RAZELE X

Scurt istoric:
In anul 1895- Conrad Rontgen- rector, efectua o serie de experimente cu radiatiile catodice,
folosind un tub Croockes (catodic), cand a observant ca un ecran acoperit cu un strat de sare de
bariu devenea stralucitor ori de cate ori in tub se producea o descarcare. Cand a pus mana in
dreptul petei fluorescente de pe peretele tubului Croockes, pe ecran a aparut conturul slab al
mainii si al oaselor palmei. Rontgen isi petrece urmatoarele sase saptamani in laborator, intr-un
final si-a chemat sotia in laborator, unde cu ajutorul unei placi fotografice invelite in hartie
neagra obtine prima fotografie a mainii fara carne, o fotografie a oaselor mainii sotiei sale cu
tot cu inelul ei pe deget.
 Radiatiile sunt un mod special de miscare a materiei. In functie de modul propagarii si
proprietatile lor, distingem:
-radiatii ondulatorii sau electromagnetice
-radiatii corpusculare
Ondulatiile electromagnetice- razele X, gamma, razele cosmice, radiatiile luminoase, radiatiile
infrarosii, microundele
Radiatiile corpusculare- particule direct ionizate, ca razele si ale radiului si corpilor
radioactivi; electronii; protonii; deutoneuronii, etc.

Razele X-cu lungime de unda care se masoara in angstromi (a. 10.000 parte dintr-un
). Razele X utilizate in scopuri medicale au lungimea de unda cuprinsa intre 0,06-8 angstromi,
ceea ce le face mult mai penetrabile.
Aparatul Rntgen- este compus din parti principale si secundare
~partile principale sunt: tubul emitator de raze X, transformatoarele, Kenotroanele, ecranul
~partile secundare sunt: masa de comanda, stativul, cablurile

Producerea razelor X
Tubul emitator de raze X razele X sunt produse cand un fascicul de electroni in miscare
foarte rapida este franat brusc, energia lor cinetica transformandu-se in energie radiant
Pentru producerea razelor X este nevoie de un tub de raze X care este alimentat de circuite
electrice adecvate prin intermediul transformatorilor si in care se produc electronii, carora li se
imprima energii foarte mari, apoi sunt franati brusc
Tubul de raze X, care se intrebuinteaza in present, este tubul Coolidge cu vid, in care electronii
se produc la catod prin incalzirea unui filament. Tubul de raze X are peretii constituiti din sticla,
de forma sferica, elipsoidala sau cilindrica. La extremitatile sale se gasesc doua prelungiri
tubulare in care sunt montati cei doi electrozi, care poarta numele de catod si anod. Electrozii
sunt conectati la bornele unui transformator de inalta tensiune.

In tub exista vid. Sticla tubului si ceramica utilizata ca isolator, are particularitate ca rezista la
presiune atmosferica exterioara, ca si la incarcari electrice mari si permite trecerea razelor X.
 -tubul emitaror de raze x

O metoda de explorare radioimagistica importanta este:

TOMOGRAFIA

Tomografia liniara- este o metoda prin care se realizeaza reprezentarea radiografica a unui
singur strat din grosimie corpului examinat. Metoda se bazeaza pe utilizarea unui dispozitiv care
permite imprimarea unei miscari a tubului radiogen si a filmului radiographic in timpul
expunerii, corpul de radiografiat ramanand nemiscat.
Tomografia poate fi efectuata cu film unic in caseta simpla sau poate fi simultana cu mai
multe filme situate paralel la o anumita distanta de 0,5-1 cm, corespunzatoare straturilor de
tesuturi care sunt radiografiate cu o singura expunere.
Tomografia poate fi efectuata in plan sagital si frontal

Tomografia axiala computerizata(tomodensitometrie)- metoda care desi se bazeaza pe utilizarea

razelor X nu produce o imagine directa prin fasciculul emergent, ci prin intermediul unor foarte
numeroase masuratori dozimetrice cu prelucrarea matematica a datelor celulare. Ea construieste,
prin calcul, imaginea radiologica a unui strat transversal al corpului examinat.
Metoda a fost realizata in anul 1973 de inginerul englez Gotfray Hounsfield, care a prezentat
primele sale rezultate obtinute prin aceasta metoda a examenului craniului si a creierului.
Ulterior, tehnologia aparaturii a avansat in mod rapid si a permis explorarea intregului corp, fiind
prezentat intr-o continua evolutie.
 Grosimea unui strat examinat prin aceasta metoda poate varia, in raport cu aparatura utilizata
si cu tehnica aleasa.

-principiul tomografiei computerizate

Principul metodei este urmatorul:

Din fasciculul de fotoni X emis de un tub radiogen este utilizat numai un mic manunchi de
radiatii central care, traversand perpendicular axa longitudinala a corpului examinat, ajunge la un
detector adica un dozimetru, care masoara doza emergenta si o transforma intr-o valoare
numerica proportionala cu coeficientul de atenuare medie a tesuturilor explorate. Astfel
computerul memoreaza un numar mare de valori, divizeaza stratul explorat in numeroase
suprafete de sectiune patrata. Pentru fiecare din microvolumele realizate de aceste masuratori,
computerul este capabil sa aprecieze coeficientul de atenuare si sa determine o valoare numerica
de radioopacitate sau radiotransparenta.
 Imaginea, reconstruita geometric de calculator, este transmisa pe un monitor si pe o memorie
cu disc sau banda magnetica. Astfel examinatorul are posibilitate sa studieze pe un monitor
imaginea construita de calculator, care este construita din puncte mai intunecate la nivelul
structurilor mai radiotransparente si din puncta mai luminoase la nivelul structurilor mai
radioopace.
T.A.C.-ul, in comparative cu radiografia tradiotionala permite evidentierea unor structuri a
caror diferenta de radioopacitate fata de tesuturile invecinate este atat de redusa incat ea nu poate
fi evidentiata prin examene radiologice traditionale.

-tomografie axiala abdominala computerizata-