Sunteți pe pagina 1din 1

Domeniul public in sens restrans semnifica numai bunurile care sunt obiect al dreptului de

proprietate al statului si al unitatilor administrativ teritoriale. Exista o scara a domenialitatii


mai exact bunurile sunt supuse unor reguli de protectie graduala determinate de nevoia si
importanta pentru colectivitate.

Scopul domenialitatii publice consta in a asigura securitatea bunurilor care constituie


dependintele domeniului public si in primul rand indisponibilitatea lor.

Prin ciclul inalienabilitatii prezinta un caracter relativ deoarece guvernantii pot sa decida
trecerea unui bun din domeniul public si includerea lui in domeniul privat.

Potrivit art. 136 alin. 4 din Constituie bunurile proprietate publica sunt alienabile. In
conditiile legii organice ele pot fi date in administrarea regiilor autonome sau institutiilor
publice ori pot fi concesionate ori inchiriate de asemenea ele pot fi date in folosinta gratuita
institutiilor de utilitate publica.

Ca o consecinta a inalienabilitatii dreptul la proprietate asupra bunurilor apartinand


domeniului public este imprescriptibil adica este exclusa posibilitatea dobandirii acestora pe
calea uzucapiunii sau pe calea posesiei de buna credinta.

Ca o consecinta a caracterului inalienabil al bunurilor ce apartin domeniului public este


insesizabilitatea care se opune urmaririlor silite.

Inalienabilitatea, imprescripibilitatea si insesizabilitatea reprezinta trasaturi generale si


comune pentru toate bunurile proprietate publica.