheie al
poeziei simboliste devine simbolul, care are rolul de a sugera, care trebuie sa fie autentic si spontan,
o asociere intre senzatie si emotie; adancirea lirismulu prin intermediul sugestiei muzicale, atractia
pentru imaginile sinestezice; lirismul subiectiv redat prin marcile subiectivatii. Debutul literar are
loc in 1899 in revista Literatorul cu poezia Si toate.Iar in anul 1916 poetul publica cel mai
celebru album Plumb.Urmatorul sau album important Cu voi, marcheaza inceputul unei
schimbari in poezia lui, lasand deoparte tehnica cu care era obisnuit ins schimbul nuei opere literare
lipsite de elemente poetice. Astfel primele sale poeme reprezinta principalele piese de referinta
care ii definesc partile majore ale creatiei: singuratatea tragica, sentimentul esecului, a blestemului,
a bolii si repetitia.Bacovia este prin excelenta poetul toamnelor reci si umede, al iernilor aspre, cu
amurguri sumbre, de metal, cu ninsori care ameninta sa transforme lumea intr-un cimitir.
Deasemena este si poetul acelor veri excesiv de calduroase, toride, de a caror calduri nu numai
cadavrele se descompun, dar si cei vii par sa fe atinsi de moarte. Dar in aceslasi timp este si poetul
primaverilortimide, de un verde crud, care ar putea semnifica din punctuo meu de vedere reinoirea
naturii si a sperantelor. Universul bacovian are la baza cateva motive si simboluri specifice liricii
simboliste.Primul simbol plumbul reprezinta greutatea sufocanta,al cenusiului,al cerului
intunecat. Insa tot acest plumb este si centrul fundamental in poeziile lui, astfel la Bacovia totul
este de plumb: toamana, florile, amorul, aripile, iar sentimentul dominant este cel al apasarii, al
singuratatii, al neimplinrii.Se creaza astfel impresia unui univers inchis, fara iesire.Motivul
singuratatii este preluat din romantism si la Bacovia devine un sentiment sumbru, apasator asociat
cu spatiul camerei sau spatii exterioare:parcul,strazile sau orasul de provincie. Astfel, in multime,
eul poetic se simte instrainat,inadaptat.Gama de culori este una restransa, centrata pe cateva motive
tipic simboliste:uratul, plictisitul, tristetea si monotonia.Culoarea, care este sugestiva, estompeaza
conturul in loc sa reliefeze obiectul. Astfel sentimentul de monotonie este dat de culoarea violet
care indica un doliu cosmic, nevroza este sugerata de verdele crud, roz si albastru.Galbenul
sugereaza depresia, albul statuilor releva o stare crepusculara, iar negrul duce in limita depresiva.
Cadrul natural este trist si dezolant:cele patru anontimpuri. Ploaia, ca si simbol, este depresiva,
departe de a fi fertila, se infiltreaza peste tot si este definita ca o putrezire. Apa si focul reprezinta
moartea lenta. Motivul golului are doua dimensiuni:spatial si temporal. Motivul obsesiei este
omul, natura si gradinile cangrenate si Universul.Moartea apare ca o senzatie de anihilare a
intregii existente, de dezagregare a materiei si a fiintei. Simbolismul bacovian se realizeaza printr-
o retorica specfica, marcata de stilizare, cu un lexic restrans, in care cuvintele-cheie transformate
in motive literare devin elemente definitorii ale universului sau poetic. Astfel lirismul bacovian
aluneca spre expresionism. Eugen Lovinescu:Bacovia este un poet elementar ce refuza estetismul,
intelectualismul si artificiul poetic. Este un ilustrator al propriei sale lumi, un creator de gesturi
proprii.
Personalitate de exceptie a culturii romane,Lucian Blaga este una dintre valorile noastre
fundamentale.Reprezinta o figura complexa de ganditor,realizand o sinteza intre traditie si
modernitate.A fost membru cofondator la revista Gandirea si colaborator la Cultura si Vointa. L.B
a debutat literar in anul 1910, in ziarul Tribuna, iar in 1919 cu volumul Poemele luminii, insa a
scris si piese de teatru:Zamolxe,Mesteru Manole.Poezia lui a fost apreciata si de cei traditionalisti.
Majoritatea criticilor din acea vreme au remarcat modernitatea poetica a lui Blaga, iar folosirea
acelui vers asimetric a trezit cel mai mare interes. Blaga insusi se considera un ultramodernist dar
si ultratraditionalist in acelasi timp, deoarece reinoia o stransa legatura cu sufletul.In evolutia liricii
lui LB, succesiunea ipostazelor eului reflecta raportul dintre sine si lume.Astfel prima etapa este
inceputul poetic care sta sub semnul exprsionismului mitic si spiritualist,Blaga marturisind ca vine
catre expresionism din directia unui traditionalism autohton,respingand caricaturalul si
grotescul.Asadar,poezia expresionista este de multe ori ceva care nu poate fi perceput cu simturile
noastre, iar universul exrterior devine o reprezentare a unor stari interioare extreme.Influenta
expresionismului este destul de evidenta in intreaga lui creatie.Astfel in Poemele luminii si
Pasii profetului starea poetului este dominata de extaz, iar in volumele urmatoare apare din ce
in ce mai des melancolia. A doua etapa incepe cu In marea treceresiLauda somnului,in care
are loc ruptura dintre eul liric si univers. Apar intrebarile tulburatoare asupra sensurilor
existentei,iar poezia tinde catre interioritate pura.Astfel B devine poetul tristetii metafizice
provocata de disparitia timpului paradisiac,iar somnul face posibila iesirea din timp. A treia etapa
cuprinde La cumpana apelor care marcheaza o mai accentuata inspiratie folclorica, iar poezia se
indreapta catre blagianism.Ultima etapa reprez. de Nebanuitele trepte si se manifesta in postume,
si aduce reconciliera cu sine.Ca si la Eminescu, in lirica lui B exista un plan filosofic secundar,iar
creatia sa este un spatiu al experientelor esentiale. Astfel LB transpune in lirica cele doua concepte
filosofice originale:cunoasterea luciferica si paradisiaca.Cunoaterea paradisiaca, de tip logic,
rational,se revarsa asupra obiectului cunoasterii si nu-l depaseste, vrand sa lumineze misterul pe
care apoi sa-l reduca.Cunoasterea luciferica nu are drept scop lamurirea misterului, ci sporirea lui.
Prima numeste doar lucrurile, spre a le cunoaste, iar a doua problematizeaza, producand in
interiorul obiectului o criza. Insa poetul merge pe cunoasterea luciferica care este un
mister.Expresivitatea poeziei lui B se realiz.prin: capacitatea de plasticizare a ideilor; poeziile se
construiesc in jurul unei imagini realizate prin comparatia elementului abstract cu un aspect al
lumii materiale; poeziile urmaresc o structura stereotipa avand trei secvente:planul existentei, al
interogatiei retorice si al concluziei; cultivarea cu predilectie a metaforeirevelatoriicare cauta sa
reveleze un mister esential si metafora plasticizantacare da concretete; enumerarea prin
si;resemantizarea cuvintelor si cutlivarea versului liber.Din punctul meu de vedere poezia lui B
este o poezie de cunoastere,de initiere intr-o lume care este incarcata de frumusete, dar si plina cu
tot felul de taine, semne misterioase, prin care poetul ne trasmite modul in care am putea sa le
descifram si noi singuri. Z Ornea il considera pe B un modern in valorile expresive ale artei sale
dar traditionalist prin ideatie.Elementele modernitatii: viziunea asupra lumii(subiectivismul),
intelectualizarea emotiei, influentele expresioniste, orifismul(lumea-cantare,trairea-cantec),
imagismul puternic,metaforismul,structura poeziei, inoiri prozodice.
Considerat al doilea poet roman dupa Eminescu, T.A creeaza o opera originala, care a influentat
literatura din acea vreme.In cadrul poeziei interbelice, aparitia lui A a fost vazuta ca un adevarat
fenomen, un miracol.TA a revolutionat poezia romana contemporana, realizand un nou limbaj, de
o mare forta si grandoare.Este un fel de vrajitor care a gasit o potrivire ideala a cuvintelor, conform
unei viziuni moderne despre poezie si rolul ei,el fiind autorul care a creat o noua estetica(a uratului)
dand drumul unei expresiii scandaloase. Arghezi debuteaza literar in 1896 in ziarul Liga
Ortodoxa,cu poezia Tatalui meu.Ulterior colaboreaza la rev.Viata noua. Insa aparitia volumului
Cuvinte potrivite a reprez.un moment import din viata aut,dar si un eveniment in evolutia liricii
rom.Acest volum va fi intampinat cu multe elogii dar si cu atacuri din partea unor traditional.
Urmatorul volum Flori de mucigaiprovoaca aceleasi controverse si poetul este acuzat de
pronografie.Universul liric al lui A este impartit in patru etape.Prima etapa este reprezent.de poezia
filozofica de tip reflexiv(arta poetica Testament,Flori de m.)unde se observa preocuparea pt poezie
si rolul poetului.A doua etapa cea a poeziei sociale unde apare estetica uratului in Flori de mucigai,
revolta sociala, universul taranesc.A treia etapa cea a poeziei de dragoste are doua atitudini:de
reticenta si amanare a clipei de iubire si implinirea erotica de tip casnic.Ultima etapa cea a poeziei
jocului din Buruieni. Arghezi este poetul planuit, este pe rand poetul taran si elementar din
poezia Test,este poetul psalmilor si al marilor interogatii existentiale,este poetul Florilor de
mucigai al unui univers inedit si pitoresc,este poetul universului marunt,miniatural si domestic,
poetul dragostei si al naturii.Deci am putea spune ca le are pe toate intr-un singur suflet de
scriitor.Prin lirica sa A.a transformat sensibilitatea si lexicul poetic romanesc,astfel el incepe un
mod nou de a intelge si de a scrie poezie, socand in acelasi timp prin noutate. A. zicea ca poezia
este superioara prozei astfel incat pt el rolul prozodiei e fundamental in poezie,versul e geometria
poeziei, iar versificatia are menirea de a provoca senzatii. De aici sicuvantul este considerat un-
material frumos si pastic-pe care poetul il poate prelucra,transforma,conferindu-i sensuri noi si
inedite.Astfel pt A. cuvantul nu este un simplu instrument de comunicare,ci o realitate de sine
statatoare, si cu ajutorul cuvantului poetul poate recrea lumea.Cu ajtorul acestui cuvant Autorul isi
construieste propria lume, propriul limbaj.Asadar A este un sustinator al antimimesisului care
reprez.arta de a imita realul.Poezia lui A ar putea fi definita drept o poezie a existentei, subiectiva,
confesiva, reflectand framantarile fiintei, cautarile disperate ale lumii Absolut inaccesibil, cu un
limbaj direct. Deci limbajul poeziei este fara indoiala unul modern,insa poate parea un
traditionalist prin prezenta elementelor satului romanesc Ludicul este o caract. esentiala poeziei,
unde jocul inseamna pt poet recuperarea simplitatii si a placerii.E Lov. spunea ca poezia reflecta
ciocnirea dintre principiile contradictorii al omlui modern. Influenta lui A asupra liricii romanesti
moderne a fost fundametala, el constituind un reper important pt poetii avangardei cat si pt
neomodernisti si postmodernisti din perioada postbelica. Elementele modernitatii:poezia este
expresia unei constiinte framantate,aflate intr-o continua cautare;tentatia absolutui;estetica
uratului si crestinismul in ruina;libertatea absoluta a inspiratiei;cultivarea grotescului, a trivialului,
monstruosul, tonaliati sumbre;implinirea iubirii de tip cosmic;limbajul este ambiguu si
expresiv;termeni argotici, religioso,arh,reg;inoiri prozodice.
Alaturi de Arghezi si Blaga,I.Barbu da valori noi conceptului de poezie moderna, impunand o
viziune poetica orginala.I.B.a fost poet si matematician. A debutat la revista Literatorul condus
de Alexandru Macedonski n septembrie 1918, cu poezia Elan, apreciat cu mult cldur de critica
romneasc. I.B este considerat un poet dificil,tocami prin felul lui de a scrie poezie.Poezia sa nu
este usor de inteles,ea presupunand un efort intelectual,participare totala din partea cititorului.Daca
pt Arghezi poezia reprez.un mod de a fi,pt Barbu poezia este modul de cunoastere. Deci,pt B.
poezia reprez. o forma de cunoastere fermecata a lumii asemanata cu o experienta mistica, aceasta
cunoastere putand fi realiz.prin simboluri ce cuprinde lumea sensibila cu cea rationala.Spre
deosebire de A, I.B.utilizeaza un lirism obiectiv,inspirat din ideile lui Nietzche, in care se spunea
ca fara obiectivitate nu putem crede intr-o creatie artistica.Atunci cand auzim de I.B.ne duce cu
gandul la un alt fel de curent literarermetismul, care presupune o initiere, cunoasterea unor
simboluri, cu ajutorul carora se poate ajunge la intelegerea unor sensuri ascunse, dezvaluind astfel
taine si frumuseti fundamentele prin intermediul limbajului specific.Eremtismul solicita intelectul
in procesul descifrarii unui text.Astfel putem spune ca avem de-a face cu un ermetism de
structura,specific poeziei moderne.Pentru I.B.poezia trebuie sa recurga la folosirea de simboluri,
tocmai pt a dezvalui ordinea secreta a lumii,deci poezia trebuie sa aiba o functie intiatica, de unde
si termenul dehermetism.Poezia trebuie privita ca un joc secund al intelectului, la fel ca si
limbajul matematic, cel poetic trebuie sa infiinteze o lume pt sine.Poezia lui B. este si muzicala,
chiar daca uneori poate lipsi mesajul.De la poemele din Sburatorul si pana la cele din Joc secund
este o diferenta mare, atat de tonalitate cat si de structura.Astfel, poezia lui B. traverseza o evolutie,
iar creatia lui poate fi impartita in trei etape mari:etapa parnasina,etapa balcanica si ermetica.In
prima etapaparnasina se situeaza poemele redactate in timpul primului razb.mond.si publicate
in revista Sburatorul.Aceste poeme au versuri de forma parnasiana,cu strofe lungi,vocabular dur
si un ton grav.Totusi aceste poezii apartin mai degraba unui neoromantism ,unde hiperbola are un
rol major si folosirea uneilirici a mastilor.Insa mai tarziu autorul isi va respinge aceste creatii.A
doua etapa ceabalcanicasitueaza poemele epice de inspiratie folcorica,publicate in rev.Viata
romanaesca si Contimporanul.In poemele Dupa melci si Riga Crypto si Lapona Enigel apare
specificul unei balade care ascunde o drama a cunoasterii.Tema centrala in celelate poeme este
reprez. de ludic, astfel poezia devine un fel de joc cu muzicalitate.Prin acest ludic poetul se apropie
mult de Arghezi.A trei etapaermeticadin care fac parte poemele din ciclul Joc secund,este
singura etapa care corespunde intru totul poeticii lui B., care vizeaza o poezieabsolutaapropiata
de geometrie.Pentru I.B.absolutul exista si poate fi aflat prin trei etape:cunoasterea
senzoriala,cunoasterea intelectuala si cunoasterea intuitiva.In poemul Ritmuri pt nuntile noastre,
aceste etape sunt identificate prinRoata inimii,Roata capului si Roata Soarelui, in care apar si
simbolurile:nunta si increatul.Nunta reprez.puritatea fiintei, iar increatul reprez.cunoasterea ce
aduce cu sine pierderea inocentei si blestemul mortii.Elemente moder:constiinta scrisului,
intelectualizarea poeziei,ermetismul,lexic abstract, interioaritate si muzicalitate.
Mihai Eminescu a fost un poet,prozator si jurnalist roman,socotit de cititorii romani si de critica
literara postuma drept cea mai importanta voce poetica din literatura romana. E.a fost activ in
societatea politico-literaraJunimeasi a lucrat ca redactor la ziaruTimpul.Personalitatea lui a
fost remarcata de parintele Junimii,Titu Maiorescu,care-i intuise genialitatea si declara ca:este un
am al timpului modern.Eminescu a fost un om al timpului sau, implicat in viata poporului
roman,preocupat de destinul si de existenta sa, analizand cu simt critic societatea contemporana,
fortele sociale,politica.Romantismul este o miscare cultural-artistica aparuta la sf.sec.XVIII in
Europa,ca reactie impotriva clasicimului.Printre trasaturile definitorii distingem:proclamarea
libertatii depline a imaginatiei,valorificarea pitorescului si a culorii locale,idealizare trecutului,
fascinatia originilor,intoarcerea la natura,apelul la mitologie,tendinta spre diversificare.Fiind
caracterizat printr-o anumita vocatie a absolutului,creatorul romantic se poate defini prin
hipersensibilitate, printr-o stare de tenisune permanenta de melancolie prin intermediul
simbolurilor si motivelor: luna, geniul, femeia titanica, erotica, natura, iubirea, somnul, visul,
singuratatea, extazul, trecutul, timpul, miraculosul,etc.Creatia eminesciana insumeaza
particularitatile catorva generatii poetice.La inceput prezinta particularitati ale liricii pasoptise,insa
evolueaza rapid catre poezia postpasoptista cu care Eminescu era contemporanm, pt ca in ultimii
ani de creatie opera sa depaseasca structurile romantismului,deschizand orizonturi noi catre poezia
postromantica sau chair moderna.Astfel prima etapa de creatie este dominata de modelul
platonician la fel ca si in poezia pasoptista. Optiunea pt pasoptism e simpla,debutand cu poezia La
moartea lui Aron pumnul in 1866,o scriere cu un limbaj inalt,ornat, cu elemente specifice
pasoptismului.Astfel prin tematica si prezenta unor motive cheie,poezia lui E de inceput arata clar
optiunea pt pasoptism.Conceptia este una mesianica iar tematica fiind patriotica(Ceti doresc eu tie
dulce romanie).Printre motivele foate puternice sunt: al muzicii sferelor si al luminii.Limbajul nu
este inca precizat.A doua etapa presupune despartirea de viziunea paltoniciana,disparand
sentimentul de securitate. Este epoca iseana care marcheaza faza romantica a poeziei
eminesciene.Are loc aici o criza a personalitatii nascuta dintr-un sentiment de instrainare,definit
ca uitare a radacinii fiintei.Pe langa temele romantice i se asociaza si procedele romantice:structura
antitectica a poemelor,acumularile retorice,predilectia pt caracterul concret al imaginilor, figurile
de stil.Textul cel mai cunoscut pentru aceasta instrainare este Epigonii unde este vorba de criza
unei intregi generatii iesite din timpul mitic si intrate in cel istoric, eroul tipic fiind
demonul.Constiinta mortii motiveaza prezenta nostalgiei fata de un timp paradisiac, iar
sentimentul paradisului pierdut face ca instrainarea sa fie una din temele centrale ale poziei. A treia
etapa dezvaluie o noua relatie intre fiinta umana si univers.Este o etapa areclasicizariiexpresiei
poetice intr-o mainera proprie,iar majoritatea poeziilor din aceasta perioada au fost concepute in
epoca precedenta.Forma finala a acestor poezii marcheaza o renuntare la figurile de stil
numeroase.Renunta total la poemele de largi dimensiuni si la recuzita retoric-semantica,
inlocuindu-le cu poezii in care valorifica cantecul cult sau popular. Este de asemena perioada in
care E.a cultivat poezia cu forma fixa sau forme complexe de verisificatie:sonete.
Nichita Stanescu a fost poet, scriitor si eseist roman.Considerat de unii critici literari un poet de
amplitudine, profunzime si intensitate remarcabila,face parte din categoria foarte rara a
inovatorilor lingvisticin si poetic..Dupa Mihai E si Tudor A.,Nichita este al treilea inovator al
limbajului poetic in lit.romana.Poetul aparine curentului literar neomodernism.Este un curent
literar care s-a afirmat in perioada 1960-1980, caracterizandu-se prin revenirea poeziei la pretuirea
modernismului interbelic.Reafirma autonomia esteticului, cultiva marile teme folozofice,
valorifica si reinterpreteaza miturile. Limbajul ambiguu, contrarierea permanenta a asteptarilor
cititorului,cunoasterea de sine, redefinirea poeticului,elementele abstracte, libertatea prozodica,
intelectualismul,tema,imbinarea liricului cu epicul,subiectivitatea si primordialitatea esteticului
sunt caracterstici ale neomodernismului cultivate de Nichita. Scrierea primului vers cu majuscula
si a celorlalte versuri ale strofei cu litera mica,actualizeaza tehnica ingambamentului.Iar
continuarea ideii poetice dintr-un vers in altul ofera melodicitate si o tensiune interioara versului.
Ambiguitatea este o alta trasatura a perioadei neomoderniste, ce apare din dorinta de a diferentia
limbajul poetic de limbajul cotidian. Neomodernismul poetic reprez.noua poezie ce constituie
expresia metaforica a trairilor profunde ale constientului,subconstientului,integreaza visul si
miturile iar limbajul devine un scop in sine.Uneori se cultiva limbajul prozaic sau jocul cu vorbele
pentru efecte uimitoare.Creatia si particularitatile artistice ale lui N.S. sunt impartite in trei
etape.Prima etapa de creatie este cea a exuberantei care cuprinde volumele de tiner ete Sensul
iubirii, O viziune a sentimenteloe, in care apar trasaturi definitorii precum: elanurile adolescentine,
manifestarea starii jubilatorii,consonanta cu sinele si cu lumea,iubirea ca sentiment originar al
nasterii cuvintelor.Motivele sunt diverse,iesirea din somn,motivul rasaritului, al luminii, care
prefigureaza o poetica a zborului, a transparentei,a matinalului.A doua etapa de creatie face
trecerea spre un lirism interiorizat,reflexiv si cuprinde volumele:Dreptul la timp,Oul si
sfera,Necuvintele,In dulcele stil clasic.In aceasta etapa se reda aventura constiintei de sine in
cunoastere.Tema predominanta este perceperea dureroasa a timpului, se va constitui un cuplu
inedit:Creatorul si femeia, Glateea si Opera.Apare dialogul poetului cu miturile, iar vizionarismul
se intelectualizeza.Acest cicli de poeme reda conditia artistului si releva cauza suferintei
poetului:imposibilitatea de a materializa imaterialul.Trecerea la a treia etapa de creatie se realizeaz
cu volumul Maretia frigului care este o meditatie grava pe tema mortii si a timpului.Aceatsa etapa
aprtine etapei de maturitate si de manifestare plenara a stanesciansmului.Astfel poezia este
interpretata ca o stare de criza. Prin traditia de ajunge pana la esenta liricului, N.S. se apropie de
Eminescu si Blaga, prin forta inovatiei la nivelul limbajului artistic se apropie de Arghezi,iar prin
capacitatea de incifrare a mesajului in formele abstracte se apropie de Barbu. N.S este mai interesat
de idee decat de sentiment,iar critica literara considera ca de la Ion Barbu, poezia romaneasca nu
a mai cunoscut o asemenea capacitate de abstractizare ca in cazul lui N.S.
Mihail Sadoveanu a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician, si om politic
roman.Este unul din cei mai importanti si prolifici prozatori romani din sec.XX, cu o cariera de 50
de ani. Este cunoscut pentru romanele lui istorice si de aventura,desi autorul a creat pagini despre
lumea taraneasca din Moldova, despre natura Romaniei.Are un debut unic in literatura romana,
lansandu-se in 1904 cu 4 carti deodata.Evolutia operei poate fi urmarita pe parcursul a trei etape,
in care scriitorul abordeaza o temarica unitara, cu deschideri catre folclor,natura si problematica
sociala.Astfel prima etapa este repezentata de samanatorism, in care domina lirismul, cultiva proza
peisagistica si isi dezvaluie pasiunea pentru mediul rural. Desi apar note samanatoriste si
poporaniste,trasaturile realiste ale opereleor se concretizeaza in evocarea vietii taranesti, a
conflictelor sociale, a dramelor oamenilor simpli.In aceasat etapa sunt incluse nuvelele si
povestirile:Hanu Ancutei,Creanga de aur etc.A doua etapa este una mitico-simblica, care are loc
intre cele doua razboaie mondiale si cuprinde opera de varf cu romanele istorice:Fratii Jderi,Zodia
Cancerului, Neamul Soimarestilor, in care se obtin imagini colorate de epoca.Personajele istorice
se supun destinului si dispar, iar celelate personaje capata dimensiuni baladesti ca in romanul
Baltagul.A treia etapa este reprezentata de realismul socialist, unde se observa scaderea valorica
a operei din cauza caracterului repetitiv al textelor. Realismul este curentul literar in care se
incadreaza romanul, aparut la mij.sec.XIX, care pune accentul pe relatia dintre arta si realitate.Este
un curent polemic, aparut ca reactie la romantism, respingand iddealizarea,fantezia si
subiectivismul. Principul fundamental fiind redarea in maniera credibila, veridica a realitatii, cu
obiectivitate si spirit de observatie, pe un ton impersonal si neutru. Romanul Baltagul face parte
din a doua etapa de creatie, publicat in 1930, fiind singurul roman obiectiv in care aduce o formula
romaneasca inedita in peisajul epicii interbelice. Traditionalist si si modernist in acelasi timp M.S.
este autorul unei opere de peste 100 de volume,iar Baltagul este una din capodeoperele sale.
Roman al perioadei de maturitate, marile teme se regasesc si aici: viata pastorala, natura, miturile,
iubirea,arta povestirii, intelepciunea, viata apasatoare si monotonia targurilor, trecutul indepartat
al poporului.Astfel Baltagul poate fi interpretat in mai multe moduri:ca roman traditional d.p.d.v.al
inventiei narative, ca roman social/monografic in care arata felul cum traiesc muntenii, ca roman
politist din perspectiva cercetarilor de Vitoria, ca roman initiatic unde se are in vedere drumul
labirintic al lui Gheorghita, si ca roman de dragoste in care ne este aratata dragostea V. ptn Lipan.
Romanul Baltagul prezinta monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaica a
pastorilor,avand in prim plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe N. Lipan.Insotita de
Gheorghita,Victoria reconstituie drumul parcurs de barbarul sau, pt elucidarea adevarului si
savarsirea pedepsei. Romanul este structurat pe doua coordonate fundam: aspectul realist
(reconstituirea monografica a lumii pastorale si cautarea adevarului)si aspectul mitic(sensul ritual
al gesturilor personj princip.,in care se include modul de intelegere a lumii,traditiile,si mitul marii
treceri).Elem text narativ:titlul,repere spatiale si temporale:de toamna pana primavara de SF
Andrei,la Magura Tarcaului,conflictul exterior(Cu Ilie Cutui si Calistrat) si interior(trairile
Vitoriei),structura:16cap.,momentele subiectului, perspectiva narativa, stil:concizie,dinamism si
armonie compozitionala.
Nuvelist,dramaturg,romanicier si publicist, Liviu Rebreanu. se afla in fruntea scriitorilor romani
din perioada interbelica si cel mai de seama reprezentant al romanului din lit.universala.Este
intemeietorul romanului romanesc modern,a carui opera se caracterizeaza printr-o diversitate
tematica. Membru al Academiei Romane si director al Teatrului National, presendinte al Asociatiei
Scriitorilor din Romania. Debuteaza editorial in anul 1912 cu volumul de nuveleFramantari,
urmat de schite Golanii siMarturisire. In aceasta perioada de debut scrie proza scurta, aceste
nuvele anticipand viitoarele romane, continand deja temele principale:satul, orasul si razboiul. A
scris nuvele Catastrofa,Norocul,Golanii; teatru CadrilulApostolii dar exceleaza in romane
Rascoala,Gorila,Padurea spanzuratilorRascoala,Ciuleandra. Cele mai importante creatii ale
sale se impun ca adevarate monumente epice prin amploarea si forta lor realista. Este scriitorul
vastelor tablouri epice in desfasurari ample, cuprinzand aspecte esentiale din viata societatii
romanesti dintr-un anumit moment istoric. . Realismul este curentul literar in care se incadreaza
romanul Ion, aparut la mij.sec.XIX, care pune accentul pe relatia dintre arta si realitate.Este un
curent polemic, aparut ca reactie la romantism, respingand iddealizarea,fantezia si subiectivismul.
Principul fundamental fiind redarea in maniera credibila, veridica a realitatii, cu obiectivitate si
spirit de observatie, pe un ton impersonal si neutru. Realismul sau devine sinonim cu viata
insasi,dar si sinteza aspectelor semnificative,a marilor teme:dragostea,moartea,pamantul si
razboiul,transfigurate artistic. Astfel L.R a dus mai departe romanul realist si a facut sa progreseze
mai mult romanul social.In romanulPadurea Sa indreptat romanul psihologic pe fagasul
realismului,folosindu-se de analiza pt crearea personajelor si situatiilor tipice.Iar prin
romanulRascola realismul ajunge la cea mai inalta expresie a sa. Autor al primului roman
obiectiv din lit.romana Ion, publicat in 1920, reprezinta o capodopera in care se infatiseaza
universul rural in mod realist. Este un roman realist apartinand perioadei interbelice dar si un
roman social cu tendinta rurala. Eugen Loviniescu zicea: Ion este cea mai puternica creatie
obiectiva a lit.rom, o figura simbolica. Romanul se constiutie intr-o naratiune la pers.III,
nonfocalizata. Vizuneadindarat presupune un narator obiectiv si detasat, omniscient si
omniprezent.Viziunea despre lumea naratorului se dezvolta in jurul ideii ca destinul individului
este prestabilit,iar protagonistul insusi este o victima a fatalitatii.Inlantuirea cauzala si temporala
a faptelor sunt credibile si verosimile. Limbajul este unul autentic de tip regional. In opinia
mea,prezentarea verosimila a evenimentelor oefra iluzia realitatii,fapt sustinut si de stilul neutru,
impersonal. Elem.textului narativ:titlul,repere temporale si spatiale:sat transilvanean Pripas la
inc.sec.XX; conflicte:central exterior care este lupta pt pamant,conflictul interior reprez.glasul
iubirii,conflicte secundare intre Ion si Simion, conflictul tragic dintre om si forta pamantului;
momentele subiec; structura are doua parti; tehnici narative:tehnica planurilor paralele(viata
taranimii si a intelectualitatii),alternanta(trecerea de la un plan narativ la altul),inlantuirea adica
succesiunea evenimentelor si tehnica contrapunctului cand se prezinta aceleasi teme in planuri
diferite,Stilul este neutru si impersonal. Opera lui R.constituie un izvor de invataminte pt orice
romancier si se poate vedea cat de insemnat este momentul pe care R.il prezinta in dezvoltarea
prozei noastre realiste si in special al romanului.
Ioan Slavici a fost scriitor, jurnalist si membru corespondent al Academiei Romane. Este unul
dintre scriitorii care au introdus in lit.romana filonul popular al povestirii si universul satului
romanesc trasnsilvanean.Este un realist care urmareste realizarea monografiei unui spatiu uman,
si intuirea trairilor sufletesti, sursa teamatica a creatiei sale fiind spatiul aradean. A fost considerat
de G.Calinescu un instrument de observatie excelent al mediului rural, oferind in nuvelele sale
o fresca a moravurilor, a comportamentului oamenilor. Debuteaz n 1871 cu o comedie Fata de
biru, publicat n revista Convorbiri Literare, dar vocaia lui e de prozator i se va concretiza
n 1881 cu volumulNovele din popor,moment de seam n evoluia prozei romneti. Contribuia
lui Slavici la dezvoltarea culturii i literaturii noastre izbete, mai nti, prin dimensiunile ei:
aproximativ o sut de nuvele(Popa Tanda,Paduereanca), schie i povestiri(Zana zorilor), apte
romane(Mara,Din doua lumi), cinci piese de teatru(Bogdan Voda),aproape douzeci de poveti,
trei volume de memoralistic, numeroase tratate de istorie, sociologie, moral i pedagogie, cteva
monografii,traduceri, studii i articole de istorie i critic literar. NuvelaMoara cu noroceste
publicata in 1881,in volumul de debutNovele din popor. Nuvela ilustreaza, sub aspect epic si
estetic,viziunea lui I.S privind ideea de om sarac,dar fericit, in antiteza cu omul parvenit de mirajul
banului. Intreg textul reperezinta un spatiu al ilustrarii principiului potrivit caruia odata ajuns
unealta a banului, individul este sortit esecului. Autorul este un creator de personaje memorabile,
un observator lucid si moralist cu vocatie de pedagog.Astfel in nuvela Moara cu noroc I.S.
ilustreaza vietile morale:sinceritatea,cinstea si cumpatarea. Realismul este curentul literar in care
se incadreaza nuvela, aparut la mij.sec.XIX, care pune accentul pe relatia dintre arta si realitate.
Este un curent polemic, aparut ca reactie la romantism, respingand iddealizarea,fantezia si
subiectivismul. Principul fundamental fiind redarea in maniera credibila, veridica a realitatii, cu
obiectivitate si spirit de observatie, pe un ton impersonal si neutru.Nuvela este de factura
realista,fapt pus in evidemta de tehnica inlantuirii cauzale si temporale.Caracterul realist este
evidentiat si de surpinderea relatiilor capitaliste,incipiente in satul transilvanean. Tema nuvelei o
reprezinta consecintele nefaste de inavutire, de unde si caracterul moralizator al nuvelei. Prin
aceasta nuvela I.S. a introdus formula realismului obiectiv, intr-un moment in care cel mai frecvent
model era proza romantica.Elem textului narativ:titlul are conotatii simbolice,ironice si tragice
putand fi interpretat fosta moara; repere temporale si spatiale Sarbatoarea Invierii,in tinuturile din
zona Ardealului,langa Siria si Ineu in a doua jum sec XIX;conflicul este unul puternic generat de
aparitia lui Lica dintre Ghita si familia lui,opinia lumii;structura:17cap,cu o compozitie de tip
clasic,unitara;Incipit si final este o simetrie prin reluarea motivului drumului ca simbol al vietii;
compozitia: momentele subiectului;tehnici narative trecerea dee la o secventa la alta se realiz prin
tehnica inlanturii cauzale si temporale; perspectiva narativa:narator obiectiv, omnisicent,
omniprezent,viziune dindarat; mod de expunere:dialog si descriere.Prin procedeul analizei
psihologice este ilustrat conflictul interior al protagonistului, care traieste o drama generata de
contradictia dintre dorinta de inavutire si aceea de a-si pastra integritatea.Esentiala ramane
confruntarea dintre dpua caracterre puternice,Ghita si Lica.Se constata un transfer al categoriei
tragicului in genul dramatic,in cel epic.
I.L.Caragiale a fost dramaturg, nuvelist,poet,scriitor,director de teatru si ziarist roman.Face parte
dinepoca marilor clasicialaturi de Mihai E.,Ioan slavici, Ion Creanga si Titu Maiorescu.
Cautandu-si propria identitate,Caragiale trebuie sa se lupte si cu prejudecatile din epoca privind
valoarea si menirea unui scriitor si sa-si satisfaca spiritul aflat intr-o cautare.Caragiale este un
personaj histrionic,cu o mobilitate extraordinara de gandire, cu schimbari frecvente de
comportament si temperament.Creatia sa cuprinde trei etape: cea a comediilor(O scrisoare
pierdute,Da-le Carnavalului),etapa a doua este cea a literaturii analitice si dramatice(O faclie de
paste), iar cea de-a treia etapa este cea a schitelor in care se face revenirea la comic ce surprinde
lumea. Autorul infatiseaza moravurile sec.XIX, fiind interesat nu atat de mediul in care evolueaza
personajele,cat mai ales felul in care acestea interfereaza cu tabuuri,vicii si idealuri sociale.A treia
din seria celor 4 comedii O scrisoare pierduta a avut premiera pe scena Teatrului National din
Buc.la 13 noiemb 1884,opera dramatica fiind publicata ulterior in revista Convorbiri lit. Comedia
vizeaza ironizarea vietii politice si a moravurilor, atragand atentia asupra adulterului, demagogiei,
coruptiei si imoralitatii. Realismul este curentul literar in care se incadreaza opera, aparut la
mij.sec.XIX, care pune accentul pe relatia dintre arta si realitate. Este un curent polemic, aparut ca
reactie la romantism, respingand iddealizarea,fantezia si subiectivismul. Principul fundamental
fiind abordarea metodica a realitatii,dar si fidelitate a reprezentarii,impartialitate,obiectivitate si
constiinta de sine.Se opune conventiei si imitatiei, ilustreaza caracterul critic,care este adesea
satiric in redarea veridica a aspectelor sociale.Manifesta interes pt zonele aferente stiintei si pt
prezentarea omului natural,biologic. Genul din care face parte este cel dramatic care cuprinde
totalitatea operelor literare scrise cu scopul de a fi reprezentate pe scena,principalul mod de
expunere fiind dialogul si monologul.Trasat:Structura operei este una clasica, impartita in 4 acte
in care se schimba decorul,spatiul,si timpul,alcatuite la randul lor din scene care sunt marcate de
intrarea sau iesierea din scena a unui personaj;prezenta notatiilor autorului numite si didasclaii
ofera informatii despre decor,costume,sonorizare, regie;modurile de expunere sunt dialogul care
este reprezentat de succesiunea rapida a replicilor personajelor,amplifica conflictele dramatice si
este o modalitate de caracterizare indirecta prin limbaj, iar monologul este reprez.de replici ample
de la care nu se asteapta nici un raspuns.Comedia este specia genului dramatic,in care se ironizeaza
aspecte sociale sau defecte umane,folosindu-se de diverse mijloace de realizare a comicului pt a
strani rasul.O alta trasatura a comediei este prezenta conflictului exclusiv exterior care se rezolva
de obiceiin final, iar personajele impacandu-se.In construirea incipitului,Caragiale utilizeaza
tehnica acumularilor succesive,oferind informatii incomplete publicului cu scopul de a capta
atentia,iar finalul este specifi unei comdedii in care se rezolva conflictul exterior.Timpul si spatiul
nu sunt precis conturate. Elem. text dramatic: titlul dezvaluie elemente de intriga iar scrisoarea
devine un simbol al coruptiei;conflictul dramatic principal consta in confruntarea pt puterea
politica a doua forte opuse:reprezentantii partidului aflat la putere (Stefan Tipatescu,Zaharia
Trahanache si Zoe)si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu care ets eun
avocat ambitios; iar conflictulsecundar este reprezent de grupul Farfuridi-Branzovenescu care se
teme de tradarea prefectului; actiunea este una logica si cronologica in care se dezvolta conflicte
externe;