1.

Determinarea hematocritului,volumului globular si valorii globulare

Hematocritul reprezinta concentratia eritrocitelor din 100ml sange integral.Principiu: Se separa prin
centrifugare, in sangele recoltat pe anticoagulant,eritrocitele din plasma si se determina raportul volumelor lor.

Metoda Macrohematocritului. Tehnica de lucru: sangele recoltat pe anticoagulant se introduce intr-un tub
Wintrobe(pana la diviziunea 100)cu ajutorul unei pipete Pauster dupa care se centrifugheaza la 3000tur/min.timp
de 30min.Dupa centrifugare continutul tubului va avea urmatorul aspect:la fundul tubului se vor aranja
eritrocitele care au culoarea rosie,iar plasma-galben citrin si ele sunt separate de un strat subtire de leucocite si
trombocite de culoare cenusiu-rosiatic ce nu depaseste 1%. Aceasta dispozitie se datoreaza densitatilor diferite a
plasmei(1030),eritrocitelor 1090,leuc. si trombocit. Stim ca inaltimea coloanei de sange H dupa care inaltimea
coloanei de eritrocite h(mm).Dupa care utilizam formula: Htv=(100*h)/H ,ceea ce prezinta val. aprox a
hematocritului.
Determinarea volumului globular si plasmatic se face cu ajutorul hematocritului care este constituit dintr-un
sistem centrifugal in cruce, ce permite 300 turatii si din tuburi centrifugale cu diametrul de 1mm gradate de la 0-
100. Se recolteaza sange pe anticoagulant din vena de la plica cotului,se introduce in tuburile de centrifugare
pana la grad.100 si se centrifugheaza 30min. Gradarea tubului permite citirea directa a volumului procentual
globular. La femei 46,5%,barbat 42%,la nou nascut 56%.
Valoarea globulara reprezinta raportul dintre concentratia hemoglobinelor procentuale si nr. hematiilor pe mm
de sange. Normal variaza intre 0,85-1.15 si scaderea valorii sale indica hipocromie globulara.

2. Determinarea VSH
Principiu-eritrocitele sedimenteaza intr-un timp variabil daca sangele recoltat pe un anticoagulant este lasat in
repaus.
Metoda Westergreen. Tehnica de lucru: intr-o eprubeta de hemoliza se introduce 0,4ml citrate de sodiu;in alta
eprubeta se pun 2-3 ml sange venos;apoi se aspira 1,6 ml si se adauga in eprubeta de hemoliza,se omogeneaza;se
aspira sangele in eprubeta Westergreen pana la diviziunea 0.Apoi se astupa cu aratatorul pt a opri coloana de
sange.Pozitia pipetei trebuie sa fie perfect verticala.Citirea se face dupa 1,2 si 24 ore, rezultatele se exprima in
mm.Valori normale: la femei 4-9 mm/ora,la barbati:2-7 mm/ora.Factori care influenteaza VSH:
eritrocitari,plasmatici.Variatii patologice:crescute-mielom,nefroze,infarct miocardic; scazute-stari
alergice,hepatita epidemica.Variatii fiziologice:VSH crescut la femei in sarcina si in timpul menstruatiei.
S21. Potentialul de repaus al fibrelor miocardice (valoare, factori de mentinere)

Orice celula produce in permanenta fenomene electrice, fizice, in repaus si in activitate.Fenomenele electrice ale
inimii preceda contractia cardiaca si pot fi studiate la nivelul celulelor cardiace sau la nivelul intregului cord sub
forma electrocardiogramei.

Sarcolema, in stare de repaus (diastola electrica) este ca orice membrana celulalra, polarizata electric, adica la
suprafata este incarcata pozitiv iar pe fata interna a membranei negativ. Sarcolema prezinta canale pline cu apa ce
traverseaza membrana celulara fiind formati din proteine,care determina specificitatea canalului impregnandu-le
si proprietati electrofiziologice distincte. Exista canale selective specifice pentru Na+, K+, Ca2+, Cl- care
actioneaza electric si inchid sau deschid canalul, mai rpede sau mai lent.

Electropozitivitatea pe fata externa a membranei este determinata in special de Na+ ce se gaseste in exterior din
abundenta, iar electronegativitatea din interiorul membranei este determinata predominant de prezenta anionilor
si mai putin de K+, care paraseste interiorul membranei conform gradientului de concentratie. Acest gradient
electric este determinat de semipermeabilitatea membranei pt K+, incat potentialul de repaus poate fi considerat
potential de K+.

In conditii fiziologice gradientele concentratiilor de Na+ si K+ sunt mentinute prin actiunea unor mecanisme
membranare consumatoare de energie. Astfel ca, in interiorul si exteriorul celulei se genereaza si mentine o
diferenta de potential, denumita potential de repaus, cu valoare de -80mV in celulele atriale si de -90mV in
celulele ventriculare adulte si Purkinje. Potentialul de repaus reprezinta fondul fiziologic de echilibru metabolic
stabil.

3. Decelarea sangelui

Principiu: - probele de decelare se bazeaza pe proprietatea hemoglobinei de a actiona ca o peroxidaza in prezenta

apei oxigenare, si de a da reactii de colorare prin oxidarea benzidinei si rezinei de guaic (albastrul de benzidina si
verdele de guaic) si de a transforma, prin incalzire in prezenta CINa si a acidului acetic, in clorhidrat de
hematina, care cristalizeaza prin racier (cristalele lui Teichmann)

-In urma efectuarii probei cu benzidina, apare coloratia albastra sau albastra-verzuie

-Proba cu rezina de guaic: coloratia albastra;

Proba cristalelor lui Teichmann

Tehnica de lucru: - se pune pe o lama o picatura de sange diluat si se prepara pee a cateva cristale NaCl; - se
pune lamella pe picatura si la marginea ei o picatura de acid acetic glacial, care prin capilaritate patrunde sub
aceasta; - se incalzeste lama la flacara, evitandu-se fierberea pana apare culoare bruna-violacee; - se lasa sa se
raceasca si se examineaza la microscop;

Cristalele de clorhidrat de hematina au forma romboidala alungita, cu unghiuri ascutite, sunt de culoare bruna si
se pot prezenta izolate sau grupate.

Probele de decelare a sangelui sunt foarte sensibile, insa nespecifice; in clinica sunt folosite pentru punerea in
evidenta a hemoragiilor oculte, si in medicina legala pt identificarea petelor de sange.

4.Numaratoarea eritrocitelor

Principiu: Numaratoarea celulelor din sange sau din alte lichide biologice consta in numaratoarea directa la
microscop a celulelor aflate in volumul cunoscut de lichidul diluat intr-o proportie. Dilutia se face pentru a
individualiza elementele figurate care sunt foarte numeroase si pentru a impiedica coagularea.

Material necesar: lichid de dilutie, pipeta pentru eritrocite, camera de numarare, microscop, ace pentru punctie,
alcool, vata.

Lichidul de dilutie trebuie sa fie izoton pentru a impiedica hemoliza

Lamele trebuie sa fie perfect plane si slefuite.

Microscop: obiectiv uscat, mare x40, ocular x10 sau x7

Tehnica de numarare:

a)Dupa inteparea pulpei degetului, prima picatura se sterge iar a doua se aspira in pipeta pana la diviziunea 0.5
sau 1. Daca sangele depaseste diviziunea, ajustarea se face atingand varful pipetei cu hartie de filtru sau chiar cu
pulpa degetului.

Se aspira lichidul de dilutie pana la diviz 101. Pipeta se agita apoi pentru omogenizare. Pana la numarare pipeta
se lasa in pozitie orizontala.

b) Umplerea camerei de numarare

Se aplica lamela pe lama celulei fie prin simpla adeziune, fie cu aj cavalerilor. Buna aderenta este indicate atunci
cand apar inelele Newton.

Daca celula nu are cavaleri se umezesc usor ghidajele celulei si se aplica lamella printr-o miscare de apasare-
alunecare. Se agita pipeta 2-3 minute, apoi se lasa sa curga si se indeparteaza primele picaturi. Varful pipetei se
apropie de marginea lamelei si se lasa sa patrunda lichidul prin capilaritate pana la formarea unei pelicule
omogene.

Dupa umplere, se asteapta cateva minute.

c)Numararea propriu-zisa.

Se vor Numara hematiile de pe 80 patratele mici, incepand cu primul patrat, de la stanga la dreapta, coboram
randul, de la dreapta la stanga si tot asa, latura din stanga apoi latura superioara si urmam randurile.

Calcul: (N/ 80 x s x h ) x D

N=numarul de hematii in 80 patrate mici

S=suprafata unui patrat mic

H=inaltimea coloanei

D=dilutia (1/200, 1/100)

Cauze de eroare

-eroare de recoltare; erori de tehinica; erori inerente metod

Valori normale

Barbat- 4.500.000-5.000.000 /mm3

Femeie- 4.200.000-4.500.000/mm3

Copii-5.000.000-6.000.000/mm3

5. Determinarea Rezistentei Globulare

Rezistena globular a hematiilor reprezint capacitatea hematiilor de a-i pstra integritatea n medii hipotone.
Hemoliza se produce numai cnd presiunea osmotic a mediului exterior este mai mic dect cea din interiorul
hematiei.Erirocitele normale, plasate n solutie izoto de NaCl 9( ser fiziologic ), pot fi meninute ore.ntr-un
mediu cu o concentraie sczut de clorur de sodiu 7 , se ncarc cu ap i elibereaz hemoglobina n exterior. n
schimb, soluiile hipertone ( de exemplu NaCl 10) produc ratatinarea hematiilor.

Determinarea rezistenei globulare a hematiilor:

- seamn aflarea concentraiei soluiei NaCl n care hemoglobina ncepe s prseasc hematiile mai puin
rezistente ( rezistena minim ) i a concentraiei soluiei in care toate hematiile sunt lizate ( rezistenta maxima).
Hemoliza incepe laconcentratia 0,46 0,42 % NaCl iar hemoliza totala are loc la concentratia de 0,38 0,34 %
NaCl Daca hemoliza initiala apare la concentratii mai mari de NaCl rezistenta osmotica este scazuta,iar daca
apare la concentratii mai mici rezistenta este crescuta.Scaderea rezistentei osmotice ( hemoliza initiala la 0,7
0,5 % NaCl ) se intalneste in anemia hemolitica ereditara ( sferocitoza ) si in anemiile dobandite ( intoxicatii cu
benzen ).

Cresterea rezistentei osmotice apare in talasemie ( hemoliza initiala apare la concentratii maimici ). De
asemenea, rezistenta poate fi crescuta in hemoragii acute datorita rezistentei eritrocitelor tinere si uneori in
anemia Birmer si in anemiile feriprive.

6.Sistemul AB0 si RH al grupelor sanguine

Grupele sanguine AB0 se caracterizeaza prin antigene hematice specifice de grupa (izoglutinogene) si anticorpi
specifici prezenti in ser. Grupele sanguine sunt in numar de 4

Grupa sanguine Aglutinogene Aglutinine

0 (I) - Alfa si Beta
A(II) A Beta
B(III) B Alfa
AB(IV) A si B -

Determinarea grupelor sanguine AB0:

Proba Beth Vincent

Pe o lama se pun succesiv cu pipette deosebite, cate o picatura de ser hemotest in ordinea urmatoare:

0 la stanga, A la mijloc, B la dreapta.

Cu coltul unei lame se adauga o cantitate mica de sange recoltat prin punctie venoasa sau din pulpa degetului,
schimband coltul lamei la fiecare picatura de hemotest si amestecandu-se pentru omogenizare. Picatura de sange
trebuie sa fie de circa 10 ori mai mica decat cea de ser.

Lama se ia in mana si se roteste lent. Citirea se face in primele 2-3 minute cu ochiul liber.
Rezultate:

1.Daca in toate trei picaturile nu apare nicio aglutinare si amestecurile raman uniform colorate in roz sangele
apartine grupei 0.

2.Daca apare aglutinare cu serurile 0 si B si lipsa de aglutinare cu serul A, sangele de cercetat apartine grupei A.

3.Daca apare aglutinare cu serurile 0 si A si lipsa de aglutinare cu serul B, sangele de cercetat apartine grupei B.

4.Daca apare aglutinare in toate cele trei seruri, atunci sangele apartine grupei AB.

Determinarea aglutininelor (proba Simonin)

Se face punand in contact serul de cercetat cu eritrocitele 0 ca martor negative pentru a inlatura erorile datorate
aglutinarilor nespecifice sau specific normale.

Tehnica de lucru:

Pe o lama se pun 3 picaturi din serul de cercetat.

Pe prima picatura (stanga) se pun eritrocite 0, pecea din mijloc eritrocite A si pe cea din stanga eritrocite B in
aceleasi conditii ca mai sus.

Rezultate:

1.Reactia trebuie sa fie negativa cu eritrocitele de tip 0 in toate cazurile.

2.Aglutinare cu eritrocitele A si B. Serul contine aglutinine alfa si beta.

3.Aglutinare doar cu eritrocitele B. Serul contine aglutinine beta.

4.Aglutinare doar cu eritrocitele A. Serul contine aglutinogen alfa.

5.Nu se produce aglutinare. Serul nu contine aglutinine alfa si nici beta apartinand grupei AB.

Sistemul grupelor sanguine Rh descries la pagina 256.

7.Numaratoarea leucocitelor; formula leucocitara

Principiu: Numararea leucocitelor se bazeaza pe acelasi principiu ca in cazul numararii de hematii.

Materiale necesare: nu difera in principiu de cel necesar pentru hematii, doar lichidul de dilutie este diferit.
Lichidul trebuie sa mai contina acid acetic si albastru de metilen.

Lichid de dilutie:

-apa distilata: 100 ml

-acid acetic: 1 ml

-albastru de metilen: 1 %

Pipeta pentru leucocite- Potain

Camera de numarare Burker Turk

Numararea propriu-zisa: se face pe minimum 25 patrate mari cu latura de 1/5 mm procedandu-se ca la numararea
hematiilor. Se Numara intai leucocitele de pe latura din stanga si cea de sus, apoi leucocitele din interiorul
patratului.

Numar de leucocite/mm3: (N/ 25 x s x h) x D

N=numarul de leucocite numerate pe 25 patrate mari

S=suprafata unui patrat mare (1/25mm2)

H= inaltimea coloanei

D=dilutia (1/10 sau 1/20)

Valori normale:

Adult: 5000-9000/mm3

Sugar: 8000-12000/mm3

Nou nascut: 12000-20000/mm3

Formula leucocitara

Formula leucocitara este raportul procentual al leucocitelor pe frotiul de sange periferic a cel putin 200 elemente.

Se realizeaza un frotiu de sange intinzandu-se in strat subtire o picatura de sange proaspat recoltat pe o lama de
microscop. Frotiul se usuca, se coloreaza si se fixeaza. In mod obisnuit se utilizeaza coloratia May Grumwald
Giemsa care contine eozina, albastru de metilen si acid de metilen. Cu aceasta metoda de coloratie se obtin
urmatoarele coloratii:

Granulocite neutrofile: granulatii brune;

Granulocite eozinofile: granulatii portocalii;

Granulocite bazofile: granulatii albastru-inchis-negru;

Nucleii: violaceu;

Citoplasma: polimorfonucleare neutrofile-roz;

Limfocite, monocite-albastra;

Hematii-roz rosiatic;

Valori normale:

Granulocite 60-70%
 Agranulocite 30-40%

Valori absolut normale:

Neutrofile nesegmentare: 50-130/mm3

Neutrofile segmentate: 2400-4800/mm3
Eozinofile: 100-200/mm3
Bazofile:25-80/mm3
Limfocite:1250-2400/mm3
Monocite:300-640/mm3

8. Numararea trombocitelor

Se poate face prin metoda directa sau indirecta. In metoda indirecta numaratoarea se face pe frotiu de sange
colorat (vezi pagina 6) iar in metodele directe in solutii diluate de sange, cu ajutorul camerei de numarat.

a)Metoda indirecta

Materiale necesare: vata, alcool, eter, microscop, lame, ac de seringa, solutie 14% sulfat de Mg sterile, colorant
May Grumwald Giemsa.

Tehnica de lucru: vezi pagina 6-tehnica frotiului.

Apoi, pentru numaratoare se foloseste obiectivul cu imersie si ocularul Elrich, iar in lipsa acestuia se monteaza la
ocularul obisnuit un patrat mic de hartie, pentru delimitarea campurilor in care se face numaratoarea. Se Numara
pe frotiul de sange 1000 hematii si trombocitele corespunzatoare.

Ex: la 1000 de hematii numerate pe frotiu corespund 50 de trombocite si nr hematiilor pe mm de sange a fost
gasit de 4.500.000, nr trombocitelor pe mm de sange va fi:

1.000.50

4.500.000x

X= (4.500.000 x 50)/1.000= 225.000 trombocite.

b) Metoda directa

Materiale necesare: vata, alcool, eter, microscop, camera de numarare, micropipeta, solutie 3.8 % citrate de Na,
eprubeta serologica, pipeta Pasteur, ac de seringa.

Tehnica de lucru: Se dezinfecteaza si apoi se inteapa pulpa degetului cu acul, se aspira sange in micropipeta pana
la 0,1 si apoi solutia de citrate de sodium 3.8% pana la 1. Continutul micropipetei se pune in eprubeta serologica
si se lasa in repaus 1-2 ore, timp in care se produce sedimentarea hematiilor. Cu aj pipetei Pasteur se recolteaza o
picatura din lichiul supernatant si se aseaza pe camera de numarat la marginea lamelei. Dupa umplerea retelei de
numarat prin capilaritate, se asteapta 10-20 minute ca se produca sedimentarea trombocitelor. Numaratoarea se
face pe patrate mici intocmai ca pentru hematii si calcularea numarului de trombocite pe mm de sange, dupa
aceeasi formula.

9.Determinarea timpului de coagulare, de sangerare si a timpului de protrombina Quick

Timpul scurs intre momentul recoltarii sangelui si cel in care coagularea este completa, apreciat prin disparitia
fluiditatii sangelui.

a)metoda Lee si White: Det timpul de coagulare a sangelui venos recoltat in eprubete. Este una dintre
cele mai utilizate metode de explorare, baie de apa la 37 grade C, cronometru.

Tehnica de lucru: se punctioneaza vena cu seringa mica si se extrag 1-2 ml de sange. Se demonteaza imediat
seringa de la ac si se repartizeaza direct din acesta cate 1 ml de sange in cele doua eprubete care se pun in baia de
apa la 37 grade C. Cronometrul se porneste in momentul in care sangele a patruns in seringa.

Se citeste eprubeta nr 1 din minut in minut prin inclinare cu precautie la 45 grade. Timpul de coagulare este
determinat in momentul in care eprubeta poate fi rasturnata complet fara ca sangele sa curga. In acest moment se
incepe citirea eprubetei a 2 a, care, fiind lasata nemiscata, coaguleaza mai tarziu. Citirea se face tot din minut in
minut. Se opreste cronometrul cand apare coagularea si in aceasta eprubeta.

Valori normale: La persoanele normale coagularea in prima eprubeta apare intre 6 si 10 minute, iar in eprubeta a
2 a, intre 8 si 12 minute. Alungirea timpului de coagulare peste 15 minute tradeaza o hipocoagulabilitate.

10. Examenul macroscopic, microscopic si chimic al urinei

Examenul de urina ofera date despre : Stare functionala a rinichiului; Homeostazia mediului intern

Prin efectuarea examenului macroscopic se urmareste:

A) Cantitatea -masurarea se face cu un cilindru gradat

Diureza = cand de urina elimina in 24h si variaza intre 900 si 1500 ml . Se intalnesc variatii fiziologice in functie
de varsta , sex , temperature mediului effort fizic.

Mai mica decat 500 ml =oligurie

Mai mare decat 2000 ml = poliurie

Anuria= mai mica decat 150 ml sau deloc

B) Aspect: Urina normal si proaspata => limpede si transparenta; urina tulbure in cazul eliminarii in cantitate
mare a sarurilor de acid uric(normal ; 2-5 mg% (substrata de metabolism a acizilor nucleici) si oxalic.

In piurie , In bacteriurie, In glomerulanefrita acuta are aspect de bulion de carne

C) Culoare : -normal :galben pai

Exista variatii fiziologice legate de ritmul nictemeral , regim alimentar , dimineata culoare inchisa

Urina acida mai inchisa fata de cea alcalina rosiatica dupa consum de sfecla piramidon aspirina

Exista modificari patologice- urina rosie -> in hematuria , bruna in ictere , urina galbena orange -> stari febrile

4 Miros: fad, de migdale amare datorita acizilor volatile cond fiziologice : dupa ingestie de hrean , usturari.

Situatii patologice : miros amoniacal-> boli infectioase

Miros de mere acre -> in diabet

5 Densitatea : Variaza intre 1015 -1022 -> urodensimetru

Rinichiul elaboreaza urina in functie de ingestia de lichide 1001 -1003 (multe lichide) 1023-1030 ( restrictie)

Rinichi sclerotic izostenurie- urina cu cat 1009 -1011

Alimentatie mixta : ph : 6,2 -6,6

Animal ph: 5,2 -5,3

Vegetala 7-7,5

Examenul chimic :

Urina contine apa subst(nu contine glucoza sau proteine)

organice -anorganice

Punerea in evidenta a proteinelor urinare. Reactia Esbach in eprubeta +2-3 ml urina + 2,3 picaturi reactive
Esbach daca exista protein in produsul biologic apare un precipitat care devine mai abundent prin incalzirea
eprubetei.

Det cantitatii de protein -> uralbuminametrul Esbach

Are 2 repere U,R si gradate pt cant de protein exista in 1 litru urina

Se introduce urina pana la U se adauga reactive Esbach pana la R

Se agita , se lasa in repaus eprubeta 24H pe vertical

Evidentierea calitativa a glucozei -> reactia Trommer

In o epribeta + 2 ml urina + 2 picaturi reactiv( albastru )

Se incalzeste daca albastru se transforma in rosu caramiziu => glicozurie

Reactia se bazeaza pe prop reducatoare a M2 care la cald in mediu alcalin reduce hidroxililul de Cu ->suboxul
Cu

Evidentierea corpilor cetonici:

In urina normal exista acid acetilacetic, acetina, etc -> reactia Gerbard -> eprubeta 10ml urina + clorura ferica
10%, pana cand precipitatul format la inceput se dizolva si amestecul devine clar;

Daca Solutia este de rosu caramiziu -> acid acetilacetic

Recunoasterea pigmentilor biliari in urina

Bila hepatica are bilirubina si prin reactia de oxidare se transforma in biliverdina;

Eprubeta +2-3 ml urina +1-2ml tincture iod;

Daca exista pigmenti biliari -> aparitia unui inel de culoare verde (biliverdina) la limita de separatii dintre solutii;

Saruri biliare:

Reactia Hay are ca indicator floarea de sulf;

Eprubeta + urina + floare de sulf -> daca nu exista saruri biliare, atunci pudra de sulf ramane la suprafata;

Daca exista saruri, pudra de sulf se depune.

Explorarea sedimentului urinar/Examenul microscopic

E necesar pt diagnosticul bolilor renale si ale cailor urinare;

Se utilizeazaa urina proaspata, din prima emisiune de dimineata;

Se centrifugheaza, dupa care se inlatura supernatantul, se depune sedimentul urinar de pe fundul eprubetei, pe o
lama se aseaza o lamella si se examineaza la microscop;

Din punct de vedere al compozitiei exista sediment organizat & neorganizat;

1). Sedimentul organizat: el. Celulare, cilindri, cilindroizi, el. Neoplazice, pseudocilindri, filament urinare,
secretii ale glandelor genital;

Evidentierea componentelor se face: calitativ & cantitativ

Calitativ: elemente celulare (hematii litiaza renala, leucocite process inflamator al parenchimului renal,
piurie, tuberculoza renala)

Cantitativ: Addis si Hamburger; - prin metoda Addis se Numara intr-o camera de numarat hematiile si
leucocitele din sediment, precum si cilindri; se determina in urina din 24 de ore, recoltata in 2 etape; - in metoda
Hamburger exprimarea elementelor se face pe minut.

2). Sedimente neorganizate

- includ diverse substante sub forma cristalina sau amorfa;

- prezenta lor depinde de pH si alimentatie;

In urina acida exista: - urati amorfi, acid uric, oxalat de calciu;

In urina alcalina: fosfati amorfi, urat de amoniu, carbonat de calciu;

In urina patologica: tirozina si leucina, cholesterol si cistina, cristale de AG, xantina, sferule de grasime.

11.Determinarea clearance-ului creatininei si insulinei

Clearance-ul exprima cantitatea de plasma epurata de catre rinichi in unitatea de timp pt o substanta data.

Cx=UxV/P

Cx=clearance-ul sust

V=volumul urinar in ml/min

U=cca urinara a substantei mg/ml

P=cca plasmatica a subst mg/ml

Creatinina= produsul final rezultat din catabolismul muscular (0.6-1.3mg%)

C.C serveste la explorarea functiei glomerurale, deoarece acest compus se elimina prin urina fara sa mai fie
secretat sau reabsorbit la nivel tubular.

Se determina cca plasmatica si cea urinara a creatininei si volumul urinar pe o perioada determinata de timp

-nu se bea, fara alimente, repaus

-se goleste complet vezica

-se ingera cca 300ml ceai slab fara indulcitor => fluxul adecvat de urina

-dupa o ora urina se recolteaza, se masoara volumul , din v1 se ia proba(10ml) se determina creatinina

Se recolteaza prin punctie venoasa, sange si se det creatinemia(P), dupa 1 ora se ia volumul 2, fara sange.

C1=U1xV1/60xP1

C2=U2xV2/60xP1

val medie C1+C2/2

60= factor de corectie

Val normale : 100-190ml/min

Interpretare: In leziuni renale creatinina poate fi excretata de tubi, situatie in care valorile clearance-ului
depaseste cu 30% filtratul glomerural

Astfel se recomanda det clearance-ului in ulinei

Fiziologica - in efort fizic, frica, durer, cura de slabire

Patologica - glomerulonefrite, nefrite interstitiale

 12.Testul cu fenolsulfonftaleina

Explorarea secretiei tubulare

Cu PSP se exploreaza functia tubulara proximala prin evaluarea -clearance PSP si excretiei de PSP

1. excretia de PSP: inainte cu 30 min de la inceperea probei se ingera 500-700ml a pa/ceai neindulcit

Se injecteaza intravenos 6 mg PSP, la 15 min, 60min dupa injectare se recolteaza urina. Se determina
concentratia in cele 2 probe U1,U2

PSP se elimina 95% intr-un timp scurt

Det cantitatea de substanta la anumite intervale, este un indicator al excretiei tubulare

Valori normale

La 15 min se elimina peste 30% din substanta administrata

La 60 min pest 60%

Val inferioare ilustreaza -disfunctii tubulare, existenta de procese ce impiedica drenarea urinii

Excretia scade cu varsta

Testul nu este influentat de debtul urinar si proteinurie, si este influentat de boli hepatice,
hiperhidratari,obstructii ale cailor urinare.

13. Explorarea capacitatii de dilutie si concentrare a rinichiului

Rinichiul sanatos are capacitatea de-a prodce o urina mai diluata sau mai concentrate,in functie de gradul de
hidratare al corpului.Exploarea capacitatii de dilutie si concentratie a rinichiului se urmareste prin metoda
propusa de Volhard=>se realizeaza in 2 etapte:dilutia si concentratia.

DILUTIA

-subiectul isi goleste dimineata vezica

-in decursul de 30 min bea 1500 ml apa/ceai neindulcit

-timp de 4h din 30 de min in 30 de min probe urina separate

-fiecare proba este masurata si se determina osmolaritatea

Dupa 4h se elima toata cant ingerta, eliminata pana la 1001-1003 cel putin in unul dintre recipiente

CONCENTRATIA

Poate efectuata dupa dilutie sau independent

-subiectul NU ingera lichid 18 h

-din 3-4 h se recolteaza urina,se determina volumnul,osmolaritatea

-daca rinichiul e normal=>in timpul rpobei se elimina max 800 ml urina=>=1025(cel putin un recipient)
-daca e insuficenta renala=> max=1018

14. Inregistrarea pneumogramei; determinarea presiunii intrapleurale

PNEUMOGRAMA ofera date despre - miscarile cutiei toracice in timpul inspirului si expirului , cu posibilitatea
stabilirii raportului de durata intre ele ; - amplitudinea miscarilor respiratorii ; - frecventa miscarilor respiratorii ;
- tipul respirator

Se inregistreaza cu ajutorul pneumografelor

traseul grafic se prezinta sub forma unor oscilatii ascendente sau descendente ; panta
ascendenta a graficului reprezinta inspiratia si panta descendenta expiratia -> pneumograful Lehman / panta
ascendenta reprezinta expiratia si panta descendenta inspiratia -> dispozitivul Marey

INSPIRATIA dureaza 1 secunda si evidentiaza o panta aproximativ verticala iar EXPIRATIA dureaza 2
secunde si evidentiaza o panta mai lina => CICLUL RESPIRATOR care dureaza aproximativ 3 secunde :
I/E=1/2

Expiratia se desfasoara in doua faze succesive , intre care nu exista pauza : I. eliberarea energiei acumulata in
componenta toracica a distemului respirator este de durata mai scurta , mai verticala ; II. eliberarea energiei din
componenta pulmonara este mai lenta , se orizontalizeaza .

ASPECTUL GRAFICULUI: initial are loc revenirea brusca a tuturor tesuturilor elastice puse sub
tensiune in timpul inspirului apoi continua retractarea plamanului ce atrage dupa sine cutia toracica .

FRECVENTA RESPIRATIILOR este de 15-18 cicluri/min

TIPURI RESPIRATORII : abdominal -> predomina la copii prin miscari ample ale peretilor abdominali

costal inferior -> la barbati

costal superior -> la femei

DETERMINAREA PRESIUNII NEGATIVE INTRAPLEURALA

Expansiunea si retractia toracelui se datoreaza contractiei si relaxarii muschilor respiratori .

Expansiunea si retractia plamanilor in functie de miscarile toracelui se datoreaza fortei de retractile elastic a
plamanilor si presiunii negative intrapleurale -> vid intrapleural .

Masurarea se face cu ajutorul unui manometru cu apa in forma de U , unul din bratele acestuia fiind pus in
legatura cu un trocar . Introducerea trocarului printr-un spatiu intercostal produce denivelarea lichidului din
manometru , acesta urcand in ramul pus in comunicare cu cavitatea pleurala fapt ce demonstreaza ca presiunea in
aceasta este mai mica decat cea atmosferica , deci negativa .

Presiunea negativa creste in inspir pana la 12-12 cm apa

scade in expir pana la 7-8 cm apa

15.Masurarea volumelor si capacitatilor pulmonare prin metoda spirometrica si spirografica

Sistemul respirator se compune din plmni, cile respiratorii i muchii respiratori i are rol n schimbul gazos
dintre snge (adus de circulaia pulmonar la alveole) i aerul inspirat (care umple alveolele).

Respiraie are patru faze: ventilaia, schimbul gazos la nivelul plmnilor, circulaia sngelui ntre plmni i
esuturi i schimbul gazos la nivelul esuturilor.

Volumele pulmonare din diferitele faze ale respiraiei sunt evaluate prin metoda numit spirometrie.

SPIROMETRIA

Volumul de aer ventilat de plmni n timpul respiraiei este msurat cu spirometrul.

nregistrarea grafic a volumelor se numete spirogram.

Spirometrul msoar volumele pulmonare prin principiul simplu c aerul expirat din plmni disloc un vas
nchis imersat parial n ap. Spirometrul se compune din dou vase cilindrice: unul inferior care conine ap i
altul superior care intr cu uurin n spaiul cu ap al cilindrului inferior.

Toate volumele pulmonare variaz n funcie de sex, nlime, greutate, respectiv presiunea atmosferic,
temperatura i saturaia n vapori de ap a aerului.

SPIROGRAFIA

Permite urmatoarea dinamicii ventilatorii. Cu ajutorul ei se pot executa toate

masuratorilor ventilatorii statice si dinamice. Se poate determina capacitatea de adaptare a functiilor respiratorii
la nevoile energetice ale organismului, atat in stare derepaus cat si in timpul eforturilor.

Spirograful Knipping este format dintr-un spirometru asociat cu un himograf pentru inregistrari continue.
Pacientul inspira din spirometru si expira in vasul hidrat de potasiu, care absoarbe bioxidul de carbon din aerul
expirat. Aparatul poate fi alimentat prin butelii deoxigen. Miscarile verticale ale cilindrului mobil al
spirometrului sunt inregistrate cuajutorul himografului.

Determinarea volumelor respiratorii

Dupa o respiratie obisnuita de 20-30 secunde pacientul este solicitat sa faca oinspiratie complecta (maximala)
urmata imediat de expulzarea maximala a aerului dinplamani. Pacientul este racordat la aparat prin masca sau
piesa bucala. In ultimul caz sepenseaza nasul pacientului pentru a nu scapa aerul pe aceasta cale.Se repeta
respiratia normala de mai multe ori, pana cand se obtin 3 valorimaxime egale. Se masoara cu centimetrul
distantele extreme ale curbelor si seinmulteste cu factorul de conversiune al aparatului. Valorile obtinute in ml de
aer se corecteaza la temperatura corpului, presiunea atmosferica si saturatia cu vapori de apa(BTPS).
Curba inscrisa cu ajutorul spirografului poarta numele de spirograma. Analizandcurbele obtinute se pot calcula
urmatoarele valori :

Volumul curent (VC) =Volumul de aer care poate fi inspirat sau expirat n cursul unui ciclu respirator
normal. Normal: 500 ml
Volumul respirator de repaus (MRV) =Cantitatea de aer ventilat ntr-un minut n
condiii de repaus = VC x FR

Volumul expirator de rezerv (VER) =Volumul de aer care poate fi expirat

suplimentar la sfritul unei expiraii normale . val normale: 1000-1200 ml

Volumul inspirator de rezerv (VIR) =Volumul de aer care poate fi inspirat

suplimentar la sfritul unei inspiraii normale . val normale: 2500-3500 ml

Capacitatea vital(CV) =Cantitatea de aer care poate fi expirat forat dup o inspiraie forat maxim
(calculat cu formula: VC+VER+VIR) vn: 5000 ml
Volum rezidual (VR) =Volumul de aer care rmne n plmni la sfritul unei expiraii forate. Vn: 1200
ml
Capacitatea pulmonar total(CPT) =Cantitatea de aer coninut de plmni la sfritul inspiraiei maxime
(calculat cu formula: CV+VR) . vn: 6000 ml

METODA DE LUCRU:

Ataai o pies bucal de unic folosin la tubul aparatului. Se penseaz nasul subiectului
care respir normal. Nu facei inspir prin spirometru!
Inspirai ct de profund este posibil, i expirai rapid i forat.
Corectarea valorilor reale cu ajutorul coeficientilor BTPS:
1. Capacitatea vital msurat trebuie corectat conform BTPS (pentru a calcula volumul
ocupat de aer n plmni: saturat cu vapori de ap la temperatura corpului (37C) i la
presiunea aerului din mediul ambiant; Tabelul nr. 2)
Factorul de corecie BTPS:

Temperatur f BTPS

20 1.102

21 1.096

22 1.091

23 1.085

24 1.080

25 1.075

26 1.068

27 1.063

28 1.057

29 1.051

2. Calculai valorile ideale n funcie de vrst, sex i nlime. nmulii cu 0,8 n cazul

Factorii de corecie n funcie de vrst.

Vrst coef vrst K

18-19 0.990 24.6

20-29 1.025 24.0

30-34 1.020 23.4

35-39 1.010 23.0

40-44 1.000 22.7

45-49 0.990 22.3

50-54 0.970 22.0

55-59 0.950 21.6

3. Determinai procentual raportul dintre capacitatea vital actual i cea ideal.

4. Calculai indicele de permeabilitate bronic.

5. Calculai debitul ventilator maximal, apoi valoarea corectat conform BTPS.

6. Calculai valoarea ideal folosind factorul de corecie K

7. Determinai procentual raportul dintre ventilaia maxim actual i cea ideal.

16. Valorile ideale si reale ale volumelor si capacitatilor respiratorii; corectarea valorilor reale cu
ajutorul coeficientilor BTPS

MAI SUS

17.Expirograma fortata(VEMS); Determinarea debitului ventilator de repaus si maxim, a

ventilatiei alveolare, volumul rezidual, capacitatii pulmonare totale si capacitatii reziduale functionale

Determinarea debitului ventilator de repaus si maxim

Debitele ventilatorii sunt marimi conventionale ce masoara cantitatea de aer vehiculata prin pulmoni in unitatea
de timp si ajuta la aprecierea functiei de pompa de aer a sistemului toraco-pulmonar in conditii de repaus si de
efort .

1. Ventilatia de repaus ( V rep ) reprezinta cantitatea de aer ventilata intr-un minut in conditii ovasibazale ,
repaus fizic , temperatura ambianta 18-20 , pe nemancate
calcul : produsul dintre volumul curent de aer si frecventa ventilatorie -> V rep VRC * f ; valoarea
obtinuta este valoarea reala , se corecteaza BTPS si se exprima in l/min sau procente din valoarea teoretica
( obtinute dupa formule cum ar fi formula Baldwin-Courand : pentru femei : 3,21*m supraf. corporala /
barbati : 3,61*m supraf. Corporala

2. Ventilatia maxima ( V max ) reprezinta valoarea pana la care poate creste ventilatia/min cand subiectul
ventileaza cat poate de rapid si profund
 determinarea se face timp de 10-15 sec. apoi se extrapoleaza pentru 1 min ->masurare directa
determinarea la pacientii cu disfunctii ventilatorii se masoara indirect -> VEMS*30 ;
valorile obtinute se raporteaza la o valoare standard :
pentru determinarea directa valoarea standard se calculeaza dupa formula Baldwin : pentru femei : 71,3-
( 0,474*varsta in ani )* m supraf. corporala / pentru barbati : 86,5-( 0,522*varsta in ani )* m supraf.
corporala
pentru determinarea indirect valoarea standard se calculeaza inmultind CV*24
VALORILE MEDII : intre 75-170 l/min ; valorile mai mici de 20% se intalnesc la disfunctiile ventilatorii

Determinarea ventilatiei alveolare

Ventilatia alveolara = produsul dintre frecventa respiratorie si cantitatea de aer care patrunde in alveole la fiecare
respiratie ;

Cantitatea de aer care patrunde in alveole cu fiecare respiratie se afla facand diferenta dintre VRC ( aerul ce
patrunde in plaman in timpul respiratiei ) si aerul ce ramane pe caile respiratorii in asa-numitul spatiu mort
anatomic ;

VRC se determina cu ajutorul spirografelor sau spirometrelor

Capacitatea spatiului mort anatomic se determina folosind ecuatia Bohr : Ve=Va+Vm unde : Ve->
volumul expirat , Va-> volumul alveolar , Vm-> volumul din spatiul mort

! constatarea ca din volumul curent de 500 ml , 145 ml raman pe caile respiratorii , restul de 355 patrunzand in
alveoli la fiecare respiratie .

Determinarea volumului rezidual

Volumul rezidual se masoara dupa metoda lui Grehant astfel : dupa o expiratie fortata se inhaleaza prin 5-6
respiratii un gaz inert ( hidrogen sau heliu ) cu volum cunoscut aflat intr-un spirometru ( cu sac sau cauciuc ) . La
sfarsit in sac se afla un amestec de gaz inert si aer rezidual . Se stabileste procentajul de gaz inert in amestec si se
calculeaza volumul de aer rezidual

Determinarea capacitatii pulmonare totale si capacitatii reziduale functionale

CAPACITATEA FUNCTIONALA REZIDUALA (CRF) = VR + VER

CAPACITATEA PULMONARA TOTALA (CPT) = CV + VR

Prin urmare pentru a masura cei doi parametri de mai sus trebuie sa masori voumul rezidual (VR), volum care nu
poate fi determinat prin metoda spirometrica.

Determinarea VOLUMULUI REZIDUAL :

-se masoara dupa metoda lui Grehant

-dupa o expiratie fortata se inhaleaza prin 5-6 respiratii un gaz inert ( hydrogen sau heliu ) cu volum cunoscut
aflat intr-un spirometru
-la sfarsit , in sac se afla un amestec de gaz inert si aer rezidual

-se stabileste procentajul de gaz inert in amestec si se calculeaza volumul de aer rezidual

!! astfel , pentru a masura CPT si CRF se masoara volumul rezidual la care se adauga din masuratorile de
spirometrie CV pentru a determina CPT si VER pentru a determina CRF !!

18. Valorile concentratiilor si volumelor gazelor respiratorii in aerul atmosferic, aerul alveolar,
aerul expirat, in sangele venos si sangele arterial

Valorile concentratiilor si volumelor gazelor respiratorii in aerul atmosferic, aerul alveolar, aerul expirat, in
sangele venos si sangele arterial

AERUL ATMOSFERIC : O2 -> 158; CO2 -> 0,3; N -> 596; VAPORI -> 5

AERUL EXPIRAT : O2 -> 116; CO2 -> 28; N -> 569; VAPORI -> 47

AERUL ALVEOLAR : O2 -> 103; CO2 -> 40; N -> 57; VAPORI -> 47

SANGELE ARTERIAL : O2 -> 100; CO2 -> 4; N -> 57; VAPORI -> 47

SANGELE VENOS : O2 -> 37; CO2 -> 4; N -> 57; VAPORI -> 47

19. Zgomote respiratorii

In timpul miscarilor respiratorii , la subiectii normali , se percep pe suprafata toracelui , prin aplicarea
directa a urechii sau cu ajutorul fonendoscopului , 2 zgomote :

A. Zgomotul laringo-traheal se percepe anterior in jumatatea superioara a sternului iar posterior in regiunea
interscapulara ; este un zgomot puternic cu character de suflu si se datoreaza trecerii aerului prin orificiul
ingustat al glotei ; nu se mai produce dupa traheotomie la om

Patologic zgomotul laringo-traheal se propaga de la locul de producere in regiunile de condensare

ale tesutului pulmonar ( pneumonie ) -> zgomotul este cunoscut sub numele de suflu tubar .

B. Murmurul vezicular se percepe in timpul inspirului si numai la inceputul expirului ; este un zgomot slab ,
dulce , se percepe pe toata aria pulmonara si se datoreaza trecerii aerului din extremitatea ingusta a bronsiolelor
in conductul alveolar ; nu se mai produce dupa sectionarea vagilor si de asemenea dupa atropinizare

Patologic murmurul vezicular isi modifica caracterele in procesele inflamatorii alveolare si e mai slab
perceput in procesele pleurale.

20.Teste respiratorii de efort si farmacodinamice

Testele de efort ( ergospirometrice ) pot aprecia capacitatea de adaptare a respiratiei la solicitari suplimentare ;
Probele de efort pot fi efectuate cu ajutorul unor dispozitive precum : scarita , cicloergometrul , covorul rulant.

In timpul efortului , subiectul trece prin 3 faze succesive :

a. Faza de adaptare : dureaza 3-4 min ; in aceasta faza apare nevoia de O2 datorita energiei furnizate prin
mecanism de anaerobioza
b. Faza de echilibru functional : exista o relatie de liniaritate intre intensitatea efortului si cresterea
parametrilor functionali , in special consumul de O2 si frecventa cardiaca
c. Faza de revenire : urmeaza efortului , se instaleaza dupa incetarea acestuia ; dureaza 6-8 min insa
variaza deoarece depinde de intensitatea efortului

In timpul testelor de efort se urmareste : frecventa cardiaca , tensiunea arteriala , frecventa pulmonara ,
consumul de O2 ; Modul de adaptare a organismului poate fi dedus prin corelarea parametrilor in stare de repaus
si in cele 3 faze ale efortului .

Testele sunt de scurta durata ( 30 sec 2 min ) si de lunga durata ( 20 min ) ; efortul la care e supus
pacientul poate fi usor , mediu sau greu

Testele farmacodinamice ofera posibilitatea evidentierii spasmului bronsic si disfunctiile de tip obstructiv .

A. Teste bronhoconstrictoare -> cel mai frecvent este testul cu acetilcholina / histamina :
-se determina initial VEMS-ul ( cu ajutorul spirografului ) si C.V
-se administreaza acetilcholina ( 2000-3000 gama/min timp de 3 min sub forma de aerosoli ) si
se determina VEMS-ul imediat dupa administrarea acetilcholinei si dupa 5 , 10 , 15 min de la
administrarea substantei ;
-scaderea cu 15% a VEMS-ului -> bronhospasmul

B. Teste bronhodilatatoare -> sunt mai putin sensibile decat cel cu substante bronhoconstrictoare

21.Potentialul de repaus al fibrei miocardice (valoare, factori de mentinere) si potentialul de

actiune (valori, faze)

22.Variatii ale excitabilitatii miocardului in cursul potentialului de actiune; extrasistola; legea tot
sau nimic; influenta ionilor si mediatorilor asupra excitabilitatii cardiace

EXTRASISTOLA
Principiu: Muschiul cardiac raspunde prin contractie daca i se aplica un stimul adecvat in perioda de
relaxare(diastole).
Stimulul care a determinat o contractie suplimentara poate proven din zone diferite ale inimii denumite zone
ectopice.Contractia suplimentara poarta numele de extrasistola. Daca inima este in contractie (sistola) aplicarea
oricarui stimul ramane fara raspuns.
Material necesar: necesarul pentru inscrierea unei cardiograme la broasca; sistem de stimulare a inimii; bobina de
inductie; electrozi; semnal electric; intrerupator
Tehnica de lucru: Se pregateste broasca la fel ca pentru inscrierea cardiogramei,serealizeaza circuitul electric,se
conecteaza secundarul bobinei de inductie la bornele de excitare ale pensei cardiografice. Se inregistreaza
ventriculograma. Dupa inregistrarea a 2-3 deflexiuni se aplica socuri de inductie.In functie de momentul de
aplicare a stimulului se pot sau nu obtine contractii si anume:
-stimulul aplicat in timpul sistolei ventriculare nu produce nici un raspuns
-stimulul aplicat in diastole produce contractie supraadaugata(extrasistola)urmata de o perioada mai mare de timp
pana la urmatoarea contractie.

LEGEA TOT SAU NIMIC

-Principiu: Excitabilitatea muscchiului cardiac are o particularitate de manifestare justificata prin particularitatile
sale morfologice.
Muschiul cardiac se comporta astfel: stimulii subliminari nu produc contractie; stimulii cu intensitate prag ca si
cei supraliminari produc contractie maximala.
-Material necesar: acelasi ca pentru inregistarea extrasistolei si ligaturilor lui Stanius.
-Tehnica de lucru:Se pregateste broasca si se conecteaza la dispozitivul de inregistrare a extrasistolei.Se
stimuleaza cordul cu intensitati diferite ale curentului de inductie(subliminari,prag,supraliminari).

INFLUENTA IONILOR IN ACTIVITATEA CARDIACA

-Principiu:Sepoate constata actiunea pe care diferiti ioni o au asupra activitatii cardiac prin urmarirea modificarii
activitatii mecanice a inimii sub influenta acestor ioni introdusi in lichidul de perfuzie.
-Material necesar:-broasca; Planseta de pluta; ace cu gamalie; dispozitiv de perfuzie ; vas cu lichid de perfuzie;
canule de sticla pentru sinusul venos; sistem de inregistrare ; accesorii
-Tehnica de lucru:Se spinalizeaza broasca,se evidentiaza cordul,prin toracotomie,apoi se sectioneaza sacul
pericardic.Secanuleaza sinusul venos si se racordeaza canula la cvasul de perfuzie.Seizoleaza inima de restul
organismului prin ligature si ulterior sectionarea aortei.Se realizeaza conectarea varfului inimii la sistemul de
inregistrare.

A.INFLUENTA IONILOR DE CALCIU

Se adauga in lichidul de perfuzie cateva picaturi de clorura de calciu(1%)si se constata:
-cresterea amplitudinii contractiilor
-cresterea tonusului bazal al inimii
-tahicardie moderata
-posibil oprirea cordului in sistola-cordul este dur.
Calciul este un factor inotrope pozitiv,in doze mici stimuleaza excitabilitatea si contractilitatea muschiului
cardiac,in exces in lichidul extracellular produce oprirea cordului in sistola,iar absenta lui in lichidul de perfuzie
oprirea cordului in diastole.
B.INFLUENTA IONILOR DE SODIU.
Ionii de Na sunt indispensabili dar nu si sufivienti pentru mentinerea unei activitati normale a muschiului cardiac.
-in exces-actiune inhibitorie asupra excitabilitatii si contractilitatii miocardului(hiperpolarizarea membranara)
-in exces in lichidul de perfuzie-oprirea inimii in diastole

C.INFLUENTA IONILOR DE POTASIU

-sunt necesari mentinerii automatismului cardiac,dar intr-o anumita proportie cu ionii de Ca,Mg,Na
-prezenta KCl 1%0(exces de K)-brahicardie,scaderea amplitudinii contractiilor pana la oprirea cordului in
diastole

D. INFLUENTA MEDIATORILOR CHIMICI

Se adauga in lichidul de perfuzie adrenalina(0,2-0,5 ml din solutie 1/100 000)
Se constata cresterea frecventei si a amplitudinii contractiilor.
Adaugarea de acetilcolina scaderea amplitudinii contractiilor cardiac urmata de oprirea inimii in diastola.

23. Ligaturile lui stanius

PRINCIPIU:Se realizeaza izolarea in situa formatiunilor tesutului excito-conductor pentru a putea determina
efectul pe care fiecare din aceste structuri il au aspupra activitatii cardiace. Se realizeaza pe inima de broasca.
MATERIAL NECESAR:-broasca; planseta de pluta; ace cu gamalie; trusa de disectie; accesorii; ata
TEHNICA DE LUCRU:Se splinalizeaza broasca ,se fixeaza pe planseta,se incizeaza prin incizie dubla in Vcu
origine in partea inferioara a toracelui,se face degajarea cordului din sacul pericardic,se sectioneaza fraul
inimii,se efectueaza 3 ligaturi.
A.Prima ligatura: Se trece un fir de ata pe sub sinusul venos la limita dintre acesta si auricul , se ligatureaza
obtinand astfel izolarea totala a sinusului venos de restul inimii.
Consecinta: sinusul isi mentine activitatea contractile
-atriile si ventricolul isi opresc activitatea.
B.A doua ligatura: Pe inima care contine ligatura dintre sinusul venos si atriu se aplica o ligatura care separa
atriile de ventricule.
Consecinta: sinusul venos isi mentine activitatea contractile
-atriile nu au activitate contractile
-ventriculul isi reia activitatea contractila cu o frecventa mai redusa ca cea a sinusului venos.
C.A treia ligatura: Pentru a stabili raportul dintre ganglionul Remak si Ludwig se efectueaza o ligatura numai
intre atrii si ventricul.
-ligatura se realizeaza pe alta inima sau ca prima ligatura.
Consecinta:-atriile si sinusul venos au activitate contractile
-ventriculul are activitate contractila.

24.Cardiograma la om (tehnica de inregistrare, analiza graficului)

CARDIOGRAMA VENTRICOLULUI STANG (APEXOGRAMA)

-inregistreaza miscarile varfului inimii care in conditii obisnuite corespund activitatii mecanice a ventricolului
stang.
Pulsul carotidian = reflecta variatiile de volum ale carotidei in cursul ventriculului stang, este asemanator ca
aspect de curba presionala din aorta.
Jugulograma(pulsul venos) = reflecta activitatea hemodinamica a cordului si corespunde aspectului curbei de
presiune intraarteriala dreapta.
INREGISTRAREA ZGOMOTELOR CARDIACE
-in cursul activitatii cardiac se produc fenomene sonore.
La suprafata toracelui,fenomenele sonore pot fi:
-ascultate cu urechea sau cu stetoscopul
-captate de un microfon si ulterior inregistrate grafic (fonocardiograma).
Componentele principale ale fonocardiografului:
1.Microfonul-converteste undele vibratorii
2.Amplificatorul
3.Filtrele - lasa sa treaca un grup de vibratii de o anumita frecventa,eliminand sau atenuand in acvelasi timp alte
vibratii.
4.Sistemul de inregistrare - conversteste energia electrica in energie mecanica sau luminoasa.
5.Sistemul de inscriere.
ZGOMOTELE CARDIACE
In cursul unui ciclu cardiac peretii cordului,aparatul valvular,vasele mari produc o serie de vibratii percepute ca
zgomote.
Zgomotul I (sistolic) are 3 grupuri de vibratii:
-grup initial - mici ale perioadei de mulare (componenta ventriculara)
-grup principal - produs de inchiderea mitralei si tricuspidei(comp.valvulara)
 -grup terminal - vibratii mici determinate de vibratia peretilor aortei pulmonare(comp.vasculara).
Zgomotul II - produs prin inchiderea valvulelor sigmoide aortice si pulmonare, zgomot scurt cu tonalitate inalta
format din 3 grupe vibratorii: -de amplitudine mica produse de vartejuri de sange care preced inchiderea
valvulelor sigmoide
-de ampl.mare produse de inchiderea valvulelor semilunare
-vibratii finale produse de deschiderea valvulelor atrio-ventriculare.
Zgomotul III - zgomot muscular ventricular care apare in perioada de umplere rapida protodiastolica,fiind
determinat de umplerea brusca a cavitatii ventriculare dupa deschiderea valvulei atrio-ventriculare;in mod
normal nu se aude(la tineri).
Zgomotul IV- determinat de umplerea ventriculara ca urmare a sistolei atriale.

25.Efectul excitarii nervului vag asupra activitatii inimii; influentarea activitatii cardiace prin
mecanisme reflexe (experienta Goltz, experienta Aschner-Dagnini)

EFECTUL EXCITARII NERVULUI VAG ASUPRA ACTIVITATII INIMII

PRINCIPIU:Sistemul nervos parasimpatic are efect cronotrop( asupra frecventei-ritmului) si inotrope
(contractilitate )negative asupra activitatii cardiac.
Excitarea vagului determina brahicardie,scaderea amplitudinii de contractie urmata de oprirea inimii in
diastola;daca se continua stimularea vagului,se constata reluarea progresiva a activitatii contractile.
MATERIAL NECESAR:-broasca; planseta de pluta; ace cu gamalie; trusa de disectie; ata; instalatie pt excitarea
vagului; sursa de current galvanic; bobina de inductie; fibre conductoare; excitator; intrerupator; accesorii
TEHNICA DE LUCRU:Se spinalizeaza broasca,se sectioneaza clavicula,se pune in evidenta subclavicular un
pachet nervos format din nervii hipoglos,glosofaringian,laringen si vag.N.vag este filetul nervos cel mai subtire
si cel mai profund situat.
-se introduce excitatorul sub nervul vag,se stimuleaza n.vag-faradizare
-se observa oprirea cordului in diastole
-fara intrerupere se continua excitarea,se constata reluarea contractiilor

INFLUENTAREA ACTIVITATII CARDIACE PRIN MECANISME REFLEXE

EXPERIENTA LUI GOLTZ ansa intestinala dupa exteriorizare se lasa cateva minute pentru a se
usca( devenind astefel mai sensibila)
PRINCIPIU:Tractiunile mecanice asupra anselor intestinale sunt insotite de bradicardie si pot produce chiar
oprirea cordului in diastole.Efectul este consecinta unui reflex cu calea aferenta formata din nervul spanhic si cea
eferenta vagala.
TEHNICA DE LUCRU:Se descopera cordul,se exteriorizeaza o ansa intestinala,setractioneaza sau se loveste
usor cu o pensa ansa intestinala.
Se observa bradicardie,posibil urmata de oprirea cordului.

EXPERIENTA ASCHNER-DAGNINI(REFLEXUL OCULO-CARDIAC)

PRINCIPIU:Compresiunea usoara pe globii ocular produce bradicardie accentuate printr-un reflex in care calea
aferenta este constituita de fibre ale trigemenului iar cea eferenta de vag
Activitatea inimii mai poate fi modificata:
-prin stimularea chemo- si baroreceptorilor din zonele reflexogene
-prin excitarea terminatiilor nervilor senzitivi
-prin excitarea mucoasei olfactive cu substante volatile care produc bradicardie pana la oprirea
cordului.(cloroform formol amoniac)

26.Metode de inregistrare a electrocardiogramei; explicatia vectoriala a undelor EKG; derivatii

bipolare (standard) si unipolare (precordiale si ale membrelor) : tehnici de inregistrare si imaginea grafica
a traseelor EKG normale

ELECTROCARDIOGRAFIA
-la nivelul fibrei musculare cardiac se poate pune in evidenta o activitate electrica(depolarizare-repolarizare)
-fenomenele electrice de la nivelul miocardului produc un camp electric care poate fi captat cu ajutorul unor
electrozi.
-acesti electrozi transforma diferenta de potential electric generate de camp in current electric,a carui intensitate
poate fi masurata si poate fi reprezentata grafic in timp(ELECTROCARDIOGRAMA)
-cand acesti electrozi sunt plasati pe corpul pacientului se obtin ECG-uri de suprafata
-inregistrarea ECG ofera date asupra starii miocardului
-dispozitivul care face inregistrarea:electrocardiograf
Inregistrarea corecta ECG:
a.bolnav in decubit dorsal,in stare de relaxare psihica si fizica
b.inregistrarea se face la o temperature de 20 grade
c.plassarea electrozilor
d.controlul standadizarii
e.inscrierea timpului

DERIVATII ELECTROCARDIOGRAFICE

-in cursul proceselor de depolarizare si repolarizare a fibrelor musculare cardiac iau nastere dipoli create in zona
activate si cea inca neactivata sau repolarizata.
-acesti dipoli se pot reprezenta ca vectori-vectorii rezultanti se proiecteaza pe anumite drepte de referinta care
constituie derivatiile.
 DERIVATII BIPOLARE ALE MEMBRELOR(Derivatii standard)

-se formeaza prin plasarea electrozilor la nivelul antebratului drept ,stang si al gambei stangi astfel:
-o derivatie este raportul spatial intre doua puncte in care se plaseaza electrozii
Caracteristici:
a.Orice derivatie are 2 puncte unde se plaseaza electrozii;intre acestea se inregistreaza diferenta de potential din
campul electric creat de inima
b.Un ax de inregistrare reprezentat de dreapta care uneste cele doua puncte.
Axul derivatiei are un sens pozitiv si unul negative.
Derivatiile standard se noteaza cu cifre romanede la I-III:
-D I-electrozii sunt plasati pe bratul stang(L)si bratul drept(R)
-D II-uneste electrozii plasati la piciorul stang(F) cu bratul drept
-DIII-uneste electrozii plasati la piciorul stang cu bratul stang
-Unghiul format de doua derivatii este de 60 grade.

DERIVATII UNIPOLARE ALE MEMBRELOR(DUM)

-in formarea acestora unul dintre electrozi este facut sa inregistreze tot timpul un potential egal cu 0;acesta se
numeste electrod indifferent si sorespunde capatului negative al axei de derivatie.
-se poate realiza un potential 0 prin scurtcircuitarea celor 3 electrozi utilizati in DS prin asezarea pe fiecare cablu
a unor rezistente de 5 000 Wilson
-din cauza ca in cazul anterior se obtin deflexiuni de amplitudine mica ,se prefer un alt mod de obtinere a
electrodului indifferent(Goldberger)-metoda scoate rezistenta de 5 000 Wilson de pe cablul derivatiei in curs de
inregistrare.
-derivatiile sunt notate cu:-VR-electrodul plasat pe bratul drept
-VL-electr.plasat pe bratul stang
-VF-electr.plasat pe piciorul stang
Caracteristici:-Pentru DUM axele de derivatie sunt reprezentate de bisectoarele unghiurilor triunghiului lui
Einthoven care se uneste cu mijlocul laturii opuse.
-sensul pozitiv al axelor DUM este cel orientat spre electrodul exploratory
-regula generala a DUM:VR+VL+VF=0

DERIVATII TORACICE(DT)
-unipolare ,exploreaza activitatea electrica a inimii in plan orizontal
-se noteaza cu litera V de la 1-8 ,semnificand locul de plasare a electrodului
-electrodul explorator se plaseaza pe torace
-axa de inregistrare uneste electrodul explorator cu centrul electric al inimii
-pentru fiecare derivatie,sensul pozitiv etste orientat spre punctual de a plicare a electrodului explorator
Caracteristici:-intre aceste DT si proiectiile pe axe nu se pot stabili relatii matematice de tipul celor din DS si
DUM
-deplasarea electr.explorator pe torace modifica aspectul traseului.
-pozitia electr.este mai aproape de inima si de aceea se considera ca ofera posibilitatea inregistrarii diferentiate a
potentialului cardiac
DERIVATII ESOFAGIENE(Doe)
-unipolare
-electrodul exploratory se introduce sub forma de sonda in esofag,pana in dreptul diferitelor parti ale inimii

27.Legea lui Einthoven ; proiectia vectorilor in fiecare derivatie, caracteristicile undelor

LEGEA LUI EINTHOVEN:proiectia pe derivatia DII este suma algebrica a proiectiilor aceluiasi vector in DI si
DIII

28.Determinarea axei electrice a inimii cu ajutorul derivatiilor standard si unipolare

-rezultanta tuturor vectorilor care iau nastere in cursul ciclului de depolarizare ventriculara constituie axul mediu
de activare ventriculara(AQRS).
Metoda triunghiului echilateral
-vectorul care reprezinta axa electrica poate fi proiectat pe laturile triunghiului Einthoven.
-fiecare latura poate fi impartita in doua jumatati(pozitiva si negativa)
-sesul vectorului este determinat de proiectia pe portiunea pozitiva sau negativa a laturii respective.
-AQRS se deduce dupa amplitudinea si sensul deflexiunilor in D1 si D3
Deviatii fiziologice ale AQRS normala variaza intre -20grade si +100 grade
Variatiile sunt determinate de:
a.tipul constitutional: *tipul brevelin deviaza AQRS la stanga
*tipul longilin deviaza AQRS la dreapta
b.varsta:*la copii si adolescent AQRS-la dreapta
*la batrani AQRS-la stanga
c.sarcina-AQRS la stanga
d.obezitate-AQRS la dreapta

FACTORII PRESIUNII SANGVINE

-este presiunea pe care sangele o exercita asupra peretelui arterial
-tensiunea arterial este egala si opusa ca sens cu presiunea arterial si reflecta apasarea exercitata de peretii
arteriali destinsi de jetul de sange asupra coloanei sanguine.
Presiunea arterial este determinata de:
-forta de contractie a ventriculului stang
-calitatile peretelui arterial
-calitatile sangelui
-rezistenta arteriolara periferica

METODA DIRECTA: -consta in punctionarea arterei si racordarea acului la un manometru

-se foloseste manometrul Ludwig
-in practica medicala se efectueaza prin cateterism vascular
-prin inregistrarea grafica a oscilatiilor presionale se obtine un grafic in care se disting mai multe tipuri de
oscilatii:-de origine cardiac(sistolo-diastolice)
-de natura respiratory,cu frecventa egala cu cea a arespiratiilor
-vasomotorii-mai rare si cu amplitudine mica

METODE INDIRECTE: -cel mai des utilizate in practica medicala

Principiu:-se echilibreaza presiunea sangelui din artera cu o presiune exterioara de valoare cunoscuta.
A) Metoda palpatorie -permite sesizarea presiunii arteriale maxime prin palparea pulsuluiarterial sub nivelul de
compresiune.
Tehnica de lucru:-se foloseste un tensiometru cu mercur format din:
-manseta de cauciuc dubla
-un manometru cu mercur
-o para de cauciuc
-o supapa plasata pe tubul care leaga para de cauciuc de manseta.
Se fixeaza manseta in jurul bratului,deasupra plicii cotului,se repereaza pulsul arterial,se pompeaza aer in
manson pana la o valoare considerate superioara valorii maxime a presiunii arteriale.
Se decomprima usor manseta prin deschidere usoara si progresiva a supapei pana cand se percepe prima pulsatie
arterialavaloarea presiunii arteriale sistolice(maxima).
Se continua decomprimarea,iar in momentul disparitiei pulsatiilor valoarea presiunii arteriale
minime(diastolice).
B) Metoda ascultatorie
Principiu-curgerea laminara nu produce vibratii ale peretelui arterial sesizabile cu ajutorul stetoscopului.
-curgerea turbulenta genereaza vartejuri caracteristice si astfel genereaza zgomote.
Tehnica de lucru:-se foloseste tensiometrul
-se infasoara manseta in jurul bratului,sub ea se aplica capsula stetoscopului.
-se umfla manseta la o valoare presionala mai mare decat valoarea presupusa a tensiunii arteriale
-se deschide gradat supapa,se continua evacuarea aerului din manseta
-zgomotele percepute cresc in intensitate apoi scad pana nu se mai audvaloarea presiunii arteriale minime
(diastolice).
Valori normale:-presiunea arteriala maxima(sistolica) la adulti:120-140mm Hg
-presiunea arteriala minima(diastolica):60-90mm Hg

C) Metoda oscilometrica
-se evidentiaza amplitudinea pulsatiilor peretelui arterial cu oscilometrul(Pachon)
Indicele oscilometric(I.O.) depinde de:-debitul sangvin
-presiunea arteriala
-rezistenta periferica
-elasticitatea vasului
Oscilometrul este format din:-o manseta cu 2 compartimente pneumatice
-2 camere de presiune
-un robinet(R)
Tehnica de lucru:
-determinarea se face la un subiect in repaus(cel putin de 15 min)
-se monteaza manseta de cauciuc,robinetul deschis
-se creste presiunea in manseta pana dispare pulsul periferic,se inchide robinetul,se citeste amplitudinea
oscilatiilor pe manometru
-se deschide R si se urmareste scaderea presiunii in manseta cu 10 mm H g;se inchide robinetul
-se repeat citirea oscilatiilor arteriale,se repeat citirile ,scazand pentru fiecrae determinare presiunea in manseta
cu 10 mm Hg pana se gaseste valoarea maxima a amplitudinii oscilatiilor (I.O.)
Oscilometria se efectueaza:-in segmentul mijlociu al bratului
-portiunea superioara si cea inferioara a antebratului
-palma
-1/3 superioara,1/3 inferioara a coapsei
-1/3 superioara,1/3inferioara a gambei
-planta
Variatiile I.O. in functie de cantitatea de tesut adipos a regiunii examinate,temperature mediului,tonusul neuro-
vegetativ.
-diferentele mai mari de 2 unitati semn pathologic(obstructive vasculara,fistula arterio-venoasa)
-valorile sub cifra normal a I.O.-->prezenta leziunii dar nu si intinderea ei
-valorile normale nu exclud existenta unei leziuni arteriale distale a vaselor mici(boala Raynaud,arterita
distala).

29.Focare de ascultatie si caracterele zgomotelor cardiace; inregistrarea zgomotelor cardiace

(fonocardiograma)

30.Factorii presiunii sanguine; metoda directa de inregistrare a presiunii sanguine (tipuri de unde
oscilatorii); metode indirecte (metoda palpatorie, ascultatorie, oscilometrica)

FACTORII PRESIUNII SANGUINE

Def : presiunea sanguine reprezinta valoarea presiunii pe care o exercita sangele asupra peretilor arteriali si este
determinate de 3 factori :

1. Factorul cardiac debitul cardiac in functie la randul lui de forta de contractii,frecventa si intoarcerea
venoasa.
2. Factorul vascular starea peretilor arteriali si reistenta periferica
3. Factorul sanguin vascozitatea si masa sanguine

METODE DIRECTE sunt sangerinde si se folosesc numai experimental

Tehnica de lucru : in acest scop se punctioneaza una din carotidele unui animal anesteziat,iar canula introdusa in
artera se pune prin intermediul unui tub de cauciuc umplut cu lichid anticoagulant in legatura cu un manometru.

Prin aceasta metoda se obtine o curba presioanala care prezinta trei tipuri de oscilatii :

1. Oscilatii de ordinul I de origine cardiaca;sunt determinate de expansiunea ritmica a peretilor arteriali

2. Oscilatii de ordinul II respirator determinate de cresterea undelor sistolo-diastolice in timpul inspirului
3. Oscilatii de ordinul 3,vasomotorii sunt foarte rare, 2-3 pe minut.

METODE INDIRECTE au ca principiu echilibrare presiunii sangelui din artere cu o presiune exterioara de
valoare cunoscuta. Aparatul folosit se numeste tensiometru.

1. Metoda palpatorie consta in explorarea pulsului arterial sub nivelul de presiune; aceasta metoda nu se
mai foloseste
 2. Metoda ascultatorie se bazeaza pe explorearea cu ajutorul stetoscopului a zgomotelor determinate de
vibratia peretilor arteriali sub nivelul de compresiune, cunoscute sub numele de zgomotele lui Korotkov.
3. Metoda oscilometrica imaginata de Pachon permite pe langa aprecierea presiunilor sistolo-diastolice
detereminarea presiunii medii si corespunzator acesteia, a indicelui oscilometric.
Presiunea medie corespunde presiunii cu care sangele ar curge in artere daca circulatia ar avea un regim
constant si nu pulsatil

31.Inscrierea pulsului arterial, analiza graficului; determinarea vitezei de circulatie a sangelui in ar

INSCRIEREA PULSULUI ARTERIAL (sfigmograma)

INSCRIEREA PULSULUI ARTERIAL (sfigmograma)

Def : prin puls arterial se intelege senzatia ritmica de soc, perceputa in timpul comprimarii unei artere pe un plan
dur, produsa de catre dilatarea peretilor arteriali in timpul sistolei ventriculare.

Caracterele pulsului arterial depind de : volum sistolic,presiunea sanguina,elasticitatea arterelor.

ANALIZA SFIGOGRAMEI

indiferent de locul de inscriere, graficul va prezenta :

- O portiune ascendenta =unda anacrota

- O panta descendenta =catacrota, prevazuta cu o incizura numita dicrota

Concluzii :

- Sfigmograma central se diferentiaza de cea periferica atat ca forma, cat si ca moment de aparitie
- Cu cat ne apropiem spre periferie, momentul de aparitie a undei catacrote va fi mai tardiv, unda va avea
varful mai rotund, amplitudinea mai mica, iar unda dicrota va fi mai intarziata si mai stearsa.
- Sfigmograma apare modificata in ateroscleroza, stenoze arteriale.

DETERMINAREA VITEZEI DE CIRCULATIE SI A TIMPULUI DE CIRCULATIE

Def : viteza de circulatia a sangelui in artere este in conformitate cu legile fizicii invers proportionala cu
suprafata de sectiune a arterei, prezentand variatii in functie de fazele revolutiei cardiac, fiind mai mare in timpul
sistolei decat a diastolei.

Pentru determinarea vitezei de circulatia a sangelui se practica o metoda ce utilizeaza Ultrasunetele, plecand de la
efectul Doppler.

Def: timpul de circulatie reprezinta timpul necesar strabaterii de catre o substanta test, introdusa direct in sange,
fie a celor doua circuite sanguine general si pulmonar- , timp de circulatie total, fie numai a unui segment a
acestora, timp de circulatie partial.

Metode de determinare a timpului de circulatie:

-metoda cu fluoresceina -metoda cu zaharina -metoda cu gluconat de Ca

-metoda cu izotopi radioactive

 32.Inregistrarea pulsului venos (flebograma) ; determinarea rezistentei capilare; testarea reactiilor
vasomotorii

FLEBOGRAMA

Def: pulsul venos reprezinta deformarile pulsatile determinate de variatiile presiunii venoase, transmise venelor
mari retrograde de la nivelul atriului drept.

Def : inregistrarea pulsului venos se numeste flebograma sau jugulograma si reprezinta modificarile presionale
venoase din timpul diferitelor moment ale revolutiei cardiac inregistrate la nivelul venei jugulare.

Graficul obtinut prezinta 3 unde positive, a, c ,v si doua depresiuni, x,y.

- Unda a =cresterea presiunii arteriale in vena

- Unda c =cresterea presiunii jugulare
- Depresiunea x =scaderea presiunii venoase in timpul fazei sistolei ventriculare
- Unda v =revenirea la pozitia initiala a planseului atrioventricular; cresterea presiunii in atrii si in jugulara
- Depresiunea y =scaderea presiunii in atrii

DETERMINAREA REZISTENTEI CAPILARE

1. Proba Rumpel-Leede are la baza cresterea permeabilitatii capilare si aparitia de petesii, dupa aplicarea
unei mansete pneumatic la brat si comprimarea timp de 5 min la o presiune de 10 mmHg sub cea a valorii
presiunii sistolice

Rezultate : slab pozitiv la 10-12 petesii; pozitiva la peste 20 petesii; intens pozitiva la <80 petesii

2. Proba Gathlin se mentine timp de 5 min o presiune in manseta de 35 mmHg, iar peste o ora se repeat
proba la o presiune de 50 mmHg. Se numara de fiecare data petesiile pe o zona de 6 cm diametru

Rezultate : daca nr. petesiilor de la proba II+dublul numarului petesiilor de la proba I este mai mare de 12, ni se
semnaleaza o fragilitate capilara crescuta.

REACTII VASOMOTORII

Def: dermografismul reprezinta o metoda de evidentiere a reactiilor vasomotorii si se traduce prin aparitia
reactiilor cutanate de culoare alba sau rosie determinate de revarsari locale de histamine, atunci cand tegumentul
este atins cu varful unui ac in miscare sau cu marginea unghiei. REZULTATE : normal nu apare nicio
modificare. Dunga alba aplicata la 10-12 sec traduce o hipotonie vasculara, in timp ce dunga rosie traduce
tulburari predominant neurovegetative.

33.Poligrafia cardiaca si vasculara

Activitatea inimii se manifesta prin fenomene electrice, mecanice si fonice care se pot inregistra simultan,
putanduse aprecia cronologia acestor manifestari pe un graphic numict poligrama cardiaca. Subiectul va fi
asezat pe un pat in decubit dorsal si I se inregistreaza simultan un traseu electrocardiografic, fonocardiograma in
focarul aortei sau pulmonarei si apexograma. Pligrama obtinuta ne da detalii despre modul de functionare a
pompei cardiac. Coreland diversele unde inregistrate pe traseele amintite, privind secventa lor putem observa:

a)activitatea bioelectrica precede in timp activitatea mecanica si fonica a inimii. Astfel unda p(depolarizare
auriculara) precede unde a(sistola auriculara) pe ziv. Complexul ors(depolarizare ventriculara) se situeaza in faza
de preejectie a ventriculului(ab) si coincide cu zi. Repolarizarea ventriculara(t) se inregistreaza inaintea mom de
inchiderea a valvelor sigmoide aortic(01) si inceperea relax ventriculului

b)zgomotele inimii sunt produse de activitatea contractila a inimii sau de activitatea sist. valvulare si se
inregistreaza aproape sincron cu acestea. se observa ca ziv urmeaza a, in timp ce zi se inscribe in ab avand
vibratii maxime coresp inchiderii valvulei mitrale(m) si inceperea de evacuare a ventriculului.zii coresp.
Inchiderii valvulelor sigmoide aortic(c1), ziii este produs de deschiderea valvulelor atrio-ventriculare(d) si
navalirea sangelui in ventriculul in faza de umplere rapida a ventric(de).

34. Examenul microscopic si chimic al sucului gastric

Def: sucul gastric este format din apa (99%) si 1% substante solide : organice si anorganice.

Examenul microscopic : se efectueaza pe sedimentul obtinut din centrifugarea sau sedimentarea spontana a
lichidului recoltat prin tubaj.

Se observa : Cristale de acizi grasi; Fibre musculare (indica hiposecretia gastric); Graunte de amidon; Celule
epiteliale plate ; Picaturi de grasime.

Examenul chimic -> Sucul gastric contine : HCl liber; HCl combinat cu proteine si substante minerale; Acid
lactic; Acid butiric; Acid acetic.

35.Dozarea aciditatii gastrice

Acidul clorhidric din sucul gastric se gaseste sub doua forme : liber si combinat. Suma celor doua formeaza
aciditatea totala.

Principiu : se neutralizeaza HCl cu o solutie de NaOH 0,1N in prezenta de reactive Topfer-Linossier (contine
fenolftaleina). Este o reactie colorimetrica si cantitativa.

Material necesar : suc gastric filtrate, solutie NaOH, biureta, pahar Berzeliu, pipette

Tehnica de lucru :

- Intr-un pahar Berzelius se pun 10ml suc gastric filtrate

- Se adauga 3-4 picaturi de reactive Topfer-linossier
- Daca sucul contine HCl liber solutia ca capata culoare ROSIE
- Se titreaza cu NaOH 0,1N din biureta pana cand solutia cpata culoarea GALBEN-PORTOCALIU
- Se noteaza volumul de NaOH consumat
- Se continua titrarea pana la culoarea ROZ
- Se noteaza volumul de NaOH consumat

36. Evidentierea produsilor de digestie gastrica

Tehnica de lucru :

a) Precipitarea acidalbuminelor : se iau intr-o eprubeta de 10ml suc gastric cu produsi de digestie pepsica si
cu o pipeta se adauga picatura cu picatura, solutie NaOH 4% agitand dupa fiecare picatura, pana cand
apare o usoara tulbureala care prin lasarea eprubetei in repaus devine mai intense.
Aceasta se datoreaza aparitiei unui precipitat fin de acidalbumina, care precipita in mediu neutru.
Solutia de acidalbumine se va colora in urma probei biuretului in ALBASTRU-VIOLET.

b) Precipitarea albumozelor primare : peste filtratul obtinut anterior se adauga un volum egal de solutie
saturate de sulfat de amoniu; precipita albuminele. In urma reactiei biuretului apare o coloratie
ALBASTRU-ViOLET, datorita prezentei albumozelor primare.

c) In filtratul obtinut precedent se adauga sulfat de amoniu cristale pana la saturare; precipita albumozele
secundare; se filtreaza; colorare in VIOLET-ROSIETIC.

d) In filtratul din ultima experienta se face proba biuretului pentru punerea in evidenta a peptonelor
coloratie ROZ.

37. Recoltarea si compozitia sucului pancreatic ; evaluarea diastazuriei

RECOLTAREA : Se face fie prin utilizarea de sonde duble (gastrica si duodenala) prevazute cu balonase prin
care se insufla aer pentru a impiedica scurgerea de suc gastric ori refluxul jejuna; Fie prin utilizarea de sonde
Einhorn

Def: Sucul pancreatic este un lichid incolor ,cu gust usor sarat, fara miros si cu reactie alcalina, datorita
continutului sau in bicarbonate de sodiu. Este format din apa (98,5%), saruri minerale-NaCl, bicarbonate, fosfat
de calciu, substante proteice si fermenti.

Sucul pancreatic contine:

- Tripsina : secretata de catre pancreas sub forma de ferment-tripsinogen.

- Amilaza pancreatica : produce degradarea glucidelor pana la dizaharide.
- Steapsina : are actiune emulsionanta asupra grasimilor
- Chimotripsinogen : este transformat in chimotrepsina de catre tripsina; chimotripsina are actiune
coagulanta asupra labfermentului.

EVALUAREA DIASTAZURIEI

- Se face dupa metoda lui amilazica a lui Wolgemuth ce se bazeaza pe formarea de dextrine, maltoza si
glucoza sub actiunea amilazei asupra amidonului.
- Cantitatea de amilaza pancreatica se exprima in unitati diastazice, fiecare unitate reprezentand cantitatea
de diastaza continuta intr-un ml de urina, capabila sa hidrolizee un ml din solutia de amidon 1%.

38. Recoltarea si compozitia sucului biliar ; examenul chimic al bilei

Def: Bila este produsul de secretie externa a ficatului, colectata in vezicula biliara si excretata in duoden prin
canalul coledoc.

RECOLTAREA : Se face prin tubaj duodenal, cu ajutorul unei sonde Einhorn. Tubajul clasic se efectueaza in 3
timpi si se urmareste :

- Bila A coledociana
- Bila B veziculara
- Bila C hepatica

Compozitia sucului biliar :

- Saruri biliare : acizi biliari primari, acizi biliari secundari

- Pigmenti biliari : bilirubina indirect si directa, biliverdina, urobilinogen.

Examen chimic al bilei :

- Se pot determina, prin metodele utilizate pentru snge sau urin: colesterolul, bilirubina, acizii biliari,
reprezentat de bilirubinat, fosfat i carbonat de calciu.
- EXPLORAREA albumina.

Calculii biliari: se formeaz n cile biliare extrahepatice i, mai ales, n vezica biliar. La om sunt compui, n
mod obinuit, din 75-95% colesterol

39. Explorarea functiilor hepatice

DEF : explorarea functionala a ficatului vizeaza explorarea functiilor metabolice (metabolism proteic, glucidic,
lipidic, hidric), de epurare a functiei biliare si a sindromului citolitic.

1. Metabolism proteic :

- Dozarea proteinelor totale din plasma se face prin metode colorimetrice.

- Electroforeza : se bazeaza pe proprietatea fractiilor proteice de a migra diferit intr-un camp electric. Cea
mai mare viteza de migrare o are fractiunea albuminica , apoi globulinele. Fibrinogenul lipseste atunci
cand pentru electroforeza se utilizeaza serul sanguin.
- Dozarea fibrinogenului : se poate face prin metoda gravimetrica.

2. Metabolism glucidic :

- Ficatul intervine in homeostazia glicemiei, dar testele de investigare a metabolismului glucidic au o

specificitate redusa pentru afectiunile hepatice
- Glicemia are valori cuprinse intre 0,8-1,10 g%
- Proba hiperglicemiei provocate consta in urmarirea variatiei glicemiei dupa administrarea unei cantitati
de glucide standard
- Testul galactozuriei provocat

3. Metabolismul lipidic :
 - Ficatul reprezinta sediul major al sintezei, excretiei si degradarii diferitilor produsi lipidici. La nivelul
ficatului, are loc sinteza , esterificarea si excretia colesterolului.
- Dozarea colesterolului : se bazeaza pe principiul ca acidul sulfuric si anhidrida formeaza impreuna cu
colesterolul compusi colorati

4. Metabolismul pigmentilor biliari si sarurilor biliare :

- Dozarea bilirubinei
- Urobilinogenuria
- Stereobilinogenul

5. Metabolismul hidric :

- In cursul afectiunilor hepatice au loc si modificari in metabolismul apei, modificari ce pot fi puse in
evidenta prin proba diurezei minutate.

40. Hipofizectomia la animalul de experienta (tehnica de lucru, efecte)

Hipofizectomia la broasca : extirparea hipofizei la batracieni determina retractia celulelor cromatofore si

decolorarea pielii.

Indicele Hogben apreciaza gradul de intindere a prelungirilor celulelor cromatofore.

Exista 5 stadii ale indicelui : retea continua intercelulare, terminatii trifurcate, bifurcate, scurte si cellule
punctiforme.

Tehnica de lucru :

- Se realizeaza fara anestezie prealabila si abordul este prin cavitatea bucala.

- Cu ajutorul unui departator se rasfrange mandibula
- Apoi se sectioneaza planseul bucal in plan median si se evidentiaza osul sphenoid prin transpareta caruia
se vizualizeaza hipofiza, care se extrage fie prin aspiratie, fie prin smulgere.

Rezultate :

- La cateva ore se observa decolorarea tegumentului broastei hipofizectomizate

- Prin vizualizarea membrane interdigitate cu ajutorul unui microscop optic se stabileste indicele hogben.

41. Reflexograma achileana la om

-permite masurarea duratei reflexului achilian

Materiale necesare:
-sistemul fotocelulei reprezentat de o sursa luminoasa limitata la o fenta subtire si fotocelula,electrocardiograf
Cardior,cablurile de record a fotocelulei la cardiograf.

Se inregistreaza miscarea piciorului cu ajutorul unei celule fotoelectrice sau cu autorul unei penite inscriitoare
fixata de laba piciorului care va inscrie miscarea pe un kimograf.
Pe inregistrarea grafica se remarca momentul de aplicare a sistemului,faza de contractie si relaxare a muschiului.
Punctul final al fazei de relaxare este mau dificil de stabilit,de aceea se masoara timpul de semirelaxare.

42. Probe de hiperglicemie provocata

1.Proba de incarcare orala simpla cu glucoza

-se administreaza dimineata pe nemancate o cantitate mare de glucoza 100g in 250ml -apa.Glicemia- 65-110 mg
%;HG- apare in diabet

-Se determina glicemia in probele recoltate la 30 interval timp de 2-3 h ;in mod normal ,glicemia NU trebuie sa
depaseasca valoarea de 1-1,20g% inainte si la 120 min dupa incarcare,iar pe parcursul probei nici o valoare peste
1,80g%.

-Glicozuria trebuie sa fie absenta

2.Proba de incarcare orala dubla cu glucoza

La 90 dupa administrare a 50 g glucoza in 100ml H20 se administreaza iar 50 g .

-recoltari de sange la 30 dupa prima doza ,timp de 240.

-se obtine o curba cu 2 vf dintre care I NU trebuie sa depaseaza 1,8 g / l ,al II-lea 1g/l.

-valorile trebuie sa revina la cele ale glicemiei initiale in 180.

3.Proba de incarcare intravenoasa cu glucoza

-se administreaza timp de 20 min o perfuzie de glucoza 20 %in cantitate totala de 0,3-0,5g/kg corp.

-se recolteaza sangele venos inainte si dupa administrare timp de 2h la 30 interval.

-in conditii normale glicemia NU depaseste 1,8g% iar dupa 90revine la normal.

4.Testul cu adrenalina c.p.

-administrarea subcutanata de adrenalina(1mg) determina prin glicogenoliza G hiperglicemie de maxim 1,4-1,9 g

/l la oh urmata de revenirea la normal in 2h.

5.Testul cu glucagon

Administrarea de glucagon 2 ug/kg corp intravenos i.v.=> hiperglicemie rapida la 7min,cu un nivel maxim de
1,4-1,9 g/l la 30-40,care se mentine in platou 10 min,scazut exponential pana la normal in 90 -120

43. Miograma muschilui striat si a muschiului neted

Miograma muschilui striat

-pregatirea setului pentru miografie cu traductori mecanicisau electrici,adecvati muschiului striat.
-spinalizarea
-pregatire preparatului nerv-muschi
-atasarea preparatului nerv-muschi la setul de miografie
-declansarea inregistrarii la viteza rapida cu stimularea rapida unica de inductie sau dreptunghiulara,directa sau
indirecta cu voltaj supraliminal si oprirea mecanismului de derular imediat dupa obtinerea traseului.
-marcarea parametrilor miogramei ,decuparea si fixarea traseului

Observatii: se va face analiza traseelor comparandu`se diverse tipuri de miograme obtinute la excitatia directa
sau indirecta
Concluzii: indiferent de tipul miogramei pe curba rezultata distingem momentul stimularii marcat de semnalul
electric sau alt marker,perioada latenta,perioada de contractie si de relaxare,timpul de semnalizare, timpul de
repaus.
Perioada latenta-reprezinta intervalul de timp intre momentul aplicarii excitantului (stimulare) si momentul
dezvoltarii efectului mecanic,contractil
Perioada de contractie sau de energie crescanda corespunde scurtarii muschiului,fie la o tensiune constanta ,fie
unei cresteri a tensiunii la o lungime constanta.
Perioada de relaxare sau de energie descrescanda corespunde fazei de revenire la dimensiunile initiale avand o
durata de 0.05 sec si fiind marcata pe grefic prin intervalul dintre punctul de inflexiune maxim si cel minim al
pantei descendente.
Amplitudinea contractiei este reprezentatade inaltimea maxima a variatiei curbei contractile sau tensionale.
Perioada de recuperare este marcata prin intervalul scurt de la terminarea relaxarii si momentul aplicarii unui nou
stimul care sa reproduca raspunsul precedent.

Miograma muschiului neted

-pregatireasetuluipentrumiografiepemuschineted
-pregatireapreparatului de muchineted gastric de broascasiatasarealui la sistemul de inregistrare, de deplasaresi
de stimulare.Declansareaderulariiinscriitoruluicu vitezaredusa
-stimulareadirecta a preparatuluiprincurenti de inductiesau rectangular de voltajmaritsidurata de 1ms aplicata in
trenuri de 4-5 stimuli la interval scurte de timp.
-oprireamecanismului de
derularedupatrasareacurbei,marcareaparametrilor,decupareagraficuluiobtinutsifixarealui.

Observatii: se face analizamiogrameiobtinutesi se

calculeazadiverseleinterval,amplitudineacurbei,notandu`seeventualelemodificari legate de modul de
executaresiinregistrare cat si de stareafiziologica a preparatului.
Concluzii: miogramaobtinutareprezitacontractiafibrelormuscularenetede din peretele gastric de broasca.
Contractiamuschiuluinetedestemailentadecat a muschiuluistriat, avand o perioadalatentacevariazaintre 0.2-2
secunde,odurata a contractiei de 0.5 sec pana la cateva minute. Perioadarefractaraestemailungaincattetanizarea se
poateobtine la o frecventa de excitatiemai mica decat la muschiulsriat. Forta contractile esteproportionala cu
tensiuneadezvoltata in timpulcontractieijustificandroululmuschilornetezi in umplereasigolireaorganelorcavitare.

44. Masurarea fortei musculare (dinamometrie), a tonusului muscular (tonometrie) si a oboselii

musculare (ergometrie, ergografie, tipuri de ergograme, legile oboselii)

Legile oboselii : se vor demonstra practic instalarea si evolutia fenomenului de oboseala in functie de frecventa
de excitare,marimea sarcinii asupra careia actioneaza si dupa cum acesta actioneaza asupra muschiului numai in
contractie si in decontractie.

Tehnica de lucru : producerea si inregistrarea la viteza lenta a fenomenului de oboseala prin stimularea
supraliminala,repetitiva la intervale de 2-12 sec si sarcina asupra carei actioneaza sa nu depaseasca 50g.
Observatii : se vor inscrie curbele de oboseala cu sarcina actionand numai in contractie sau si in
decontractie,comparativ cu stimularea la doua frecvente diferite,la sarcina constanta sau la doua sarcini diferite si
frecventa constanta.

Analiza graficelor permite o verificare a legilor oboselii emise de Kronicker:

Legea I: daca sarcina actioneaza asupra muschiului numai in timpul contractiei,curba de oboseala se
prezinta ca o dreapta oblic-descendenta.
Legea II: linia de oboseala cu abscise,pentru aceeasi sarcina,formeaza un unghi,cu atat mai mare cu cat
frecventa de excitatie sau sarcina sunt mai mari si invers.
Legea III: verticala care separa vf a doua secuse succesive de pe curba de oboseala-diferenta de oboseala-
este aceeasi pentru o intensitate si sarcina data
Legea IV: curba de oboseala se prezinta sub forma unei hiperbole,daca sarcina actioneaza asupra
muschiului si in timpul decontractiei.

Dinamometria:

Scopul lucrarii : ca expersie complexa a dependentei fortei musculare atat de densitatea fibrelor musculare pe o
sectiune transversala data cat si de lungimea si modul de insertie a acestora pe tendoane,evaluarea dinamometrica
a fortei musculare devine utila in explorarea functionala a aparatului locomotor. In acest sens au fost imaginate
dispozitive dinamometrice pentru diverse grupuri musculare in functie de modul de solicitare si limitele valorilor
de forta.

Tehnica de lucru : se aseaza subiectul in pozitie favorabila testarii instruindu`l asupra modului de testare. Se
pozitioneaza dinamometrul la nivelul segmentului de masurat indicand subiectului sa incerce in prealabil modul
de functionare a acestuia. Se procedeaza la actionarea cu forta maxima asupra partilor flexibile ale instrumentului
notandu`se cateva valori maxime pe care subiectul le`a atins inainte si dupa o anumita solicitare musculara.

45.Potentialul evocat (grafic si semnificatii clinice in explorarea functionala musculara)

Aferentele corticale det in cortex potentiale ce se suprapun potentialelor de fond. La un stimul senzitivo-senzorial
se remarca pe traseul EEG modificari ale traseului de fond general.
Potentialul evocat reprezinta :
-modificarea electrica detectabila pe scalp ca raspuns la stimulul senzitivo-senzorial
- potentiale postsinaptice ale n. corticali avand o component precoce: raspunsul primar si secundar, urmata de o
component tardiva.
- inregistarrea se realizeaza cu electrod de explorare si electrod indifferent la distant
-este format dintr-o unda pozitiva superioara si una pozitiva inferioara
Daca electrodul explorator e situate in aria senzitiva primara durata undei positive e de 5-12 ms. Aceasta e
urmata de o mica unda negativa,urmata de o deflexiune pozitiva prelungita.
 Raspunsul primar evocat are o inalta specificitate ca localizare si se observa numai la excitarea receptoruli unui
organ de simt. Se datoreaza impulsurilor asc de la talamus la cortex. Raspunsul secundar e dat de act ascultarilor
subcorticala. E influentat de factori emotionali si motivationali.

(+)

Zero electric 5-12ms 20-80ms

(-)
46. Electromiografia globala (tehnica de inregistrare,tipuri de trasee normale)

-permite o analiza de ansamblu a electrogenezei musculare rezultata din cooperarea unui mare numar de fibre
musculare si unitati motorii. Amplitudinea potentialelor traseelor EMG globale,este dependenta de rezistenta
pielii , de calitatea electrodului si metoda de culegere, iar frecventa potentialelor de forta musculara pusa in joc
de contractia sustinuta sau la contra rezistenta, aceasta putand ajunge pana la 50 Hz.

Valoarea practica in clinica a EMG globala este numai orientativa mai ales in cazul sindroamelor piramidale si
extrapiramidale sau pentru aprecierea gradului de atrofie musculara. Ea poate da indicatii doar asupra gradului de
raspuns a acestuia la solicitarea nervoasa si asupra prezentei sau absentei activarii voluntare a muschiului supus
explorarii.

Tipuri de trasee normale

Traseul simpluse obt la o contractieusoarafiindfiindconstituit din potentiale de unitatimotorii mono

saubifazice,durata de 3-4 mssifrecventa de 4-10 Hz.

Traseul intermediar se obt la o contractie musculara medie fiind constituit din P. unitati motorii de amplitudine si
frecventa cunoscuta ajungand la 15-25 Hz .

Treseul de interferenta se obt prin cresterea maximal a fortei de contractie care determina o succesiune de
biopotentiale in care nu mai pot fi distinse potentialele de unitati motorii captate de la vf electrodului de cele ale
unitatilor motorii vecine, ajungandu-se la o amplitudine de 1000-1200 V si chiar pana la 2000 V cu o
frecventa de descarcare de untati motorii pana la 50 Hz si integral de 1000-1200 Hz.

47. Reflexe medulare ; demonstrarea actiunii inhibitorii a structurilor nervoase superioare asupra
reflexelor medulare (experienta lui Secenov)

Legile refexelor ale lui Pfluger: fenomenul de iradiere a influxurilor nervoase in centri rflexi medulari.

EXPERIENTA LUI SECENOV: actiunea inhibitorie ce o exercita asupra acestor centrii nervosa suprajacenti.
Materiale necesare: clorura de sodiu cristale,solutie de acid acetic,broasca,planseta cu pluta,ser fiziologic.

Tehnica de lucru:
-se fixeaza broasca pe planseta cu pluta
-se sectioneaza tegumentul regiunii craniene in forma de T
-se indeparteaza partea osoasa a cutiei craniene , evitandu-se lezarea foratiunilor nervoase subjacente
-se identifica lobii optici
-se excita tegumentul cu solutie de acid acetic si se stabilesc legiile reactiilor reflex ale lui Pfluger
-se aplica cristale de clorura de sodium,excitant chimic - pe lobii optici
-pt legea unilateralitatii , simetriei, iradierii - cantitati mai mari de NaCl
-legea unilateralitatii se obtine prin excitarea cu solutie de acid acetic 10-20%
-legile reactiilor reflexe se obt cu concentratiile initiale de acid acetic

REZULTATE:centrii reflexi medulari sunt inhibati de catre lobii optici a caror excitabilitate a fost marit
experimental prin aplicarea de clorura de sodiu.

IMPORTANTA EXPERIMENTEI LUI SECENOV:s-a aratat pentru prima data existanta procesului de inhibitie
in SNC,alaturi de cel de excitatie.

Inhibitia reflexa a centrilor nervosi medulari :se produce sub actiunea excitarii directea centrilor nervosa
superiori si prin mecanisme reflexe

Materiale necesare:broasca,planseta cu pluta,ace cu gamalie,ser fiziologic,solutie de acid acetic 6%

Tehnica de lucru:
-se pregateste brosca spinala prin decapitare si se suspenda pe support
-se unge cu o solutie de acid acetic 6% o regiune a uneia dintre labele post si se stabileste intensitatea reactiei
-se spala locul de excitare cu se fiziologic+ se astepta cateva min,I se excita din nou laba cu solutie acid acetic
concomitent comprimand puternic cu pensa laba de partea opusa(excitatie mecanica)
-reactia reflexa produsa de catre excitarea cu solutie de acid acetic nu mai are loc
-se intrerupe excitatia mecanica a labei de partea opusa,rezulta ca reactia reflexa este mai intense
REZULTATE:-excitarea puternica a receptorilor cutanati poate inhiba reactiile reflexe medulare
-inhibitia in centrii medulari-proces active,det. de un excitant,insa opus excitatiei prin rolul sau
frenator si care det incetarea manifestarilor procesului de excitatie din centrul respectiv

48. Reflexe cu importanta clinica somatice (osteo-tendinoase, cutanate) si vegetative (reflexele

pupilare, reflexul oculo-palpebral)

Pentru explorarea clinica a reactiilor reflexe este necesar sa se cunoasca componentele fiecarui act reflex in
parte,excitantul fiziologic si reactia reflexa normala.

Reactiile reflexe-osteotendinoase se produc prin excitarea mecanica a proprioceptorilor musculo-tendinosi-

percutia tendonului sau a osului,la locul de insertie a muschiului pe acesta. In timpul exploararii reactiei
reflexe,musculatura segmentului trebuie sa fie perfect relaxata.

1. Reflexul rotulian (patelar) consta in extensia gambei pe coapsa,produsa prin contractia muschiului
cvadriceps,care imprima gambei o miscare de pandulare. Se obtine prin percutia tendonului rotulian,care
se fa cu un ciocan cu relfexe. Subiectul se aseaza in pozitie sezanda picior peste picior. Se angajeaza o
dicutie cu subiectul cand reactia reflexa nu se produce la percutia tendonului.

2. Rflexul achilian,consta in flexia plantara a piciorului prin contractia muschiului triceps sural:obtine prin
percutia tendonului nu Achile. Centrul nervos: L5-S2. Subiectul se aseaza in genunchi pe un scaun sau la
marginea patului si se percuta tendonul lui Achile cu un ciocan de reflexe sau cu marginea cubitala a
mainii.
 3. Reflexul stilo-radianconsta in flexia antebratului pe brat. Se obtine prin percutia apofizei stiloide a
radiusului cu ciocanul de reflexe. Centrul reflex: C5-C6. Pentru explorare este necesar ca examinatorul
sa sustina antebratul subiectului flectat pe brat si mana in usoara pronatie.

4. Reflexul cubito pronator consta in miscarea de pronatie a mainii produsa prin percutarea apofizei stiloide
a cubitusului. Obtinerea reactiei reflexe necesita percutia exacta a apofizei stiloide cubitale. Centrul
reflex: C7- D1. Pentru explorare este necesar ca examinatorul sa sustina antebratul subiectului flectat pe
brat si mana in usoara pronatie.

5. Reflexul tricipital consta in extensia antebratului pe brat,produsa de catre contractia tricepsului prin
percutia tendonului acestuia la nivelul oleocranului. Centrul nervos: C7-D1. Pentru explorare
examinatorul sustinand cu mana bratul subiectului la nivelul plicii cotului il aduce usor inapoi si in afara.

6. Reflexul cuboidian consta in extensia primelor 4 degete prin percutia fetei dorsale a piciorului in regiunea
cuboidiana.

Reactiile reflexe cutanate se produc prin excitarea receptorilor cu ajutorul unui vf bont sau ascutit.

1. Reflexele cutanate abdominale se manifesta prin contractia musculaturii peretelui abdominal,produsa de

excitarea usoara,cu un vf bont a tegumentului abdominal. Exlorarea se face pe subiectul in decubit dorsal
cu coapsele usor flectate pe abdomen si capul flectat prin asezarea pe o perna, dupa regiunea peretelui
abdominal excitata se impart in superioare,mijlocii si inferioare. Centrul reflex:D9-D12

2. Reflexul cutatnat plantar se manifesta prin flexia degetelor pe planta,mai evidenta fiid a degetului
mare,prin excitarea cu un vf ascutit a marginii externe a plantei,cu directia dinspre calcai spre degete. La
copii pana la varsta de 3 ani si la adult in timpul somnului profund reflexul cutanat plantar este inversat-
semnul Babinski pozitiv,fara sa aiba nici o semnificatie patologica,centrul nervos L4-S2.

3. Reflexul cremesterian consta in contractia musculaturii scrotului si ridicare testicolului prin contractia
muschiului cremasterian.produsa de excitarea tegumentului treimii superioare a partii interne a coapsei,cu
un vf bont. Centrul nervos L1-L2

Reflexele pupilare se manifesta prin contractarea si dilatarea pupilei,al carei grad de deschidere se modifica
in functie de intensitatea fasciculului luminos ce cade asupra ochiului si in functie de departarea obiectivului
privit,deci vom avea fenomede de acomodare pupilara la lumina si distanta.

1. Reflexul de acomodare la lumina sau fotomotor. La intuneric se produce dilatarea pupilei(midriaza) prin
cresterea tonusului simpatic,iar la lumina misorarea pupilei (mioza) prin cresterea tonusului parasimpatic.
Explorarea reflexului fotomotor-se urmareste reactia constrictoare a pupilelor. Mioza si midriaza se
produc lent,deoarece muschii irisului sunt muschi netezi. Proiectarea fasciculului luminos numai asupra
unui singur ochi determina fenomenul de mioza si la ochiul de partea opusa ,reactia cunoscuta sub
numele de reflex consensual.

2. Reflexul de acomodare la distanta. Suprafata reflexogena si calea aferenta a reflexului de acomodare la

distanta este acelasi cu a reflexului de acomodare la lumina pana la corpul geniculat lateral. Explorarea
reflexului de acomodare la distanta se face prin urmarirea de catre subiect a unui obiect mic sau a vf
degetului mainii,care se departeaza si de apropie lent de ochiul examinat si observarea modificarilor
diametrului pupilei in raport cu distanta la care se gaseste acesta. Departarea obiectului produce
midriaza,iar apropierea mioza.
 3. Reflexul oculo palpebral. Consta in inchiderea pleoapelor,prin contractia muschiului orbicular,produsa de
excitarea mecanica a corneei. Prezinta deosebita importanta clinica, in timpul interventiilor chirurgicale,
explorarea sa dand indicatii asupra profunzimii anesteziei.

49. Reflexe neconditionate si conditionate (conditii de realizare, caracteristici; reflexe alimentare

si digestive la om)

Reflexele conditionate:
-sunt reflexele pe care organismul nu le are in momentul nasterii dar pe care le dobandeste in timpul vietii,in
anumite conditii cu partiiparea scoartei cerebrale.
-producerea sa este posibila prin asocierea in timp a doi stimuli:unul care produce un raspuns inascut (excitant
neconditionat) si altul care in conditii obisnuite nu produce acest raspuns.
-arcurile reflexe se inchid la nivel cortical
Ecitatiile provenote din mediul inconjurator fac posibila crearea la nivelul scoartei cerebrale de conexiuni foarte
variate intre diferiti centri nervosi. In momentul in care o astefel de conexiunine nu mai corespunde conditiilor
care au determinat`o, dispare si este posibila aparitia alteia corespunzatoare conditiilor noi acre apar. In acest fel
organismul se adapteaza pemanent la conditiile variabile din orice moment.
Refelxele conditionate au urmatoarele caracteristici:nu sunt inascute,se dobandesc in cursul vietii, sunt
individuale, arcul lor reflex se inchide la cel mai inalt nivel.

Reflexele neconditionate
-sunt reactii inascute,permanente si de specie: caracterul lor depinde de suprafata receptoare excitata si de
intensitattea excitantului, prezinta cai nervoase preformate si arcurile reflexe se inchid in centrii nervosi
subcorticali deoarece continua sa se produca dupa extirparea cortexului cerebral. Sunt putine la numar(
alimenta,de orientare,aparare) si asigura numai integrarea limitata a organismului in mediu.

50. Electroencefalograma (tehnica de inregistrare, derivatii, ritmuri normale )

Tehnica de inregistrare: inregistrarea EEG presupune detectarea,amplificarea si inregistrarea activitatii electrice

cerebrale. Aceasta activitate electrica cerebrala a fost pusa in evidenta initial la animale de experienta si ulterior
la om de catre H. Berger care este considerat si descoperitorul acestei metode.
Aparatura necesara- tehnica de inregistrare
Inregistrrea EEG se face cu ajutorul unor aparate speciale (electroencefalogarfe). Aparatura utilizata pentru EEG
consta din:sistem de captare,sistem de amplificare,sistem de inregistrare
Sistemul de captare-reprezentat de electrozi metalici nepolarizabili legati de sistemul de amplificare prin
conductori electrici. Electrozii se fixeaza pe pielea capului,dupa o degresare prealabila a zonei cu un amestec de
alcool,acetona si eter. Electrozii sunt amplasati simetric,realizand sisteme de derivatii.
Derivatii EEG
Monopolare:folosesc un electrod activ plasat in diverse zone pe pielea capului si un electrod indiferent
plasat pe zona mentoniera,la lobul urechii sau la baza nasului. Aceste derivatii culeg activitatea
bioelectrica de profunzime a creierului.
Bipolare: permite aplicarea pe scalp a doi electrozi activi. Aranjarea electrozilor se face diferit pentru
culegerea biopotentialelelor cerebrale in sens longitudinal,transversal si oblic.
Ritmuri normale:
Ritmul alfa (reactie de blocare/ de oprire)-frecv de 8-13 c/sec,pare la deschiderea ochilor. Este ritm
regulat,organizat uneori in fusuri care reprezinta peste 50% din aspectul traseului EEG la adultul in stare
 de veghe. Isi modifica frecventa si amplitudinea la diversi stimuli, in special la cei luminosi cand poate
dispare.
Ritmul beta-frecv 14-30 c/sec,este neregulat si asimetric,incosntant. Se inregistreaza mai frecvent in
regiunea frontala, parietal-anterior si temporal anterior-in ariile motorii. Nu reactioneaza la stimulii
luminosi,dar poate fi blocat d eunii stimuli proprioceptivi (strangerea pumnilor) cat si de excitantii tactili.
Ritmul theta-frecv 5-7 c/sec,predomina pe traseul EEG al copilului de 2-6 ani, iar la adult are un
procentaj doar de 10-15% existent in regiunile parietale si temporale. Nu se blocheaza la stimuli luminosi
si nici la cei proprioceptivi desi poate creste in incidenta si amplitudinela emotii. Prezenta sa in anumite
derivatii indica aspect iritativ cerebral.
Ritmul delta-ritm fiziologic al sugarului,iar la adult apare uneori in derivatiile posterioare,dar se
blocheaza la stimulii luminosi. De la varsta de 5 luni de viata intrauterina se manifesta activitatea
bioelectrica corticala,evidentiata prin trasee cu lungi aricade de liniste electrica.

51. Segmentele de receptie, conducere si proiectie a analizatorilor tactil si gustativ; determinarea

pragului de sensibilitate a acestora

A)Segmentul tactil
1)Segmentul periferic e reprez de receptorii tactili,termici,durerosi,de presiune si vibratori situati in piele.Pielea e
altc din 3 straturi(epiderma-strabatuta de canalele excretoare ale glandelor sudoripare si TNL;dermul-prezinta
retea vasculara;hipodermul-prez receptori nervosi,cutanati,retea vasculara)
TNL-receptioneaza excitatii tactile,termice
-corpusculi Meissner-stimulati de atingeri fine-papile dermice
-corpusculii Ruffini-receptioneaza senz pt senzatia de cald,deformatii existente in derm si hipoderm
-corpusculii Pacini-miscari de intensitate mica-exista in hipoderm,articulatii,tendoane,muschi
-corps Krause-rece,derm
-corps Merkel-atingeri puternice-epiderm
2)Segmentul de conducere pt sensibilitatea termina,dureroasa
-Primul protoneuron e in gangl spinal,deutoneuronul e in cornu post,traiect prin cordonul lateral opus, prin
spinotalamic lateral,al treilea neuron e in talamus
-aria somestezica primara
-tactila grosiera si presionala:gangl spinal,corn post,ant opus,spinotalamic ant,talamus,aria somestezica 2
-tactila fina si vibratorie:gangl spinal,n.Goll,Burdach din bulb,cordon post direct,spinobulbar
Goll,Burdach,talamus,aria somestezica primara
B)Calea gustativa
1)Segm periferic e reprez de mugurii gustativi(contin receptori gustativi)din mcoasa
linguala,epiglotica,palatina,faringiana,labiala,amigdaliana
Mugurii gustativi sunt grupati in papile gustative:
-caliciforme-V ul lingual
-fungiforme-ciuperci,vf si margini
-foliate-post lat
-filiforme-pe toata supraf
2)Segm de conducere e prez de calea gustativa formata din f.senzoriale ale nervilor cranieni 7 .9.10
-primul neuron al caii e situat in ganl nervosi de pe traseul nervilor cranieni
-dendritele-sinapsa cu celulele recept gustative
-axonii-sinapsa cu al 2 lea neuron situat in nucleul tractului solitar
-de aici fibrele care dupa ce se incruciseaza cu lemniscul medial ajung la al 3lea neuron in talamus
3)Segm central in scoarta cerebrala in port inf a girusului post central
Segementul de conducere-fibrele care parasesc mugurele gustativ sunt mielinizate si formeaza mugurii gustativi
-prin nervul coarda timpanului(ram din facial)impulsurile gustative sunt conduse dn 2/3 ant ale limbii,iar prin
nervul 9 din 1/3 post
-primul neuron e reprez d gangl geniculat pt nervul coarda timpanului si de gangl Andresch si Ehrenritter pt
nervul 9
-impulsurile sunt conduse catre neuronul al 2 lea(situat in nucleul tractului solitar din bulb).Tot de aici ajung pe
cale nervului 10 impulsuri gustative de la baza limbii,faringe,palat moale,epiglota
-fibrele parasesc tractul solitar pe partea opusa si ruca pe calea lemniscului medial-pana la al 3 lea neuron care se
afla in talamus
Proiectia corticala e localizata in zona inf a circumvolutiei parietale asc(in apropierea centrilor motori ai limbii,ai
musculaturii masticatorii si deglutitiei)

52. Segmentele de receptie, conducere si proiectie a analizatorului vizual

1)Seg periferic existent in retina

2)Seg de conducere format din 3 neuroni:primul si al doilea neuron(senzitivi) reprezentati de n bipolar,si
neuronii multipolari din retina
Axonii neuronului 2 formeaza nervul optic,chiasma optica si tractul optic(care face sinapsa in coliculii
cvadrigemeni sup)
Nervii optici transmit informatiile din nazala si temporala a retinei de aceeasi parte.La nivelul chiasmei fibrele
din nazala se incruciseaza-tractul optic pe o parte aduce informatii de la temporala a retinei,de pe aceeasi
parte sin din nazala de parte opusa
Fibrele tractului optic fac sinapsa cu cel de al 3 lea neuron al caii optice in corpii geniculati laterali din
metatalamus.
3)Seg central-lobul occipital de o parte si de alta a scizurii calcarine

53. Segmentele de receptie, conducere si proiectie a analizatorilor acustic si vestibular

1)Seg periferic

a)receptorii auditivi situati in melcul membranos in organul Corti.Organul Corti e altct din celule receptoare.
b)receptorii vestibulari situati in labirintul membranos

-in utricula si sacula-care contin aparatul otolitic

-in crestele ampulare

2)Segmentul intermediar

a)Calea auditiva prez 3 neuroni:

-primul neuron:gangl spiral corti-dendritele lui injonjoara baza celulelor receptoare, axonul formeaza nervul
acustic

-al doilea neuron:situat in nucleii pontini.Axonul emite colaterale catre coliculii cvadrigemeni inf din mezencefal

-al treilea neuron: in corpul geniculat medial din metatalamus

b)Calea vestibulara

-primul neuron:in gangl Scarpa-dendritele inconjoara baza celulelor receptoare, axonul formeaza nervul
vestibular

-al doilea neuron: in nucleii vestibulari bulbari, axonul emite colaterale catre arhicerebel,maduva si nucleii
nervilor 3,4,11

-al treilea neuron in talamus

3)Segment central

-aria auditiva primara-in profunzimea scizurii lui Sylvius,in lobul temporal.Proiectia vestibulara se face in lobul
temporal.

54. Imaginile purkinje, reactii pupilare de adaptare, teste clinice vizuale si determinarea acuitatii
vizuale

Reactii pupilare de adaptare-gradul de deschidere al pupilelor rezulta din echilibrul actiunii antgoniste
exercitate asupra fibrei musculare netede(circulare si radiare ale irisului) impulsurile de origine parasimpatica.
Contractia fibrelor radiare(inervate de simpatic) determina dilatarea pupilei-midriaza iar contractia fibrelor
circulare(inervate de parasimpatic) determina contractia pupilei-mioza. Adrenalina produce dilatarea.

Imaginile lui purkinje

Demonstrarea rolului cristalinului in realizarea acomodarii la distanta se face cu ajutorul imaginilor lui Purkinje.

-pt observarea mai buna, la pacient se realizeaza midriaza

-ochiul care urmeaza sa fie examinat priveste la distanta

-experimentul se realizeaza in camera obscura

-se plaseaza o lumanare aprinsa lateral fata de ochiul examinat

-observarea se aseaza in directie opusa in o pozitie convenabila sa vada flacara lumanarii reflectata in ochiul
examinat

-daca ochiul examinat este relaxat, deci priveste in departare, examinatorul vede in cuprinsul pupilei 3 imagini

-imaginea la nivelul suprafetei anterioare a corneei e cea mai luminoasa

-imaginea la nivelul suprafetei convexe a cristalinului e mai mare si mai slaba pentru ca suprafta de reflexie e
mai putin curbata

-imaginea mai mica si inversata e reflectata de suprafata posterioara a cristalinului(lentila convergenta

actioneaza)

-imaginea cu alt aspect daca subiectul priveste un obiect mai apropiat- in procesul de modificare a fetei
anterioare a cristalinului aceasta isi modifica semnificativ curbura.

Determinarea acuitatii vizuale

-acuitatea vizuala pentru departare se testeaza la o distanta de 5 m, distanta la care nu sunt solicitate procesele de
acomodare. Acuitatea de aproape se testeaza de la 33 cm

-se testeaza acuitatea vizuala pentru fiecare ochi in parte apoi pentru amandoi

-acuitatea vizuala binoculara e superioara celei monooculare datorita asimetriei directiei de excitare a foveei
centrale a celor 2 ochi

-zona temporala a imaginii e mai luminoasa. Centrul cerebral al vederii binoculare utilizeaza cele mai buna parti
ale celor 2 imagini.

-acuitatea vizuala a ochiului drept mai mare decat acuitatea vizuala a ochiului stang . Din subiectii dreptaci si
invers la stangaci deoarece in cazul dreptacilor la nivelul cortexului occipital stang(cel mai bine dezvoltat) se
proiecteaza 2/3 din fata macularei

-cea mai folosita in clinica e masurarea acuitatii vizuale subiective statice. Se foloseste optotipul cu mai multe
tipuri de scale scala Monoyer

-subiectul examinat se aseaza in fata optotipului la 5 m distanta, acopera ochiul neexaminat cu un opercul
semitransparent si e invitat sa citeasca literele din fiecare rand , incepand cu literele cu dimensiunile cele mai
mari. Acest rand de litere reprezinta aproximarea vederii clare a unei persoane cu acuitate vizuala normala de la o
distanta de 50 m. Daca este incapabil se va apropia pana cand le va distinge.

55. Teste clinice acustico-vestibulare

1)Testul balansului:e foarte simplu pt explorarea functiei utriculei si rolul sau in echilibrul static,in pozitie
verticala cu ochii inchisi.Pt testare se plaseaza subiectul in pozitie ortostatica cu ochii inchisi:-balansarea
corpului spre stanga sau dreapta sau tendinta de cadere, afectarea mecanismelor care asigura echilibrul static

2)Testul cu apa rece:e folosit pt investigarea aparatului vestibular:

-separat pt fiecare ureche-se plaseaza picaturi de apa rece succesiv in fiecare ureche
-prin stimularea termica a endolimfei se produce aparitia unei senzatii de rotatie insotita de nistagmus miscare
involuntara a globilor oculari

Acumetrie vocala:

-se desfasoara intr o camera izolata,se evalueaza pe rand fiecare ureche

-se executa in conditiile vocii soptite care e perceputa la o distanta de 6 m

-daca aceasta e perceputa la o distanta de 6 m se considera ca subiectul prezinta capacitate auditiva

normala,vocea tare-4 m

Proba cu vocea soptita:

-subiect pe scaun cu urechea de examinat spre examinator,urechea opusa astupata.Examinatorul se afla la 6 m si

pronunta cuvinte soptite cu vocale de tonalitate joasa si respectiv tonalitate inalta.

-subiectul le repeta.Cand nu percepe cuvintele examinatorul repeta proba si se apropie,se stabileste distanta la
care sunt auzite

Proba cu diapazonul:

-stabileste limite inferioare si zona de mijloc a perceperii auditive

-diapazonul se tine de picior si prin alunecarea policelui si indexului se strang bratele

-acesta emite un nr de 16-4096 vibratii duble/s

Proba lui Weber:

-diapazonul e asezat pe linia mediana frontala pt stabilirea perceptiei vibratiilor sonore prin transmiterea osoasa

-in mod normal vibratiile sunt percepute cu aeeasi intensitate in ambele urechi

-daca exista leziuni monolaterala a urechii mijlocii-surditate de transmisie-sunetul e auzit numai in urechea
bolnava

-daca exista leziunie ureche interna-surditate de perceptie

56. Metode de recoltare a salivei la animale si om

Recoltarea salivei se poate realiza fie n condiii de stimulare, fie n lipsa acestora.
Stimularea se realizeaz la alegere prin masticaia unei substane inerte (gum de mestecat, parafin) sau cu
ajutorul stimulrii gustative (aplicare de acid citric pe suprafaa lingual).
Stimularea secreiei salivare poate modifica concentraia unor constituieni
Recoltarea salivei nestimulate va fi influenat de:
gradul de hidratare al organismului
poziia corpului
momentul recoltrii.
 Saliva se recolteaz la animalen principal pentru pentru punerea n eviden i studiul mecanismelor de
secreie
La om saliva se recolteaza pentru determinarea unor compui anorganici/organici, ageni microbieni, virali,
fungi sau a unor markeri utili n evaluarea strii de sntate oral sau general.
Saliva recoltat se supune examenului fizic, chimic i microscopic.
La animalele de experien recoltarea salivei se realizeaz prin metoda fistulelor salivare.
Fistula salivar acut se realizeaz la animalul anesteziat (de exemplu cine) prin introducerea
unui cateter n canalul excretor al uneia din principalele glande salivare, dup care se stimuleaz
nervul motor secretor (coarda timpanului pentru glanda submaxilar/sublingual i nervul
auriculo-temporal pentru parotid) colectndu-se picturile de saliv ntr-un vas Erlenmayer
sau eprubet.
Fistula salivar cronic se practic la animalul de experien (anesteziat) o canulare sau
exteriorizare de lung durat a canalului excretor al glandei submaxilare/parotide prin fixarea
canalului glandei la tegument; dup cteva zile de la vindecarea regiunii unde s-a intervenit
operator se poate recolta saliva n diferite circumstane experimentale (aceast metod este
utilizat ndeosebi pentru demonstrarea reflexelor necondiionate i condiionate i a
mecanismelor de producere a acestora.
La om, n vederea recoltrii secreiei salivare mixte (globale, totale) n ambulator sau clinic se poate folosi
fie metoda Holmes, fie recoltarea salivei secretat de glanda parotid cu ajutorul capsulei Lashley.
n primul caz(metoda Holmes) se obtureaz respiraia nazal cu ajutorul unei pense nazale,
subiectul fiind astfel obligat s respire pe cale oro-faringian, uscciunea mucoasei faringiene care
se instaleaz fiind un stimul al secreiei salivare.Recoltarea se face prin aspirarea salivei din
cavitatea oral cu ajutorul unei pompe de vid. n cazul acestei metode saliva va curge n regim
constant i n acest fel compoziia salivar va fi fiziologic constant.
Recoltarea cu ajutorul capsulei Lashley se realizeaz colectnd saliva parotidian prin fixarea
acestui dispozitiv la nivelul orificiului de vrsare al canalului Stenon ce se deschide la nivelul
mucoasei orale (regiunea jugal) n dreptul celui de al doilea molar superior.
Capsula poliacrilic Lashley este format din dou tuburi cilindrice de mic nlime,
introduse unul n cellalt, realizndu-se astfel dou camere, una intern i una extern (ultima
fiind ntre cei doi cilindri).Una din suprafeele circulare este nchis, iar cu cealalt suprafa
capsula se plaseaz pe mucoasa obrazului; se creeaz (cu ajutorul unei pompe de mn
aspiratoare) un vacuum n camera extern ce determin fixarea ei prin alipire i scurgerea de
saliv stimulat n camera intern ce se afl n legtur cu mediul extern prin intermediul unui
tub prin care saliva se colecteaz ntr-o eprubet. Pentru recoltarea salivei din celelalte glande
salivare (submaxilare i sublinguale) se utilizeaz un alt tip de capsul (capsula Schneyer).
Recoltarea separat a salivei pe tipuri individuale de glande salivare (parotid, submandibular,
sublingual) permite cunoaterea particularitilor fizice, chimice i biologice a salivei secretat de fiecare
gland explorat i n consecin a rolului jucat de acestea n digestia oral i n meninerea sntii
orale.

57. Compozitia salivei,examenul microscopic si examenul chimic al salivei (mucina, sulfocianati, anioni,
cationi)
Saliva ----98,5-99% H2O
---1-1,5 > substante oraganice si anorganice
SAO : cloruri, bicarbonati, fosfati, sulfati de Na,K,Ca,Mg
SO : mucina, celule epiteliale descuamate, uree, sulfocianat de creatina, aa, serumalbumine,
serumglobuline.
Examenul microscopic
-colorarea cu albastru de metilen 1% a unei picaturi de saliva pe o lama de sticla permite obs. La microscop:
filamente de mucina, celule epiteliale descuamate, leucocite, bacterii si resturi alimentare
Examenul chimic
a) punerea in evidenta a mucinei
-in eprubeta 2-3 ml saliva + 3-4 picaturi solutie acid acetic 20% => precipitat filamentos caracteristic mucinei
b) punerea in evidenta a sulfaciatantilor
-in eprubeta 2-3 ml saliva + 3-4 picaturi HCl 5% + 1-2 picaturi clorura ferica 3% => apare coloratie rosie reactie
internsa la saliva de fumatori
c) ANIONI
-CL in eprubeta 2-3 ml saliva fiarta si filtrata + cateva picaturi acid azotic + 2-3 picaturi azotat de Ag =>
precipitat alb-casos care se redizolva prin adaugare de amoniac
d) CATIONI
Ca2+ - eprubeta 2-3 ml saliva fiarta si filtrata cu cateva picaturi de oxalat de potasiu => formarea unui precipitat
fin de oxcilat de Calciu
K+ - se baga fir platina in saliva si apoi in flacara becului Bunsen se priveste printr-o sticla albastra de Cobalt
ce retine radiatiile produse de arderea sodiului.Flacara prezinta culoare violeta, datorita radiatiilor produse de
arderea potasiului.
Cationi de Na 2+ - fir platina in saliva,apoi in flacara becului Bunsen galbena.

58. Punerea in evidenta a actiunii enzimatice amilolitice a salivei; termolabilitatea ptialinei

Ptialina, enzime amilolitica, continuta in saliva prezinta actiune maxima la 37-40 grade C si in jurul
neutralitatii.Scade treptat sub pH 6,7 si inceteaza la pH 6.
 Se distruge prin fierbere
Transformarea ei continua si in stomac 20-30 min.
Actioneaza asupra glucidelor, le transporta prin hidrolizare pana la acrodextrine si maltoza
Se trece succesiv prin stadiile: amilodextrime,eritrodextrime si acrodextrime.
Asupra amidonului crud e mai lent,asupra amidonului preparat e mai rapid
Reactia de colorare cu sol.LUGOL: albastru-amidonul;albastru violet- amilodextrinele;rosu-
eritrodextrinele; acromatice- acrodextrinele.
1) In eprubeta 15ml amilaza + 1-2 pic. Sol. Lugol rezulta albastru
2) + 1-2ml saliva apoi baia de apa 37-38 grade apoi 2-3min,apoi racier rezulta albastru violet
3) Baie de apa 2-3min; se raceste cu apa de robinet rezulta rosu
4) Baie de apa,racier,continutul ramane incolor rezulta acrodextrine

59. Biomecanica structurilor alveolare orale (modele ideale, reale si patologice)

Biomecanica dintelui este exprimat funcional att n contextul relaiilor fiziologice inter-maxilare,ct i n cel
al relaiilor odonto-parodontale. Din acest ultim punct de vedere se desprind dou aspecte importante, cel al
stabilitii i cel al mobilitii dentare.
Se tie c dintele prezint n mod normal un grad de uoar mobilitate evident la aplicarea de presiuni mari
asupra sa. In condiii fiziologice dintele funcioneaz din punct de vedere al biomecanicii locale sub forma unor
prghii dento-parodontale de gradul I i II. n prghia odonto-parodontal de gradul I braul de for (F) este
dat de nlimea coroanei clinice, punctul desprijin (S) l constituie l constituie coletulclinic (linia de prindere a
mucoasei gingivale pe dinte) iar braul de rezisten (R) l reprezint lungimea rdcinii clinice (ordinea
dispunerii n lanul cinematic fiziologic a elementelor de caracterizare a prghiei fiind: F-S-R). Cu ct braul de
for este mai scurt (deci coroana clinic mai puin nalt), iar cel de rezisten (rdcina clinic) este mai lung,
cu att dintele este este mai stabil implantat n alveola dentar, cu alte cuvinte un colet clinic mai sus situat
confer o stabilitate dentar mai robust (Fig-A). Dimpotriv, coborrea punctului de sprijin (deplasarea lui
spre apex) poate duce att n condiii fiziologice ct i patologice la transformarea prghiei de ordinul I spre
prghia de ordinul II (Fig-B)cu un grad uneori semnificativ de instabilitate a dintelui n raport cu apexul care
rmne relativ fix (apexul poate cpta chiar valoare de punct de sprijin S - n cazul transformrii prghiei de
gradul I n prghie de gradul II).
La rndul ei condiia patologic cea mai frecvent este dat de atrofia osului alveolar i retracia gingival. n
aceast situaie poate apare posibilitatea creterii gradului de basculare a dinilor chiar la aplicarea de fore
masticatorii de intensitate obinuit, normal, datorit alungirii braului forei i tendinei de coborre a
punctului de sprijin spre apex (braul forei se alungete, n timp ce braul rezisteneise scurteaz), dispunerea
elementelor de reper cinematic fiind n urmtoarea ordine : F-S-R, adic prghiede gradul I, dar cu un bra F
din ce n ce mai lung, asociat din aceast cauz i n aceiai msur, cu scderea stabilitii dintelui (Fig-C).

Dinii suport n cursul masticaiei obinuite presiuni ritmice orientate n urmtoarele direcii :
 verticale n lungul axului median al dintelui
paraxiale
oblice
perpendiculare pe axul longitudinal al dintelui.
Presiunile aplicate sunt intermitente,ntrerupte de pauze mai scurte sau mai lungi, astfel nct se poate vorbi de
suite alternante de faze parodontale dinamice i faze parodontale de repaus,aceast activitate ciclic avnd un
efect stimulator asupra sntii i nutriiei odonto-parodontale,precum i o aciune de restructurare i modelare
permanent a esuturilor moi i dure ale dispozitivului dento-alveolo-maxilar.
Presiunile verticale i paraxiale se exercit mai ales n aciunile dinilor frontali de apucare i sfiere a hranei
sau la persoanele cu edentaie parial (prin lipsa premolarilor i molarilor) chiar n procesul de masticaie
propriu-zis ; presiunile oblice i cele orizontale ( perpendiculare pe axul longitudinal al dintelui) acioneaz n
masticaia de frecare, iar prin micrile ce le impun dintelui tind la bascularea /dislocarea acestuia.Unul din
rolurile cele mai importante n conservarea stabilitii dintelui i prelurii presiunilor/traciunilor l au
structurile parodontale i n primul rnd elementele fibroase ale ligamentului periodontal.
Forele de presiune vertical aplicate pe dinte n lungul axului longitudinal determin o micare de nfundare
a dintelui (micare de intruzie) realizat cu participarea structurilor alveolare elastice.
Intruzia dintelui n alveol are cea mai mare amplitudine n condiiile aplicrii i transmiterii presiunilor
verticale de-a-lungul axului median longitudinal al dintelui,caz n care sunt prezente cel puin trei consecine:a)
distribuirea egal pe pereii alveolei dentare i zonele cementale a forelor de presiune aplicate, b)traciuni
egale pe fibrele ligamentare i c) disiparea presiunii hidrostatice active a lichidului interstiial periodontal,
deasemenea n mod egal, asupra pereilor ce se privesc n oglind (peretele cemental i peretele alveolar).
Important din punct de vedere biomecanic i fiziologic este faptul c forele de traciune ligamentare i forele
presiunii hidrostatice sunt de sens contrar i egale ntre ele, ceea ce confer structurilor lojei parodontale
rolul unui adevrate zone de sistem tampon (biomechanically buffer) i de amortizare a ocurilor ocluzale.
Acest model matematic i biomecanic are ns un caracter mai mult teoretic (ideal),el fiind rareori ntlnit n
jocul real al forelor masticatorii unde distribuia vectorilor de traciune ocluzal este inegal aplicat ariilor
cemento-alveolare prin intermediul fibrelor periodontale ntinse n mod diferit (presiunea hidrostatic rmane
egal distribuit). Este adevrat totodat c n procesele masticatorii obinuite forele ocluzale aplicate converg
totui n mare parte spre axul longitudinal median al dintelui,dei nu n totalitate.Msura n care se realizeaz
aceast direcionare este n mod curent suficient pentru realizarea proteciei dintelui.
Depirea ns a unor limite fiziologice date de solicitrile presionale ca intensitate i direcie, poate duce la
instalarea modelului patologic n care traciunile inegale i exagerate ca amplitudine i durat ale fibrelor de
inserie a ligamentului periodontal pot genera leziuni avnd ca urmare compromiterea important a aparatului
parodontal,lrgirea spaiului alveolar i ca urmare pierderea dintelui prin eliminarea din alveola dentar.
Aspecte i probleme speciale privind dezechilibrele i efectele lor pot surveni n aplicarea de presiuni i fore
 exagerate cum este cazul sfrmrii frecvente ntre arcadele dentare a unor alimente foarte dure,a utilizrii de
proteze dentare incorect realizate sau aplicate,n bruxism sau cazul edentaiei pariale unde distribuia forelor
se face pe o suprafa ocluzal mai redus.n aceast din urm situaie fenomenul este compensat dac dintele
pstrat are mai multe rdcini, ceea ce contribuie la distribuirea forelor de apsare (de exemplu dinii dispui
lateral pe arcadele dentare).Cronicizarea traciunilor anormale pare a afecta mai mult echilibrul presiunilor din
spaiul alveolar (adic a forelor de tensiune prezente n fibrele ligamentului periodontal versus forele de
rezisten ale peretelui alveolar i presiunea hidrostatic) dect intensitatea aplicrii presiunilor.n modelul
patologic zonele de liz osoas ale alveolei dentare nu sunt echilibrate (compensate) de apariia apoziiilor
osoase ceea ce implic supradimensionarea alveolei dentare implicit i prin subierea pereilor,urmat de
mobilitatea anormal a dintelui n zona de implant (de exemplu n parodontoz).

60. Dinamometria si tonometria muschilor mobilizatori ai mandibulei si oro-faciali; indexul neuro-

muscular

Tonusul muscular reprezint starea natural de tensiune muscular (semi-contracie) n condiii de veghe,
generat de existena n mod normal a unei uoare contracii sau semicontracie a muchiului n repaus sau de
tensiunea muscular de grade variate prezent n timpul contraciei propriu-zise.
Tonusul muscular ofer date paraclinice importante asupra capacitii muchilor sistemului stomatognat de a
asigura relaia centric, intercuspidarea maxim i poziia de postur.Deasemenea explorarea tonusului
muscular este util determinrii i evalurii echilibrului ntre musculatura extraoral i intraoral.Echilibrul de
fore al acestor muchi stabilizeaz i pstreaz armonia aparatului dento-maxilar i n sens extins a echilibrului
oro-cranio-facial influennd creterea arcadelor alveolare i procesul de aliniere al dinilor.
Evalurile instrumentale ale tonusului muscular sunt precedate de o evaluare clinic a musculaturii i strii
tonice normale/anormale bazat pe inspecie i palpare.Prin inspecie se fac observaii asupra :
fantei labiale (deschis,nchis),
aspectului buzelor (hipertonicitatea muchiului orbicular induce aspectul de buze subiri),
analiza spaiului de inocluzie fiziologic (ofer informaii asupra echilibrului dintre tonusul de repaus
al muchilor masticatori elevatori i depresori cu importan mai ales n ocluziile adnci).
Prin palpare se poate aprecia tonicitatea buzelor sau a muchilor obrazului n funcie de rezistena opus la
degetul examinatorului sau la mpingere cu oglinda stomatologic n peretele jugal al spaiului vestibular.Prin
inspecie i palpare se pot face deasemenea evaluri asupra tonicitii principalilor muchi masticatori: muchii
linguali,temporali,maseteri,ceea ce constituie cel mai important aspect.Toate rezultatele evalurii se noteaz n
vederea monitorizrii strii tonice musculare i eventual a terapiei.
Un grad crescut de obiectivitate l are explorarea tonusului muscular cu instrumente dedicate.Se utilizeaz
astfel miotonometrul (de exemplu miotonometrul Szirmai) care prin aezare (sprijinire fr apsare) pe
suprafaa cutanat ce acoper muchiul mobilizator al mandibulei i prin compresiunea exercitat liber la
suprafaa muchiului n aceste condiii de propria lui greutate pe muchiul ales pentru evaluare, nregistreaz
prin devierea acului indicator gradul tensiunii sub care se afl muchiul respectiv att n stare de repaus-adic
tonusul (contracie uoar sau semicontracie), ct i n contracia complet de diferite intensiti.
S-au realizat deasemenea miotonometre care ofer posibilitatea evalurii tonusului simultan cu cea a grosimii
muchiului msurat cu ajutorul ultrasunetelor acest ultim parametru crescnd semnificativ valoarea clinic a
datelor de tonometrie.
 Rezultatele tonometriei evideniate de valori ce se pot ncadra n exprimarea clinic ca normotonie,hipotonie
sau hipertonie se recomand a fi asociate cu datele obinute i prin alte investigaii (de exemplu cu cele
obinute prin kimograma masticatorie, electromiografie) i obligatoriu cu datele rezultate din examenul clinic.
n mod curent se practic msurarea tonusului muchilor temporal i maseter, dar i cel al muchilor periorali
(muchii buzelor) i a limbii (miotonometria rezistiv).
Tonometria este util n evaluarea:
tonusului postural mandibular,
a tonusului din cursul intercuspidrii maxime,
a relaiei centrice,
a ocluziei de efort,
deglutiiei,
micrilor mandibularetest sau funcionale,
disfuncii ocluzale
n evaluarea refacerii protetice a planului de ocluzie,
disfucii mio-articulare,
dezechilibre/asimetrii neuro-musculare stomatognate generate de iritaii dentare sau de stri de stres psiho-
emoional.
Echilibrul dento-parodontal,direciile de dezvoltare a arcadelor i forma acestora depind n mare msur de
echilibrul tonic,static (n starea de repaus) i dinamic (n actele funcionale) al musculaturii vestibulare i orale.

Dinamometria masticatorie, reprezint o tehnic de investigaie funcional a forelor presionale masticatorii ce

sunt aplicate asupra fragmentelor alimentare supuse sfrmrii i triturrii la nivelul suprafeelor ocluzale. Se
nregistreaz concomitent undele kimogramei masticatorii (masticaiograma) i variaia forelor aplicate
(msurtori dinamometrice efectuate n dinamic funcional). Se evalueaz forele dezvoltate n cursul
procesului masticator, prin interpretarea integrat a aspectului liniilor descendente i ascendente
masticaiografice mpreun cu valorile dinamometrice succesive obinute n fiecare moment de pe linia
descendent (ridicarea mandibulei) a fiecrui ciclu masticator. Dinamometria ofer repere funcionale utile n
protetic, ortodonie, n tulburri ale ocluziei sau n sindromul algodisfuncional stomatognat i mai ales n
recuperarea i reabilitarea complex neuro-motorie oro-maxilo-facial.

61. Influenta tridimensionala a musculaturii oro-mandibulo-faciale asupra aparatului dento-maxilar;

functiile individuale ale muschilor mobilizatori ai mandibulei, activitatea simetrica si asimetrica a
muschilor mobilizatori ai mandibulei

O nutritie osoasa buna depinde de o activitate musculara intens sustinuta. Muschii ap.D.M. au o influenta
complexa asupra dezvoltarii oaselor maxilare, prin jocul de forte ce le exercita asupra lor.
1)Prin intermediul insertiilor osoase-aceste actiuni se observa mai bine la mandubula(sediul unor insertii musc.
puternice si numeroase) decat la maxilar. Se explica prin existenta unei dezvoltari robuste a mandibulei la
subiectii cu miscari masticatorii sustinute spre deosebire de cei cu una deficitara.
Fasc. Post al temporalului => hipertrofia partii anter a ramurei ascendente, al carui profil devine convex
ant.
Dezv gonion=> act. Accentuate ale m. maseter & pteigoidian intern.
2) Influenta pres. Muscular aplicate pe supr osoase
In definirea formelor arcadelo dentare o importanta mare se acorda antagonismului de forte generate de gr
muschilor interni(limba&planseu) pe de o parte, gr m externi pe de alta parte.
 Modificarile dinamce ale fizionomiei sunt determinate de contractii ale m peribucali. Fortele ce iau
nastere depend de natura si intensitatea miscarilor mimicii.
Ticuri:copii musca buza inf (suparare, concentrare) => modificari deax ale i (spre V cei sup si spre L cei
inf). Buza are un character de directionare. Forta e aplicata de tonusul m labial dar si de contractia m
ridicatori.
Rol limba: presiune, tractiune, aplatizare, largire bolta palatine.
3) Aplicarea indirect a F musc prin intermediul sist dentar
Dintii sunt implantati in tesutul osos prin lig. periodontal (cu dispunere fasciculara) care asigura transf F de
presiune in forte de tractiune directa(directive vert-sens in sus)-date de contractia m ridicatori.Dintii si alimentele
interpose intre arcade impart forta in masticatie dand 2 sensuri:spre maxilar si mandibula. Forta sub forma de
tractiune se propaga la nivelul oaselor si contibuie la structurarea funct. a oaselor.
La nivelul maxilarelor se exercita forte de tractiune a caror sursa e contr. M mobilizatori ai mandibulei.
Muschi au o actiune complexa modelanta asupra arcadelor alveolo-dentare, asupra corpurilor maxilarelor
si asupra ATM.

62. Biomecanica miscarilor in articulatia temporo-mandibulara -tipuri de pirghii ale articulatiei

temporo-mandibulare

Din punct de vedere biomecanic Articulaia Temporo-Mandibular(ATM)prezint o mare importan avnd n

vedere rolul ei ca participant la sistemele de prghii osteo-articulare maxilare.
La toate prghiile sistemului mio-osteo-articular din organism exist ca i n fizic trei elemente determinante
(For,Rezisten,Sprijin) din a cror dispunere succesiv n diferite poziii rezult i clasificarea prghiilor
biologice n prghii de gradul I, II i III. Fora activ (F) este reprezentat de muchii care prin contracia lor
mobilizeaz segmentul osos, iar Rezistena este dat fie de greutatea segmentului osos, fie de sarcina exterioar
deplasat prin lucru mecanic dac este cazul (R); al treilea element este loculde Sprijin(S), punct fix de pe axul
biomecanic al micrii prezent n articulaia ce face legtura ntre cele dou oase.n cadrul prghiilor sistemului
temporo-maxilar,muchii mobilizatori ai mandibulei mpreun cu elementele structurale ale articulaiile
temporo-mandibulare conecteaz mandibula la oasele temporale.Muchii reprezint fore puternice care
aplicate prin inserii la nivelul mandibulei i oaselor vecine i exercit aciunile prin intermediul osului
mandibular, fcnd astfel posibile micri ale condililor acestui os n cele dou articulaii temporo-
mandibulare, stng i dreapt.
Articulaia temporo-mandibular,mobil, face parte din clasa diartrozelor, realiznd un cuplu cinematic n care
unul din cele dou oase componente execut rotaii n jurul unor axe sau translaii n diferite planuri (osul
mobil fiind mandibula iar osul fix osul temporal).
Conform teoriei lui Gysi ( anul 1921), dac punctul de aplicare al rezistenei(R) se afl la nivelul dinilor
frontali se realizeaz o prghie de gradul III (prghiede vitez) cu punctul de sprijin (S) la nivelul articulaiilor
temporo-mandibulare, iar punctul de aplicare al forei (F) la nivelul locului de inserie a muchilor ridictori ai
mandibulei; n acest caz prghia este mai puin traumatizant, dar n acelai timp i mai puin eficace ca for,
pentru c dinii frontali nu se caracterizeaz prin rezisten apreciabil la duritatea opus de unele alimente n
momentul acionrii forelor masticatorii (a se vedea figura).
Triturarea dentar a alimentelor are loc dealtfel rar n aceast poziie, iar atunci cnd se ncearc i mai ales
cnd se insist forat pe alimente dure,datorit ineficienei ab initio a acestui tip de prghie, se pot produce
agresri importante ale parodoniului dinilor incisivi i suprasolicitarea articulaiilor temporo-mandibulare ca
punct de sprijin, fenomene asociate cu dureri i posibil cu creterea anormal a mobilitii dentare n condiiile
exersrii frecvente a acestei tendine.Deplasarea punctului de rezisten (R) a alimentului spre zonele laterale
ale arcadelor dentare transform prghia de gradulIIIn prghie de gradulII (prghie de for), cea mai
eficient fiind plasarea punctului de rezisten ntre arcadele dentare n dreptul celui de al doilea molar (stng
 sau drept), punctul de sprijin(S) la nivelul ATM de partea opus, iar zona de aplicare a forei(F) la nivelul
inseriilor muchilor ridictori ai mandibulei de pe partea existenei punctului de rezisten.

63. Analiza miscarilor simple si combinate ale mandibulei si rolurile lor functionale in masticatie,
deglutitie si fonatie

ATM e o diartroza bicondiliana cu mobilitatea mandibulei permitanad miscari variate ca rezultat al rotatiei
condililor mandibulei pe meniscul articular si din translatia simetrica si asimetrica a cond temporali. Mandibula
poate dezvolta 6 miscari unidirectionale. Dintre acestea doar cele de urcare si coborare si retruzie-revenire sunt
miscari pure, necombiante cu alte miscari.
Miscarea de coborare f import in mimica, vorbire, masticatie, deglutitie. Initial se produce rotatia in ax
transversal a cond pe meniscul articular la care se asociaza translatia simetrica a cond mand cu meniscul.
Mandibula se va delasa in plan sagital si pe directie verticala iar mentonul descrie o curba in arc de cerc deschis
post.
64. Forte si presiuni masticatorii (directii de actiune, valori normale in functie de suprafata
ocluzala si grupe functionale de dinti)
Forele intense din timpul masticaiei sunt amortizate prin disiparea lor n ntreaga regiune facial i baza
craniului (oasele bolii craniene sunt ca rezisten egale n toate direciile fiind o zon static neutr).Din acest
punct de vedere,un rol important n transmiterea forelor statico-dinamice presionale revine dispunerii
nlnuite a dinilor i scheletului cranio-facial sub forma sistemului denumit con dentar(con sau
geometriccranio-facialo-dentar) format din trei componente nfundate unul n cellalt ncepnd cu (a)
neurocraniul, n care se nfund (b)masivul facial fixat de baza craniului i (c)dinii ce se nfund n masa
facial.
Elementul determinant de care depinde mrimea forelor de presiune aplicate l reprezint intensitatea
contraciei muchilor masticatori i direcia de aplicare.Fora maxim de contracie pe care o poate dezvolta
un muchi masticator depinde direct proporional de:
suprafaa deseciune
lungimea muchiului
Se consider c fora maxim de contracie este de35-90 kgf
pentru un muchi masticator (sau n exprimare pe suprafaa de
seciune a muchiului 10 Kg/1 cm2)
Determinrile gnatodinamometrice privind valorile medii ale
forei maxime de masticaie (fora de mucare) pe grupe de
dini sunt variabile potrivit datelor din literatur, n general
fiind acceptate urmtoarele valori:
Incisivi: 11-26 kgf
Canini: 35 kgf
Premolari: 11-23 kgf Valorile maxime fiziologice ale forelor
Molari: 29-70 kgf. presionale masticatorii (kgf) aplicabile la
Dinii posteriori fiind mai apropiai de inseria ridictorilor nivelul dinilor frontali i laterali i a
mandibulei au o for masticatorie mai ridicat dect cea a ramurilor verticale ale mandibulei
dinilor anteriori.

65. Teste de explorare a eficientei masticatorii

Prin eficiena procesrii masticatorii se nelege capacitatea sistemului stomatognat de transformare ntr-un
anumit interval de timp de la introducerea n cavitatea oral, a unui fragment alimentar ntr-un bol alimentar
complet prelucrat mecanic (avnd n final un numr ct mai mic de fragmente netriturate sau cu fragmente
 alimentare de civa mm3), insalivat i parial atacat enzimatic i pe care subiectul l apreciaz (contient sau
nu) ca fiind gata pregtit pentru deglutiie.
Exista n prezent mai multe metode de evaluare cantitativ a eficienei masticatorii. O metod relativ exacta
este reprezentat de evaluarea spectrofotometrica a unui material alimentar colorat. Eficiena masticatorie se
definete n acest caz ca fiind:

EM = E1 100/E

n careE1 reprezint nivelul de densitate optic determinat spectrofotometric (530 nm) la materialul alimentar
colorat (beta caroten din 6 g morcov) dintr-un bol alimentar finalizat pentru deglutiie n urma a 20 de cicluri
masticatorii iar E reprezint nivelul de densitate optic determinat spectrofotometric (530nm) la un fragment de
morcov (6 g) strivit n totalitate printr-o procedur standard.
Frecvent pentru evaluarea eficienei masticatorii sunt utilizate n practic testele gravimetrice.Ele apreciaz
procentual prin cntrire greutatea particulelor alimentare de diferite mrimi prezente n bolul alimentar final
pregtit pentru deglutiie, bol obinut dup secionarea, sfrmarea, triturarea, mcinarea i insalivarea
fragmentului alimentar introdus n cavitatea oral. Sunt supuse procesului masticator alimente de consisten
ferm (pesmet,morcovi,carne,nuci,alune,etc.) sau structuri artificiale standard (de exemplu gelatin durificat).
Testul Helman n care se acord subiectului adult 50 secunde pentru masticaia complet a 5 gr de migdale
(la copil 2,5 g).Coninutul masticat se usuc, dup care se cerne prin o sit cu orificii avnd diametrul de 2,4
mm,cntrindu-se apoi eventualele resturi rmase n sit.Eficiena masticaiei n aceast prob se calculeaz
tiindu-se c fiecare gram de migdale necernut corespunde unei eficiene masticatorii mai mic cu 20%
comparativ cu eficiena ideal de 100%.
Testul Dahlberg utilizeaz grune de gelatin durificate prin tratare cu formalin i aduse n stare
aplatizat/sfrmat prin micri masticatorii de strivire i triturare (40 de micri masticatorii). Se
procedeaz apoi la cerneri ale coninutului oral succesiv prin site cu diametrul 1-10 mm numrndu-se
fragmentele reinute pentru fiecare tip de sit. Cu ct proporia fragmentelor supuse trecerii prin sitele cu
ochiuri mai mari este mai ridicat cu att performana masticatorie este mai bun. Cu alte cuvinte cu ct
eficiena aplatizrii (triturrii) granulelor de gelatin este mai mare cu att crete mrimea suprafaei
obinut prin aplicarea presiunile verticale antagoniste dentare (masticatorii).
Testul Rubinov folosete alimente de duriti variabile cu mas i volum standard i anume miez de nuc de
pdure (n cantitate/mas de aproximativ 800 mg utilizat ca aliment-etalon de duritate medie),pesmei
(masa de 500 mg) sau pine (masa de 1 g),ultimele dou avnd volumul egal cu cel al nucii.Se supune
masticaiei o cantitate de aliment determinat,procesul masticator durnd pn cnd va aprea reflexul
deglutiiei (tehnic fiziologic).n acest moment bolul alimentar se depune ntr-un vas unde va fi supus
splrii dup care coninutul se cerne prin o sit cu guri rotunde avnd diametrul de 2-4 mm.Dac exist
reziduuri nefrmiate i netriturate complet, ele se cntresc i se exprim prin diferen ca fracie
procentual din masa iniial a fragmentului alimentar ingerat. Lipsa reziduurilor semnific apaltizarea
tuturor fragmentelor i deci o eficacitate masticatorie de 100%.Studii folosind aceast tehnic i cuprinznd
loturi extinse de subieci au artat c timpii normali necesari masticaiei complete (din momentul cnd
subiectul introduce alimentul n cavitatea oral i ncepe masticaia, pn cnd simte senzaia necesitii
deglutiiei) pentru diferite alimente de consisten standard sunt: pentru miez de nuc = 14-25 sec, pesmei
=11-17 sec, pine = 9-13 sec.
Testul Rohovskievalueaz eficiena masticaiei cu ajutorul a doi cilindri standard de gelatin (diametrul de
16 mm i lungi de 10,5 mm tratai cu formalin).Se efecueaz un numr de 20 de cicluri masticatorii de
aceiai parte, dup care bolul alimentar format i depus se trece succesiv prin site avnd ochiuri ce scad
treptat n diametru cu cte 2 mm.In calcul se iau timpul necesar masticaiei i parametrii electromiografici ai
muchilor masticatori.
 66. Kimograma ciclului masticator (analiza graficului, faze) si kimograma procesului masticator
(masticatiograma- analiza graficului, etape)

Inscrierea miscarilor complexe ale maxilarului inf se face cu ajutorul unui balonar de cauciuc atasat unui sistem
pneumatic. Kimograma miscarilor maxilarului inf se caracterizeaza printr-o serie de curbe ondulatorii si
succesive.
Liniile din unda de la masticatie corespund actiunilor mandibulei (linia asc la coborare, linia desc la ridicare).
Unghiul G format de linia asc si desc masoara caracterul miscarii ondulatorii . La 90 grade arata lipsa rezistentei
opusa de hrana. Gradul sau de miscare arata valoarea acestei rezistente. Opriri ale maxilarului de scurta durata
provocate de rezistenta hranei face ca linia desc sa apara in trepte.
Perioada de masticatie are 5 faze: 1.faza
de repaus cu mandibula nemiscata si usculatura in tonus minim de postura, arcada dentara inf fiind la 2-8mm
distanta de arcada dent sup
2.faza de introducere a alimentului in cav orala marcata pe grafic de prima linie asc ce se
datoreaza coborarii mandibulei
3.faza de adaptare si de fragmentare a alimentului este reprez de unde scurte, ondulatorii prezente
ca nivel de inaltime deasupra liniei de repaus , desfasurandu-se pe fondul unui platou plat in cazul alimentelor
dure , ele semnificand inceputul faramarii alimentului
4.faza miscarilor masticatorii de baza caracterizata prin unde de masticatie configurand alterari
periodice de urcari si coborari frecvente
5. faza formarii bolului alimentar reprez pe grafic sub forma unor unde fine cu amplitudine mai
scazuta determinate de aglutinarea fragmentelor de alimente triturate si insalivate

67. Electromiografia masticatorie

Examenul EMG este folosit n mod frecvent n practica clinic oro-dento-maxilo-facial i utilizat curent
pentru cazurile ce necesit precizri de diagnostic n patologia asociat neuro-muscular a sistemului
stomatognat i deasemenea ca instrument de evaluare funcional de finee n chirurgia reparatorie mai ales
post-traumatic i neurologia oro-maxilo-facial (electro-neuromiografie), ortodonie, protetic,estetica
facial i reabilitarea oral complex, n vederea corectrii dezechilibrelor morfologice i/sau funcionale din
teritoriul stomatognat.
Electromiografia reprezint nregistrarea activitii bioelectrice a unei fibre musculare (electromiografie
elementar) sau a unui muchi n totalitate (electromiografie global) aflat n stare de repaus,de tonus sau de
contracie,activitate evideniat prin descrcri de poteniale de aciune spontane sau provocate,
izolate,grupate n serii sau continui.
Examenul EMG este util pentru:diagnosticul unor tulburri masticatorii sau malocluzii, pentru evaluri
comparative bilaterale ale funciei contractile,n terapia protetic,n recuperarea-reabilitarea stomatognat
i n (diskinezii,bruxism, nevralgii/pareze/paralizii de nervi cranieni cu impoten funcional legat de
masticaie,sindromul disfuncional temporo-mandibular) sau a unor boli generale/regionale ce afecteaz i
deglutiia sau mimica/fonaia.
 Pe traseul electromiografic format din oscilaii (spik-uri) ale biopotenialelor musculare se pot evalua
urmtorii parametri:
amplitudinea potenialelor electrice: aspect dependent direct proporional de numrul de fibre musculare
ce se contract simultan i invers proporional cu distana ntre fibrele musculare, electrozi i suprafaa de
culegere a electrozilor; n timpul compresiunii dentare asupra alimentului se nregistreaz pe
electromiogram pachete de oscilaii cu diferite amplitudini variind ntre 60-310 microvoli;
frecvena descrcrilor de poteniale pe unitatea de timp: sunt n funcie de frecvena impulsurilor
nervoase care sosesc la fibrele musculare;
durata, cronologia i morfologia potenialelor de aciune: dup forma lor exist poteniale de aciune
mono-,bi-,tri- (ultimile dou n proporie de 80 %) i polifazice (n proporie de 2-10 %)
La un muchi striat normal pot fi prezente urmtoarele tipuri de trasee EMG fiziologice de referin, n funcie
de creterea progresiv a intensitii contractiei musculare:
traseu simplu: se evideniaz n cazul unei contracii musculare de intensitate redus i este reprezentat de
poteniale de unitate motorie monofazice sau bifazice cu urmtoarele caracteristici: durat de 3-6 ms,
frecven 4-10 Hz (nr.de descrcri/sec.) i amplitudine 200-500 microvoli;
traseu intermediar: apare n contracii de intensitate medie ale unitilor motorii,descrcrile unei singure
uniti motorii distingndu-se greu una de alta.Descrcrile de poteniale musculare sunt evideniate de
oscilaii frecvente cu vrfuri rapide,succesive i ample; frecvena este de 14-25 Hz iar amplitudinea poate
ajunge la 400-600 microvoli;
traseu de interferen: este reprezentat prin o succesiune de poteniale de aciune ample i frecvente care
reflect activitatea electric muscular intens datorat efecturii unor contracii puternice,
maximale.Dac oscilaiile potenialelor sunt foarte frecvente,ele se sumeaz temporo-spaial astfel nct
este aproape imposibil diferenierea activitii electrice corespunztoare unei singure uniti motorii de
unitile motorii vecine.Amplitudinea traseului poate crete de la 350 microvoli pn la 1000-1200 de
microvoli, n timp ce frecvena descrcrilor ajunge pn la 50 Hz pentru o unitate motorie.
traseu Piper: reprezint un caz particular al traseului de interferen obinut prin contracia muscular de
intensitate maxim rezultat din opunerea la micare a unei contra-rezistene.Pe traseu apar vrfuri
sinusoidale cu frecven de 45-60 Hz i amplitudine variabil n funcie de descrcarea sincron sau
asincron a unitilor motorii.
In diagnosticul i urmrirea evoluiei intra-i post-terapeutice a disfunciilor sistemului stomatognat (mai ales
n ocluzia de efort i deglutiie) se urmrete:
prezena activitii bioelectrice spontane (descrcri n cursul repausului muscular),
creterea frecvenei i amplitudinii bioelectrice cu mult peste valorile normale al acestor parametri,
prezena asimetric a unei activiti musculare sau lipsa unei activiti a muchilor mobilizatori ai
mandibulei,
prezena asimetriei unor parametri electromiografici,
contracia dezordonat/neconcordant a muchilor mobilizatori mandibulari.

68. Corelaii ntre deglutiie i dezvoltarea aparatului dento-maxilar

Limba devanseaza mult ceilalti muschi dpdv al dezvoltarii si, in primul rand, sunt resimtite actiunile ei. Dupa
nastere, conditiile noi de mediu solicita modificarea si standardizarea miscarilor in timpul deglutitiei, ceea ce
presupune o coordonare functionala din ce in ce mai complexa. Prelungirea si permanentizarea
stadiului de deglutitie infantila reprezinta o incapacitate a copilului de a-si adapta miscarile la noile conditii,
create de eruptia dentara, incapacitate care este consecinta unei intarzieri in maturarea nervoasa si musculara.
Deglutitia e o functie care se efectueaza si zi si noapte, in timpul si intre
mese. In timpul primului stadiu iau nastere forte puternice ce se exercita la niv ap D.M si care ii influenteaza
dezvoltarea. Primul stadiu al deglutitiei se realizeaza prin miscari complexe ale dif str ale ap D.M. Timpul I se
schimba cu varsta. Pt sugari e o caracteristica a deglutitiei in care maxilareele sunt departate, iar limba propulsata
se aseaza intre creste in reg ant. Dupa eruptia incisivilor temporali, limba nu-i mai depaseste in timpul deglutitiei.
E un stadiu temporal care dureaza pana la eruptia dintilor temporali. Cand eruptia dintilor temporali persista sau
se face reintoarcerea la tmpul deglutitiei infantile, aceste fenomen se considera ca anormal.
Contractia m suprahioidieni si pterigoidienixt det coborarea mand iar capsula art, lig capsulare si tonul m.urcand
limiteaza miscarea in fct de misc de rotatie si translatie ale condilior mandibulari in ATM. Coborarea poate avea
3 timpi:
-t1: coborarea lenta a mandibulei pe o distanta de 3-4mm ajungand din poz de intercuspidare maxima in poz de
postura, dat propriei greutati si relaxarii tonice a m. urcand.
Miscarae are loc in etj suprameniscal, cond mand ramane pe loc, rotindu-se in axul bicondilian, pe meniscul
articular, fixat in cav glenoida,
-t2 mandibula coboara 20-30mm sau 4cm, mentonul executa o miscare de retragere post.
-t3 mand coboara 10-30 mm, concomitent cu retragerea post maxima a mentonului.
Cele 3 axe sunt dispuse perpendicular unul peste altul si se pot intersecta in acelasi timp. Rotatia in axul
transversal bicondilian e rotatia bilaterala simetrica a condililor mandibulei pe meniscul art. Rotatia in axul
vertical care trece prin centrul condilului permite o miscare in plan orizontal sau pe directie sagilatala a mand det
miscari de lateralitate la dr sau la st ale mandibulei. Rotatia sagitala perpendiculara pe primele 2 axe si prin
punctul de intersectie al acestora, produce o coborare unilaterala a condilului opus si permite o miscare in plan
frontal ai redusa ca amplitudine de coborarea unilaterala la stanga sau la dreapta. Condilii executa o miscare
asimetrica, codilul unde se afla axul de rotatie ramane pe loc si se roteste in timp ce condilul opus executa o
miscare de coborare unilaterala.
Miscarile pe care le executa mandibula : din rotatii succesive in jurul a 2 axe de rotatie sau din rotatia unui ax
care se combina cu translocatia simultana sau succesiva a acelui ax.
Miscarile de lateralitate ale mandibulei incep printr-o rotatie in ax transversal cu coborarea initiala a mandibulei
care asigura dezocluzia arcadelor dupa care apar 2 posibilitati:*se produce translatia simetrica a condililor
mandibulari cu propulsia mandibulei sau se produce rotatia in ax lateral *rotatia in jurul unui axe sagitale cu
coborarea asimetrica a mandibulei

69. Influena fonaiei asupra dezvoltrii aparatului dento-maxilar

In timpul vorbirii, apar modificari de forma si de calibru al faringelui , modificari de pozitie ale mandibulei,
modificari de forma, de tonus si de pozitie ale limbii cu contacte variabile la bolta si arcadele dentare, modificari
ale valului moale precum si modificari de pozitie si de tonus ale buzelor si chiar ale obrajilor. Actiunile
musculare din timpul fonatie se materializeaza prin exercitarea unor forte la nivelul arcadelor dentare si
maxilarelor.
Rolul presiunii coloanei de aer se observa la un pacient instrumentist (trombon de 25 ani) . Incisivii sup incep sa
se indeparteze foarte lent => spatii mari intre incisivii centrali si cei laterali; axul i e pastrat ; buzele prezinta un
tonus foarte puternic. Bolta palatina e marita in toate sensurile, rotunjita, de mare uniformitate.
Arcada inf. , protejata de masa linguala
Sprijinirele linguale sunt identice in cazul inghitirii salivei si al pronuntarii consoanelor d, t, n. Frecventa
asocierii tulburarilor de deglutitie si de fonatie e semnalata de multi cercetatori, ceea ce scoate in evidenta
interrelatia dintre cele 2 functii. Doar ruducarea din punct de vedere al deglutitiei si fonatie poate duce la
vindecare. Tulburarile celor doua functii isi insumeaza efectele.
Defectele de vorbire pot sa existe chiar daca dezvolte Ap. D.M e normala => tulburarile de fonatie tin de alte
cauze , iar contactele articularii anormale NU au fost suficiente ca sa devieze dezvoltarea Ap.D.M sau au fost
anihilate, compensate de alte forte ce asigura mentinerea echilibrului oro-facial.
Exista anomalii ale Ap.D.M dar vorbire normala. Copilul prin abilitati deosebite isi adapteaza muschii limbii,
valului si buzelor si reuseste o articulare normala.
Anomaliile de inocfuzie verticala ant. (caracterizeaza prin bolta foarte adanca) impiedica contacte normale
articulatorii.
Prin spatii => scapari de aer => pronuntarea suierata a consoanelor.
Fortele muscularea intermitente de la nivelul arcadelor dentare exercita o actiune stimulativa asupra dezvoltarii.
Contactele limbii cu bolta si arcadele dentare pot fi studiate cu ajutorul lingvopalatogramelor. Se opune
pacientului pe bolta si pe partea int a arcadelor o subst. colorata: pasta de oxid de zinc in lanolina se spune
pacientului sa art. Cu o fonema : se obs zonele lingvo-palato-dentare puse in contact se fac fotografii.
O conduita articulatorie poate fi corecte din punct de vedere acustic, dar poate fi anormala din punct de vedere
ortodontic.
O cond. Art. Nu poate fi declarata normala decat daca in decursul desf. Sale, dintii sunt supusi unor presiuni ce
se echilibreaza.
Pentru pronuntarea fonemelor d,t limba vine in contact cu papila incisiva, iar marginile limbii se alipesc de fata
orala a marginii superioare.
Un com. Art anormal:
-sprijinirea limbii pe F.P a incisivilor sup
-interpozitia limbii catre i.
-interpozitia limbii catre PM
-sprijinirea limbii se F.O. a i.sup.
Copilul invata sa vorbeasca, servindu-se de miscari pe care le foloseste deja in timpul deglutitiei. U asocierilor
anomaliilor de fonatie/deglutitie. Pt. a vindeca nu e de ajuns invatarea tipului adult de inghitire sau preocupari
pt articularea fonetica, trebuie amandoua. Actiunile musculare din timpul fonatie se materializeaza prin
exercitare unor forte la nivelul arcadelor dentare si maxilarelor.
O deglutitie anormala poate det. un comp art anormal in anomaliile dez de Ap.D.M se in sumeaza.