Tema 2: Finanarea mijloacelor fixe

1. Caracteristica general a mijloacelor fixe

2. Amortizarea mijloacelor fixe. Metode de calcul a fondului de uzur
3. Reevaluarea mijloacelor fixe si influena ei asupra capitalului ntreprinderii
4. Surse de finanare a mijloacelor fixe
5.Indicatorii de apreciere a utilizrii potenialului tehnic al ntreprinderii
1. Caracteristica imobilizrilor
Imobilizrile se caracterizeaz prin urmtoarele:
1. au o durat de funcionare util mai mare de 1 an;
2. sunt utilizate n procesul de producie;
3. sunt utilizate pe parcursul a mai multor cicluri de producie.
Conform SNC imobilizrile se mpart n:
a. imobilizri necorporale;
b. imobilizri corporale;
c. imobilizri financiare.
a) imobilizrile necorporale reprezint active pecuniare care nu mbrac o form material, pot fi
utilizate o perioad mai mare de 1 an n activitile ntreprinderii sau sunt destinate pentru a fi
predate n folosin (nchiriate) persoanelor juridice sau fizice.
Active pecuniare sunt totalitatea de drepturi juridice n urma folosirii crora ntreprinderea
obine anumite avantaje economice.
Componentele imobilizrilor necorporale sunt:
_ Licene
_ Brevete
_ Francizele
_ Mrcile de comer.
b) imobilizrile corporale reprezint activele care mbrac o form fizic natural, pot fi utilizate
o perioad mai mare de 1 an n activitatea economico-financiar a ntreprinderii.
Componentele imobilizrilor corporale sunt:
o Imobilizri corporale n curs de execuie;
o Terenuri;
o Mijloace fixe;
o Resurse naturale.
Desfurarea activitii unei ntreprinderi reclam existena unor instrumente ce constituie parte
integrant a aparatului de producie si a patrimoniului ntreprinderii cunoscute sub denumirea de
mijloace fixe.
Mijloacele fixe din punct de vedere material se concretizeaz n maini, utilaje, cldiri, s.a. i
formeaz baza tehnic a ntreprinderii.
Mijloacele fixe reprezint acea parte a aparatului de producie care se consum treptat i i
transmit valoarea sa asupra produselor si serviciilor.
c) imobilizrile financiare cuprind investiiile ntreprinderii, valori mobiliare a altor ntreprinderi.
Scopul acestor investiii este utilizarea mijloacelor libere sau controlul asupra aciunilor altor
ntreprinderi.
Sursele de finanare a mijloacelor fixe sunt:
- fondul de producie;
- investiiile;
- creditele bancare.
2. Amortizarea mijloacelor fixe. Metode de calcul a amortizrii
Amortizarea mijloacelor fixe reprezint repartizarea sistematic a valorii financiare mijloacelor
fixe pe perioade de gestiune n decursul duratei de funcionare util.
Principalele trsturi ale amortizrii sunt:
1) nu toate imobilizrile corporale se amortizeaz (excepie fac: fondurile bibliotecare,
valori muzeale i de art, active n curs de execuie, terenuri);
 2) este rezultatul aciunii factorilor climaterici i a intensitii utilizrii;
3) poate fi si un rezultat al dezvoltrii progresului tehnico-tiinific.
Scopurile amortizrii sunt:
a) de a recupera banii investii;
b) de a avea bani pentru reproducerea mijloacelor fixe;
c) de a include n costuri o parte din valoarea mijloacelor fixe.
Exist urmtoarele elemente care se iau n considerare pentru calcularea amortizrii mijloacelor
fixe:
1. costul mijlocului fix, care include preul de cumprare plus cheltuielile de transport i de
instalare.
2. durata de funcionare util reprezint:
Perioada pe parcursul creia ntreprinderea prevede utilizarea activului;
Cantitatea unitilor de producie pe care ntreprinderea planific s le obin din utilizarea
obiectului.
3. valoarea probabil rmas reprezint valoarea pe care ntreprinderea prevede s o obin la
expirarea duratei de funcionare util.
4. valoarea amortizabil este egal cu diferena dintre costul mijlocului fix i valoarea probabil
rmas.
Se cunosc urmtoarele metode de calcul a amortizrii
Metoda liniar
Suma amortizrii nu depinde de intensitatea utilizrii activului i se determin prin raportul
Valoarea amortizabil
Suma amortizrii =
Nr . de ani de ionare util

Valoarea amortizabil = Valoarea de intrare Valoarea probabil rmas

Valoarea amortizabil a obiectului va fi repartizat uniform pe parcursul duratei de funcionare
util.
Norma uzurii = 100 / nr. de ani de funcionare util

Metoda n raport cu volumul de produse fabricate

Amortizarea se calculeaz innd cont numai de volumul produselor fabricate, kilometrajul
parcurs .a.
1. se afl uzura ce revine unei uniti de producie = valoarea amortizabil / capacitatea de
fabricare a utilajului;
2. apoi amortizarea ce revine unei uniti se nmulete cu nr. de produse fabricate n
fiecare an i aflm amortizarea anual.

Metoda soldului degresiv

Amortizarea se calculeaz n baza normei de amortizare dup metoda liniar, majorat nu mai
mult de 2 ori. Amortizarea se calculeaz din valoarea contabil, numai n ultimul an se ia n
considerare valoarea rmas probabil.
Amortizarea n ultimul an = valoarea contabil valoarea rmas probabil

3.Reevaluarea mijloacelor fixe si influena ei asupra capitalului ntreprinderii

Se distinge evaluarea iniial i ulterioar a imobilizrilor corporale.
Evaluarea iniial are loc n momentul recunoaterii elementului respect drept activ la valoarea
de intrare. Valoarea de intrare cuprinde:
- valoarea de cumprare, inclusiv si taxele vamale;
- Impozitelor prevzute de legislaie pentru obiectele procurate;
- cheltuielile pentru aducerea acestora n stare de lucru.
Rabatul comercial oferit cumprtorului de ctre vnztor se scade din valoarea de cumprare a
activului.
Evaluarea ulterioar poate fi realizat prin dou metode:
1. recomandat de ctre SNC Contabilitatea imobilizrilor corporale i necorporale
care prevede ca activul s fie evaluat la valoarea de intrare diminuat cu suma amortizrii
calculate. n afar de aceasta, ntreprinderea trebuie s verifice periodic dac valoarea contabil a
activului
respectiv n-a devenit mai mare dect valoarea de intrare. Dac apare aceast situaie valoarea
contabil trebuie diminuat pn la valoarea de recuperat. Suma diminurii se recunoate drept
cheltuieli ale activitii de investiii.
2. alternativ admisibil - prevede evaluarea activelor pe parcursul utilizrii acestora la valoarea
de reevaluare. Aceasta reprezint valoarea venal a obiectului diminuat cu suma amortizrii
calculate la data ntocmirii bilanului.
Reevaluarea se efectueaz de ctre ntreprindere de sine stttor n conformitate cu SNC,
ntreprinderea ia decizia privind reevaluarea activelor atunci cnd valoarea venal a acestora
difer esenial de valoarea lor contabil.
Activele a cror valoare este instabil n urma inflaiei (modificrii preurilor) pot fi supuse
reevalurii anual, iar a cror valoare venal se modific neesenial - reevaluarea se efectueaz o
dat la 3 ani.
Reevaluarea si rezultatele din reevaluare sunt perfectate printr-un proces verbal de reevaluare,
acesta fiind semnat de ctre preedintele si membrii comisiei de estimare. n baza acestui
document sunt reflectate rezultatele reevalurii n contabilitate.
Ecartul de reevaluare se trece la majorarea valorii activelor, concomitent majornd capitalul
propriu (diferena din reevaluarea activelor pe termen lung). Micorarea valorii activelor ca
rezultat a reevalurii se reflect ca micsorare a capitalului propriu pe acelai post de bilan.

4. Surse de finanare a mijloacelor fixe

Sursele de finanare a activelor pe termen lung se pot distinge n dou categorii: interne si
externe.
Sursele interne includ: profitul operaional, uzura, intrrile de numerar de pe urma vinderii
stocurilor, recuperarea creanelor, vinderea activelor pe termen lung.
Sursele externe includ: aciunile simple, aciunile privilegiate, datoriile pe termen lung, leasing-
ul.

5. Indicatorii de apreciere a utilizrii potenialului tehnic al ntreprinderii

imobilizri corporale 2
1. Rata imobilizrilor =
Total Active 3

Ponderea ridicat a acestui indicator poate crea dificulti privind achitarea datoriilor curente.

amortizarea cumulat
2. coeficientul de uzur acumulat =
valoarea contabil a mijloacelor fixe

Nivelul ridicat al acestui coeficient semnific un proces de rennoire lent, ce se reflect negativ
n gradul de eficien a utilizrii mijloacelor fixe. Mrimea lui mai mare de 50% indic
necesitatea modernizrii.

Valoarea contabilamortizarea cumulat

3. coeficientul de utilitate =
valoarea contabil a mijloacelor fixe

Cu ct acest coeficient este comparativ mai aproape de 1 cu att acesta reflect o stare
funcional mai bun a mijloacelor fixe.
 valoarea MF intrate n perioada raportat
4. coeficientul de rennoire a MF =
valoare MF la sfritul perioadei

Reflect cota mijloacelor fixe noi intrate n valoarea total a mijloacelor fixe existente la sfritul
perioadei raportate. Se determin pentru aprecierea micrii mijloacelor fixe.

MF i
5. compoziia tehnologic a MMF =
Totalul MF

Acest indicator se mai numete ponderea mijloacelor fixe active n totalul mijloacelor fixe.
Creterea acestui indicator influeneaz pozitiv asupra randamentului mijloacelor fixe.

Produciea fabricat
6. randamentul mijloacelor fixe =
valoarea medie anuala mijloacelor fixe

Indic ct profit se obine de la 1 leu investit n mijloace fixe.

Tema: Gestiunea activelor curente

1. Coninutul, structura si clasificarea activelor curente.
2. Metode si politici de gestiune a activelor curente.
3. Finanarea si creditarea activelor curente
4. Indicatori de eficien a activelor curente.

1. Coninutul, structura si clasificarea activelor curente.

Activele curente reprezint acea parte a patrimoniului care se caracterizeaz prin transformarea
permanent a fondurilor funcionale prin consumarea lor ntr-un singur ciclu debexploatare si
transmiterea valorii integral asupra produselor n care au fost incorporate.
Clasificarea AC.
1. Din punct de vedere al fazelor procesului de exploatare n care se g sesc, AC se mpart:
Active curente ce in de sfera aprovizionrii (mat. prime, materiale, combustibil, etc.)
Active curente ce in de sfera produciei propriu-zis (producie neterminat)
Active curente ce in de sfera comercializrii (produse finite, producie semifabricat destinat
vnzrii)
2. Din punct de vedere al formei n care se gsesc, AC se clasific:
Form material (stocuri de mrfuri si materiale)
Form financiar (mijloace bnesti, creane, investiii pe Termen Scurt)
Prin ciclu de exploatare se nelege ansamblu de operaiuni realizate de ntreprindere pentru a- si
atinge scopul (obiectivul), care const n producerea de bunuri si servicii n scopul de a le realiza. Ciclu
de exploatare cuprinde 3 faze:
1. Faza de aprovizionare n cadrul c reia se achiziioneaz materia prim si materialele necesare
derulrii procesului de producie
2. Faza de producie are loc transformarea materiei prime n produse finite
3. Faza de comercializare, care presupune livrarea produc iei finite ctre consumatori, ncasarea
contravalorii la momentul livrrii sau peste un anumit interval de timp, dnd na stere la apariia creanelor
(creditului comercial)

Stocuri iniiale Stoc final de moned

de moned

Faza 1 Faza 3

Stocuri de mat. Produse n diferite Stoc de produse

prime si materiale stadii de fabricare finite
 Faza2 Faza 2

ntru ct fluxul fizic al intrrilor nu corespunde cu fluxul fizic al iesirilor, funcionarea continu si ritmic
a ciclului de exploatare este asigurat de existena stocurilor.
2. Metode si politici de gestiune a activelor curente.
Stocurile si gestiunea lor.
Stocul - reprezint cantiti fizice de materii prime si materiale necesare asigur rii ritmicitii produciei.
Din punct de vedere financiar: stocurile reprezint imobilizri de resurse financiare, care nu pot fi
recuperate pn cnd acestea nu parcurg ntreg ciclu de exploatare.
n mod tradiional stocurile pot fi privite din trei puncte de vedere:
1. din punct de vedere a flexibilitii n planificarea achiziiilor, al produciei si al vnzrilor.
n acest context, ntreprinderea poate s dein 3 categorii de stocuri:
a) Stocuri de materii prime si materiale permit ntreprinderii de a avea o mai mare suple e n politica sa
de achiziii si, de asemenea, n lansarea seriilor de fabrica ie. Volumul acestora depinde de producia
planificat. De caracterul sezonier al vnz rilor, de gradul e eficien a realizrii aprovizionrii si
produciei.
b) Stocuri de producie n curs de execuie dau posibilitatea de a ameliora planificarea produc iei
deoarece, n absena sa, ar fi trebuit asteptarea finalul operaiei de transformare nainte de a se trece la
operaiunea urmtoare. Volumul acestora este determinat de durata procesului de produc ie, astfel c
optimizarea acestei categorii de stocuri se poate realiza prin sc derea duratei ciclului de produc ie sau de
comercializare.
c) Stocuri de produse finite ofer o mai mare flexibilitate n planificarea produc iei si, de asemenea, n
organizarea vnzrilor. Volumul acestora este influenat de volumul produciei si d ritmul vnzrilor.
2. din punct de vedere a msurrii preventive a riscurilor.
n acest context este necesar de inut cont c nivelul stocurilor depinde n mare msur de estimarea
vnzrilor (sau cererilor din partea clienilor) si prin urmare n estimarea volumului de producie.
3. ca rezerv de speculaie
n anumite cazuri ntreprinderile:
- exagereaz n meninerea unor stocuri de materii prime si materiale nalte, deoarece ele se tem, de
exemplu, de o raritate de materii prime si deci de un pre de achiziie mai ridicat n perioadele ce
urmeaz. n acest caz, ntreprinderea speculeaz cu o marj beneficiar la achiziii;
accelereaz scadenele de fabricaie si acumuleaz stocuri de produse finite pentru o ulterioar crestere
de preuri. Aceasta se realizeaz pe perioade scurte de timp.
n acest caz, ntreprinderea speculeaz cu o marj beneficiar la vnzarea; asemenea situaii conduc
la constituirea unor stocuri, denumite strategice.
Pentru o mai bun gestiune a stocurilor este necesar de determinat dou categorii de stocuri:
stocul de lucru reprezint necesarul de stoc la un moment dat si depinde de volumul
produciei si de vnzri;
stocul de siguran este nivelul stocului necesar n cazul n care cererea efectiv este mai
mare dect cea previzionat sau aprovizionrile se realizeaz cu ntrziere.
Valoarea total a stocurilor este dat de suma dintre stocurile de lucru si stocurile de siguran:
Total stocuri = stocuri de lucru + stocuri de siguran
Metode de gestiune (control) a stocurilor
Deoarece valoarea stocurilor reprezint o investiie principal a ntreprinderii n active curente, se pune
problema optimizrii (diminurii) acestei investiii fr a afecta volumul vnzrilor si innd cont de
anumite condiii specifice: n dependen de domeniu de activitate (de exemplu, n industria alimentar
stocurile au valori mai mici datorit perisabilitii); de durata procesului de producie, usurina n
realizarea aprovizionrii, etc.
Din practica ntreprinderilor s-a stabilit c exist un raport specific fiecrei ntreprinderi ntre vnzri si
nivelul stocurilor de resurse materiale. Pornind de la acest raport se pot identifica 3 politici de gestiune a
ciclului de exploatare cu efecte diferite asupra rezultatului financiar:
1. Politica agresiv
Aceast politic presupune obinerea unei rentabiliti nalte cu preul unor riscuri mari legate de stoc, de
lipsa de lichiditi si de insolvabilitatea ntreprinderii. Cresterea rentabilitii, n acest caz, va fi favorizat
de reducerea cheltuielilor de depozitare, de reducerea pierderilor legate de deteriorarea fizic si/sau uzura
moral a acestora. n acelasi timp, creste riscul de afaceri sau de blocaj al procesului de producie din
cauza lipsei de stocuri, creste probabilitatea pierderii vnzrilor.

Avantajele si dezavantajele deinerii unui nivel minim de stocuri

Avantaje Dezavantaje
Evitarea stocurilor nvechite, deteriorarea Pierderea unor oportuniti n afaceri
acestora si a imobilizrilor de resurse
financiare
Reducerea costurilor de deinere (de Apariia riscului ntreruperii procesului de
depozitare) producie
Obinerea unor venituri din dobnzi n urma Cresterea costurilor de aprovizionare
plasrii excedentului de trezorerie n
plasamente pe termen scurt
Rabaturi acordate de furnizori clienilor pentru Pierderi de vnzri
cumprarea unor anumite cantiti de stocuri

2. Politica defensiv - este practicat de conductorii prudeni si propune obinerea unui nivel de
produse si servicii prin deinerea unor stocuri nalte. Prin aceast politic se elimin riscul de ntrerupere
a procesului de producie, dar rentabilitatea poate s scad ca urmare a cresterii cheltuielilor de
depozitare, apare riscul legat de necompetitivitatea produselor si, prin urmare, apariia stocurilor de
produse finite.

Avantajele si dezavantajele deinerii unui nivel excesiv de stocuri

Avantaje
Rabaturi acordate de furnizori clienilor pentru
cumprarea unor anumite cantiti de stocuri
Speculaii cu stocuri n perioade de inflaie
Cresterea veniturilor din vnzri ca urmare: a
apariiei unor comenzi suplimentare, cresterea
cererii la produse pe pia, descoperirea de noi
piee
Dezavantaje
Apariie stocurilor nvechite, deteriorarea
acestora
Cresterea costurilor de deinere (de depozitare)
Apariia costului de oportunitate (rata dobnzii
la plasamente pe termen scurt)
Dobnzi pltite n cazul cumprrii stocurilor
pe credit

3. Politica echilibrat presupune asigurarea ritmic a activitii ntreprinderii prin crearea

unui stoc optim, nivelul cruia s nregistreze un nivel al costurilor totale minime.
n acest context, este necesar de caracterizat tipurile de costuri (cheltuieli) ce se nregistreaz n
cadrul ntreprinderii:
_ Costuri de deinere sau de pstrare (holding cost) includ n sine urmtoarele tipuri de
costuri (cheltuieli):
- privind pstrarea (arenda, energia electric, energia termic, refrigerarea, etc.);
- ntreinerea personalului de deservire a depozitelor;
- privind inventarierea, inerea evidenei continue a stocurilor;
- privind asigurarea (furt, incendiu, etc.);
- privind dobnzile aferente capitalului investit (costul mediu ponderat al
capitalului),
- privind deteriorarea si nvechirea fizic si moral, etc.
_ Costuri de comand sau aprovizionare (ordering cost) cuprind ansamblul costurilor ce
apar la realizarea unei comenzi, cum ar fi:
- cheltuieli administrative ale seciei de achiziii, contabilitii si seciei de primire a
materialelor;
- cheltuieli de transport;
- cheltuieli de telefon, plata anumitor facturi, etc.
_ Costuri aferente lipsei de stocuri sau costuri de ruptur (shortage cost). Evitarea
acestor tipuri de costuri (cheltuieli) deseori se consider drept cauza principal a pstrrii
stocurilor. n aceast categorie de costuri se includ:
- pierderea marjei de contribuie din cauza scderii nivelului vnzrilor ca urmare a
ntreruperii procesului de fabricaie sau a imposibilitii de deservire a unui client
imediat si la timp;
- pierderea vnzrilor viitoare din cauza pierderii posibile a clien ilor;
- pierderea prestigiului si respectului din partea clienilor (goowill);
- stoparea procesului de producie din cauza insuficienei stocurilor de producie neterminat sau a
materiilor prime;
- cheltuieli suplimentare legate de achizi ii urgente, de obicei n volum mic cu preuri nalte, etc.
Pentru ca ntreprinderea s fie asigurat n orice moment cu necesarul optim de stocuri, este necesar o
gestiune eficient a acestora, un control frecvent asupra lor. Se cunosc o serie de metode de gestiune a
stocurilor, n funcie de condiiile specifice luate n calcul.

Metoda clasic de optimizare a stocurilor

Acest model ofer un instrument de optimizare a mrimii stocurilor si porneste de la identificarea
costului total de formare a stocurilor, care se dore ste minim n condiiile maximizrii rentabilitii
activitii de exploatare.
Metoda respectiv poate fi utilizat doar ntr-un mediu economic cert, unde:
- costurile de comand si de depozitare sunt cunoscute cu certitudine;
- consumul de materii prime, produc ia sau cererea de produse finite este, de asemenea, cunoscut cu
certitudine astfel nct rupturile pot fi perfect evitate si c costurile de ruptur (stocurile de siguran)
sunt inexistente.
Dup cum am precizat, deinerea unei anumite cantit i de stocuri de materii prime si materiale
genereaz costuri de deinere (CD) a cror valoare este direct proporional cu cantitatea de stocuri.
Rennoirea stocurilor presupune ns costuri suplimentare numite costuri de comand (CC), al cror
nivel total (pe parcursul unei anumite perioade) este invers propor ional cu mrimea stocului. Astfel, se
poate calcula un cost total aferent stocului deinut (CTS):
CTS = CD + CC
Deoarece o component a costului total creste o dat cu cresterea mrimii stocului, iar cealalt scade
n aceleasi condiii, se pune problema determinrii unei cantiti a stocului pentru CDS este minim
aceast cantitate optim este notat EOQ (Economic Order Quantaty model).
_ Costul de deinere se determin ca produsul dintre cantitatea medie a stocului (Q/2), costul de
depozitare al unei uniti de stoc pe o unitate de timp (cd) si intervalul considerat (t):
CD = (Q/2)*cd*t
_ Costul de comand se determin ca produsul ntre numrul de aprovizionri anuale (determinat ca
raport ntre necesarul anual de aprovizionri (N) si cantitatea stocului (Q)) si costul de realizare a unei
comenzi (cc):
CC= (N/Q)*cc
_ Costul total este o funcie de cantitatea stocului
CTS = (Q/2)*cd*t + (N/Q)*cc
- realiznd calculele matematice, deducem c : Q=EOQ= stocul optim
Metoda de gestiune ABC
Modelul de analiz ABC permite divizarea stocurilor de mrfuri si materiale pe categorii de importan
a acestora pentru ntreprindere. La utilizarea modelului ABC pentru controlul stocurilor privind nivelul de
achiziii, tipurile de materii prime se divizeaz pe grupe innd cont de:
- valoarea stocului fa de nivelul total de achiziionare a acestora;
- valoarea stocurilor incluse n procesul de produc ie;
- influenele negative a inexistenei stocurilor pentru realizarea ciclului opera ional, etc.
n categoria A se includ cele mai scumpe tipuri de stocuri, care au o perioad ndelungat de
provizionare. Aceste stocuri cer o permanent monitorizare, deoarece au o influen major asupra
rezultatului financiar (n caz cnd nu sunt suficiente) si asupra realizrii procesului de producie. n
practic, s-a constatat c ponderea acestor stocuri n totalul stocurilor existente este de aproximativ 10%,
iar valoarea lor constituie circa 70% din valoarea total a stocurilor. Nivelul stocurilor din aceast
categorie este determinat, de regul, prin modelul EOQ si necesit o verificare sptmnal.
n categoria B se includ elementele mai pu in importante att numeric, ct si valoric, ponderea lor n
total stocuri de materii prime si materiale fiind de 20%. Stocul din aceast categorie se supun
controlului, de obicei, o dat n lun.
n categoria C se includ celelalte elemente ale stocurilor de m rfuri si materiale, care au o valoare
mic si care nu au rol semnificativ la formarea rezultatelor financiare si la realizarea ciclului
operaional. Aprovizionarea se poate realiza o singur dat n cantitatea necesarului anual, iar controlul
asupra acestora se efectueaz semestrial. Ponderea acestor stocuri n totalul stocurilor existente este
de aproximativ 70%, iar valoarea lor constituie circa 10% din valoarea total a stocurilor.
Metoda celor dou recipiente
Aceast metod presupune aranjarea elementelor din stoc n dou recipiente: unul este considerat
stocul curent, cellalt stoc de siguran. Cnd primul recipient se goleste, se face o nou comand si
se trece la folosirea elementelor din cel de-al doilea recipient. Se utilizeaz aceast metod la
ntreprinderile care realizeaz vnzri cu amnuntul sau ntreprinderi de producie unde elementelor
stocurilor sunt mrunte.
Metoda liniei rosii
Elementele din stoc sunt asezate ntr-un vas de sticl pe care se deseneaz o linie roie. Cnd nivelul
stocului ajunge la aceast linie, devine necesar efectuarea unei noi comenzi n aprovizionare.
Utilizarea metodei este eficient n cazul ntreprinderilor din industria alimentar.
Metoda KANBAN
sau metoda stocului zero sau metoda de producie n flux continuu. Aceast metod prevede ca
ntreprinderea s dein un stoc minimal, iar aprovizionarea s se fac n mod continuu. Pentru ca
aceast metod s fie eficient este necesar s existe o coordonare excelent ntre ntreprinderi si
furnizori.
Metode computerizate de control ale stocurilor

3. Finanarea si creditarea activelor curente.

Toate ntreprinderile funcioneaz potrivit unui mecanism identic, ele ncep prin a cumpra materii
prime si materiale pe care le transform n produse finite, pentru ca la sfrsit s vnd aceste produse.
Din desfsurarea ciclului de exploatare, rezult urmtoarele consecine financiare:
 ntreprinderea poate obine amnri la plata furnizorilor, ceea ce reprezint un mijloc de finanare
(consecina este favorabil);
de la cumprarea materiei prime si pn la vnzarea produselor finite, ntreprinderea blocheaz o
anumit sum de capital n stocuri create n diferite faze ale ciclului de exploatare (materii prime,
producie neterminat, producie finit), astfel acestea genereaz un prim necesar de finanare (acesta
consecin este nefavorabil).
ntr-o economie de pia acordarea de amnri la plata clienilor este o practic curent,
ntreprinderea privndu-se de recuperarea imediat a lichiditilor investite anterior. (aceast
consecin este nefavorabil).
Ca concluzie, se poate spune c ciclul de exploatare provoac o blocare de capital datorat stocurilor
create de-a lungul lanului de producere, precum si amnrile de pli acordate clienilor.

Sursele de finanare ale activelor circulante pot fi:

1. surse mprumutate:
a) credit furnizor cumprrile nu sunt pltite imediat, astfel ntreprinderea beneficiaz de acest
credit. Exemplu: n cazul aprovizionrii de la furnizori apare un decalaj ntre data recepiei si cea a
plii materialilor, timp n care ntreprinderea cumprtoare foloseste niste resurse bnesti, ce nu-i
aparin (contravaloarea materialelor) si care se cuvin ntreprinderii furnizoare.
Creditul comercial - este acela pe care si-l acord direct participanii la relaiile contractuale, fr
intervenia vreunei verigi intermediare. Este vorba de creditul pe care-l acord furnizorul
cumprtorului pentru perioada de la livrarea mrfii pn la ncasarea contravalorii lor, sau invers,
creditul pe care-l acord clientul furnizorului sub form de avans, pentru a crea posibiliti financiare
acestuia n vederea executrii comenzilor si livrrii produselor contractate.
Cuantumul, termenele si alte clauze ale creditului comercial se stabilesc prin acordul de voin a
partenerilor de contracte economice.
Managerul de credit are responsabilitatea gestionrii de credit a ntreprinderii. Datorit importanei
deosebite a creditului, politica de credit se stabileste de ctre un comitet executiv, care const, de
obicei, din presedinte si vicepresedinii de marketing, finane, producie.
O politic creditar restrns nu permite ntreprinderilor de a face concuren ntre ele. Oferirea
raional de credite ntreprinderilor influeneaz pozitiv asupra rentabilitii ei. Politica de credite
foarte liber mreste riscul financiar.
b) datoriile calculate (datorii fa de stat, salariai, asigurri sociale) reprezint o modalitate de
credit pe termen scurt reflectnd sume datorate si neachitate la timp care cuprind n structura sa
urmtoarele elemente: salarii datorate personalului, impozite datorate statului; sarcini sociale asupra
salariului, dividende de pltit acionarilor.
c) creditele bancare pe termen scurt

2. Fondul de rulment ca surs de finanare a activelor circulante.

Fondul de rulment reprezint surplusul de resurse permanente utilizat pentru rennoirea stocurilor si
creanelor. El este expresia realizrii echilibrului financiar pe termen lung si a contribuiei acesteia la
nfptuirea echilibrului finanrii pe termen scurt.
Modul de calcul a fondului de rulment poate fi prezentat prin:
Fondul de rulment = resurse permanente alocri permanente =
= capital permanent active pe termen lung
Aceast regul specific de finanare a activelor curente este realizat prin existena fondului de
rulment, parte din capitalurile permanente degajate de parte de sus a bilan ului pentru a acoperi nevoi
de finanare din partea de jos a bilanului.
Fondul de rulment = active curente datorii pe termen scurt
n acest caz fondul de rulment este utilizat pentru a msura condiiile echilibrului financiar care
rezult din lichiditatea activelor pe termen scurt si exigibilitatea pasivelor pe termen scurt. Astfel,
fondul de rulment reprezint surplusul activelor curente asupra pasivelor pe termen scurt.
n practic, s-au conturat trei strategii privind constituirea si nivelul fondului de rulment.
3. Surse proprii se refer n primul rnd, la profitul net, care trebuie s fie, repartizat n proporii
raionale, ntre plata dividendelor si fondul de dezvoltare economic. Fondul de dezvoltare
economic, la rndul su, trebuie divizat n fondul de investiii n active fixe si fondul de investiii
n active curente.
4. Indicatori de eficient a utilizrii activelor curente.
4. Indicatori de eficient a utilizrii activelor curente.
Cresterea volumului vnzrilor atrage dup sine o sporire a volumului activelor curente cu meniunea
c ele trebuie s aib un nivel mai redus pentru a asigura un plus de eficien. Folosirea eficient a
activelor curente reprezint o cale de crestere a profitului si de eliberare a unor fonduri care pot fi
folosite din nou pentru a obine noi cstiguri. Indicatorii de apreciere a eficienei activelor curente:

1) coeficientul de rotaii sau numrul de rotaie,

Ci de accelerare a vitezei de rotaie a activelor curente .

Cile de accelerare a vitezei de rotaie trebuie s fie urmrite si cutate n fiecare faz a procesului
de exploatare, aprovizionare si comercializare.
1. n faza aprovizionrii, principalele ci de accelerare a vitezei de rotaie sunt:
- Diversificarea furnizorilor;
- Adaptarea la condiiile de pia;
- Aprovizionarea de la cele mai apropiate surse
- Aprovizionarea la cele mai mici costuri;
- ncheierea contractelor cu furnizorii ce ar permite aprovizionarea le timp cu materii prime si
materiale;
- mbuntirea condiiilor de pstrare a stocurilor de materii prime si materiale.
- Cresterea operativitii, care va avea loc prin perfecionarea aprovizionrii.
- Reducerea consumurilor specifice si a pierderilor n timpul transportului, depozitrii, cheltuielilor
de transport aprovizionare.
2. n faza produciei, principalele ci de accelerare a vitezei de rotaie sunt:
- Reducerea ntreruperii n procesul de munc;
- Reducere costului si duratei ciclului de fabricaie;
- Utilizarea tehnologiilor moderne;
- Folosirea integral a timpului de munc;
- Utilizarea maxim a capacitilor de munc;
- Organizarea maxim a muncii
- Cresterea calificrii angajailor;
- Cresterea calitii produciei, etc.
3. n faza aprovizionrii, principalele ci de accelerare a vitezei de rotaie sunt:
- Diversificarea pieei de desfacere;
- Modificarea sortimentului conform cerinelor pieei;
- Studierea posibilitilor de a se livra marfa pe credit;
- Respectarea regimului vnzrilor;
- Reducerea timpului de sortare-ambalare;
- Reducerea perioadelor de decontare.