Sunteți pe pagina 1din 4

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

de Lucian Blaga

Ca si la Eminescu, in lirica lui Blaga exista un plan filozofic secundar. Poet si filosof,
Lucian Blaga transpune in lirica cele doua concepte filozofice originale: cunoasterea
luciferica si cunoasterea paradisiaca. Cunoasterea paradisiaca, de tip logic, rational, se
revarsa asupra obiectului cunoasterii si nu-l depaseste, vrand sa lumineze misterul pe care
astfel sa-l reduca. Pe de alta parte, cunoasterea luciferica nu are drept scop lamurirea
misterului, ci sporirea lui. Optiunea filozofului merge in sensul cunoasterii luciferice, cu
apologia intelectului exactic. Lucian Blaga afirma in Trilogia cunoasterii ca Obiectul
cunoasterii luciferice este totdeauna un mister care pe de o parte se arata prin semnele sale
sip e de alta parte se ascunde dupa semnele sale (...).

Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, de Lucian Blaga, face parte din seria
artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica, alaturi de
Testament, de Tudor Arghezi si Joc secund, de Ion Barbu. Opera este asezata in fruntea
primului sau volum Poemele luminii (1919), si are rol de program litera, realizat insa cu
mijloace poetice.

Modernismul interbelic a aparut ca urmare a tezelor lui Eugen Lovinescu asupra


dezvoltarii literaturii. Modernismul se refera la principalele elemente innoitoare in poezie,
proza si critica literara, pe care doctrina lovinesciana le propune in primele decenii ale
secolului al XX-lea. Lui Lovinescu ii revine meritul de a fi actionat in directia adaptarii
modernismului la specificul culturii si civilizatiei romanesti. Factorul decisiv in acest sens il
constituie elaborarea conceptului de sincronism, ca instrument de investigare critica a
evolutiei literaturii romane.

Poezia este o arta poetica, deoarece autorul isi exprima crezul liric si viziunea asupra
lumii. Prin mijloace artistice, sunt redate propriile idei despre poezie si despre rolul poetului,
raportul acestuia cu lumea si creatia, problematica cunoasterii. Folosind diferite Folosind
diferite imagini artistice, poetul sugereaza tainele care se ofera cunoasterii omului: flori si
ochi si buze si morminte. De asemenea, este o arta poetica moderna, pentru ca interesul
poetului este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume si poet-creatie. Relatia dintre
viziunea autorului asupra poeziei si expressionism se concentreaza in jurul unor aspect
relevate in textul poetic: exacerbarea eului ca factor decisiv in raportul interrelational
stability cu cosmosul (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii), sentimental absolutului,
interiorizarea si spiritualizarea peisajului, tensiunea lirica.

TITLUL este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice.


Pronumele personal eu este asezat orgolios in fruntea primei poezii din primul volum,
adica in fruntea operei. Plasarea sa initiala poate corespunde influentelor expresioniste,
exacerbarea eului, din volumele de tinerete, dar mai ales exprima atitudinea poetului-filosof
de a proteja misterele lumii, izvorata din iubire. Verbul la forma negativa nu strivesc
exprima refuzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica. Metafora
corola de minuni a lumii, imagine a perfectiunii, a absolutului, prin ideea de cerc, de
intreg, semnifica misterele universale, iar rolul poetului este adancirea tainei care tine de o
vointa de mister specific blagiana. De asemenea, titlul este reluat in incipitul poeziei, ca prim
vers, iar sensul sau imbogatit prin seria de antiteze si prin lantul metaforic, se intregeste prin
versurile finale: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/.../ caci eu iubesc/ si flori si ochi si
buze si morminte. Poezia este un act de creatie, iar iubirea o cale de cunoastere a misterelor
lumii prin trairea nemijlocita a formelor concrete. Metaforele enumerate surprind temele
majore ale creatiei poetice, imaginate ca petalele unei corole uriase care adaposteste
misterul lumii. In viziunea lui Blaga, florile reprezinta viata, efemeritatea, frumosul;
ochii sugereaza contemplatia poetica a lumii, cunoasterea; buzele intruchipeaza iubirea,
rostirea poetica, iar mormintele reflecta eternitatea.

TEMA poeziei este reprezentata de atitudinea poetica in fata marilor taine ale
universului, cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire.
Poezia are o tema filozofica, cunoasterea, descriind prin prin metaforele revelatorii lumina
mea si lumina altora, cele doua tipuri de cunoastere specifice sistemului filozofic blagian.
Astfel, poetul plaseaza in opozitie atitudinea poetica de potentare a marilor taine ale
Universului.

Compozitional, poezia are trei secvente marcate, de obicei, prin scrierea cu initiala
majuscula a versurilor. Pompiliu Constzntinescu reduce tehnica poetica la o ampla
comparatie, cu un termen concret, de puternic imagism, si un termen spiritual de transparenta
intelegere. A doua secventa este mai ampla si se construieste pe baza unor relatii de
opozitie: eu-altii, lumina mea- lumina altora. De asemenea, lumina este motivul central al
poeziei. Metafora luminii, emblematica pentru opera poetica a lui Lucian Blaga, inclusa in
titlul volumului de debut sugereaza cunoasterea. Dedublarea luminii este redata prin opozitia
dintre metafora lumina altora si lumina mea. Sintagmele poetice se asociaza cu serii
verbale simetric antitetice: lumina altora sugruma, adica ucide, striveste, pe cand
lumina mea sporeste, mareste, iubeste (nu strivesc, nu ucid). Antiteza este marcata si
grafic, pentru ca versul liber poate rea fluxul ideatic si afectiv. In opozitie mediana sunt
plasate cel mai scurt (dar eu) si cel mai lung vers al poeziei (eu cu lumina mea sporesc a
lumii taina). Conjunctia adversativa dar, reluarea pronumelui personal eu, verbul la
persoana I sg cu forma afirmativa sporesc, afirma optiunea poetica pentru un mod de
cunoastere (cu lumina mea) si atitudinea fata de misterele lumii. In aceasta poezie,
elementele de recurenta sunt misterul (tainele, vraja nepatrunsului ascuns, adancimi de
intuneric, ne-ntelesuri si mai mari, intunecata zare) si motivul luminii, care implica
principiul contrar, intunericul. Astfel, discursul liric se organizeaza in jurul acestor elemente.

In poezia lu Blaga, limbajul artistic si imaginile artistice sunt puse in relatie cu un plan
filozofic secundar. Prin imaginea vizuala si-ntocmai cum cu razele ei albe luna/ nu
micsoreaza, ci tremuratoare/ mareste si mai tare taina noptii,/ asa imbogatesc si eu intunecata
zare/ cu largi fiori de sfant mister/ si tot ce-i ne-nteles/ se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari/
sub ochii mei-, care constituie o comparatie ampla, poetul proiecteaza demersul sau creator
sub zodia inefabilului. Incadrata intre linii de pauza si ilustrativa pentru capacitatea de
plasticizare a ideilor abstracte ale poetului, comparatia sugereaza starea aparenta de liniste
asumata de constiinta eului liric ce poarta in sine tensiunea intrebarilor, privind raportul om-
cosmos. Daca lumina solara releveaza formele, aici, in aceasta comparatie are efect invers:
estompeaza contururile, dar potenteaza sensurile. Este ceea ce si poetul nazuieste sa
intreprinda prin arta sa. Din cadrul acestei comparatii ample fac parte si alte figuri de stil, cu
o multitudine de semnifiatii. Epitetul metaforic intunecata zare cu valente oximoronice,
induce la nivelul semnificatiilor un paradox ce poate fi extins asupra intregii lirici blagiene.
Fiorii de care vorbeste poetul in versul urmator sugereaza emotia inerenta, care apartine in
mod firesc actului poetic. Prin metafora sfant mister se creeaza sugestia sacralitatii care
insoteste nenumitul, acele resorturi profunde ale existentei care trebuie pastrate egale cu
ele insele.

Imaginea vizuala in flori, in ochi, pe buze ori morminte care sta la baza unei
enumeratii dezvaluie, prin cele patru simboluri, fetele esentale ale existentei si ale
cunoasterii. Poetul se imagineaza ca un calator ce parcurge un destin lumesc si poetic,
punctat cu permanente relevatii. Metaforele enumerate surprind temele majore ale creatiei
poetice, imaginate ca petalele unei corole uriase care adapostesc misterele lumii. Florile
trimit catre frumusetea efemera, si cunoasterii contemplative. Buzele inchid, ca simbol, taina
sarutului, de aici si cunoasterea prin eros, in timp ce mormintele incheie aceasta insusire cu o
meditatie asupra ultimului mister, moartea. Aceasta enumeratie, imagine a perfectiunii, a
absolutului, prin ideea de cerc, semnifica misterele universale, iar rolul poetului este
adancirea tainei care tine de o vointa de mister specific blagiana. De asemenea, pri folosirea
tehnicii ingambamentului se constituie asumarea eului liric de a crea o conditie estetica bine
definita.

In OPINIA mea, rolul poetului in poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, nu


este de a descifra tainele lumii, ci de a le proteja prin contemplarea formelor concrete prin
care ele se infatiseaza si prin trairile interioare. Mesajul textului pare isntetizat intr-o cugetare
aforistica din volumul Incercari filozofice: Pentru unii orice lucru neinteles e un mister,
pentru altii dimpotriva, orice mister nu e decat ceva neinteles. Ideea poetica exprima
atitudinea poetului-filozof de a proteja misterele lumii, izvorata la el din iubire (caci eu
iubesc si flori, si ochi, si buze si morminte). ilostrata de Blaga prin metafore revelatorii.

In concluzie, poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, de Lucian Blaga, este o


arta poetica moderna pentru ca interesul poetului este deplasat de la tehnica poetica la relatia
poet-lume si poet-creatie. Sentimentul poetic este acela de contopire cu misterele universale,
cu esent alumii. Actul poetic converteste misterul, nu il reduce. Misterul este substanta
originara si esentiala a poeziei, orfismul, iar cuvantul poetic il protejeaza prin transfigurare.