Gellu Naum - 122 de cadavre (colaborare cu Virgil Teodorescu)

Fixeaza cu premeditare unica ta hrtie de identitate.

Evolutia minii explica saltul n propriul tau snge.

A bisa e preocuparea pasarilor care conduc corabiile.

Nu ncerca sa sustii cu degetele cadavrul unui fluture.

Prin armurile de peste privirile tale strabate un tipat nelinistitor.

n atitudini se pastreaza o cheie uitata.

Trecndu-ti mna prin inima ti usuci o unghie.

Nu uita sa nchizi ochii nainte de a nchide plantele.

Ceata care ne nconjoara e propice dezlantuirii poetice.

Gheara aceasta mi aminteste ct de ndepartate sunt noptile.

Niciodata e un cuvnt preferat n interiorul canalului de scurgere.

Cineva admira o privire si izbeste cu sete o confuza depopulare a privirii.

Fulgeratoarea ntrecere ntre toate lucrurile uitate.

*
Numai o data te pot ntlni, n primul tau geamat.

Desfa-ti umerii si libereaza imensele, dezesperantele, palidele, ngrozitoarele urme de pasi.

Vrful genelor te sustine deasupra apelor.

ncercnd sa adormi ajungi naintea ntunericului.

Sub aripi e un spatiu imens, mai tacut dect imensitatile polare.

Pe mna femeii e o pata care i nfrumuseteaza zmbetul.

Cnd sngele animal este prea abundent, vorbesc despre poezie ca despre sugativa.

Nimic nu te va mpiedica sa-ti privesti ceasornicul ca pe umbra aruncata de vnt n ntuneric.

Ochii s-au nchis si mi-au prins n ei minile. Ca sa scriu le voi smulge odata cu ochii.

Nu lasa altora grija de a-ti masura umbra.

Oracolul a uitat sa puna virgule.

Vom fi exacti la ntlnire.

Fiecare deget aminteste fruntea unei femei adormite.

Avem cu noi ntreaga figura n agonie.

*

Peste vibratia sensibila pluteste o virtuala cometa.

Inacceptabilele noastre gesturi sunt cercurile pierdute.

Urmeaza ce nu mai poate ramne: durerea paraliticilor succedata de neobositele turme de hypocampi.

Iscalitura ma revolta n josul ruinelor.

Tacerea acestei ore ne aminteste de cel ce incendiaza.

Cere-mi ce vrei, dar nu accepta.

Micile mele manii sunt contorsiunile bulelor.

nteleg orice atunci cnd ti aprinzi parul.

Sa obosesti, sa cazi, e putin din ce vreau sa spun.

Dupa trecerea zebrelor chemam mai mult n vis fata ncarcata de eczeme.

O rememorare a tradarii m-a mpiedicat sa trec fara zgomot prin camera.

Ultima ta sansa este reconstituirea din fragmente.

Cu ct disimulezi mai mult obiectul nu se recunoaste.

n fata arborilor a mai ramas doar o coama de melci.

*

Fulgii ne ntovarasesc cu miscari sigure.

Arunca ceea ce a ramas din femeia aceasta pastrnd doar o tremuratoare concluzie.

Mersul soprlei speriate de strania noastra tacere.

Ceea ce observ n ecou e fluidul negru,

Ce se poate cere ntunericului cnd ni se aduc lampile?

Din afara nauntru, dinauntru n vrful piciorului.

Calatoria petei de umbra duce pna n imediata apropiere a catafalcului.

Tatundu-ti pleoapele histerizezi vampirii.

Se vede de pe muschiul copacilor ca femeia aceasta vine de foarte departe.

Legea echilibrului pe care o accepti te va conduce, ratacindu-te.

ntmplator am adus aici ceea ce nu poate respinge norul.

Este suficient, poate, sa paralizezi vocabularul.

Ce pot sa agit mai violent e mncat de ape.

*
Secretul permanent e singurul picior gol.

Aleile, falezele cresc nauntrul scoicilor.

E necesar sa uiti tot n afara de pasiune.

A te tr nu e lipsit de sensul pe care mereu l refuzi.

Fulgerator, e un mod de a vorbi poetic n ntregime.

Nu pot sterge nimic din memoria distrusa.

Iubesc culoarea pe care o porti n ziua cnd nu apare soarele.

Imediata apropiere sucomba printre notatori.

Daca te doare mna vindec-o cu un cutit.

Flacarile ard, daca stii sa treci fara nici un zgomot.

Ct de anemica mi se pare ultima revansa imposibila.

Poti iesi linistit. Nu vei ntlni dect spectre.

ncearca sa te scufunzi simulnd vertiginoasa crestere vegetala.

Viziunile tale nu pot ncnta asistenta. Cruzimea fara margini a imaginei aminteste tulburele crochiu fixat pe
manseta.
*

Cu un dramatic salut poetul si prezinta fata superficiala auditorului adormit.

Femeile mngind cinii fac ntoarcerile relativ imposibile.

Poate sa fie un simulacru aceasta importanta amnezie.

Dorintele sunt cu att mai violente cu ct se apropie noaptea.

Renunta de a-ti lipi pe ochi tristele triburi laborioase.

Arunca-te n fluviu: acolo vei gasi pleoapa pe care o pierdusesi.

Opreste, opreste, opreste spatiul.

Disparitia mea nu e dect o vizita n cea mai mare graba.

Taie-ti vinele pentru a smulge prin surprindere.

Ochitorilor li se lipesc minile pe geamuri.

Izbindu-ti craniul, sfarmndu-l, realizezi poate fulgerul.

Pe gt cresc repede cinii ndepartndu-se cu grija de urmele pradei.

Cravata pe care o porti e sunetul care ne mngie.

nainte de a nchide fereastra, sparge-o.

*

Peste unele plagi e constelatie disparuta.

Nu ne lipseste osatura necesara sau stranie.

Se poate numi poet numai acela care deformeaza cu preciziune.

Sa ne aruncam n foc sau sa ne urmam somnul.

n figurile cele mai grave apar primele semne de ntrebare.

Unghiile nu sunt suficiente pentru zilele de teroare.

Ghetele tale cu funda, aceste stnci palide.

Nimic nu mai cade pentru ca nimic nu complica mai mult: nu e o flacara, ci un fulminant diagnostic.

Nu uita sa aduni cele mai sumbre riduri.

Suntem decisi sa sustinem cu furie.

Peste umbra, peste distanta, persista suprafata pupilei.

Cineva ti anunta sfrsitul aratndu-ti fereastra.

Aprindem aceste flacari pentru a arde noi nsine.

*
Parul tau e un mar imposibil de pictat.

Cadavrul exista n masura n care putrezeste. El putrezeste ncet si lasa urme.

mbarcatiunea pleaca seara si se neaca n zori.

Nu privi, mai bine acopera cu parul: vei avea un frumos costum de primavara.

Nu ncuia sertarul. n fundul lui e costumul de umbra.

Bate pe umar un arbore. Vei primi cu siguranta raspunsul asteptat.

Libertatea poeziei e libertatea ideilor izbucnind din cadavre.

Ceea ce nspaimnta ntr-un poem este propria noastra fantoma, dezesperanta, tragica. Daca ntoarcem capul
fantoma se profileaza pe oglinzi.

Cuvntul e un vas n care ard foarte ncet simbolurile defuncte.

Acest poem l port n deget.

Ne sustine un fulg. Trebuie sa cautam o pasare.

Vei fi acel frumos tanr despre care se spune ca a murit devorndu-si parul.

Daca s-ar sparge n mii de bucati, ca o bucata de stofa, poemul s-ar precipita n mii de obiecte.

Discursul funebru ni-l vom tine noi nsine ntr-un indescriptibil vacarm.
*

Vei ntelege de ce tac atunci cnd te chem, pentru ca toate cuvintele ma tradeaza.

Subiectul unui poem depinde de absenta subiectului. Cuvintele urmeaza legea reala a imposibilitatii de
supunere.

Poemul nu se sfrseste cu palorea unghiilor, dar aceasta paloare l coloreaza asa cum argila coloreaza ierburile.

Experimentul chimic dezvolta un gaz subtire, o pletora de paianjen, o pasare calcinata. Acestea toate se retrag
n poezie pentru ca sa respire.

Necesitatea poetica si gaseste primul ei dusman n necesitatea de poezie.

Mimetismul poetic e nca o forma a hazardului care domneste la baza productiei poetice.

Poezia sparge cu exactitate arterele poetilor.

Cenusa are o valoare poetica n momentul n care se poate aprinde.

Pasul salvator e cel care te va face sa cazi.

Pe marginea privirilor stau minile, pe marginea minilor furculitele.

Poezia nu decide de nimic dupa cum tehnica nu decide de nimic. E acest nestiut nelinistitor si feroce de
atragator pe care-l banuim n orice demarsa.

Linisteste-te: aceste statui nu te cunosc.

Fixitatea privirii tale te salveaza de moarte n masura n care umbrela te salveaza de soare.