Sunteți pe pagina 1din 1

Cuvant de Tudor Arghezi

Aparatie. Tema

Poezia "Cuvant" a fost publicata in volumul "Caricica de seara in anul 1953, si reprezintaun univers plin de farmec
ludic al lucrurilor mici, accesibile copiilor. Aparitia volumelor incadrate liricii "boabei si a faramei" este o modaliatate
de a de a rezolva framantarile existentiale din celelalte creatii prin aplecarea asupra lumii celor mici. Desi limbajul
este accesibil copilararesc uneori semnificatiile sunt foarte profunde. "Cuvant" este o arta poetica a creatorului
acestei lumi, scotand in evidenta conceptia despre misiunea artei sale intr-un limbaj care il particularizeaza.

Semnificatia titlului

Cuvantul a fost adesea definit ca un vehicul al semnificatiilor. Creatorul il pretuieste stiind ca esenta sa este
Logosu, adica, cuvantul dintai, rostit de Dumnezeu la facerea lumii, el reprezentand materialul de care se foloseste
poetul pentru a da nastere "ideilor manifestate in functie de materie sensibila", cum spune Titu Maiorescu.

Structura si semnificatii

Poezia se adreseaza direct cititorului, cu o familiaritate debordanta continand cinci secvente lirice care definesc
poezia.

Textul debuteaza cu verbul la perfectul simplu, "vrui" si cu invocarea cititorului" care va primi "un dar" : " o
carte pentru buzunar", "o carte mica", "o carticica"(exprimarea usor pleonastica accentueaza cu modestie
importanta formala a ei).
Intocmai ca Demiurgul Suprem, el construieste un intreg univers din elementele naturii: "furnicile", "molecule",
"brotacel", "lacusta", "un scatiu". Literele (numite cu iz arhaic, "slovete") sunt mici ca si sensurile : "celulele" lumii
sale au, metaforic, "suflete de molecule", violoncelul si harpa sunt substituite de un "brotacel" si o "lacusta", ca si
"cimpoiul", care e un :scatiu".

Finalul secventei "si nu mai stiu" este o voita pauza de gandire in vederea gasirii unor elemente cu care sa
populeze lumea imaginara,

A doua secventa lirica exprima o dorinta neimplinita "Farmece as fi voit sa fac", anume aceea de a materializa
semnificatiile abstracte, transformandu-le intr-un fir de ata prin care sa transmita direct cititorului "subtiata si
nepipaita viata", pentru ca aceasta sa ia contact direct cu existenta noului univers creat,

In a treia secventa, nereusindu-i "farmecele", creatorul isi doreste sa transmita macar partial imagini din lumea
propriei imaginatii, numite metaforic astfel : "cateva crampeie", "o andr de curcubee", "niic scam de zare",
"niic nevinovatie, niic departare".

In a patra secventa "Carticica noua" ar fi trebuit sa contina "drojdii de roua", "parfumul umbrei", "cenusa lui",
metafore care materializeaza semnificatii abstracte. Ele ar putea semnifica un ciclu al vietii : nastere ("roua"-
derivat al apei, element primordial), existenta (existenta vietii perceputa olfactiv), moarte ("cenusa", finalul
universului imaginat).

In secventa a cincea, poetul numeste creatia literara intr-un mod inedit, anume "nimicul nepipait", ceea ce
denota latura inefabila a ei; el nu poate fi aflat, dar "tresare/Nici nu stii de unde si cum", este o hrana pentru
suflet, o inaltare spirituala. Pentru a-lmgasi creatorul a "rascolit pulberi de fum", l-a cautat in acelasi spatiu inefabil.

Concluzie : In legatura cu universul ludic creat de Arghezi, el insusi afirma : M-a posedat intentia de a imprumuta
vorbelor insusiri materiale[...]. Toata viata am avut idealul sa fac o fabrica de jucarii si lipsindu-mi instalatiile, m-am
jucat cu ceea ce era mai ieftin si mai gratuit in lumea civilizata, cu materialul vagabond al cuvintelor date