Capitolul 7

Difuzia

7.1 Miscarea Brownian

a

n anul 1828 botanistul Rober-Brown a observat c a

particulele de polen aate n ap a prezinta o miscare de-
zordonat a vizibil
a la microscop. Particulele de dimen-
siuni de 1 m, asa cum sunt cele de polen sunt enorme
fat
a de dimensiunile moleculelor. Vom numi generic
aceste obiecte ca particule coloidale. Experimental s-a
constat ca:
miscarea particulelor de polen nu se opreste nicio-
data
miscarea este mai intens a la temperaturi mai mari
n jurul anului 1860 s-a presupus ca miscarea browni-
ana este determinat a de ciocnirile suferite de particulele
de polen din partea moleculelor mediului care se aa
ntr-o continua agitatie termica. Totusi aceast a expli-
catie nu rezolva problema deoarece moleculele de ap a
sunt mult mai mici dect cele de polen, chiar dac a rata
121
122

ciocnirilor este de 1012 ciocniri/secund a. Practic cele

mai multe deplas ari ale particulelor de polen datorate
acestor ciocniri sunt extrem de mici si deci nu vor
vizibile. Totusi este posibil ca particulele de polen s a
sufere o deplasare mult mai mare, atunci cnd dintr-o
parte sunt ciocnite de mult mai multe molecule dect
din cealalt a parte. Astfel, Einstein a considerat c a ceea
ce se observ a la microscop sunt deplas arile aleatorii,
mari si rare.
Studiind aceste deplas ari mari si rare nu se conrm a
numai dac a presupunerea este corect a, ci se poate ajunge
si la o caracterizare a misc arii moleculare invizibile.
Pentru simplicare vom considera o miscare aleatorie
ntr-o dimensiune. Consider am c a ntr-un interval de
timp t o particul a se poate deplasa pe distanta L:
Probabilit atile ca ea sa se deplaseze la dreapta si la
stnga le presupunem egale cu 21 .
n Fig. 7.1 este prezentat a situatia unei misc ari aleatorii
din trei pasi. Exist a 8 posibilit ati:
Astfel la nalul miscarii particula este posibil s a ajung a
la coordonatele 3L, L, L si 3L de pa axa Ox.
Daca se calculeaz a media coordonatei la care ajunge
particula rezult a:

3L + L + L L+L L L 3L
hx3i = = 0 (7.1)
8
 123

Figura 7.1: Posibilit

atile unei misc
ari aleatorii adimensionale format
a din trei pasi.

La aproximativ acelasi rezultat se ajunge daca se con-

sidera un num ar foarte mare de particule care se de-
plaseaza aleatoriu de-a lungul axei Ox. Totusi proba-
bilitatea ca miscarea s
a se termine n origine este mic a
(n acest caz este chiar nul
a).
Din acest motiv mai degrab a este bine s
a se calculeze
media p arilor x2. n acest caz:
atratelor deplas

2 9L2 + L2 + L2 + L2 + L2 + L2 + L2 + 9L2
hx i = = 3L2
8
(7.2)
Astfel, se poate deni o "deplasare medie" ca ind
p p
dm = hx2i = 3L:
Problema care se pune este aceea de a calcula la
ce distant
a ajunge o particul a care execut a o miscare
aleatorie, fat
a de pozitia sa initial
a, pasul misc
arii ind
124

L. Vom nota deplasarea cu kj L, unde kj = 1. Aceasta

nseamn a ca particula se poate deplasa la dreapta sau
la stnga cu aceeasi probabilitate (0,5). Se consider a
pozitia initial
a a particulei n originea axei Ox. Cu xj
se noteaz a coordonata particulei dup a j pasi. Atunci
putem scrie c a:

hx2j i = h(xj 1 + kj L)2i = hx2j 1 + 2xj 1kj L + kj2L2i

hx2j i = hx2j 1i + 2Lhxj 1kj i + L2

deoarece x2j = 1. Termenul din centru este nul deoarece:

hxj 1kj i = xj 1(+1) 0; 5 + xj 1( 1) 0; 5 = 0

Rezult
a:

hx2j i = hx2j 1i + L2

Astfel dup
a N pasi:

hx2N i = hx2N 1i + L2 = ::: = N L2 (7.3)

 125

Daca notam cu t intervalul de timp n care se pro-

duce saltul egal cu L, denim constanta de difuzie:

L2
D= (7.4)
2 t
Cum timpul n care se efectueaz
a N pasi este:

t=N t (7.5)
rezult
a:

x2N = 2Dt (7.6)

Acest rezultat permite determinarea experimental aa
constantei de difuzie D. Pentru aceasta se noteaz a po-
zitia initial
a si nal
a a unei particule, durata misc
arii
ind t. Se calculeaz a x2=2t: Se repet a experimentul
de mai multe ori si apoi se calculeaz a media, consid-
eram ca timpul t nu se schimb a n cursul experimentelor.
Rezult a:

x2 hx2i
D=h i=
2t 2t
Putem extinde consideratiile f
acute anterior la cazul
bidimensional. mpartim planul n p
atrate de latura L.
Vom considera ca pasul mediu al misc
arii este reprezen-
p
tat de diagonala p
atratului care are marimea L 2.
Pozitia determinat
a de un vector este:
126

~rN = xN ~ex + yN ~ey

unde ~ex si ~ey sunt vectorii unitate ai axelor Ox si Oy.

2
h~rN i = h(xN ~ex + yN ~ey )2i = hx2N i + hyN
2
i + 2hxN yN ~ex~ey i

2
h~rN i = hx2N i + hyN
2
i

Astfel

2
hrN i = 2Dt + 2Dt = 4Dt (7.7)
n cazul tridimensional spatiul va mp artit n cuburi
de latur
a L. Pasul mediu al miscariipse consider a c
a este
reprezentat de diagonala cubului L 3. n acest caz:

2
hrN i = 6Dt (7.8)
Modelul poate considerat si pentru miscarea mole-
culelor. Putem determina valorile lui D prin introduc-
2
erea unor pic
aturi de cerneal
a n ap
a si se masoara hrN i.
Cunoscnd timpul t n care se fac m asur atorile din ex-
periment rezulta D = 10 9 m2s 1.
Cu aceast
a valoare a coecientului de difuzie se poate
calcula timpul n care o microparticul a aat a n centrul
unei celule poate ajunge la marginea ei. Considernd
 127

c
a raza celulei este R, timpul mediu n care molecula
parcurge spatiul respectiv este:

t = R2 6D (7.9)
Astfel, daca R = 1 m rezult a t1 = 0; 2 10 3 s, iar
daca R = 10 m rezult a t2 = 20 ms = 100t1.
Din acest exemplu rezult a ca difuzia determina un
transport rapid de substante pe distante mici. Pe dis-
tante mari difuzia determin a un transport lent de sub-
stant
a. Astfel, n cazul nervului spinal a carui lungime
este de 1 m difuzia nu este mecanismul prin care anu-
mite proteine pot s a se deplaseze de-a lungul nervului.
Pentru aceasta organismul a creat motoarele moleculare
care sa sustin
a transportul respectiv.

7.2 Legile difuziei

Difuzia este fenomenul care descrie aparitia unui ux

de particule cnd exist a concentratii diferite ale aces-
tora n regiuni diferite. Se constatata c
a uxul are loc
dinspre regiunile cu concentratie mare spre regiunile n
care concentratia este mic
a.
Din acest motiv este necesar c a s
a se priveasc a con-
centratia ca o marime locala care variaza de la punct
la punct. Pentru a deni concentratia ca o m arime lo-
cal
a se considera ntr-un sistem de axe tridimensional
un punct de coordonate (x; y; z) n jurul c aruia se alege
128

volumul V foarte mic, dar sucient de mare pentru a

contine un numar N de particule. Atunci concentratia
de molecule n jurul punctului considerat este raportul
dintre num arul N de particule si volumul V

N
n (x; y; z) = (7.10)
V
n continuare vom folosi notiunea de concentratie care
poate privit
a ca raportul dintre masa substantei con-
siderate M din volumul V si acest volum

M
c (x; y; z) = (7.11)
V
Dac
a se consider
a variatia concentratiei doar de-a
lungul axei Ox c = c (x) atunci uxul datorat difuziei
este unul unidimesional adica are loc de-a lungul axei
Ox. Reamintim ca densitatea uxului de substanta este

M
j= (7.12)
S t

7.2.1 Prima lege a difuziei (Legea lui Fick)

Densitatea uxului de substant

a datorita difuziei este
proportionala cu gradientul de concentatie (din jurul
punctului considerat).
Gradientul de concentratie este egal cu raportul din-
tre diferenta de concentratie c si distanta dintre cele
 129

Figura 7.2: Prima lege a difuziei.

dou a puncte x dintre dou a puncte, adic

a c= x. Ast-
fel (Fig. 7.2) legea lui Fick se exprim
a matematic astfel:

c
j (x) = D (7.13)
x
sau mai exact

dc
j (x) = D (7.14)
dx
a c2 < c1 atunci c < 0 si j (x) > 0, adic
Dac a uxul
de particule este n sensul axei Ox. Dac
a c2 < c1 atunci
c > 0 si j (x) < 0, adic a uxul de particule este n
sens contrar axei Ox.

7.2.2 Legea a II -a a difuziei

Aceast a lege leag

a variatia concentratiei n timp de
variatia concentratiei n spatiu. Astfel daca se consid-
130

Figura 7.3: Cazuri particulare ale variatiei concentratiei: a) variatie liniar

a, b)
variatie sub form
a de clopot.

er
a cazul unidimesional, concentatia va depinde doar de
coordonata x si timp t:

@c (x; t) @ 2c (x; t)
=D
@t @x2
n relatia de mai sus semnul @ nseamn a derivare
partiala. Derivata partial a a unei functii de mai multe
variabile, fata de o variabila nseamn a derivarea acesteia
considernd celelalte variabile ca ind constante.
Se vor considera 3 cazuri particulare:
a) concentratia constant a n = ct. Atunci @n @t = 0 si
j = 0. n acest caz nu exist a un ux net de particule n
orice directie.
b) concentratia variaz a liniar cu distanta (Fig 7.3a)
si este stationara n timp.
n acest caz @n@x = ct: si

@n
j= D = ct:
@x
 131

adica uxul r amne acelasi n timp.

c) concentratia la un moment dat este sub form a de
clopot (Fig 7.3b). La momentul initial curba concen-
tratiei este cea continu
a. Punctele A si B sunt puncte
de inexiune ale curbei n = n(x), adic a puncte n care
2
@ n
@x2
= 0.
2
ntre punctele A si B @@xn2 < 0 si atunci @n@t < 0 n
aceast a regiune concentratia de particule scade n timp.
2
n afara regiunii @@xn2 > 0 si @n
@t > 0, adic
a concentratia
creste n timp. n acest mod concentratia tinde s a se
uniformizeze n spatiu.

7.3 Difuzia prin membrane

Membranele articiale (celofanul, colodiul si anumite

mase plastice) si cele biologice sunt total impermeabile.
n general membranelor biologice exist a pori care le
traverseaza, f
acnd leg atura dintre mediul intra si ex-
tracelular.
n functie de diamentrul porilor membranele pot
clasicate astfel (aproximativ)
- diametrul porilor este mai mic de 10 : prin mem-
brana poate trece doar solventul (membrane semiper-
meabile)
- diametrul porilor este situat ntre 20 - 50 : porul
permite trecerea solventului si a moleculelor mici de
solvit dar nu si a macromoleculelor. Aceasta este cazul
132

membranelor utilizate n dializ a.

- diametrul porilor este mai mare de 100 : porii
permit trecerea si a solventului si a solvitului - acestea
sunt membrane poroase sau permeabile
Difuzia printr-o membran a a substantelor poate avea
loc sub actiunea
- un gradient de presiune hidrostatic a (care caracte-
rizeaza fenomenul de ltrare) - n cazul solventului
- un gradient de concentratie caracterizat de fenomenul
de difuzie - n cazul moleculelor dizolvate
a) Densitatea debitului volumic al solventului sub
actiunea presiunii
Conform formulei lui Poisseuille debitul volumic printr-
un por este

R4
Qp = p (7.15)
8 L
unde R este raza porului, L este lungimea porului si
este coecientul de vscozitate al apei si p este difer-
enta de presiune de cap
atul porului.
Densitatea uxului volumic printr-un por este:

Q R2
jp = = p (7.16)
R2 8 L
Daca exist
a n pori pe unitatea de suprafat a atunci
debitul volumic este chiar densitatea debitului volumic:
 133

R4
j = nQp = n p (7.17)
8 L
a cu = n R2 reprezint
Se noteaz a fractia din suprafat
a
ocupat
a de pori si

R2
j= p = jp (7.18)
8 L
Se deneste permeabilitatea hidrostatic
a sau coe-
cientul de ltrare al membranei

R2
L= (7.19)
8 L
Atunci:

j=L p (7.20)
b) Fluxul de solvit sub actiunea gradientului de con-
centratie
Se consider
a densitatea uxului de substanta printr-
un por este

c c
jp = D = D (7.21)
x L
unde L este lungimea porului.
Dac
a este fractia din suprafat
a ocupati de pori
atunci densitatea uxului de substanta prin membran a
este
134

D
j = jp = c (7.22)
L
Se deneste permeabilitatea membranei P

D
P = (7.23)
L
Unitatea de m
asur
a a permeabilit
atii este

m2s 1
[P ] = = ms 1
m
Astfel pentru membran a prima legea a difuziei se
scrie ca:

j= P c (7.24)
Astfel masa care trece prin suprafata membranei S
si timpul t este:

M = jS t = PS c t (7.25)
Modelul prezentat anterior este unul simplicat. Ex-
ist
a si alte fenomene care contribuie la permeabilitatea
membranei celulei. Astfel, anumite molecule se pot di-
zolva n membran a si pot p
ar
asi membrana pe cealalt a
parte. Acest proces se poate studia cu ajutorul mem-
branelor articiale care nu posed a pori prin suprafata
lor. Pentru aceasta se introduce coecientul de partitie
B. Pentru a ntelege ce reprezint a acest coecient se
consider a urmatorul exemplu. Fie un vas n care se
 135

Figura 7.4: Factor de partitie.

aa ap a si ulei. Dac a n vas se introduce si zah ar se

constat a ca o parte din acesta se dizolv a n ap a si o
parte n ulei. Raportul concentratiilor de zah ar n ulei
si apa reprezint a coecientul de partitie. Acest para-
metru caracterizeaz a gradul n care moleculele de zah ar
prefer a un anumit mediu.
Presupunem o membran a care separ a doua compar-
timente n care exist a solutii de zah
ar n apa cu concen-
tratiile c1 si c2 .
Astfel pe o fat a a membranei concentratia de zah ar
n membran a este Bc1, iar pe cealalta fat
a concentratia
de zah ar n membran a este Bc2. n acest caz rezult a ca
permeabilitatea membranei (f ar
a pori) este (7.4):

BD
P = (7.26)
L
Trebuie remarcat c a pentru glucoz
a coecientul de
permeabilitate printr-o membran a P t 10 3
a articial
136

ms 1 este cu trei patru ordine de m arime mai mic

dect n cazul unei membrane biologice care are pori.

7.3.1 Dializa

Membranele dializante sunt membrane cu diametrul

porilor de 20-50 , care nu permit trecerea macrom-
eleculelor, dar permit trecerea moleculelor mici.
Se nchide amestecul molecular care trebuie separat
ntr-un sac format dintr-o astfel de membran a. Aceasta
se introduce ntr-un recipient continnd o mare canti-
tate de ap a pura.
Moleculele mici vor difuza n apa din exteriorul sa-
cului si n plus acest lichid numit lichid de dializa este
renoit pentru a mentine gradientii de concentratii mari.
O aplicatie a acestui fenomen este rinichiul articial sau
hemodializa.