Sunteți pe pagina 1din 4

Respiratia la plante

Desfasurarea normala a proceselor fiziologice in plante presupune consumarea unei


mari cantitati de energie.
In procesul de fotosinteza se formeaza substante organice complexe care se depun in
plante ca substante de rezerva(glucide, lipide,proteine). Aceste substante contin energie
chimica potentiala care, de fapt , nu este altceva decat energie solara transformata.
Prin fotosinteza creste deci potentialul energetic al plantei.
Energia necesara diferitelor procese vitale care au loc in plante la nivelul celulei se
elibereaza, in principal, in procesul de respiratie, deci intr-un proces opus fotosintezei.
Prin respiratie, substantele organice complexe formate in fotosinteza sunt transformate
in compusi din ce in ce mai simpli, astfel eliberandu-se treptat energia chimica inglobata
in aceste substante.
O alta cale prin care organismele vii isi procura energia necesara este fermentatia. De
asemenea hidroliza substantelor organice complexe si transformarea lor in substante
mai simple, fenomen insotit de eliberare de energie, reprezinta o alta cale de obtinere a
energiei. Atat prin fermentatie cat si prin hidroliza se pune in libertate o cantitate mica
de energie. Cea mai mare parte din energia necesara plantelor se obtine prin oxidarea
substantelor organice cu ajutorul oxigenului din aer, in procesul aerob de respiratie.
Respiratia este deci un proces de eliberare a energiei chimice potentiale care exista in
substantele organice de rezerva din plante, fenomen ce consta in oxidarea acestor
substante cu ajutorul oxigenului din aer.
Cantitatea de energie eliberata depinde de natura substantei care se oxideaza. De
exemplu, 1 gram de amidon elibereaza 4,2 kcal,1 gram de glucoza elibereaaza 3,9 kcal,
1 gram de lipide elibereaza 9,2-9,4 kcal iar 1 gram de substante proteice elibereaza 5,7
kcal energie.
Respiratia este adesea asemanata cu arderea unor combustibili. Se deosebeste insa de
aceasta prin faptul ca arderea carbunilor sau a lemnelor decurge la temperatura inalta
in timp ce respiratia are loc la temperatura mediului ambiant. Arderea combustibililor
este violenta in timp ce respiratia se produce lent. In conditii normale, in respiratie sunt
oxidate numai o parte din substantele de rezerva in timp ce in combustia violenta sunt
consumate toate substantele organice. Aceste deosebiri relativ mari se datoreaza
faptului ca in respiratie intervin diferite enzime a caror activitate este influentata de
temperatura, pH.
Pentru viata plantelor si animalelor, procesul de respiratie este important prin energia
pe care o elibereaza si prin produsii intermediari si finali care se formeaza in acest
proces.
Energia eliberata este folosita in procesele de sinteza care sunt endoterme. Astfel de
procese sunt sinteza proteinelor, a lipidelor, a vitaminelor. Energia eliberata mai poate fi
folosita la mentinerea potentialului electric din planta, in procesele de polimerizare, in
absorbtia si transportul substantelor nutritive, in procesele de crestere si dezvoltare.
Produsii metabolici intermediari sunt folositi la sinteza produsilor finali cum sunt
proteinele, lipidele, terpenele, sterolii, alcaloizii.
Procesul de respiratie se exteriorizeaza prin schimbul de gaze care are loc intre planta si
mediu. Plantele iau din aer oxigen si elimina dioxid de carbon. Esenta procesului de
respiratie consta insa nu in schimbul gazos ci in eliberarea de energie.
O particularitate importanta a energeticii celulare in orice organism viu consta in faptul
ca energia eliberata prin respiratie este inmagazinata in mod obligatoriu, in combinatii
macroergice fosfatice de tip ATP si ADP, inglobate in condriozomi. Aceste acumulatoare
energetice ale celulei prezinta importanta deosebita intrucat permit consumul energiei
in diferite procese celulare endotermice

Plantele nu dispun de organe specializate in respiratie, asa cum sunt plamanii la


organismele animale. Respiratia la plante se produce zi si noapte, fara intrerupere, la
nivelul condriozomilor din toate celulele vii.

Dupa modul in care se realizeaza oxidarile in procesul respirator la plante , se


deosebesc doua tipuri de organisme:

Organismele aerobionte folosesc oxigenul liber din aer, din apa sau din atmosfera
solului, pentru oxidarea substantelor organice proprii. O astfel de oxidare completa se
incheie cu formarea unor produsi de echilibru chimic cum sunt dioxidul de carbon si apa
care sunt substante lipsite de energie. Prin aceste oxidari, organismele aerobionte
elibereaza mari cantitati de energie. Prin oxidarea unui gram de glucoza rezulta 686
kcal, asa cum reiese din ecuatia de bilant a respiratiei aerobe.

Majoritatea plantelor superioare apartin aerobiontelor. Procesul biochimic de oxidare


biologica in care se elibereaza energie si care are loc in organismele aerobionte se
numeste aerobioza sau respiratie aeroba.
Respiratia aeroba a fost descoperita la plante mult mai tarziu decat la animale din cauza
ca plantele nu prezinta miscari ritmice respiratorii si nu poseda organe specializate
indeplinirii acestei functii.
Primele cunostinte despre acest process la plantele superioare apartin lui C.W. Scheele
care a aratat ca semintele umezite tinute intr-un borcan inchis viciaza aerul din vas ca si
animalele. I. Ingenhousz a descoperit ca si radacinile si petalele viciaza aerul iar Th. de
Saussure a stabilit ca toate organele plantei respira. J. Dutrochet si A. Mayer au
confirmat respiratia la toate organelle plantei, adaugand ca are loc si ziua si noaptea.
Asadar resipiratia aeroba, prin care plantele absorb oxigen si elimina dioxid de carbon,
este un process contrar fotosintezei. Caracterul contradictoriu al acestor procese rezulta
si din faptul ca in fotosinteza se formeaza substante organice in timp ce in respiratie se
consuma o parte din aceste substante.

2) La organismele anaerobionte oxidarea substantelor organice se realizeaza in lipsa


oxigenului in aer. In cazul acestor organisme, oxidarile sunt incomplete si se incheie cu
formarea unor compusi organici intermediari care mai contin mici cantitati de energie
chimica potentiala si care pot fi oxidati mai departe pana la formarea dioxidului de
carbon. Din aceste oxidari nu se obtine apa iar cantitatea de energie eliberata este mica
(16 - 30 kcal). Deci organismele anaerobionte elibereaza energie in cantitate mica din
cauza oxidarilor incomplete asa cum rezulta din ecuatia de bilant a oxidarii
anaerobe.Grupa organismelor anaerobionte cuprinde unele bacterii, actinomicete si
ciuperci microscopice. Procesul prin care aceste microorganisme isi procura energia de
care au nevoie poarta denumirea de anaerobioza sau respiratie anaeroba. La
organismele microscopice respiratia anaeroba este cunoscuta si sub denumirea de
fermentatie. Din punct de vedere filogenetic respiratia anaeroba este un tip inferior de
respiratie.
Primele organisme aparute pe pamant in erele geologice trecute cand atmosfera era
saraca sau lipsita de oxigen liber, au avut o respiratie anaeroba. Pe masura acumularii
oxigenului liber, rezultat in fotosinteza, a aparut si s-a extins tipul aerob de respiratie la
plante cu organizare superioara.

In aceleasi conditii de temperatura, diferitele specii, soiuri de plante sau organe ale
plantelor respira cu intensitati variate. Cea mai intensa respiratie se intalneste la
ciuperci(mucegai) si bacteria care respira de cateva sute de ori mai intens decat
plantele superioare. Dintre plantele superioare mai intens respira cerealele si fasolea.
Plantele cu frunze cazatoare respira mai intens decat cele cu frunze persistente. In
conditii de viata latenta plantele respira mult mai slab decat in conditii de viata activa.
Importantele deosebiri in ceea ce priveste respiratia se intalnesc la organele aceleiasi
specii de planta. Cea mai intensa respiratie se inregistreaza la flori, mai putin intens
respira frunzele, fructele si tulpinile , iar cel mai slab radacinile. Destul de intens respira
semintele in timpul germinatiei si mugurii in timpul desmuguririi. In starea de repaus,
atat semintele cat si mugurii respira foarte slab.
In privinta intensitatii respiratiei diferitelor tesuturi gasim diferentie importante
determinate de accesibilitatea oxigenului. Tesuturile profunde respira mai slab decat
cele periferice.
In functie de anotimp, respiratia tutror plantelor este mai intensa primavara, in perioada
cresterii, scade putin in cursul verii si mult spre toamna astfel ca iarna intensitatea
respiratiei este minima.

Dintre factorii mediului extern o influenta importanta asupra respiratiei exercita


temperatura aerului si a solului, aeratia solului, umiditatea aerului, gradul de poluare a
solului si a aerului, lumina.
Temperatura. Daca fotosinteza este influentata in mod hranitor de factorul lumina,
asupra respiratiei exercita o influenta majora factorul temperatura. La majoritatea
plantelor de cultura si din flora spontana, respiratia incepe cu intensitatea foarte slaba,
la cateva grade deasupra lui zero, creste pana la 30-40 de grade, dupa care scade
vertiginos. Temperatura maxima la care respiratia scade brusc este cuprinsa intre 45-55
de grade. Frunzele de pin si molid pot respira iarna chiar si la -20 de grade , in schimb
vara respiratia lor inceteaza la -4 grade .
Temperatura optima, la care procesul de respiratie se desfasoara cu maximum de
intensitate, este determinata de stadiul de dezvoltare a plantei. Modificarea temperaturii
aerului atrage dupa sine modificarea temperaturii in corpul plantei , iar acest fapt
influenteaza variatia zilnica a respiratiei. Modificarea intensitatii respiratiei se explica
prin modificarea activitatii enzimelor respiratorii. Influenta temperaturii asupra directiei
activitatii enzimatice se poate constata in fenomenul de indulcire a cartofilor, in timpul
pastrarii la temperaturi scazute deoarece, la temperatura apropiata de 0.
La temperatura de 40 de grade se produce o dezactivare a enzimelor respiratorii, ceea
ce are ca effect oprirea respiratiei la fructe. Acest fapt se poate explica prin coagularea
partii proteice a moleculei enzimatice si deci inactivarea ei, precum si printr-o
insuficienta aprovizionare a tesuturilor cu material respirator.