Etapele elaborarii tehnologiilor de biosinteza a

enzimelor
Etapele elaborarii tehnologiilor de biosinteza a enzimelor
Elaborarea i industrializarea tehnologiilor de biosinteza a enzimelor se realizeaza
parcurgand o serie de faze necesare constand in:
cercetari la nivel de laborator,
staie pilot,
staie industriala experimentala,
unitate experimentala de producie.
Faza de laborator. Procesul de baza din tehnologia de biosinteza a enzimelor este
proces microbiologic, cercetarile incep prin izolarea din diferitele habitate de diferite
microorganisme cunoscute sau presupuse a elabora enzimele dorite. Tehnicile de izolare i
purificare a culturilor de microorganisme cele mai frecvent utilizate sunt tehnica diluiilor i
tehnica granulelor de sol.
Deseori sunt create condiii selective de cultura a microorganismelor pe medii solide
sau lichide coninand anumite principii cu ajutorul carora se pot evidenia unele caracteristici
fiziologice.
Dupa etapa de izolare i realizare a culturilor pure prin tehnici directe de
micromanipulare sau indirecte, se trece la trierea tulpinilor luate in lucru dupa criterii
calitative i cantitative conform scopului urmarit.
Drept teste calitative pentru izolarea tulpinilor celor mai productive pentru amilaza
se utilizeaza metoda amiloplastica.
Pentru izolarea produilor de proteaze se utilizeaza metoda Frazier.
Principiul acestor teste calitative consta in cultivarea microorganismelor in placi Petri
pe medii solidificate cu agar-agar coninand substraturile naturale ale enzimelor dorite. Dupa
dezvoltarea coloniilor izolate, enzimele difuzeaza in gelul de agar-agar atacand substratul
inclus in mediu.
Interpretarea rezultatelor se face dupa adaugarea unui reactiv specific substratului
(amidon, lugol-cazeina, reactiv TCA sau Frazier), prin apariia unei zone de hidroliza in jurul
coloniei.
Cu cat aceasta zona este mai intinsa, cu atat microorganismul respectiv este mai bun
producator.
Faza de staie pilot. n aceasta faza tehnologia elaborata la nivel de laborator este
verificata i optimizata in instalaii de biosinteza avand capacitai mai mari. Biosinteza
enzimelor se desfaoara in reactoare biologice in culturi de suprafaa sau submerse in funcie
de fiziologia producatorului urmarind economicitatea procesului.
n aceasta faza se aleg modalitaile cele mai potrivite pentru prelucrarea mediului de
cultura i prepararea/obinerea preparatelor enzimatice.
Cercetarile sunt continuate in instalaii industriale experimentale pentru a se putea
studia comportarea microorganismelor precum i stabilirea bilanurilor de materiale i
energetice.
n aceasta faza se stabilesc i preurile de cost orientativ ale produsului.
Pe baza rezultatelor obinute, staiile pilot i instalaiile industriale experimentale se
elaboreaza tehnologia industriala de producie i proiectul pentru construcia unitaii
industriale.
 Utilaje i biotehnologii pentru obinerea produselor de biosinteza
utilizate in industria alimentara
Bioreactoarele reprezinta reactoare chimice elaborate pentru realizarea operaiilor
specifice necesare in vederea dezvoltarii culturilor de microorganisme i a sintetizarii de catre
acestea a enzimelor.
n consecina trebuie sa fie dotate cu aparatura de reglare, masura i control care este
destinata pentru:
stabilirea compoziiei a concentraiei mediului de cultura;
cunoaterea temperaturii, presiunii, pH-ului;
cunoaterea oxigenului dizolvat, a parametrilor reologici ai mediului, precum i a
utilitailor consumate.
O caracteristica eseniala a funcionarii bioreactoarelor consta in necesitatea asigurarii
unei asepsii riguroase pe tot parcursul funcionarii, precum i de aer steril.
Clasificarea bioreactoarelor. Bioreactoarele se pot clasifica in funcie de modul de
lucru, principiul de realizare a biosintezei, starea fizica a mediului de cultura i prin modul de
asigurare a aerarii.
Dupa modul de funcionare se disting:
bioreactoare continue;
bioreactoare discontinue.
Primele pot fi de tip deschis sau inchis, echipate pentru strat omogen sau eterogen.
Bioreactoarele continue prezinta avantajele reducerii volumului, concentraiei i a
duratei procesului, a utilizarii eficiente a mediului de cultura cu creterea randamentului de
sinteza i a posibilitaii automatizarii uoare a procesului.
De asemenea se evita timpii mori pentru umplere, golire, curaire, sterilizare i racire.
n multe cazuri insa aplicarea este greoaie sau imposibila din cauza condiiilor diferite
de regim solicitate de catre microorganisme in decursul diverselor faze ale procesului de
inmulire, a adaptarii greoaie a culturilor, cat i degenerarii acestora.
Bioreactoarele cu funcionare discontinua difera sub aspectul modului constructiv i
al dotarii cu armaturi i echipamente, cat i a starii fizice a mediului de cultura.
Exista bioreactoare:
verticale i orizontale;
staionare sau rotative;
echipate cu dispozitive pentru sterilizarea mediului de cultura in exterior sau in
corpul agregatului.
Sterilizarea mediului de cultura in exterior implica dotarea suplimentara cu coloane de
barbotare sau injectoare de abur, meninatoare la cald i racitoare rapide, procesul putand fi
realizat i cu schimbatoare de caldura cu placi. Acestea prezinta avantajul degrevarii
bioreactorului de operaiuni secundare de pregatire a mediului, marirea productivitaii,
reducerea oscilaiilor mari de consum de abur i evitarea degradarii mediului.
Pentru combaterea eficienta a spumarii se construiesc bioreactoare cu spargatoare
mecanice, cuplate sau nu de agitator cu distrugerea spumei in afara recipientului cu injecie de
antispumani, marirea presiunii i alte mijloace.
La starea fizica a mediului bioreactoarele sunt echipate deosebit pentru folosirea de
medii lichide, semisolide sau solide.
n cazul culturilor de suprafaa microorganismele se dezvolta de preferina in medii
lichide, pe tavi aerate, grosimea stratului de microorganisme este de pana la 2 cm, iar a celui
de mediu de pana la 20 cm.
Tavile pot fi dispuse pe rastele sau carucioare ce se deplaseaza in tunele ventilate cu
aer steril.
 n astfel de condiii se obine acid citric cu culturi de Aspergilus Niger sau cheag
microbian, iar in cazul culturilor solide microorganismele se dezvolta atat pe suprafaa, cat i
in interiorul mediului de cultura. Acesta este de obicei granulat, coninand tra de gru sau
orez.
Culturile semisolide se realizeaza in agregate cu tambur i se folosesc medii care nu
prezinta tendine de aglomerare.
Sisteme de biosinteza a enzimelor
Biotransformarile cuprinzand procese de biosinteza sau biodegradare pot avea loc in
condiii oxibiotice, anoxibiotice sau fermentative. n mod impropriu termenul generic de
fermentaie este folosit in practica i pentru unele procese bazate pe cultivarea
microorganismelor in condiii de aerobioza riguroasa.
Se considera ca termenul de fermentaie trebuie limitat la acele reacii producatoare de
energie in care substanele organice acioneaza atat ca donor, cat i ca acceptor de electroni.
Prin aceasta delimitare fermentaiile sunt absorbite pe de o parte de respiraia anaeroba a
microorganismelor, iar pe de alta parte de respiraia aeroba in care ultimul acceptor de
electroni este reprezentat de oxigenul molecular.
Din aceste motive este mai corect ca i aparatele in care se realizeaza dezvoltarea
microorganismelor sa fie denumite reactoare biologice sau bioreactoare. Procesele
biotehnologice se pot clasifica dupa:
felul culturii (suprafaa sau submers);
tipul de operare i reactor;
modul de transformare al componentelor nutritive ale mediului de cultura.
n ceea ce privete conducerea procesului de obinere a enzimelor se deosebesc:
1. Procedeul de biosinteza in culturi de suprafaa, semisolide i solide.
2. Procedeul de culturi submerse.
n cazul culturilor de suprafaa microorganismele se dezvolta pe suprafaa unui suport
lichid sau solid, iar in cazul culturilor solide microorganismul se dezvolta atat pe suprafaa,
cat i in interiorul mediului de cultura.
Culturile semisolide se realizeaza in tamburi rotativi pe medii semisolide care nu
se aglomereaza. Tamburul de forma cilindrica aezat orizontal se rotete in jurul axului, iar in
interior este prevazut cu palete care antreneaza mediul in timpul invartirii asigurand o buna
aerisire. Aerul sterilizat necesar aerarii mediului se introduce prin ax.
Aparatul poate fi sterilizat cu aburi i lucreaza sub presiune de aer.
Procedeele de suprafaa necesita instalaii numeroase, sunt costisitoare, greu
manipulabile i greu sterilizabile.
Procedeele submerse necesita instalaii care permit amestecarea perfecta a
componentelor solide, lichide i gazoase, alimentare adevarata cu aer, fiind echipate cu
aparatura de masura i control.
Acest procedeu ofera o serie de avantaje faa de cultura in suprafaa printre care:
randamentul ridicat in produs,
se preteaza automatizarii,
economie de spaiu i fora de munca.
Industrial cultura submersa a microorganismelor se poate organiza prin procese
discontinue sau continue, acestea din urma conducand la utilizarea de aparate mai mici in care
se pot obine parametrii optimi de biosinteza cu investiii mai mici i economie de timp.

Bioreactoare pentru procedeul culturilor de suprafaa pentru astfel de culturi se

preteaza in special urmatoarele tipuri de bioreactoare:
Boidin Effront conceput pentru sinteza -amilazei, dei de inalime mica, acesta
este echipat cu sisteme eficiente de aerare, termostatare i sterilizare;
 Drews destinat pentru producerea de amilaza fungica, cheag microbian i celulaza,
este echipat cu dispozitive suplimentare de climatizare i transport i permite
realizarea unor grosimi mai mari pentru mediul de cultura;
Microgerm de tip universal i capacitate mica a fost elaborat de Institutul de
Chimie Alimentara Bucureti i poate fi utilizat pentru biosinteza tuturor
preparatelor enzimatice destinate produselor alimentare.
Procedeul Boidin i Effront reprezinta o veche realizare. nca din 1916, ei au
realizat biosinteza -amilazei in culturi de suprafaa pe medii lichide intr-o instalaie
construita in Frana.
Mediul natural dupa sterilizare i inoculare cu o cultura pura de Bacillus Subtilis era
introdus in tavile instalaiei formata dintr-un tanc cilindric de oel aezat vertical. Instalaia
este prevazuta cu sisteme de aerare, termostatare, sterilizare, procedeul cu camere de
biosinteza este utilizat i la fabricarea acidului citric pe mediul din melasa.
Procedeul Drews utilizeaza medii de cultura solide ca tarae de grau sau de orez
umectate in raport de 1:1 cu apa potabila. Mediul se sterilizeaza cu vapori direci, iar dupa
racire se inoculeaza cu o suspensie de spori i este repartizat in tavi de inox cu fund de sita in
straturi groase de 2-3 cm.
Tavile coninand materialul insamanat se introduc in camere climatizate, camerele de
incubare termostatandu-se la temperatura dorita introducandu-se in acelai timp aer umidificat
pentru meninerea higroscopicitaii necesare.
n timpul dezvoltarii microorganismului ca urmare a proceselor intens exoterme
mediul de cultura are tendina de a se supraincalzi, ceea ce ar crea pericolul inactivarii
enzimelor.
Excesul de caldura este indepartat prin insuflare de aer sterilizat in camerele
climatizate.
Dupa dezvoltarea microorganismului i biosinteza enzimei, mediul de cultura este
utilizat ca atare sau este supus extraciei i prelucrarii ulterioare pentru obinerea unor
preparate enzimatice purificate.
Acest procedeu este intrebuinat pentru fabricarea amilazei fungice, cheagului
microbian, celulazelor.
Bioreactorul Frigs consta dintr-un turn umplut cu achii de lemn sau piatra ponce,
pe acest material microorganismele formeaza o bioderma, iar sub sustratul supus
biotransformarii este agitat de sus in jos.

Bioreactoare pentru procedeul culturilor submerse

Din punct de vedere constructiv cele doua tipuri de bioreactoare difera sub aspectul
modului de realizare a etaneitaii, cat i cel de aerare a mediului.
Pentru produsele alimentare se folosesc bioreactoare echipate cu dispozitive destinate
procedeelor aerobe astfel incat in cele ce urmeaza se vor prezenta numai aceste tipuri de
agregate:
bioreactoarele cu agitare folosesc energia fazei gazoase pentru agitarea
mediului; in ceea ce privete modul de introducere a gazului de amestecare a
mediului de cultura se disting:
bioreactoare prin barbotare;
prin injecie: daca injecia are loc cu aer ele poarta denumirea de airlift,
altfel numindu-se gazlift.
Amestecarea are loc in flux continuu sau pulsatoriu. Pentru distibuia fina a
aerului i a gazului, bioreactoarele pot fi prevazute cu talere, umpluturi sub forma de
bile sau inele.
 bioreactoare ce utilizeaza energia fazei lichide pentru amestecare i dispersia
gazului in spea a aerului acestea sunt prevazute cu agitatoare autoaspirante sau
cu pompe de recirculare, uneori recircularea i distribuirea fina a aerului se
efectueaza prin intermediul unor efectoare care sunt dispozitive care asigura i
omogenizarea buna in condiiile inglobarii unei cantitai mari de oxigen in masa
mediului de cultura.
n ultimul caz bioreactoarele pot funciona cu jet scufundat sau inecat. Exista i
distribuitoare de aer de tip rotativ in forma de elice de avion cu deschideri pe una din
laturi prin care se sufla aer.
Ele sunt prevazute cu mai multe palete dispuse radial. Sistemele de
autoaspiraie i de turbionare pe principiul elicei de avion pot realiza transferuri de
oxigen de pana la 12g/l mediu i ora la un consum de energie de 0.45 kWh/kg oxigen
transferat.
Randamentul de solubilitate a oxigenului admis cu aerul este de pana la 50%.
bioreactoare cu dispozitive mecanice de amestecare de tipul agitatoarelor sunt
prevazute cu palete sau turbina. Alegerea depinde in mare masura de insuirile
reologice ale mediului de cultura. Ele urmaresc transportul eficient al oxigenului i
al substanelor nutritive din mediu la microorganismele cu consum minim de
energie in condiiile realizarii unei dispersii fine i a omogenizarii avansate.
Spre deosebire de bioreactoarele precedente care pot realiza performane
energetice mai bune acestea permit menajarea microorganismelor protejandu-le de
solicitarile mecanice ce apar la ejecie i la dispersia sub vid.
Indiferent de tipul constructiv sub agitator se gasete o zona libera in care se
introduce distribuitorul de aer. Acesta poate fi alcatuit din simple tuburi inelare
perforate sau talere cu clopot.
Puterea absorbita variaza intre 0.1-1.4kW/m de mediu. Ea este puternic
influenata de turaia agitatorului i mai puin de natura microorganismului, cat i de
dimensiunile constructive ale bioreactorului.
La proiectarea de generaii noi de bioreactoare se ine cont de destinaia acestora, cat i
de capacitatea de producie avuta in vedere. Astfel se observa apariia de bioreactoare
universale construite cu piese standardizate modulate la preuri reduse alaturi de agregate
unicate specializate pentru anumite tehnologii realizate cu preturi mult mai mari.
Sub aspectul capacitaii, tendina se indreapta spre bioreactoare de mare volum la care
consumurile specifice de utilitai sunt mult mai mici decat la cele cu productivitate redusa.
n cadrul ICA Bucureti s-au elaborat bioreactoarele din seria biofor, caracterizate prin
posibilitatea schimbarii capacitaii recipientului, a tipului de agitator i a variaiei turaiei
acestuia, in felul acesta, cu aceeai instalaie se poate proceda la obinerea preparatelor
enzimatice in trepte prin culturi submerse i cu posibilitatea realizarii de inocule pentru toate
tipurile de bioreactoare de mare capacitate.
Dupa tipul respirator al microorganismelor utilizate in procesele biotehnologice,
reactoarele biologice se impart in:
bioreactoare pentru procedeul submers anaerob;
bioreactoare pentru procedeul submers aerob.
Bioreactoare pentru procedeul submers anaerob se utilizeaza in general tancuri
simple gazate cu N sau CO , pentru a impiedica patrunderea oxigenului in mediu ele sunt
prevazute cu sisteme de amestecare i termostatare.
Fermentatoarele sunt recipieni rezisteni la presiune cu posibilitai de inchidere
etana. Ele sunt prevazute cu dispozitive de reglare a presiunii CO care ia natere in proces.
 Bioreactoare pentru procedeul submers aerob sunt asemanatoare cu cele pentru
procesele anaerobe, dar sunt prevazute intotdeauna cu dispozitive de aerare. Se construiesc
incepand de la volume de 0.5l pana la 200 m .
Sunt sterilizabile, iar in procesul de biosinteza se lucreaza cu o uoara suprapresiune
pentru meninerea condiiilor de asepsie.
Amestecul componentelor de reacie solide, lichide, gazoase se realizeaza prin agitare
utilizand diferite sisteme de construcie.
a) Bioreactoare cu vibromixer sunt utilizate pentru cultura submersa a
microorganismelor ale caror celule sunt foarte sensibile la amestecarea cu turbina.
b) Bioreactor pentru culturi in strat subire unde microorganismele sunt cultivate
pe valuri in straturi subiri formand o bioderma. Valul este imersat in soluia nutritiva in care
se rotete asigurand o buna aerare.
c) Bioreactorul coloana cu bule este format dintr-o coloana prevazuta la partea
inferioara cu o sita prin care se injecteaza aer.
Se pot utiliza i unele materiale de umplutura. Aceste bioreactoare sunt adecvate in
special pentru procesele biotehnologice in care substratul are o densitate mare sau este vascos.
d) Bioreactorul airlift este format dintr-un cilindru exterior prevazut la interior cu
un alt cilindru cu perei subiri avand rolul de corp de conducere a curentului.
Aerul este introdus pe la partea inferioara strabatand spaiul interior al corpului de
conducere.
e) Bioreactorul standard este utilizat indeosebi bioreactorul universal care este
echipat cu agitatoare turbina cu palete plane. La aceste aparate puterea necesara agitarii
depinde foarte mult de tipul microorganismului.
f) Bioreactorul cu jet inecat consta in principal dintr-un recipient cilindric i un
sistem de pompare. Pompa este de construcie speciala, asigurand transportul i amestecarea
fazelor de lucru in 3 zone ale mediului.
Sistemul este lipsit de orice formare de spuma facand inutil adaosul de substane
antispumante. Acest bioreactor se caracterizeaza printr-un transfer de masa eficient,
productivitate ridicata i cheltuieli de investiie i exploatare reduse.
Execuia este simpla deoarece nu sunt necesare echipamente ca compresoare,
dispersatoare de spuma, sisteme de racire.
Dupa tipul de operare se deosebesc sisteme omogene i heterogene.
Primele au compoziie uniforma, celelalte au gradiente de celule sau substrate.
Sistemele heterogene pot fi monofazice sau multifazice.
n sistemul heterogen microorganismele din diferite zone ale sistemului sunt expuse la
diferite condiii de mediu, vor avea diferite cicluri de viaa i vor fi in diferite stari fiziologice.
Chiar la o operare continua in stare staionara microorganismele care trec printr-un
sistem heterogen se comporta ceva asemanator ciclului de dezvoltare din cultura discontinua.
De asemenea trebuie facuta deosebirea dintre sistemele inchise i deschise. Sistemele
inchise sunt acelea in care celulele microbiene sunt reinute in totalitate in sistem fie printr-o
membrana semipermeabila prin aderena sau prin recirculare continua.
Sistemele deschise sunt acelea in care celulele trec continuu in efuent.
n toate sistemele inchise componentele nutritive intra in sistem sau il parasesc fara ca
celulele sa-l paraseasca. Astfel numarul de celule din sistem va continua sa sporeasca pana
cand un factor (altul decat lipsa de componente nutritive), ex: lipsa de oxigen determina
oprirea dezvoltarii.
Majoritatea celulelor fiind sortite morii. Sistemele inchise nu pot atinge o stare
staionara. n sistemele deschise celulele parasesc continuu sistemul cu aceeai rata cu care se
formeaza celulele noi putandu-se atinge starea staionara.
 Pe baza tipurilor de operare sistemele de cultura continua se subdivid in doua grupe
principale deschise i inchise. La randul lor acestea pot fi omogene, heterogene sau mixte cu
un singur stadiu sau mai multe stadii.
Dupa modul de transformare al componentelor nutritive, componentele proceselor de
biosinteza se clasifica in:
a) procese simple in care componentele nutritive (substratul) se transforma in produse
de reacie fara acumulare de intermediar in mediu (exemplu: dezvoltarea drojdiilor
prin metabolizarea hidrailor de carbon simpli);
b) procese simultane componentele nutritive (substratul) se transforma in diferite
proporii in produsele de reacie fara acumulare de intermediari in mediu. Vitezele
relative de acumulare ale produselor de reacie depind de concentraia componentelor
nutritive;
c) procese consecutive componentele nutritive (substratul) se transforma in
intermediar inainte de transformarea in produse de reacie (ex: oxidarea glucozei la
acid catogluconic cu acetobacter sub oxidani, glucoza se transforma in totalitate in
acid gluconic care se oxideaza ulterior), componentele nutritive se transforma in
produse de reacie intr-o secvena determinata (ex: mediul de biosinteza conine
hexoze i pentoze).
E. coli utilizeaza hexozele in totalitate i ulterior pentozele. Majoritatea
proceselor de biosinteza sunt insa mult mai complicate printre altele i datorita
complexitaii mediilor utilizate.
O clasificare mai generala este cea elaborata de Gaden:
a) procese de biosinteza in care formarea produselor depinde direct de utilizarea
substratului (ex: biosinteza alcoolului etilic);
b) procese de biosinteza in care formarea produselor depinde indirect de utilizarea
substratului (ex: biosinteza acidului citric);
c) procese de biosinteza in care formarea produselor este aparent independenta de
utilizarea substratului (ex: biosinteza penicilinei).
Implicaiile ingineriei genetice in biotehnologia de obinere a preparatelor
enzimatice microbiene
Ingineria genetica a patruns in biotehnologie soluionand probleme dificile legate de
producerea de antibiotice, acizi organici, aminoacizi carburani, produse chimico-
farmaceutice i alimentare.
Extinderea biotehnologiei in industrie a fost favorizata de costurile reduse ale
majoritaii materiei prime provenite din produse secundare de origine vegetala cu utilizari
minore (tarae, paie, roturi), la aceasta se adauga capacitatea culturilor de microorganisme de
multiplicare in ritm rapid i cu o eficiena ridicata de biocataliza a enzimelor.
n consecina preparatele enzimatice microbiene se produc la costuri mult mai mici
decat cele de proveniena vegetala sau animala.

Procedee de ameliorare a bioproducatorilor microbieni

Bioproducatorii microbieni pot fi ameliorai prin mutageneza, heterocarioza,

transformari genetice, fuziuni de protoplati.
Mutageneza consta din izolarea de microorganisme cu insuiri dorite i multiplicarea
lor in vederea obinerii de bioproducatori ameliorai. Aceasta se efectueaza fie prin selecia de
mutante avantajoase care apar spontan intr-o populaie microbiana sau prin suprimarea
mecanismelor de reglare inducand mutaii cu ajutorul unor tratamente fizice sau chimice.
Heterocarioza reprezinta un fenomen parasexual de ameliorare a unor bioproducatori
microbieni (miceliul unor fungi filamentoi putand conine doua tipuri de nuclee care nu
fuzioneaza, fiecare provenind de la un parinte). Pe aceasta cale s-au obinut Penicilum
Crisogenum care produc cantitai mari de penicilina.
Transformarea genetica consta in transferul unei cantitai limitate de ADN liber extras
prin metode adecvate dintr-o celula donatoare i transmis intr-o alta celula receptoare. Pe
aceasta cale s-a reuit creterea produciei de -amilaza prin sinteza extracelulara la culturi de
Bacilus subtilis cu transfer de gene.
Prin fuziuni de protoplati sau utilizand celule intacte apare posibila transferarea de
gene (tehnici aplicate pentru drojdii i fungi filamentoi) astfel prin aceasta fuziune la drojdii
s-a reuit asimilarea de dextrine de catre acestea. n acest scop s-a extras i s-a purificat ADN
din Sacharomices Diastaticus care a fost inoculat cu receptori de Sacharomices Uvarum i
Sacharomices Cerevizae.

Cinetica procesului de biosinteza

Creterea i multiplicarea microorganismelor
Procesul de cretere este rezultatul sintezei specifice echilibrate pornind de la
substanele nutritive din mediu a unor compui noi care sunt apoi asamblai pentru a forma
copii fidele ale constituenilor celulari.
Creterea bacteriilor se realizeaza prin depunerea uni- sau tridimensionala de substana
noua ceea ce determina marirea celulei bacteriene in sensul uneia dintre dimensiunile ei sau in
sensul tuturor celor trei dimensiuni.
Marirea volumului celular se face la bacterii nu numai prin sinteza de substana
organica ci i prin oprirea consecutiva accentuata a coninuturilor de apa.
Se admite astazi ca activitatea normala a microorganismelor este condiionata de
existena unui anumit raport intre volumul celulei care consuma i suprafaa ei prin care se
face absorbia substanelor nutritive i eliminarea cataboliilor.
n cursul creterii celulei raportul suprafaa/volum se modifica datorita faptului ca in
timp ce suprafaa crete cu o raie patratica volumul ei se marete dupa o raie cubica ceea ce
determina o diminuare relativa a suprafeei celulei.
Pe masura ce dimensiunile celulei se maresc echilibrul ei se acumuleaza intru-cat
circulaia substanei prin difuziune in ambele sensuri spre interior i spre exterior devine mai
dificila. Datorita acestor fenomene atunci cand disproporia dintre suprafaa i volum atinge
un anumit punct critic raportul lor adecvat se stabilete prin diviziunea celulei ajunsa la limita
ei de cretere.
Studiul creterii i multiplicarii microorganismelor producatoare are o importana
deosebita pentru reuita i eficiena tehnologiilor industriale. Spre deosebire de organismele
pluricelulare la care multiplicarea celulelor duce la marirea taliei individului la toate celelalte
organisme unicelulare ea are ca rezultat creterea numarului de indivizi.
Multiplicarea celulelor bacteriene se realizeaza pe doua cai dintre care una este
diviziunea simpla, directa sau binara, iar cealalta inmugurirea sau ramificarea este
caracteristica unui numar relativ mic de specii bacteriene. Viteza de multiplicare a bacteriilor
este excepional de mare, durata unei generaii, adica intervalul de timp dintre doua diviziuni
succesive este tipica pentru fiecare specie, dar poate varia la aceeai specie in funcie de
condiiile de mediu, fiind in general cuprinsa in limitele a 20-30 minute.
Numeroi cercetatori apreciaza capacitatea de cretere i multiplicare a bacteriilor prin
timpul de generaie definit ca intervalul de timp necesar pentru dublarea masei celulare.
Actinomicetele sunt bacterii gram pozitive tranzitoriu sau constant filamentoase i
ramificate, se multiplica prin diviziune directa, iar speciile sporogene formeaza 4 tipuri de
spori:
oidiospori;
 conidi;
sporangiospori;
clamidospori.
Levurile sau drojdiile incadrate in filumul eumicetes (fungi adevarai) se prezinta in
mod obinuit i dominant in forma unicelulara i au o organizare interna de tip eucariot. Se
inmulesc asexuat prin inmugurire i ocazional prin diviziune simpla.
Mucegaiurile sunt fungii filamentoi cu structura celulara de tip eucariot, se
reproduc prin spori asexuai (zoospori, sporangiospori, conidiospori, clamidospori, oidiospori)
i spori sexuai (ascospori, bazidiospori i zigospori).
03.12.2012
Dinamica multiplicarii populaiilor bacteriene
n condiii experimentale dinamica multiplicarii populaiilor bacteriene evolueaza intr-
o serie de faze succesive.
1 Faza de latena/ lag este cuprinsa intre momentul introducerii germenului in
mediul de cultura (inoculare) i momentul in care celulele acestuia incep sa se multiplice.
n cursul acestei faze numarul bacteriilor din inoculum ramane neschimbat, cultura nu
este vizibila macroscopic i aceasta faza dureaza in medie cateva ore (2 ore).
Se observa in modul cel mai evident atunci cand bacteriile insamanate provin din
culturi vechi.
Populaia fiind alcatuita in principal din forme de rezistena, iar celulele sunt
deficiente in enzime sau produi intermediari de metabolism.
Faza de latena apare deci ca o perioada de adaptare la condiii noi de cultura in care
bacteriile viabile ii acumuleaza in celula metaboliii eseniali i sistemele enzimatice
necesare creterii in cazul in care aceste componente biochimice le lipseau i datorita
condiiilor de viaa anterioare insamanarii.
2 Faza de multiplicare exponeniala/ de cretere logaritmica este caracterizata
prin faptul ca dupa o scurta perioada de accelerare a ritmului de cretere in care multiplicarea
se produce cu o viteza marita acest ritm devine constant pentru un organism dat in anumite
condiii de cultura, durata unei generaii fiind minima.
Celulele aflate in faza exponeniala de multiplicare sunt cele mai potrivite pentru
cercetari de genetica i fiziologie bacteriana.
Diviziunile sunt destul de bine sincronizate i numarul celulelor viabile se dubleaza
brusc i la intervale regulate.
Din aceasta faza se pot realiza biosintezele in culturi continue.
Dupa un timp relativ scurt tendina de multiplicare rapida scade progresiv datorita
epuizarii substanelor nutritive din mediu i acumularii a produselor de catabolism in
concentraii cu efect inhibitor.
3 Faza staionara maxima este faza in care numarul celulelor viabile este maxim i
ramane constant o perioada de timp care dureaza de la cateva ore la cateva zile in funcie de
sensibilitate bacteriilor la condiii favorabil de mediu.
n cazurile in care intrarea culturilor in faza staionara este determinata de epuizarea
substanelor nutritive din mediu celulelor nu se mai multiplica, iar numarul total al indivizilor
populaiei este constant i egal cu numarul celulelor viabile.
Atunci cand este vorba de o lipsa pariala de substane nutritive sau de acumularea
unor produi toxici multiplicarea persista in ritm incetinit, dar este contrabalansata de o
mortalitate cu ritm echivalent. Adica numarul celulelor viabile ramane constant in timp ce
numarul total al bacteriilor din cultura (atat vii, cat i moarte) crete.
4 Faza de declin corespunde unei scaderi progresive a numarului celulelor viabile
mergand pana la sterilizarea bacteriologica a culturii.
La un moment dat numarul bacteriilor viabile scade in progresie geometrica in raport
cu timpul datorita morii unui numar foarte mare de celule.
 Creterea unei populaii bacteriene se poate aprecia direct prin mai multe metode ca
determinarea substanei uscate a masei celulare, dozarea intr-o cultura a unuia dintre
constituenii bacterieni elementari, carbon sau azot, intr-o cultura i aprecierea cantitativa a
unei enzime sau a unui produs metabolic i evaluarea numarului total al celulelor bacteriene
(vii i moarte) cu ajutorul celulei microscopice de numarat sau a numarul celulelor viabile
(capabile de multiplicare) prin insamanare pe medii de cultura solidificate.
Ca metode indirecte se folosesc aprecierea gradului de turbiditate al suspensiei
bacteriene intr-un mediu lichid in raport cu o scara etalon sau la fotocolorimetru prin
determinarea absorbiei razelor UV.
Spre deosebire de bacteriile propriu-zise actinomicetele cresc sub forma de colonii i
in mediile lichide deoarece la aceste microorganisme singurele celule individuale sunt
conidiile.