Globalizarea economiei poate fi definita ca un proces dinamic al cresterii legaturilor si

dependentei dintre statele nationale, ca urmare a extinderii si adancirii legaturilor in tot mai
variate sfere ale vietii economice, politice, sociale si culturale si avand drept implicatie faptul
ca problemele devin globale mai mult decat nationale, cerand la randul lor o solutionare si
armonizare mai globala mai mult decat nationala. Abordata insa din punct de vedere
economic si financiar, globalizarea poate fi definita drept intarirea, reinventarea si
armonizarea legaturilor dintre economiile nationale pe o piata mare, globala, a bunurilor si
serviciilor, dar mai ales a circulatiei capitalurilor de orice fel.
Istoric
Procesul de globalizare a economiei mondiale, a inceput la mijlocul anilor 80, capatand insa
adepti si alte conotatii in anii 90. Acest proces continua in prezent sa se manifeste puternic
desi are de infruntat conceptii regionaliste si nationaliste.
In randul analistilor vietii economice internationale contemporane, s-a conturat o multime de
opinii in aprecierea faptului ca lumea s-a schimbat fundamental, ca se afla intr-o tranzitie
politica si economica majora si ca peioada anilor 90 a fost una diferita fundamental de cea
precedenta si dificila in privinta administrarii si evaluarii problemelor complexe aparute pe
scena relatiilor economice internationale.
Globalizarea economica presupune globalizarea procesului de creare a productiei interne
brute a statelor lumii si de orientare a defacerii productie catre piete libere, intr-un mediu cu o
concurenta foarte mica, concurenta datorata in special impartirii tacite a pietei.Este privita ca
proces al diminuarii taxelor vamale, al renuntarii la politica vamala si la restrictiile de
circulatie a marfurilor, serviciilor, si capitalurilor, pe masura dezvoltarii schimburilor
economice internationale, gradual.
Factorii economico-comerciali determinanti ai globalizarii economiei:
Liberalizarea comertului cu servicii(in domeniul telecomunicatiilor, asigurarilor si bancar)
Liberalizarea pietelor de capital:
*produsa ca urmare a eliminarii treptate a impunerilor si restrictiilor privind circulatia
devizelor si a capitalului;
*un pas favorabil in vederea formarii unor piete financiare globale, interdependente, lucru ce
favorizeaza mai usor migratia capitalului;
Mobilitatea capitalului reduce riscul repatrierii capitalului in special in cazul companiilor
internationale si genereaza o reducere a costurilor in ceea ce priveste capitalul imprumutat
sau capitalul folosit pentru investitii internationale.
Bunurile comune ale umanitatii
*oceanele, fondurile marine, care din diverse motive nu pot fi divizate si nici nu cad sub
incidenta apartenentei vreunui stat;
*cu exceptia oceanelor, nici unul din aceste bunuri comune nu au fost exploatate, deoarece
oamenii nu poseda in prezent, sau poseda foarte putin, capacitatile tehnice de a le exploata si,
intr-un fel, deteriora.
Dezvoltarea durabila(actiunile care raspund nevoilor prezente, fara a compromite
capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile)
Securitatea ecologica(una dintre componentele fundamentale ale securitatii globale)
Oponentii globalizarii
desfiintarea natiunilor si a statului national;
reducerea locurilor de munca in tarile in curs de dezvoltare sau cu un nivel mai redus al
productivitatii muncii;
 specializarea unor state in activitati de productie generatoare de poluare si care necesita un
consum mare de munca, materii prime si energie.
Concluzie
Globalizarea este o realitate probabil ireversibila, orice tara care-si pregateste temeinic
viitorul se vede nevoita sa interfereze cu ea in mod direct si sa ia in considerare acest aspect in
momentul intocmirii programelor economice pe termen mediu si lung.In acest context orice
tara insa este obligata sa isi conserve prin programe nationale istoria, obiceiurile si tot ceea ce
tine de statul national in ideea pastrarii unei identitati nationale a locuitorilor ei, identitate fara
de care nu va putea fi localizata si identificata chiar si intr-o lume globala. Acesta conservare
trebuie sa fie facuta indiferent de existenta granitelor fizice si mai presus de globalizarea
economiei.

TEHNOLOGIA CARE FACE POSIBIL GLOBALIZAREA

n ultimul deceniu, tehnologia a revoluionat domeniul comunicaiilor. Accesul la oameni i la

informaie practic n orice loc de pe glob a devenit mai rapid, mai ieftin i mai facil.

TELEVIZORUL Majoritatea oamenilor de pe glob au acum acces la un televizor, chiar dac

nu este al lor personal. n 1995, n lume existau 235 de televizoare la 1 000 de oameni,
aproape dublu fa de anul 1980. Dispunnd doar de o mic anten parabolic, oamenii care
triesc n zone izolate pot vedea emisiuni ce se difuzeaz n ntreaga lume. Azi, nici o ar nu
se mai poate izola de tot ce nseamn mass-media global, a explicat Francis Fukuyama,
profesor de economie politic.
INTERNETUL n fiecare sptmn, aproape 300 000 de noi utilizatori se conecteaz la
Internet. n 1999 s-a estimat c pn n anul 2001 urma s se conecteze la reea 700 de
milioane de persoane. Rezultatul este c niciodat pn acum n-au existat att de muli
oameni care s aib posibilitatea s afle lucruri noi despre viaa attor oameni i despre attea
produse i idei, a declarat scriitorul Thomas L. Friedman.
TELEFONUL Cablurile din fibre optice i reelele de satelii au redus considerabil costul
convorbirilor telefonice. Costul unei convorbiri de trei minute ntre New York i Londra a
sczut de la 245 de dolari, ct era n 1930, la 35 de ceni, n 1999. Reelele fr fir au fcut din
telefonul mobil un lucru la fel de obinuit ca i calculatorul. Se estimeaz c pn la sfritul
anului 2002 vor ajunge s utilizeze telefonul mobil un miliard de oameni, iar muli dintre
acetia vor putea folosi telefonul pentru a accesa Internetul.
MICROCIPUL Toate resursele menionate mai nainte, care sunt mbuntite n
permanen, depind de microcipuri. n ultimii 30 de ani, puterea de operare a microcipurilor s-
a dublat la fiecare 18 luni. Niciodat nainte nu au fost stocate attea informaii ntr-un spaiu
att de mic.

globalizarea aduce schimbri radicale n comunicaii i economie, n reconfigurarea

pieelorinterne, n sistemul instituional, n modul de via, n relaiile i mentalitile umane,
induce o noumoral. Globalizarea este un proces ce lrgete cadrele determinate ale
schimbrii sociale la nivelul
lumii ca ntreg.
Lumea n care trim este o lume a blocurilor zonale i

regionale, determinat de nevoia devalorificare i de protecie n comun a resurselor. Este o

lume dominat de interese i inegaliti
econ
omice i sociale, de concentrri suprastatale i strategii cu consecine potenial
destabilizatoare nspecial pentru rile n dezvoltare, de instituii supranaionale, zonale i
globale, financiare cu politicii strategii proprii, cu ignorarea uneori a particularitilor locale:
nivel de dezvoltare, resurse,oportuniti, tradiii.

Existena i dezvoltarea societilor transnaionale, a monopolurilor transnaionale, a

valurilorde fuziuni i achiziii, determin n mare msur economia global, nevoile societii
globale, cuinstituiile i cu mecanismele corespunztoare. Implicarea statelor ntr
-
un sistem de relaii la nivelglobal genereaz schimbri profunde n configurarea statelor
naiune, n reducerea rolului acestora dinurm fa de

organizaiile internaionale, interstatale i fa de corporaiile transnaionale, dar i

nreaezerea poziiilor de putere n

sistemul relaiilor internaionale. Globalizarea ca proces constituedincolo de obiectivitatea

extinderii comunicaiilor i a revoluiei
infor
maionale, o problem politic cuimplicaii n toate domeniile de activitate, inclusiv militar.