Mierea de albine a fost prima substan dulce folosit de om, fiind preuit n special de preoi n cadrul diverselor ritualuri.

Exist suficiente mrturii c

n civilizaiile antice mierea era folosit, printre altele, la prepararea unei buturi alcoolice la care se aduga polen i levuri din faguri, ns, cele mai
vechi documente referitoare la miere sunt dou fragmente scrise n limba sumerian. De la egipteni au rmas mrturii privind modul de recoltare i
folosire a mierii. Babilonienii i diferitele civilizaii strvechi din India i China, utilizau mierea att ca medicament ct i la ritualuri i ceremonii.
n Vechiul Testament gsim scris "miere" de peste 60 ori. n Grecia antic s-a scris mult despre producerea de miere. Hipocrate recomanda mierea
pentru vindecarea unor afeciuni (gastrointestinale, renale, respiratorii) i pentru tratamentul plgilor. Dioscoride, autorul unei cri n cinci volume, De
Materia Medica, trata plgile fistulizate folosind mierea n aplicaii locale. Pliniu indica mierea n asociere cu untur de pete la tratarea rnilor
infectate. Musulmanii foloseau mierea ca un leac bun pentru orice boal. Folosirea mierii n alimentaie (ca hran, butur, conservant), n medicin,
n ritualurile religioase a fost n continu cretere pn la descoperirea zahrului din trestie i sfecl. n anul 1871 a fost descoperit invertaza,
(o enzim care grbete conversia zahrului n glucoz i fructoz).