Testament

Tudor Arghezi

Testament, de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale
literaturii romane din perioada interbelica, alaturi de: Eu nu strivesc corolla de minuni a
lumii, de Lucian Blaga si Joc second, de Ion Barbu. Poezia este asezata in fruntea
primului volum arghezian, Cuvinte potrivite (1927) si are rol de program (manifest)
literar, realizat insa cu mijloace poetice.

In primul rand, poezia Testament este o arta poetica, deoarece poetul isi exprima
propriile convingeri despre arta literara, despre menirea literaturii, despre rolul artistului in
societate. Aceasta sintetizeaza esenta gandirii estetice argheziene. De asemenea, poezia este
o arta poetica moderna, pentru ca in cadrul ei apare o tripla problematica,specifica liricii
moderne: transfigurarea socialului esthetic, estetica uratului, raportul dintre inspiratie si
tehnica poetica. Se evidentiaza o permanenta a preocuparii argheziene de a formula crezul
poetic, Testament fiind prima dintre artele poetice publicate in diferite volume: Flori de
mucigai, Epigraf, Frunze pierduteetc.

Ideea fundamentala a poeziei este legatura organica, statornica intre poet si stramosii lui,
oameni simpli, robi cu saricile pline. Fata de acestia, poetul considera ca are o datorie pe
care trebuie sa o duca la indeplinire, iar astfel, dupa conceptia proprie a lui Arghezi, creatia
sa trebuie inteleasa ca singura mostenire lasata pentru urmasi. Prima idee esentiala este aceea
ca poetul a inaltat prin arta sa prima treapta, care este si cea mai grea, dupa un lung trecut
de truda si suferinta al generatiilor precedente (strabunii mei). Astfel, urmasii poetului au
datoria sa urce cu incredere cat mai sus pentru a imprastia definitive intunericul in care si-au
dus viata inaintasii lor (tanar, sa le urci).

In al doilea rand, TEMA poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug,

creatie lasata ca mostenire unui fiu spiritual. Textul poetic este conceput ca un monolog
adresat de tata unui fiu spiritual, caruia ii este lasara drept unica mostenire cartea,
metonimie care desemneaza opera literara. Acest fiu al poetului poate avea o multime de
intruchipari, poezia fiindu-ne daruita noua, cititorilor, dar su viitorilor poeti, ca fiind o rampa
de lansare pentru acestia (De la strabunii mei pana la tine, () Cartea mea-i, fiule , o
treapta). Discursul lirirc are un character adresat, asadar lirismul subiectiv se realizeaza prin
marcile subiectivitatii: marci lexico-gramaticale de persoana I (mei, mine, eu, am
ivit) si aII-a singular (-ti, tine, sa urci, te-asteapta).
 TITLUL poeziei, Testament, este alcatuit dintr-un substantive simplu si are o dubla
acceptie. In sens denotative, titlul desemneaza un act juridic intocmit de o persoana, prin care
aceasta isi exprima dorintele ce urmeaza a-I fi indeplinite dupa moarte, mai cu seama in
legatura cu transmiterea averii sale. In acceptie religioasa, cuvantul face trimitere la cele
doua mari parti ale Bibliei, Vechiul si Noul Testament, in care sunt concentrate invataturile
prorocilor si apostolilor adresate omenirii. De aici deriva si sensul conotativ al termeului pe
care il intalnim in poezie, Acela ca poezia argheziana devine o mostenire spiritual adresata
urmasilor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.

INCIPITUL, conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual, contine
idea mostenirii spirituale, un nume aducat pe-o carte, care devine simbol al identitatii
obtinute prin cuvant. Conditia poetului este concentrate in versul decat un nume adunat pe-o
carte, care sugereaza faptul ca poetul este un om modest si simplu, care lasa mostenire dupa
moarte doar arta. De asemenea, incipitul introduce receptorul in problematica poeziei, in mod
direct, prin referire la atitudinea scriitorului fata de creatie, fata de lume, el avand doar o
avere spirituala: Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte,/Decat un nume adunat pe-o carte.
Tot in incipit se fixeaza idelile de baza ale intregii poezii: succesiunea generatiilor, truda
indelungata a creatorului si importanta cartii (operei) pentru urmasi. Inca de acum se
contureaza prima opozitie a textului, cartea asigurand dainuirea creatorului, chiar daca
acesta va trece in nefiinta.

MOTIVUL CENTRAL al poeziei este Acela al cartii, care simbolizeaza idea de

cunoastere, de legatura spiritual intre generatii, de la strabunii ei pana la tine, pentru ca ea
oglindeste seara razvratita a stramosilor ce au urcat prin rapi si gropi adanci, dar si idea
de truda, de mestesug, de pasiune. Motivul cartii imbina alte doua motive: slova de foc,
care este o metafora pentru inspiratie, si slova faurita, care este metafora pentru mestesug.
De asemenea, organizarea materialului poetic se realizeaza prin seria relatiilor de opozitie in
care intra cartea sau ipostaze ale sale.

IN AL TREILEA RAND, poezia Testament de Tudor Arghezi abunda de figuri de

stil, in principal metafore construite prin intermediul imaginilor artistice. In viziunea lui
Arghezi, poezia presupune metamorfoza materialului in spiritual. Ideea legaturii poetului cu
stramosii este exprimata prin metafora osemintele varsate-n mine, aceasta sugerand
contopirea fara de sfarsit. Rostul poetului in lume li se datoreaza stramosilor tarani care au
mentinut, prin truda lor, viata planetei, incadrand-o in ritmurile cosmice. Prin truda si
mestesug, poetul reuseste sa metaorfozeze uneltele strabunilor in unelte care-l ajuta sa
creeze. Arghezi preschimba sapa-n condei si brazda-n calimara.

De asemenea, metafora Sudoarea mucii sutelor de ani cumuleaza sirul de opintiri

existentiale ale strabunilor-tarani, avand drept consecinta aparitia unor generatii de
intelectuali. Ridicati la rangul de creatori, batranii sunt sacralizati, iar memorial or,
evidentiata de metafora cenusa mortilor din vatra, devine prin metamorfoza, Dumnezeu
de piatra. O alta metafora o constituie cuvintele potrivite, metafora a mestesugului poetic,
a echilibrului dintre spontaneitatea limbajului colocvial si delicatetea limbajului literar,
poetic. Aceasta constructive se refera la rodul efortului creator care concentreaza graiul
taranesc intr-o opera.

In OPINIA mea, incetatenirea esteticii uratului, existent la Baudelaire, cu care Arghezi

are numeroase contingente, se realizeaza le poetul roman intr-o cuprindere mult mai vasta si
in mod pregnant. Interesul lui Tudor Arghezi pentru uratul din viata devine o atitudine
estetica, intalnita si la Dostoievski in amintiri din Casa mortilor si la Tolstoi in Invierea.
Poezia Testament reprezinta o ars poetica, definind crezul artistic al poetului in ceea ce
priveste estetica uratului, ca dimensiune fundamental a creatiei poetului. In aceasta poezie,
Arghezi a enuntat una din laturile complexei sale personalitati poetice. Pentru poet, poezia e
nascuta din bube, mucegaiuri si noroi si trebuie sa aminteasca intotdeauna care ii sunt
izvoarele. Cu o extraordinara forta de sugestie, Arghezi foloseste aceste metafore ale treptei
organice(bube), ale celei vegetale(mucegaiuri) si ale celei minerale (noroi), socand
prin aceasta referire la tot ceea ce vizeaza grotescul si uratul. Poemul apare ca o estetica plina
de probleme, arta argheziana fiind facuta din veninuri si injuraturi. Mierea presupune
veninul si poezia un continut purificabil (Veninul strans l-am preschimbat in
miere/Lasand intreaga dulcea lui putere). De asemenea, poetul metamorfozeaza zdrentele,
care sunt resturi, reprezinta elemente ale descompunerii, reusind sa le imprime caracterul de
rod, de inflorescenta (Facui din zdrente muguri si coronae).

In concluzie, poezia Testament, de Tudor Arghezi este o arta poetica moderna pentru
ca poetul devine, in conceptia lui Arghezi, un nascocitor, iar poezia presupune mestesugul si
truda creatorului. Valorificarea diferitelor straturi lexicale in asocieri surprinzatoare, strofele
inegale ca numar de versuri, cu metrica si ritmul variabile, sunt tot atatea argumente in
favoarea modernitatii poeziei. De asemenea, poezia este o arta poetica de sinteza pentru
orientarile poeziei interbelice, cu elemente treditionaliste si moderniste.