Cladiri cu pereti structurali din beton armat

Constructiile cu pereti structurali sunt cele la care elementele structurale verticale

sunt constituite in totalitate sau partial din pereti de beton armat turnati monolit sau
realizati din elemente prefabricate. La aceste structuri este necesara realizarea planseelor
ca diafragme orizontale, care asigura deformarea solidara in preluarea fortelor orizontale
(din actiunea cutremurului sau a vantului) a elementelor verticale structurale pereti sau
stalpi.
Codul de proiectare P85 se refera la peretii din beton armat monolit si/sau
prefabricat la cladirile etajate.
Proiectarea structurii cu pereti structurali din beton armat trebuie orientata pe
satisfacerea exigentelor structurale privind conformarea constructiei, asigurarea unei
rigiditati suficiente la deplasari laterale, impunerea unui mecanism structural favorabil de
disipare a energiei sub actiuni seismice de intensitati ridicate.
Alcatuirea de ansamblu a structurii cu pereti structurali
sunt structuri cu pereti structurali, acelea in care elementele structurale verticale
sunt in totalitate sau partial realizate sub forma de pereti din beton monolit sau
prefabricat. Necesita plansee sub forma de saibe orizontale si dupa modul de
participare a peretilor la preluarea solicitarilor verticale si orizontale se pot clasifica
in:
a) sistem structural cu pereti desi;
b) sistem structural mixt sau dual.
Sistem cu pereti desi atat incarcarile verticale si cele orizontale sunt preluate de
peretii din beton armat dispusi la distante mici de obicei pe conturul fiecarei incaperi.
La sistemul dual incarcarile verticale sunt preluate de cadre rigle si stalpi, iar
incarcarile orizontale de catre peretii din beton armat.
Alcatuirea generala a cladirilor si dispozitia elementelor structurale verticale
Se impun urmatoarele reguli:
structura sa aiba o forma regulata in plan, sa fie compacta si simetrica;
in vederea limitarilor efectelor de torsiune generala sub actiunea seismelor;
in cazul aceluiasi tronson de cladiri suprafata planseului va fi pe cat posibil aceiasi;
la dispunerea peretilor in plan se va urmarii sa seevite efectele negative rezultate
din aparitia unor excentricitati suplimentare ca urmare a plastificarii nesimultane a
unor pereti la actiunea seismului

peretilor structurali carora le revin cele mai mari sarcini orizontale trebuie sa li se
asigure o incarcare gravitationala suficienta care sa constituie un fel de lestare a
acestora;
 la constructii cu forma rectangulara in plan peretii se vor dispune dupa ambele
directii principale, recomandandu-se rigiditati identice dupa cele 2 directii.
Se va urmari ca rezultanta eforturilor axiale gravitationale care actioneaza asupra
peretilor unei structuri sa nu conduca la excentricitati mari cu acelasi sens
neechilibrate pe ansamblul structural la acelasi nivel fata de centrele de greutate
ale peretilor respectivi;
nu se admit suprimari partiale sau totale ale nivelelor intermediare ale peretilor ci
numai la partea superioara.

peretii interiori folositi ca pereti structurali sa fie pe cat posibil peretii de pe conturul
apartamentelor la cladirile de locuit, respectiv de pe conturul grupurilor sociale la
cladirile administrative.

Alcatuirea elementelor structurale

Elementele structurale principale sunt peretii verticali. Acestia sunt de doua feluri:
izolate sau cuplate. Peretii structurali izolati sunt niste console verticale incastrate in
infrastructura. Forma sectiunii transversale se cauta a fi cat mai simpla. Cea mai simpla
forma este sectiunea dreptunghiulara.

pereti cuplati cu goluri

Atat peretii izolati cat si cei cuplati au aceeasi inaltime adica prezinta o anumita
monotonie pe verticala. In situatii cerute de conditiile de rezistenta si stabilitate se pot
ingrosa nivelurile inferioara. Riglele de cuplare au de obicei aceeasi grosime ca si peretele
adiacent (montantii); in cazul in care montantii sunt prevazuti cu bulbi la extreme rigla de
cuplare poate fi realizata de aceeasi grosime ca si grosimea bulbului.
De obicei pentru obtinerea unei comportari controlate printr-un model simplu sirurile
de goluri sunt amplasate pe verticala astfel incat sa se obtina o monotonie a structurilor pe
aceasta directie. Decalarea pe verticala a golurilor este indicata numai atunci cand golurile
au dimensiuni mici, inaltimile de nivel sunt relativ mari si se intentioneaza obtinerea unui
perete structural cu rigiditate ridicata.

Dimensionarea tronsoanelor de cladire

In vederea evitarii solicitarii datorate contractiei si o variatie de temperatura se va
limita lungimile transversale intre doua rosturi cat si lungimile intre capetele extreme ale
peretilor longitudinali.
Se recomanda ca distanta maxima dintre doi pereti structurali de pe o directie sa nu
fie mai mare de 12 m. Aceasta limitare este necesara pentru asigurarea saibei planseului.

Alcatuirea infrastructurii
Infrastructura este alcatuita din peretii structurali cu grosimea cel putin egala cu
grosimea peretelui din suprastructura. In raportcu marimea solicitarilor se prevad
urmatoarele solutii pentru alcatuirea infrastructurii.
fundatii izolate;
grinzi de fundatii;
infrastructura realizata sub forma unor cutii de mare rigiditate si rezistenta la
incovoiere.

Calculul structurilor cu pereti structurali la actiunea incarcarilor orizontale si verticale

Data fiind alcatuirea de ansamblu si rezistenta si stabilitatea pe care o confera
acest tip de structura, calculul eforturilor si dimensionarea elementelor structurale se face
numai in gruparea speciala a incarcarii luand in considerare incarcarea seismica.
Alcatuirea structurii se va face in conformitate cu regulile specifice de proiectare
antiseismica a structurii. In conformitate cu normativul P100 proiectarea antiseismica
indicata in instructiunile P85 are in vedere un raspuns seismic neliniar al ansamblului
infrastructurii (suprastructurii), teren de fundare. In acest sens se va urmari localizarea
deformatiilor post elastice in elementele suprastructurii. In cazuri speciale se admite
dezvoltarea deformatiilor post elastice in elementele infrastructurii, iar in situatii
deosebite in care primele doua solutii nu pot fi realizate se admite concentrarea
deformatiilor plastice in terenul de fundare.
 Calculul la actiunea seismica se face la incarcarile stabilite in conformitate cu P100
actionand static pe structura considerata ca avand o comportare elastica. Dirijarea formarii
unui mecanism structural de disipare a energiei se face prin dimensionarea elementelor
structurale la valori de eforturi capabile prescrise in instructiuni.
Cerintele de ductilitate se considera implicit satisfacute prin respectarea unor
conditii de calcul si alcatuire constructiva.
In cazul cladirilor cu forme regulate se admite efectuarea calculului separat pe doua
directii.
Deformatiile saibelor orizontale se considera neglijabile in raport cu deformatiile
peretilor structurali daca raportul dintre dimensiunea maxima ale tronsoanelor: L/B < 5.
In aceste conditii pentru calculul unei structuri cu pereti structurali din beton armat la
actiunea incarcarilor verticale si orizontale trebuiesc parcurse urmatoarele etape
principale:
alcatuirea initiala a structurii;
schematizarea structurii pentru calcul;
stabilirea nivelului la care se considera incastrarea peretilor;
evaluarea incarcarilor verticale aferente fiecarui perete structural si a eforturilor
sectionale de camp produse de acestea;
verificarea preliminara a sectiunii peretilor structurali pe criteriul de ductilitate
minima;
determinarea caracteristicilor de rigiditate ale peretilor structurali pentru fiecare
directie de actiune a incarcarilor orizontale;
incarcari orizontale de calcul conform P100;
eforturi sectionale din actiunea incarcarilor orizontale;
eforturi sectionale de dimensionare;
evaluarea excentricitatii cu care actioneaza incarcarile verticale;
dimensionarea si armarea elementelor verticale;
calculul si armarea riglelor de cuplare;
determinarea eforturilor in saibele orizontale si verificarea preluarii lor de catre
plansee.

Schematizarea structurii pentru calcul

Avand in vedere ca calculul structurii se accepta a fi efectuat separat pe cele doua
directii principale de rigiditate ar trebui sa determinam din ansamblul peretilor structurali pe
aceia care participa la preluarea incarcarilor pe directia pe care se face calculul. Aceasta
operatie are denumirea de stabilirea sectiunilor active ale peretilor structurali.
 Stabilirea sectiunilor active servesc la evaluarea rigiditatii la deplasare laterala si
implicit la stabilirea eforturilor sectionale din actiunea incarcarilor orizontale care revin
peretilor structurali. Servesc la determinarea incarcarilor verticale aferente peretilor
structurali, la determinarea ductilitatii sectionale, determinarea fortei taietoare de calcul
asociate momentului incovoietor capabil cu efort axial.
Latimea talpii de conlucrare se extinde pana la marginea golului celui mai apropiat.
Latimea talpii de conlucrare nu poate depasi de o parte si de alta jumatate din peretii
adiacenti. Latimea talpii nu poate depasi 1/10 din inaltimea peretelui, nu poate depasi in
intregime inaltimea montantului caruia ii apartine

b b st b dr h
H
b b st b dr
30
l l
b st st si b dr dr
2 2
In situatia in care montantul este prevazut cu bulb la extremitati, latimea de
conlucrare este egala cu dimensiunea sectiunii transversale a bulbului.
Sectiunile aferente la la determinarea eforturilor din forte taietoare ce vor fi luate in
considerare ca sectiuni active se vor considera inimile sectiunii respective.

Sectiunea activa a riglelor de cuplare

Riglele de cuplare pot fi considerate ca sectiuni active dreptunghiulare sau T in
functie de modul in care prin alactuire constructiva nu exista sau exista conlucrare intre
rigla de cuplare si planseul de la nivelul respectiv.

Determinarea eforturilor axiale de compresiune in peretii structurali din actiunea

incarcarilor verticale
Pentru aceasta se stabilesc in functie de tipul planseului zonele aferente fiecarui
perete izolat respectiv fiecarui montant al peretilor cuplati. Modalitatea de determinare a
suprafetei active este similara peretilor structurali din zidarie.
Astfel la plansee din beton armat monolit se considera descarcarea acestora pe
laturile de rezemare in functie de liniile de rupere orizontale dupa bisectoarea ungiului
respectiv la planseele cu descarcare pe o singura directie, la jumatatea deschiderii.
 Cu aceste incarcari se calculeaza efortul unitar de compresiune pe sectiunea
transversala si se adopta valoarea medie a acestor eforturi ca valoare din care se va
obtine ulterior forta axiala de compresiune in sectiune. Aceasta forta axiala trebuie plasata
in centrul de greutate a diagramei de incarcare care nu trebuie sa fie in mod obligatoriu in
aceeasi pozitie cu centrul de greutate a sectiunii transversale.
Fortele axiale se reduc in centrul de greutate a sectiunii transversale obtinand in
acea pozitie o forta si un moment incovoietor care se vor suprapune algebric peste
solicitarile prezente generate de incarcarile orizontale. Se considera ca fortele axiale ce
actioneaza excentric fata de centrul de greutate se centreaza de la un nivel la celalalt.
In situatia in care asupra peretelui actioneaza forte concentrate efectul acestor
incarcari se stabileste distribuind aceste forte in masa peretelui pe verticala folosind drepte
cu panta de 2/3 care pleaca de la extremitatile punctului de aplicare inspre marginile
peretelui.

In afara de sarcina verticala din planseu se ia in considerare si greutatea proprie a

peretelui si a montantilor. Intensitatea incarcarii luata in considerare se ia in conformitate
cu gruparea de incarcari din care face parte ipoteza de calcul respectiv.

Metode pentru determinarea eforturilor sectionale din actiunea incarcarilor in

domeniul elastic
Calculul eforturilor presupune:
stabilirea unui model care are la baza o anumita schema de calcul;
modelul matematic cu ajutorul caruia in functie de conditiile de margine, de
caracteristicile fizico mecanice si de incarcari se determina eforturile sectionale in
zonele interesate. Schematizarea unei structuri cu pereti structurali din beton armat
care se comporta ca o structura spatiala este un obiectiv complex. Aceasta in
primul rand datorita faptului ca peretii structurali sunt elemente bilaterale in starea
plana de sectiuni considerate, astfel elementele ce alcatuiesc structura impreuna cu
legaturile acestora de la nivelul fiecarui planseu genereaza un model complicat ce
nu poate fi abordat in calcul in mod corespunzator decat printr-o metoda numerica
(elemente finite). In practica curenta se proiectare insa s-a impus simplificarea
 modelului structural folosind ca element de baza bara. Astfel peretii structurali se
considera niste bare verticale legate la fiecare nivel intre ele prin intermediul
planseelor orizontale. Rezulta astfel un model simplu de tipul unui cadru spatial
alcatuit din bare verticale si orizontale. Acest model are o comportare ce poate fi
urmarita printr-un model matematic sau mai mult poate fi redus la un model
simplificat constituit din niste bare verticale orientate impreuna cu riglele de legatura
corespunzatoare pe directii principale ale structurii (transversal, longitudinal). Ca o
consecinta se poate accepta astfel un calcul decuplat pe cele doua directii ale
structurii.
Ipoteze simplificatoare
1. In calcule se tine seama de toate deformatiile produse de actiunea eforturilor
sectionale (M, N, T).
2. Deschiderile teoretice ale cadrului etajat care modeleaza peretii structurali se
considera intre axele elementelor comprimate.
3. Pentru riglele de cuplare sectiunea transversala se considera pe o deschidere de
calcul ce cuprinde lumina golului si doua zone de capat ca zone de influenta
considerate dupa cum urmeaza:

a0,35 hr
In calcul valorile rigiditatilor elementelor structurali nu se introduc cu caracteristicile
lor initiale avand in vedere ca este depasita limita elastica si apar fisuri care reduc din
sectiunea activa. In consecinta se reduce rigiditatea acelor elemente. Ca atare in calcule
se vor introduce niste rigiditati echivalente stabilite dupa cum urmeaza.
pentru peretii structurali izolati:
I e=0,6 I b
Ae =0,6 Ab
Aef =0,4 Abf
unde I b , A b , A bf - sunt valorile corespunzatoare ale sectiuni de beton nefisurat.
pentru pereti cuplati: I e=0,8 I Ae =0,9 Ab Aci=0,8 Abi

zona 1: I e=0,5 I b , Ae =0,5 Ab , Aef =0,2 Abf

zona 2: I e=0,8 I b , Ae = Ab , Aef =0,6 Abf
zona 3: I e=0,6 I b , Ae =0,6 Ab , Aef =0,4 Abf
Pentru riglele de cuplare sunt doua situatii:
in cazul armarii cu bare ortogonale: I e=0,4 I b , Aef =0,4 Abf
 in cazul armarii cu carcase diagonale: I e=0,6 I b , Aef =0,6 Abf
In toate situatiile modulul de elasticitate luat in considerare este modul de
elasticitate al betonului Eb (E=Eb).

Procedeul de calcul simplificat pentru determinarea eforturilor sectionale in

structurile alcatuite cu pereti structurali din beton armat
Procedeul se poate aplica la cladiri cu 12 14 niveluri cu structura ordonata si fara
disimetrii in structura. Aceasta presupune urmatoarele: caracteristicile geometrice si de
material sa fie identice pe toata inaltimea de nivel.
Incarcarile orizontale care actioneaza asupra cladirii sa aiba o distributie simpla, de
obicei triunghiulara.
Aceasta monotonie pe verticala ne permite sa folosim urmatoarea aproximatie
privind repartizarea incarcarilor orizontale intre peretii structurali. Astfel repartitia acestor
incarcari se va face presupunand egalitatea sagetilor orizontale la un singur nivel al
structurii. Aceasta corespunde presupunerii ca deformatiile peretilor indiferent de tipul lor
sunt afine. Aceasta afinitate este cel mai dest intalnita la un nivel situat in apropierea cotei
ce reprezinta 80% din inaltimea peretelui.

Impunand conditia egalitatii sagetilor se face repartizarea incarcarilor orizontale ce

actioneaza asupra constructiei. Incarcarea orizontala provenita din sarcina seismica se
evalueaza pentru intreaga structura si se aplica asupra acesteia in centrul maselor
structurii respective.
Prezenta diafragmelor orizontale (plansee) determina repartizarea acestor incarcari
la toti peretii structurali de pe directia actiunii incarcarii. Repartizarea se face proportional
cu rigiditatea fiecarui perete structural la deplasarea laterala. Rigiditatea unui perete
structural la deplasarea laterala se cuantifica ca forta laterala care produce o deplasare
unitara la un nivel caracteristic.

CM centrul maselor; CR centrul de rigiditate

t 1 x
S= S S r1=M t 1 1
1
Ip
x
S t2= 2 S S r2=M t 2 2
Ip
x
S t3= 3 S S r3=M t 3 3
Ip
x
S t4 = 4 S S r4 =M t 4 4
Ip
I p=moment de indertie polar
I p= j X j jy 2j
 S 1= S t1 S r1
S 2=S t2S 2r
S 3=S t3 S r3
S 4 =S t4S r4
Excentricitatea totala: e x =e 1xe 2x
e 2x=0.05B ; e x1= x CM x 0

x 0=
jyx j
jy
x CM - se obtine ca centrul de greutate a peretilor structurali al planseului de la
nivel si a incarcarii utile uniform distrbuite.
x
F jy=S jy M t jy j
jy Ip

Calculul sectiunilor peretilor structurali

Sectiunile peretilor structurali:
sectiuni orizontale ale montantilor;
seciuni inclinate ale montantilor;
sectiuni verticale ale riglelor de cuplare;
sectiuni inclinate ale riglelor de cuplare.
La proiectarea peretilor structurali de beton armat se va avea in vedere necesitatea
asigurarii unor conditii care sa confere acestor elemente o ductilitate corespunzatoare lor
pentru structura ca ansamblu sa permita dezvoltarea unui mecanism de disipare a
energiei.
Pentru aplicarea acestui principiu de calcul a structurilor principalele masuri care
trebuiesc asigurate sunt:
adoptarea unor valori ale eforturilor de dimensionare care sa asigure formarea unui
mecanism structural de plastifiere;
moderarea eforturilor axiale de comresiune in elementele verticale si in general
limitarea dezvoltarii zonelor comprimate ale sectiunilor;
evitarea fenomenelor de instabilitate;
asigurarea unor lungimi de ancorare si de suprapunere suficiente a armaturilor in
elementele structurale;
folosirea unor oteluri cu suficienta capacitate a deformatiei plastice;
prevederea unor procente de armare suficiente in zonele intinse si asigurarea unei
comportari caracteristice elementelor de beton armat.
Aceste masuri se aplica diferentiat zonelor elementelor structurale care se impart in
doua categorii:
zone plastic potentiale;
restul zonelor.
Zonele plastic potentiale sunt acele portiuni din elementele structurale in care se pot
forma articulatii plastice. Articulatiile plastice sunt succesiuni de sectiuni in care au loc
fenomene post elastice cum sunt curgerea armaturii, fisurarea, sau zdrobirea betonului
comprimat.
Zonele plastice la peretii structurali se pot crea in riglele de cuplare pe intreaga
deschidere a acestora respectiv la baza montantilor sau a peretilor structurali izolati.
Articulatia plastica se considera un numar intreg de niveluri, rotunjirea facandu-se in
functie de pozitia limitei superioare definita de inaltimea l p .
Lungimea zonei plastic potentiale pe inaltimea elementelor structurale este:
l p =0,4 h0,05 H
 Stabilirea valorilor eforturilor sectionale de dimensionare
Eforturile sectionale determinate din calculul domeniului elastic servesc doar ca
masuri orientative sau masuri de referinta pentru dimensionarea sectiunii. Aceasta
deoarece conform instructiunilor cuprinse in normativ intre valorile obtinute din calculul
elastic se pot face redistribuiri ale marimilor acestora in limita 30%. Aceste redistribuiri se
fac cu scopul obtinerii unui mecanism de disipare mai avantajos facandu-se fie intre
montantii acelorasi pereti structurali fie intre peretii structurali de pe aceeasi directie.
Redistribuirea acestor eforturi calculate in domeniul elastic se face si cu scopul prinderii
efectelor modurilor superioare de vibratie.
Redistribuirea se face astfel incat forta totala la baza structurii si momentul total de
rasturnare rezultata dupa redistribuirea eforturilor sa nu fie inferioara valorilor
corespunzatoare celor obtinute din calculul elastic propriu zis.
Pentru riglele de cuplare se accepta o redistribuire a eforturilor sectionale din calcul
la incarcari seismice pentru riglele de pe aceeasi verticala in limita de 20% fata de valorile
initiale si astfel incat suma valorilor eforturilor in rigle de pe aceasi verticala dupa
redistribuire sa nu fie inferioara valorii initiale ce rezulta din calcul ( M r 0,2 M rmax ).

Pentru montanati valorile de dimensionare ale momentelor incovoietoare se

determina cu relatia: M y =k HM sy , unde:
M y - momentul incovoietor intr-o sectiune situata la distanta y de la baza montantului;
- raportul dintre valoarea momentului de rasturnare asociat capacitatii de rezistenta a
peretelui si valoarea momentului de rasturnare corespunzator incarcarilor seismice de
calcul.
M
= cap , 0 - pentru perete izolat.
M0
Aceasta relatie este valabila in cazul peretilor izolati.

Scenariu de cedare a structurii:

 plastificarea riglelor de cuplare si transformarea structurii intr-o structura cu pereti
structurali izolati;
formarea articulatiei plastice la baza peretilor structurali.
=
M j , cap , 0 N jL j 4 unde:
M0
M j ,cap.0 - momente capabile la baza montantului;
N j - forta axiala din montantul j produs de fortele orizontale in situatia plastificarii riglelor
la extremitati;
L j - distanta de la axa montantului pana la punctul in care se face calculul momentelor
pentru peretele structural respectiv.

Valoarea de dimensionare a fortei taietoare la structurile la care forta seismica este

preluata de peretii structurali (exceptie structurile de tip dual = cadre, diafragme) se
stabileste pe baza relatiei:
1,5Q sy Q q =K QQ sy4 Q sy
unde: 1,2 K Q =10,03 n1,5
Q sy - forta taietoare obtinuta prin calcul;
K Q - coeficient de multiplicare in functie de numarul de niveluri n;
Q y - Q de la nivelul y se limiteaza la (1,5...4) din valoarea de calcul.
Pentru riglele de cuplare momentul incovoietor de incastrare este cel rezultat dupa
redistribuirea eforturilor pe inaltimea peretelui, iar forta taietoare de dimensionare este cea
asociata momentelor capabile de la capetele riglei de cuplare majorata cu 25%.
Momentele capabile de la extremitati sunt cele de la partea inferioara sau
superioara a sectiunilor de incastrare corespunzator sensului de actiune a incarcarii
calculate pe baza rezistentei de calcul a armaturii Ra tinand seama si de prezenta
armaturilor din zona activa a placii.
Forta taietoare astfel determinata este o forta taietoare asociata momentelor
incovoietoare capabile ale riglei de cuplare. Valorile fortelor axiale din peretii cuplati care
se iau in considerare la actiunea incarcarilor orizontale sunt cele rezultate din insumarea
fortelor taietoare asociate momentulor capabile ale riglelor de cuplare Qr.
Incarcarile verticale genereaza forte axiale in peretii izolati sau in montantii peretilor
structurali, forte care se insumeaza cu cele provenite din forte gravitationale, iar daca
sarcinile gravitationale nu se traseaza pe inaltimea peretelui determinand deplasarile
orizontale ale structurii se vor evalua separat momentele incovoietoare corespunzatoare si
se vor insuma cu cele din actiunea incarcarilor de actiune orizontala.
 Dimensionarea sectiunii din beton a peretilor structurali
Sectiunea de beton, adica grosimea peretelui, la capetele libere ale sectiunii
orizontale ale montantului se stabileste punand conditia:
x
= lim.
h
lim.=0,12 A , B , C , D , E
lim.=0,22 F
Daca aceste valori nu se respecta se modifica grosimea sectiunii sau se pun talpi.
In calculele de predimensionare in locul acestei conditii se pot utiliza relatiile
A
n 01,5 t 0,35 A , B ,C , D , E
Ai
A
n 01,5 t 0,3 F
Ai
N
n 0=
bhRc
N efort de calcul de compresiune in sectiunea considerata;
At aria talpii sectiunii transversale;
Ai aria inimii;
b grosimea sectiunii;
h inaltimea sectiunii;
Rc rezistenta de calcul la compresiunea betonului.
In cazul peretilor structurali la care lp depaseste inaltimea nivelului (lp > Hetaj), iar
sectiunea transversala nu este prevazuta la capatul comprimat cu talpi sau bulbi trebuie
facute verificari de pierdere a stabilitatii peretelui daca inaltimea zonei comprimate x
depaseste valorile 0,4h sau 5b.
In cazurile curente se considera ca este evitata pierderea stabilitatii daca in zonele
respective se indeplinesc conditiile:
H H
b etaj h p etaj
15 15

Calculul armaturilor longitudinale si transversale din peretii structurali

Peretii structurali izolati si peretii structurali cuplati se armeaza in functie de
solicitarile care actioneaza in sectiunile caracteristice si in stransa legatura cu tehnologia
de executie.
Dupa stabilirea dimensiunilor minime ale sectiunilor de beton urmeaza calculul
armaturilor necesare care vor fi dispuse in mod corelat cu toate solicitarile prezente in
pereti. Pozitia armaturilor rezulta si in mod intuitiv dupa studierea modurilor de cedare ale
peretilor structurali.
Pentru peretii izolati incarcati cu sarcini gravitationale si orizontale se pot intui 3
moduri de cedare:
 Calculul armaturilor longitudinale
sunt acele armaturi plasate la extremitatile sectiunii transversale in pozitie verticala
raspandite aproximativ 10% atat la un capat cat si la celalalt.
Ele rezulta dintr-un calcul la intindere excentrica care se face in conformitate cu
STAS 10107/0 90. Pentru obtinerea cantitatilor de armatura necesare se recomanda
aplicarea notiunilor generale de calcul prin utilizarea unui program de calcul. Un astfel de
program este programul DEFBAR; ARDIAF (armarea diafragmelor). In lipsa programelor
se accepta o modalitate de dimensionare pe baza unor abace. In conformitate cu aceasta
metodologie de dimensionare se stabilesc coeficientii mecanici ai sectiunii cu ajutorul
carora se determina aria de armatura necesara a fi amplasata in zona intinsa a sectiunii.
Relatia se stabileste pentru sectiuni simentrice respectiv sectiuni nesimetrice.
In zonele comprimate ale sectiunilor rezistenta este mai mare decat in zona inimii
datorita efectului de confinare (fretare).
Pentru a tine seama de efectele de ordinul 2 generate de solicitarea de
compresiune extentrica se introduce coeficientul de flambaj .
Pentru sectiuni simetrice:
H et
5 =1
bp
H
5 et 8 =0,9
bp
H et l
8 = f f
bp b
Lungimea de flambaj se apreciaza in felul urmator:

l f =H et l f =0.85 H et l f =0.95 H et

N
n=
bh Rc
M
m= 2
bh R c
Rc
Aa =bh
Ra
Coeficientul mecanic de armare se obtine din abacele respective, prin
interpolare, pentru perechea de valori n si m.
Pentru sectiuni nesimetrice:

In consecinta toate solicitarile trebuiesc raportate la centrul de greutate al sectiunii:

N 1=N N
N 2= N N
M 1=M Ne y
M 2=M Ne y
Aria de armatura rezultata transformata in sectiuni de bare se plaseaza la
extremitatile montantilor din acest 10%.

Calculul peretilor structurali la forta taietoare

La forta taietoare peretii structurali cedeaza dupa urmatoarele doua modalitati
prezentate si anume:
in sectiuni inclinate;
in sectiuni orizontale de la nivelul rostului orizontal.
 Calculul in sectiuni inclinate
Se face prin compararea fortei taietoare de calcul cu capacitatea de preluare a
fortei taietoare a peretelui pe baza unor relatii stabilite in doua situatii:
H
a) 1
h
QQ b0,8 Aa0Ra
unde: Qb - forta taietoare preluata de beton avand valorile
Q b=min[0,5 bhRt ; 0,3 bh 0 ] pentru zona A a peretelui ;
min 0,75 bhRt pentru zona B a peretelui .
0 - efort unitar de compresiune din sectiune
Aa0 - suma sectiunilor armaturilor orizontale intersectate de o fisura la 45 incluzand
armaturile din centuri si armatura continua din zona aferenta de placa a planseului daca
aceasta fisura traverseaza plansee.
H
b) Cazul peretilor scurti: 1
h
Sectiunile armaturilor orizontale si verticale care traverseaza fisura inclinata la 45
se determina cu relatia:
H hH
QQ b0,8 Ra [ Aa0 Aav ]
h H
Cantitatea de armatura Aa0 nu va fi mai mica decat cea corespunzatoare
suspendarii incarcarii orizontale aplicate la nivelul planseelor in zona comprimata pe o
schema de comportare de grinda cu zabrele cu diagonale comprimate la 45.
Armaturile din rostul orizontal
Dimensionarea armaturilor verticale de conectare din rosturi orizontale a peretilor se
prevad in STAS 10107/0. Ca armaturi active de conectare se considera armaturile din
inima peretilor si armaturile situate in talpa intinsa.
In cazul peretilor cuplati armatura de conectare rezulta din forta de lunecare
obtinuta insumand lungimea rosturilor corespunzatoare tuturor peretilor cuplati.
Relatia simplificata de verificare este:
Q0,2 N 0,8 AavRa

Calculul armaturilor din riglele de cuplare

Pentru dimensionarea riglelor de cuplare se pleaca de la observarea modalitatii de
cedare a acestora. Prin pozitia si rolul lor riglele de cuplare sunt solicitate la incovoiere si
la forte taietoare.
Pentru preluarea fortei taietoare avem nevoie de armatura transversala. Se face
calculul la momentul incovoietor cu rezultatul din calcul la actiuni seismice. Se verifica
aceste armaturi in campul deschiderii riglelor de cuplare dupa care se face dimensionarea
la forta taietoare.
Qa e
Aa , etrieri
n0,8 R a hr
hr inaltimea riglei de cuplare;
ae distanta dintre 2 etrieri consecutivi;
n nr de brate a etrierilor (n=2);
Q forta taietoare asociata momentelor incovoietoare capabile.
Sectiunea de beton a riglelor de cuplare armate cu bare ortogonale va respecta
conditia:
Q2bh r Rt
 A doua modalitate de armare a riglelor de cuplare este cu carcase inclinate. Aria
armaturii inclinate de pe fiecare diagonala se determina cu relatia:
Q
Aa =
2R a sin

Calculul planseelor ca saibe orizontale

Planseele trebuie sa asigure transmiterea incarcarilor orizontale la peretii structurali
mentinandu-si rigiditatea si stabilitatea de ansamblu indiferent de tehnologia prin care au
fost realizate.
La structurile cu pereti rari precum si la cele cu nucleu central si cadre perimetrale,
planseele trebuie verificate la solicitarile care le revin ca saibe orizontale.\
Etapele unei astfel de verificari sunt urmatoarele:
se determina reactiunile saibei asupra peretelui structural cu care se intersecteaza
prin diferenta valorilor fortelor taietoare de la nivelele consecutive adiacente
planseului;
 cu aceste forte considerate reactiuni se evalueaza incarcarea orizontala distribuita
astfel incat rezultanta incarcarii sa coincida ca valoare si pozitie cu rezultanta
reactiunilor;
Sistemul static format de incarcari distribuite si reactiuni se utilizeaza pentru
determinarea momentelor incovoietoare si a fortelor taietoare in planul saibei.

Armaturile din zona intinsa a sectiunii transversale se dimensioneaza in

conformitate cu relatii stabilite in STAS 10107/0 90 pentru sectiuni incovoiate. Aceste
armaturi se distribuie in zona intinsa a planseului incluzand si centura longitudinala
existenta.

Armarea peretilor structurali

Prevederi generale:
Armaturile care se prevad sunt de 2 categorii:
armaturi de rezistenta care rezulta din calculul de dimensionare;
armaturi constructive care nu rezulta din calcul dar care acopera o serie de solicitari
neevidentiate in calcul cum sunt: impiedicarea contractiei, variatii de temperatura,
redistribuirea in timp a solicitarilor datorita deformatiilor de curgere lenta.
Armaturile de rezistenta cuprind urmatoarele tipuri de armaturi:
armaturi longitudinale (verticale) pentru preluarea solicitarilor de incovoiere;
armaturi transversale (orizontale) pentru preluarea fortei taietoare;
armaturi longitudinale de conectare in lungul rosturilor de turnare;
armaturi de confinare a betonului in zona comprimata;
armaturi transversale pentru evitarea flambajului barelor verticale din zonele
comprimate.
Principial peretii structurali se armeaza cu 2 plase de armatura dispusa pe cele 2
fete ale peretelui. Aceste plase pot fi realizate din bare independente legate cu sarma sau
pot fi plase sudate. La aceste plase barele orizontale se dispun spre exteriorul peretelui,
cele doua plase fiind legate intre ele cu agrafe.
Capetele barelor se ancoreaza cel putin 40 pentru barele din PC sau lise cu
carlige si cel putin 60 la barele lise fara carlige (OB37).
 Barele verticale se ancoreaza in fundatii cel putin 50 daca sunt din otel profilat sau
lise cu carlige.
Pentru rigle de cuplare lungimea de ancorare a barelor solicitate la incovoiere este
de 50.
Agrafele de legatura intre plase sunt cel putin 4 buc/mp daca diametrul este <6 mm
sau cel putin 6 buc/mp daca diametrul este >6 mm.
Prevederi legate de armarea in camp
Armatura din campul peretelui structural este aceea prevazuta in zonele cuprinse
intre 2 intersectii consecutive de pereti sau intre 2 zone de capat ale peretilor.
Armarea se poate face cu plase legate sau plase sudate, poate fi de rezistenta sau
constructiva. Procentele de armare sunt urmatoarele:

Bare orizontale Bare verticale

Zona seismica OB37 PC52, PC60 OB37 PC52, PC60
A, B, C, D, E 0,30 0,25 0,35 0,3
F 0,25 0,2 0,25 0,2

Daca armarea se face cu plase sudate procentul minim este de 0,25%, minim
verticale 0,2%. Se utilizeaza plase sudate 3/20.
In cazul armarii din bare independente diametrul minim este de 8 mm pentru bare
orizontale si 10 mm ptr bare verticale.
Distanta maxima pe orizontala 35 mm si pe verticala 25 cm.
Armari locale ale elementelor verticale
In aceasta categorie intra armaturile zonelor de la capetele peretilor, armaturile de
confinare a zonelor comprimate, armaturile verticale de la intersectia cu plansee, armaturi
din jurul golurilor si armaturile de la intersectiile peretilor.
Armarea zonelor de la extremitatile peretilor structurali
 Armaturile prevazute in aceste zone rezulta dintr-un calcul la compresiune
excentrica. Procentele minime de armare ale barelor verticale sunt:

Procente de minime de armare pentru armaturi din

Zona seismica de calcul OB37 PC52, PC60
Zona A Zona B Zona A Zona B
A, B, C, D, E 0,7 % 0,5 % 0,6 % 0,5%
F 0,4% 0,4%
 Sectiunile se vor alcatui astfel incat armaturile longitudinale sa se gaseasca la
punctul de indoire al etrierilor perimetrali, al celor intermediari sau al agrafelor.
Diametrul minim al etrierilor: 6 mm si d/4 (diametrul minim al barelor verticale al
armaturii). Distantele maxime admise intre etrieri si agrafe sunt:
in zona A: - 150 mm in zona seismica de calcul F;
- 120 mm, dar nu mai mult de 10, pentru zonele seismice de calcul A..E
in zona B: - 200 mm, dar nu mai mult de 15.

Armaturi de confinare ale zonelor comprimate

Acestea se prevad atunci cand inaltimea zonei comprimate a sectiunilor depaseste
valoarea limita x>xlim.
Pe cel putin pe jumatate a sectiunii confinate se prevad armaturi sub forma de
etrieri. Cantitatea de armatura de confinare Aa0, in fiecare directie se calculeaza cu relatia:
R x
Aa0 =0,15 a 0c c 0,5
Ra h
in care:
ae distanta interax, pe verticala, intre seturile de etrieri de confinare;
c dimensiunea miezului de beton cuprins de etrierii de confinare masurata perpendicular
pe directia bratelor etrierilor.
In zonele in care procentul de armare longitudinala depaseste valoarea 2,4/Ra se
vor lua masuri suplimentare de a evita flambajul barelor in zona plastica potentiala.
Armatura de confinare Aa0 poate juca si acest rol. In aceste zone, barele verticale de
diametru d>14 mm se vor lega transversal prin etrieri si agrafe la distante de cel mult 6.

Armarea intersectiilor de pereti structurali

Intersectiile pot fi de capat sau de mijloc. Intersectia de capat se armeaza conform
detaliilor prezentate la armarea zonelor de capat. Intersectia intermediara se armeaza
dupa cum urmeaza:

Armarea in jurul golurilor

In cazul golurilor izolate de dimensiuni mari si al golurilor care nu se suprapun pe
verticala, armarile in jurul acestora se vor prevedea in corelare cu starea de eforturi
stabilita tinand seama in calcul de aceste goluri.
In jurul golurilor de dimensiuni mici in raport cu cele ale peretelui si care nu
influenteaza in mod semnificativ comportarea ansamblului acesteia, se va prevedea o
armare constructiva avand pe fiecare latura cel putin doua bare 10 mm si cel putin
sectiunea echivalenta armaturilor intrerupte pe portiunea de gol aferenta.
 Armarea intersectiei peretilor cu plansee
Pe grosimea planseului in perete se prevede o armare de centura, formata din cel
putin 4 bare. Sectiunea barelor continue din centuri va fi stabilita tinand seama de cerintele
de rezistenta rezultate din solicitarile de diafragma orizontala. Se va utiliza otel PC52,
PC60 sau OB37. Diametrul minim al armaturilor este de 12 mm.

Prevederi constructive
Clasa minima a betonului utilizat in peretii structurali va fi Bc 15 (C12/15).
La cladirile cu inaltimi mari (orientativ cu mai mult de 10 niveluri) se recomanda
utilizarea unor betoane de clasa superioara Bc 30...Bc 40, in special la nivelurile inferioare.
Pentru armarea peretilor structurali se utilizeaza:
bare din otel beton (PC60, PC52, OB37);
Sarma trasa mata (STNB) sau sarma profilata sub forma de plase sudate.
Plasele sudate din STNB pot fi folosite, de regula, numai la armaturile constructive.
Grosimea minima a inimilor si talpilor peretilor structurali va indeplini conditiile:
H
b150 mm si b e
20
Se recomanda ca la cladirile situate in zonele seismice de calcul A...D cu pereti
structurali rari sau/si cu mai mult de 6 niveluri, peretii sa fie prevazuti la extremitati cu bulbi
sau talpi.
La dimensionarea sectiunii bulbilor se vor respecta si conditiile:
h p250 mm si b p2b
Se considera talpi, lamelele transversale cu grosimea minima de 150 mm si
He
lungimea de cel putin .
4
Grinzile de cuplare la pereti cu goluri de usi vor avea, de regula, aceeasi greosime
cu restul peretelui. In cazurile in care, din calcul, aceasta grosime rezulta insuficienta,
grinzile se vor ingrosa cu conditia ingrosarii si a peretelui pe o lungime suficienta pentru a
asigura ancorarea armaturilor longitudinale din grinda.
 In cazul in care se adopta armarea grinzilor de cuplare cu carcase inclinate de
armatura grosimea acestora va fi cel puti 250 mm.
Se va evita amplasarea golurilor pentru usi sau ferestre in apropierea capetelor
libere ale peretilor structurali. Se recomanda ca distanta de la extremitatea peretelui
structural pana la marginea primului gol sa fie mai mare de 1200 mm. In cazurile cand
aceasta conditie nu poate fi respectata, montantul de capat va fi prevazut cu bulb la
marginea golului.
La peretii avand goluri decalate pe verticala se recomanda ca plinul dintre golurile la
doua niveluri succesive sa fie de minimum 600 mm lungime.
Se admite inglobarea in pereti structurali a tuburilor verticale de instalatii electrice,
respectand conditia ca in grosimea peretelui sa nu se afle mai mult de un tub, iar distanta
minima intre doua tuburi, in lungul peretelui sa fie 200 mm. Tuburile vor avea diametrul de
maximum 1/8 din grosimea peretelui si se vor poza intre cele doua plase de armare
curenta.