Sociologismul lui E.

Durkheim

A. Date istorice si bio-bibliografice

S-a nascut la Epinal intr-o familie de evrei si a fost educat de timpuriu

pentru a devein rabin ( cu toate acestea el va opta pentru morala laica, pentru
studiul filosofiei si profesorat in discipline pedagogice si sociologice);

Ramane in istoria sociologiei drept fondator al scolii sociologice francize,

fondator al curentului numit sociologism, autor al primului indreptar de
cercetare sociologica ( ,,Regulile metodei sociologice- 1895) si realizator
al primei cercetari de profil dupa canoane stiintifice ( ,,Sinuciderea. Studiu
sociologic``-1893). Celebritatea lui se bazeaza sip e alte scrieri : ,,Diviziunea
sociala a muncii`` (1893). ,,Formele elementare ale vietii religioase`` (1912),
articole publicate in revista LAnee sociologique etc.

B. Elemente de teorie sociologica

a) Interpretarea societatii intr-o noua perspectiva determinista.

Sociologia perioadei in care a trait si a creat E. Durkheim simtea nevoia

de a fi convingatoare iar in acest sens a propus, cu usurinta, mesaje
nomotetice. De asemenea, a propus un nou tip de determinism, respective
determinismul social, si a facut din acesta fundament pentru un nou
current sociologic: sociologismul. Axiomele care sustin consistenta
acestui current sunt:

Societatea nu poate exista fara asocierea, comuniunea indivizilor si

nu trebuie confundata cu simpla insumare, juxtapunere a
persoanelor;
 Societatea are o alta natura decat indivizii care o compun, nu se
reduce la acestia si se conserva mai mult decat fiecare membru al
ei luat in parte;
Indivizii se exprima in mediul social prin cee ace au fost
determinati sa fie prin educatie;
Prin faptele sociale pe care le produce/reproduce , societatea
probeaza ca are o natura proprie, la fel de obiectiva ca oricare
dintre formele naturii fizice.

b) Obiectul sociologiei

Inspirat de conceptia lui a. Comte, E. Durkheim este de accord ca

sociologia trebuie sa studieze starile si manifestarile umane concrete.
Relatia dintre un individ si colectiv este obiectiva, iar rezultatul ei este
constituirea faptelor sociale.
Reprezinta fapte sociale toate acele infatisari, fenomene, procese ale
umanitatii care se intalnesc aproximativ in aceleasi forme si intensitati la
un nr relative mare de indivizi care apartin aceleasi unitati demografice.
De pilda, saracia, educatia, religia etc. sunt fapte sociale la nivelul unei
unitati rezidentiale locale, zonale, statale, desi, de multe ori, au aceleasi
caracteristici chiar si dincolo de dimensiunile unui stat.
Concluziile lui Durkheim in privinta modului de a intelege sociologia:
Orice fapt social este exterior in raport cu individul si are character
constrangator (spre exemplu, utilizam o norma sociala desi altii au
creat-o si o acceptam chiar daca ne este impusa)
Societatea nu functioneaza prin respectarea principiului dominatiei
socialului asupra individului si a principiului subordonarii
reprezentarii individuale fata de reprezentarea colectiva.

c. Sinuciderea-exemplu de fapt social?

In urma aplicarii metodei comparative si a studiului documentelor,

E. Durkheim a realizat o cercetare sociologica de amploare asupra
faptelor autolitice, concretizata in lucrarea ,,Sinuciderea``. Dupa mai
multe incercari de definire a actului sinucigas, sociologul francez s-a
oprit asupra urmatoarei variante: orice gest de suprimare a vietii,
 savarsit de individ asupra lui insusi, dintr-o intentie pozitiva sau
negative, in mod direct sau indirect si in deplina cunoastere a
consecintei externe. Am putea crede ca sinuciderea este cel mai
personal act pe care il poate realiza un individ si ca, in acest caz, nu
mai este vorba de un fapt social. Totusi, char si daca facem abstractie
de cauzele exterioare care il imping pe un membru al societatii la
gestul autolitic, faptul ramane unul social prin consecintele antrenate
asupra celor ramasi in viata si, mai ales, prin ponderea statistica a
celor care il savarsesc. Daca de la o perioada la alta numarul
sinucigasilor ramane relative acelasi ( raportat la un million de
locuitori), atunci sinuciderea este un fapt social normal; in situatia in
care se constata o crestere numerica spectaculoasa, nefireasca fata de
tendintele perioadelor anterioare, atunci avem de a face cu un fapt
social patologic.

In producerea sinuciderii intervin cause extra-sociale (starile

psihice, rasa, ereditatea, clima, anotimpul, etc) insa determinarea cea
mai puternica deriva din partea unor imprejurari sociale: apartenenta
religioasa, viata de familie, influentele vietii politice, etc. Prima
categorie de cauze (psihologice) provoaca sinucideri maniace,
melancolice, obsessive si impulsive, iar cauzele sociale se
repercuteaza in sinucideri egoiste, altruiste si anomice.

C. Problema solidaritatii sociale

1. Solidaritatea mecanica ( este regasita la grupurile mici; oamenii se aseamana

foarte mult)
2. Solidaritatea organica ( diferentele dintre indivizi)

Din aproape in aproape, un continut cultural savarsit de un individ ajunge treptat sa

devina model cultural pentru intreaga societate.

Reprezentantul cel mai deseama a psihologismului a fost Gabriel Tarde: societatea

este rezultatul coagularii si asocierii indivizilor in urma producerii fenomenului
imitative; acolo unde exista 2 indivizi unul il imita pe celalalt.

Exista trei tendinte legice in producerea imitatiei:

 1. Mai curand sunt imitate faptele superiorilor decat faptele inferiorilor;
2. Mai curand sunt imitate aspectele legate de continut decat cele referitoare la
forma.
3. Mai curand sunt imitate faptele trecutului decat cele ale prezentului.

Determinismul psihologic propus de Gabriel Tarde a fost negat de

determinismul social propus de E. Durkheim.