Hai sa ne tinem de feriga n timp ce se certifica poetul Marior
sa cultivam tristetile carnasiere noi cei porniti vertiginos spre mare spre plaja bntuita de frisoanele unei nalte ruginiri
o doamna de marimea unei seminte ne placea foarte mult
ea si clatina capul pe baza triunghiurilor noastre de ce nu ntelegeti ca e sotie de doctor cu inima ca n-avem dreptul ca dormitam ntr-o groapa cu lei ca ea este un fel de ceva (scrie pe ea) un fel de cum s-ar zice care se piaptana prelung n timp ce o alta fiinta se plimba pe partea cealalta si noi sustinem sus si tare ca nu exista nici o parte cealalta ca am pus bamele n pamnt si la Doamna-firar al dracului de pamnt ca l-a rascolit ploaia ca avem datoria sa naintam spre mare si sa punem bamele n pamnt
doamna aceea bizara contesta atributele poetului Marior
n timp ce noi profetizam (avem si niste martori dar nu mai fac doi bani) ctiva considera ca totul se exprima n cuneiforme ei au omizi pe revere poate se vor mai naste noi n-avem dreptul fiindca ne exprimam n omizi n adapostul unde vuieste doamna aceea cu inima