ASPECTUL ONTOLOGIC AL PCATULUI

S tii c, atunci cnd omul svrete fie pcat trupesc, fie sufletesc,
mintea i fantezia lui se vopsete oarecum cu vopseaua pcatului i a
patimilor, formndu-se i alctuindu-se dup chipul i forma lor. De la
nclinarea ce o are pentru pcat i patimi se nclin i se apleac i voia
sufletului i ca s spun pe scurt, ntreg sufletul mbrac ca un vemnt urt,
murdar i ntunecat, pcatul pe care l-a svrit i patima pe care o are n
via. Dup cum i dimpotriv, ca pe un vemnt luminos i iubit, mbrac
sufletul virtutea i binele pe care-l face. De aceea i dumnezeiasca Scriptur,
n multe locuri, aseamn cu o mbrcminte att virtutea ct i rutatea.

( Sf. Nicodim Aghioritul, Deprinderi duhovniceti, p.68)