Caderile varstnicului

O incidenta crescuta in practica geriatrica o reprezinta caderile, a caror importanta este relevanta
datorita etiologiei multifactoriale, a complicatiilor si a consecintelor psiho-sociale.

Caderile pot fi definite ca: regasirea la nivelul solului independent de vointa.

Prevalenta:

- frecventa mai crescuta la femei comparativ cu barbatii, diferenta care creste odata
cu varsta, ajungand la 15 %;

- frecventa creste o data cu varsta(15% la 65 ani), cresterea fiind semnificativa la

cei cu varste peste 75-80 ani(60%)

- o cadere atrage dupa sine caderi repetate, care reprezinta unul din factorii care
limiteaza mentinerea la domiciliu si grabesc institutionalizarea

Caderile sunt asociate cu o morbiditate si mortalitate mai acelerata, unii autori afirmand chiar
ca mortalitatea celor care sufera caderi este de 4 ori mai mare decat la cei fara caderi.

In ce priveste morbiditatea caderea poate fi urmata de:

- sechele invalidante,

- imobilizare definitiva la pat,

- complicatii care tin de patologia determinanta a caderilor, de patologia asociata sau de starea
fiziologica si psihologica a pacientului.

Consecintele caderilor sunt importante deoarece afecteaza in mod serios atat starea fizica si
psihica a varstnicului, cat si autonomia sa, relatiile sociale si cele familiale.

Mecanismul caderilor la varstnic

Peste 60% din caderile varstnicului survin in timpul activitatilor cotidiene care presupun fie
asezarea fie ridicarea din pozitie asezat si inceperea mersului. Aceste miscari presupun
deplasarea centrului de greutate si tin de echilibrul dinamic al varstnicului, un control deficitar al
echilibrului postural este de cele mai multe ori cauza caderilor, asociat imbatranirii fiziologice si
afectiunilor cronice ale unor sisteme: neuro-senzorial, mioartrokinetic si de asemenea, cognitiei.
Identificarea riscului caderii se bazeaza pe mecanismului sau, a carui complexitate se datoreaza
caracterului sau multifactorial.

Factori de risc:

- intrinseci care depind de starea de sanatate a varstnicului

- comportamentali depind de activitatea fizica a subiectului in momentil caderii

- extrinseci ambientali

Unii autori descriu pana la 400 de factori de risc pentru caderea varstnicului la domiciliu,
ceea ce explica dificultatea de a identifica riscul caderii la varstnic.

Acestor factori li se adauga si afectiunile acute.

Factori de risc intrinseci:

A. Senescenta functiilor ce asigura postura si echilibrul

- modificari de varsta a functiei oculare presbiopia(ingustarea campului vizual),

degenerescenta retiniana, opacitati retiniene si corneene, cristalin, interpretarea
gresita a informatiilor legate de spatialitate si distanta, deficit in stabilitatea
privirii, eroare in stabilirea verticalei si orizontalei

- modificari de varsta ale functiei auditive hipoacuzia, bolile aparatului vestibular

- degenerescenta proprioreceptorilor, mai ales a celor de la nivelul coloanei

vertebrale cervicale ceea ce duce la informatii gresite privind pozitia si miscarea
capului

- deformarea membrelolor inf(in valg)

- slabiciunea musculaturii membrelor inf cu erori de pozitionare a acestora

B. Patologia

- deficitele de irigare temporara a structurilor cerebrale(embolii cerebrale

tranzitorii)

- hipotensiunea tranzitorie

- scaderea capacitatii de mentinere a homeostaziei

- afectiuni ale tractului piramidal si extrapiramidale

 - afectiuni cardiace(CICD, cardiomiopatii obstructive, valvulopatii)

- embolii pulmonare

- afectiuni musculare si osteoarticulare

- afectiuni endocrine cu afectare musculara

- anemii

- stari de deshidratatre sau de hipoglicemie

Factori de risc comportamentali

- refuzul acceptarii nivelului scazut al posibilitatilor de miscare(activitati si eforturi

inadecvate capacitatilor lor)

- statusul emotional

- declin intelectual cu lipsa discernamantului

Factori de risc extrinseci

- ingestia de medicamente(numar mare cu efecte adverse diverse)

- cadrul ambiental: mobilier instabil, carpete uzate, pardoseala alunecoassa, scari, rampe ,
cabluri, incaltaminte inadecvata, iluminat insufucient.

Identificarea riscului caderii pornind de la analiza mersului:

- mersul este un comportament motor ritmic automat care depinde de un control

spinal si subcortical. Automatismul mersului nu implica atentia, la subiectul tanar,
dar s-a constatat ca la varstnic atentia prezinta un avantaj aparand astfel si
controlul cortical.

Exemplu: varstnicul care incepe o conversatie in mers si se solicita mult atentia

se va opri pentru a putea desfasura aceasta conversatie.

- In ce priveste ciclul de mers se constata o variabilitate mare a lungimii ciclului si

vitezei de deplasare a acestuia la pacientul varstnic si intre fazele unipodala si
bipodala ale acestuia. S-a stabilit chiar(in urma unor studii pe varstnici cu caderi
si fara caderi) ca o variatie a pasului de 2 cm intre un ciclu de mers si urmatorul
creste de 2 ori riscul de cadere
Exercitii fizice de preventie a caderilor
(pentru rolul ex fizice 2.2)
- Aplicate sub forma de posturari exercitiile pot sa scada cu pana la 16% riscul
caderilor, regularitatea aplicarii exercitiilor fiind elementul primordial pentru o
preventie eficienta

- De 2 ori /sapt ex fizice pt echilibrul postural in grup, pe o perioada de 3 luni. S-a

constatat ca la o dist de 1 an dupa incetarea exp. cei care au continuat exercitiile
au avut foarte putine caderi, iar cei ce nu au urmat, foarte multe, dar mai putine
decat cei ce nu au facut de loc exercitiu fizic nici ca experiment

Majoritatea varstnicilor care nu practica ex fizic, nu o fac pt ca nu au chef, nu ii atrage, este

important sa se dezvolte activitati fizice care sa-i atraga, si sa contina si notiunea de placere, sa
lucreze in grup si sa se insiste pe echilibrul postural.

Exemple:

- tai chi adaptat miscari lente si armonioase, se descompune in numeroase

posturi, contine elemente de isometrie si isotonie, lucru global, ex de respiratie,
de relaxare este constienta fata de propriul corp si de mediul inconjurator.

- - De asemenea activitatea fizica ritmica reduce variabilitatea pasului in mers

Contraindicatii ale kinetoterapiei in geriatrie (excluderea de la recuperarea mediccala)

1. modificarile somatice ireversibile, stadiile terminale ale imbolnavirilor

2. modificarile psihice irecuperabile care exclud posibilitatea cooperarii,
(recuperarea bazandu-se doar pe un proces de invatare, cum sunt
dementele in stadiile avansate)
3. lipsa de motivatie a unor pacienti varstnici care refuza recuperarea
observat ca orice incercare este sortita esecului si nu se obtine nici un
progres, insa se poate lucra la stimularea motivatiei(ex participarea ca
spectatori la recuperarea unor pacienti sau discutii cu cei ce au urmat
un program de recuperare)
4. tulburari psihice majore
 Beneficiile masajului in mentinerea
independentei pacientilor geriatrici
Indicatiile de recuperare in geriatrie se deosebesc de cele ale celorlalte categorii de varsta
deoarece scopul privind recuperarea capacitatii de munca devine unul secundar, principal fiind
cresterea capacitatii de a se ajuta pe el insusi . Aceasta se datoreaza faptului ca subiectii prezinta
deficiente fizice si psihice de un anumit tip si necesita dezvoltarea abilitatilor care sa-i permita
independenta in primul rand pentru necesitatile vitale (mancat, baut, controlul defecatiei si
mictiunii, spalat) si mobilizarea(din pat in fotoliu si invers, mersul ajutat sau nu cu carje, cadru
etc.).

In acest context recuperarea se face in interesul varstnicului, dar si al societatii care va fi

degrevata de efortul asigurarii asistentei si ingrijirilor. Se poate sesiza astfel cum prelungirea
vietii isi pastreaza importanta, insa cresterea calitatii vietii varstnicului o depaseste. Acest aspect
a fost foarte elocvent exprimat de Societatea Britanica de Geriatrie prin deviza sa Adauga viata
anilor mult mai important decat a ramane la a adauga ani vietii.

Indicatiile recuperarii la varstnic trebuie sa ia in considerare eventualii factori limitativi

dati de polipatologia acestuia si de caracteristicile ei.

Rustenmeyer descrie doua particularitati fundamentale ale varstnicului, deosebit de

importante in programul de recuperare al varstnicului, ce pot fi considerate ca primi factori
limitativi ai acestuia: diminuarea capacitatii de adaptare si cresterea variatiilor individuale.
Capacitatea de adaptare a organismului este definita ca posibilitatea acestuia de a-si ajusta
eficient functiile mediului intern la solicitarile mediului extern. Diminuarea capacitatii de
adaptare se datoreaza involutiei biologice, Verzar(1965) si Bronish(1975) considerand-o
definitorie pentru batranete. Pe acest fond de involutie cu diminuarea progresiva a capacitatii de
adaptare a organismului pot sa apara stari patologice care determina infirmitati atat din punctul
de vedere general biologic, fizic, cat si din cel psihic si intelectual. Acest aspect prezinta o
importanta deosebita in elaborarea si conducerea programului kinetic, limitarea fiind data de
capacitatea de lucru si de timpul pe care pacientul il are la dispozitie pentru a recupera in
totalitate deficitele dobandite.

Astfel, restitutio ad optimum devine definitoriu in cazul varstnicilor fata de restitutio

ad integrum al adultului si tanarului.

In cadrul recuperarii medicale ne vom opri la beneficiile sau limitele pe care masajul le
are in contextul pastrarii independentei cat mai mult timp.

Este in cresterea acceptarea unanima a faptului ca termenul batran reprezinta o

generalizare inadecvata care pierde din vedere variabilitatea acestei grupe de varsta. Examinati
individual pacienti de aceeasi varsta se observa diferentele mari intre acestia si intre varsta
cronologica, fiziologica si raspunsul la exercitiul fizic. Este dificil de difierentiat care sunt
efectele imbatranirii per se si efectele imbatranirii cu deconditionare data de boala.
 Imbatranirea este inevitabila insa atat rata cat si amplitudinea degradarii port fi drastic
scazute cu ajutorul exercitiului fizic. Siguranta si beneficiile efective ale acestuia precum si
dezvoltarea capacitatii de presciere a exercitiilor necesita o foarte buna cunoastere a efectelor
imbatranirii asupra functiilor organismului si a modificarilor ce pot sa apara in timpul
exercittiilor. Este bine de avut in vedere faptul ca pregatirea in vederea efectuarii exercitiului
fizic la varstnic trebuie sa tina cont de caracteristicile acestuia si ca urmare, se impune sa fie cat
mai bine conturata. Aceasta se poate realiza aproape complet prin masaj, crescand si complianta
pacientului la exercitiul fizic ce urmeaza.

Masajul este una dintre cele mai vechi metode de tratament aplicate asupra corpului
omenesc, fiind definit ca o prelucrare metodica a partilor moi ale corpului, prin actiuni manuale
sau mecanice, in scopul intretinerii starii de sanatate sau in scopul tratarii sau recuperarii unor
afectiuni capatate pe parcursul vietii. In antichitate el reprezenta principala modalitate de tratare
a diferitelor boli, medicii utilizand aceasta tehnica alaturi de alte mijloace naturale: plante,
namoluri, uneori folosite chiar in timpul masajului. Simpla atingere a bolnavului de mana
medicului reprezenta deja o binefacere, mangaind fruntea acestuia sau asezand mana cu blandete
pe locul dureros.

Pe parcursul timpului tehnica acestuia s-a imbunatatit si s-a imbogatit, indicatiile lui au
devenit din ce in ce mai clare si chiar au aparut diferite tipuri de masaj, folosite in scopul
intretinerii starii de sanatate sau pentru recapatarea ei, cum sunt drenajul limfatic, masajul
reflexogen, masajul conjunctiv, transversal profund etc.

Aplicat cu regularitate, masajul va influenta in sens pozitiv toate functiile organismului,

fie ca este vorba despre un organism sedentar sau din contra despre unul supus zilnic miscarii
excesive. Masajul somatic clasic, cel mai frecvent aplicat, actioneaza mecanic la nivelul
tesuturilor moi, superficiale sau profunde, stimuland circulatia sangelui si in consecinta, functia
de filtru a rinichilor, accelerand eliminara produsilor toxici rezultati din metabolism. Aplicarea
anumitor manevre, presiunile pe regiunea dorsala corelate cu ritmul respiratiei si tapotajele sub
forma batatoritului cu palma in ventuza la baza toracelui, stimuleaza activitatea respiratorie;
acest efect reprezinta o modalitate de sporire a calitatii vietii prin oxigenarea mai buna pe care o
asigura si preintampinarea diverselor afectiuni pulmonare. Exista de asemenea manevre cu efect
de crestere a excitabilitatii musculare, ele fiind indicate in cazul persoanelor cu hipotonii
musculare din cauze patologice sau persoanelor care din diverse motive, nu fac nici un tip de
miscare in vederea intretinerii starii de sanatate a musculaturii si articulatiilor. Aceste manevre
sunt reprezentate de framantat sub toate formele lui (in axul longitudinal al segmentului, dupa
directia transversala, in cuta, in contratimp, geluire, palpare rulataa, mangaluire) si tapotament
(tocat cu marginea cubitala, tocat cu degetele semiflectate, batatorit cu palma in ventuza,
batatorit cu pumnul inchis sau semiinchis), ca manevre fundamentale alaturi de ciupiri (simple,
taiate, ridicari, pensari), ca manevra ajutatoare. Manevrele precum frictiunile, vibratiile sau
efleurajul efectuat profund si in ritm mai lent actioneaza asupra musculaturii incordate de stress
sau pozitii vicioase, decontracturand-o, redandu-i supletea si inlaturand in acelasi timp durerea
pe care aceasta incordare o provoaca. Durerea aproape continua pe care o produce o simpla
contractura poate fi cauzatoare de stare de proasta dispozitie, mergand pana la redori articulare in
cazul in care aceasta persista un timp mai indelungat. Inlaturarea durerii are efect in acest caz
chiar asupra psihicului, redand buna dispozitie, increderea in sine si mai ales, zambetul.
 Alaturi de masajul somatic, masajul reflexogen aplicat pe diverse regiuni ce dispun de
zone de proiectie reflexa (picior, mana, ureche externa, scalp, coloana vertebrala), chiar in lipsa
unor afectiuni anume, actioneaza prin stimularea functiilor organismului si in acelasi timp a
imunitatii prin mijloace proprii, aspect de loc de neglijat, tinand cont caa masajul este o tehnica
neinvaziva si care nu impregneaza organismul de toxine ci, din contra, faciliteaza eliminarea
acestora.

In situatii de stres accentuat, chiar daca din punct de vedere terapeutic nu exista o alta
indicatie, drenajul limfatic este binevenit, datorita ritmului foarte lent de executie si a manevrelor
extrem de blande ce predispun la relaxare. In completare, masarea zonelor reflexe ale creierului
si ale coloanei vertebrale, in sensul descendent, pornind de la nivelul coloanei cervicale spre
coccis, actioneaza asupra sistemului nervos central, reprezentat de creier si maduva spinarii
adapostita de coloana vertebrala. Nu vom uita de asemenea abordarea zonei corespunzatoare
plexului solar, cu efecte sporite in cazul in care manevrele reflexoterapice sunt efectuate in
concordanta cu timpii respiratori.

Lipsa indelungata de miscare, caracteristica pacientului geriatric, fie data de

polipatologia acestuia, fie de fatigabilitatea marcata si rapid instalata, favorizeaza acumularea
unei cantitati crescute de lichide in interstitii, care vor perturba schimburile locale de substante,
precum si eliminarea de produsi toxici. Pentru prevenirea acestora, dar si in cazul in care aceste
neajunsuri au aparut deja, drenajul limfatic reprezinta cea mai buna alternativa deoarece de pe
urma lui nu beneficiaza doar regiunile afectate ci intregul organism.

Cu organismul astfel pregatit, prin masaje generale aplicate saptamanal sau la 2-3 zile,
combinate cu drenaj limfatic sau masaj reflexogen si urmate de miscari ale articulattiilor sau
exercitii fizice usoare, varsta a III-a se desfasoara frumos si domol, fara prea mare graba si mai
ales, fara dureri invalidante.

In aceasta situatie, a varstnicului, masajul are deja o conotatie mai mult terapeutica decat
una de intretinere. Acest fapt se datoreaza anumitor afectiuni ce apar inevitabil in aceasta
perioada asociate cu afectiuni degenerative. Asa cum am mai spus insa, in cazul unei perioade
adulte ingrijite si presarate cu regularitate cu masaje si activitate fizica, acestea pot sa apara mai
tarziu si cu un ritm de degradare mai lent.

Totusi, in situatiile in care exista afectiuni cardiovasculare, sau alte afectiuni cu risc vital,
masajul se va efectua cu o atentie sporita, mai ales asupra zonelor ce ar putea influenta in sens
nedorit starea organismului. Asupra musculaturii si articulatiilor, dureroase de obicei in cazul
varstnicilor, masajul este cea mai indicata tehnica de aplicat, usurand miscarile si facandu-le mai
usor de suportat.

Psihicul varstnicului, de loc de neglijat si oricum greu incercat de trecerea anilor si de

constientizarea ipostazei in care organismul nu mai poate sa raspunda cerintelor la fel ca in
tinerete, beneficiaza de asemenea de pe urma masajului. Sa nu uitam ca simpla netezire a pielii
determina eliberarea de endorfine, pe buna dreptate denumite de anumiti autori drept hormoni ai
fericirii. De asemenea, simplul fapt ca se afla in atentia celui ce il maseaza reprezinta pentru
varstnic un eveniment de loc de neglijat, cu atat mai mult in cazul varstnicilor ce traiesc singuri,
avand de fapt foarte mare nevoie de comunicare si de a se simti ingrijiti si utili.

Din alt unghi de vedere privit masajul poate fi prima abordare a unui pacient geriatric,
chiar inaintea kinetoterapiei de care are atat de multa nevoie, datorita modificarilor pe care le
induce, reducand semnificativ durerile, inclusiv cele articulare sau musculare, crescand
increderea in fortele si capacitatile proprii pacientului, astfel incat va fi mult mai usor ulterior de
cooptat pacientul intr-un program kinetic.

Coroborate, masajul si kinetoterapia imbunatatesc considerabil echilibrul postural, aspect

deloc de neglijat mai ales la pacientii cu incidenta mare a caderilor fara cauza patologica. Aceste
caderi ale varstnicului, cu etiologie multifactoriala, cu frecventa crescuta a complicatiilor si a
consecintelor psiho-sociale, sunt asociate cu o morbiditate si mortalitate mai acelerata, unii autori
afirmand chiar ca mortalitatea celor care sufera caderi este de 4 ori mai mare decat la cei fara
caderi. In ce priveste morbiditatea caderea poate fi urmata de sechele invalidante, imobilizare
definitiva la pat, complicatii care tin de patologia determinanta a caderilor, de patologia asociata
sau de starea fiziologica si psihologica a pacientului. Consecintele caderilor sunt importante
deoarece afecteaza in mod serios atat starea fizica si psihica a varstnicului, cat si autonomia sa,
relatiile sociale si cele familiale.

Alegerea manevrelor masajului clasic aplicate pe un organism varstnic se va face in

aceste conditii, cu foarte mare atentie, tinand cont de afectiunile pe care respectiva persoana le
are, astfel incat, aplicarea acestora sa nu le accentueze. O mare importanta o prezinta si regiunea
de abordat, care poate constitui o contraindicatie in sine pentru anumite afectiuni(spre exemplu
regiunea cervicala in cazul pacientilor cu hipertensiune arteriala accentuata).

Concluzii:

1. Scopul principal al masajului la pacientul geriatric este dezvoltarea abilitatilor care sa-i
permita independenta in primul rand pentru necesitatile vitale si pentru mobilizare.

2. Masajul, cu oricare din tipurile sale reprezinta un mijloc exceptional de mentinere a

homeostaziei organismului varstnic, efectuand o profilaxie de foarte buna calitate si de
asemenea un mijloc folosit in recuperarea medicala, inca de la inceput, uneori anumite tipuri
de masaj, cum ar fi cel reflex, fiind exclusiv aplicabile.

3. In recuperarea unui pacient geriatric, masajul poate fi prima abordare, chiar inaintea
kinetoterapiei de care are atat de multa nevoie, datorita modificarilor pe care le induce,
reducand semnificativ durerile, inclusiv cele articulare sau musculare, crescand increderea in
fortele si capacitatile proprii pacientului, astfel incat pacientul va fi mult mai usor ulterior de
cooptat intr-un program kinetic.

4. Coroborate, masajul si kinetoterapia imbunatatesc considerabil echilibrul postural, aspect

deloc de neglijat mai ales la pacientii cu incidenta mare a caderilor fara cauza patologica,
5. Psihicul varstnicului beneficiaza de asemenea de pe urma masajului atat prin eliberarea de
endorfine, cat si datorita faptului ca pe durata masajului se afla in atentia celui ce il maseaza,
in conditiile in care nevoia de comunicare, de a se simti ingrijiti si utili este foarte mare.

6. Beneficiul in urma masajului nu este numai al pacientului geriatric ci si al societatii care va fi

astfel degrevata de efortul asigurarii asistentei sociale si al ingrijirilor.

Bibliografie:

1. Bogdan, C. Elemente de geriatrie, Editura Medicala, Bucuresti 1995

2. Chatard, J-C Sport et Sante, Publications de lUniversite de Saint-
Etienne, Saint-Etienne 2006
3. Dragan, I. Masaj-automasaj, Editura EDITIS, Bucuresti 1994
4. Gormley, J., Hussey, J. Exercise therapy, prevention and tratment of
disease, Blackwell Publishing 2007
5. Ionescu, A. Masajul, procedee tehnice, metode, efecte, aplicatii in
sport, Editura ALL, Bucuresti 1994
6. Ivan, S. Presopunctura, Editura Coresi, Bucuresti 1997
7. Ivan, S. Masajul pentru toti, Editura Coresi, Bucuresti 2001
8. Marza, D. Reflexologia in kinetoterapie, Editura Symbol, Bacau 2002
9. Radulescu, A. Fizioterapie, Masaj terapeutic, Editura Medicala,
Bucuresti 2002
10. Sidenco, E.-L. Masajul in Kinetoterapie, Editura Fundatiei
Romania de Maine, Bucuresti 2002