Radioprotectia

Radioprotecia reprezinta totalitatea metodelor i mijloacelor de reducere a efectelor nocive ale

radiaiilor. Radioprotetia are drept obiectiv sa asigure protectia persoanelor si a mediului ambiant
fata de efectele radiatiilor ionizante. Intrucat aceste radiatii pot reprezenta un pericol pentru om,
radioprotectia acopera ansamblul aspectelor tehnice si de reglementare intreprinse pentru
asigurarea securitatii.
Sursele de iradiere pot fi:
Surse externe aflate in afara organismului.
- sursa acioneaz la distan;
- sursa este n contact cu pielea: se produce o iradiere la baza pielii, ct i o iradiere in interior.
Surse interne aflate in interiorul organismului. Acest tip de iradiere se realizeaza prin:
- calea cutanat: contaminare superficiala sau prin rans si/sau piscstura;
- calea respiratorie: contaminare cu gaz sau aer;
- calea digestiva: prin apa prin alimente sau prin contact bucal cu un obiect contaminat.
Efectul nociv al radiatiilor asupra materiei vii este datorat proprietatii de a ioniza mediul prin
care trec, ionizarea fiind modul dominant de pierdere a energiei de catre radiatii cand traverseaza
mediul material. Materia vie este caracterizata prin existenta unor molecule deosebit de mari ale
caror proprietati si functionalitate biochimica pot fi ireversibil perturbate. Astfel, un act de
ionizare, de trecere a unui electron pe un alt nivel in acest ansamblu, sau de smulgere a lui,
provoaca mari schimbari in caracteristicile moleculei respective, schimbari care acumulate la
nivelul celulei se pot traduce prin grave dereglari ale metabolismului, culminand cu moartea
celulei sau cu erori de structura si functionare a aparatului genetic celular, de tip cancerigen sau
mutagen.
Protectia impotriva efectelor nocive ale radiatiilor, produse de sursele externe, poate fi:
- protectie fizica; realizata prin mijloace de reducere a dozei de expunere, precum distanta,
ecranarea, timpul de expunere;
- protectie chimica: prin folosirea unor substante chimice (cum ar fi cistamina, gamofos),
care se administreaza inainte sau dupa iradierea persoanei;
- protectie biochimica: realizata prin folosirea unor preparate sau macromolecule biologice
(sange, plasma) care administrate imediat dupa iradiere, ajuta la refacerea celulara;
- protectie biologica: se realizeaza prin transplantul de cellule viabile in maduva
(hematoformatoare).
Reducerea gradului de contaminare radioactiva se poate realiza prin:
- decontaminare indepartarea izotopilor radioactivi din tubul digestiv (cu alginat de sodiu,
fosfat de aluminiu, etc.) si din arborele traheobronsic (prin spalari cu ser fiziologic);
- decorporare eliminarea izotopilor radioactivi fixate in diferite organe (cu sare de Zn sau Ca a
acidului dietilen triamino pentaacetic);
- dilutie izotopica administrarea iodurii de potasiu impotriva iodului, consumarea unor cantitati
mari de apa pentru reducerea fixarii tritiului in organism, etc.
Marimi si unitati de masura
Activitatea unei surse radioactive reprezinta numarul de nuclee care se dezintegreaz in unitatea
de timp. Unitatea de masura, in sistemul international, este Becquerel-ul (Bq). Un Bq reprezinta
activitatea unui radionuclid care se transforma in mod spontan o singura data pe secunda.
Unitatea de masura utilizata in prezent este Curie-ul (Ci).
1Ci = 3,7 * 1010 Bq.
Doza absorbita (D) reprezinta expunerea la radiatii ionizante si se traduce prin absorbtia de catre
organism a unei energii. Aceasta doza este functia de activitate a radionuclidului, de natura si
energia radiatiei, de timpul expunerii si de distanta fata de sursa. Ea corespunde transferului
energiei de 1J ntr-o mas de 1 kg.
Unitatea de msur este Gray-ul. 1Gy = 1J * kg1
Vechea unitate pentru doza absorbita era Rad-ul. 1 Gy = 100 Rad
Doza echivalenta. Pentru doza absorbita egal, diferite tipuri de radiaii produc efecte diferite.
Luarea in consideratie a efectului biologic se efectueaza deci, ponderand doza absorbita intr-un
organ prin factorul de ponderare al radiaiei.
Atunci doza echivalent (ED) pentru esutul T este:
ED T = W RDTR
R

unde D T este doza absorbita (Gy) de catre tesutul de la tipul de radiaie R, iar W R este
factor de ponderare al radiaiei pentru tipul de radiaie R. Unitatea de masura este Sievert-ul.
1Sv = 1J * kg1 .
Doza efectiva (E) reprezinta suma dozelor echivalente ponderale provenita din expunerea interna
si externa, efectuata pe toate tesuturile si organele corpului. Unitatea de masur este Sievert-ul
(Sv).
E= EDTW T
T
unde WT este factorul de ponderare corespunzator tesutului T.
Doza maxima admisibila ( Dmax . adm ) este doza pe care un organism, supus profesional iradierii,
o poate primi in conditii corespunzatoare de lucru, fara a aparea un efect biologic vatamator, intr-
un anumit timp. La noi in tara, doza totala, maxima permisa, acumulata la nivelul gonadelor,
organelor hematopoetice, cristalinului si intregului organism se calculeaz dup relatia:
D max. adm = 2 * 102 (N 18) unde Dmax. adm este doza acumulata in tesut, exprimata in Sv,
iar N este varsta organismului.
Metodele de protectie contra radiatiilor se impart in:
Metode active atunci cand sursa radioactiva este inconjurata cu ecrane absorbante, care reduc
mult intensitatea radiatiilor emergente, deci asigura securitatea celor ce se afla la limita
exterioara a ecranelor;
Metode pasive atunci cand se iau masuri precum :
- persoanelor li se fixeaza durate limitate de lucru in spatiul respective
- persoanelor li se dau alimente, medicamente antidot, mijloace de protectie individuala, etc.
Bibliografie:
- http://referate.unica.ro/referat-Radiatiile_si_Radioprotectia-9313.html
- http://ro.scribd.com/doc/21918034/RADIATIILE-SI-RADIOPROTECTIA#scribd
- http://www.referatele.com/referate/fizica/online8/RADIATIILE-SI-
RADIOPROTECTIA---Structura-energetica-a--nucleului-Nucleul-atomic-
Radioactivitatea-nat.php