Sunteți pe pagina 1din 95

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

CHIMIE GENERALĂ ŞI ANORGANICĂ

Culegere de probleme pentru îndeplinirea lucrărilor de control la specialităţile tehnologice

ω

=

m ( sub

)

v

.

ρ

.100%

T =

Cn ME

.

1000

CHIŞINĂU

2006

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI FACULTATEA DE TEHNOLOGIE ŞI MANAGEMENT ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ CATEDRA CHIMIE

CHIMIE GENERALĂ ŞI ANORGANICĂ

Culegere de probleme pentru îndeplinirea lucrărilor de control la specialităţile tehnologice

CHIŞINĂU

U.T.M.

2006

2

Culegerea de probleme dată este elaborată în conformitate cu programa de învăţămînt la chimia generală şi anorganică pentru studenţii specialităţilor tehnologice cu studii la zi şi frecvenţă redusă. Una din formele principale de studiu a obiectelor de către studenţii cu studii la zi şi reduse este lucrul de sine stătător exprimat prin studierea temelor teoretice din manuale, efectuarea lucrărilor de control şi de laborator şi aplicarea cunoştinţelor la susţinerea temelor de verificare. Rezolvarea problemelor şi alcătuirea ecuaţiilor reacţiilor chimice de diverse tipuri şi forme este un mod eficient de control a cunoştinţelor şi un mijloc de consolidare a materialului teoretic, care contribuie la formarea unei gândiri sistematice de însuşire. Problemele şi exerciţiile propuse sunt repartizate în 100 variante a câte 2 lucrări de verificare, realizate individual. Prezenta lucrare este destinată studenţilor anului I, specialităţile tehnologice.

Alcătuitori:

Redactor responsabil:

Recenzent:

conf.univ., dr., Verejan Ana lector superior, Haritonov Svetlana conf.univ., dr., Cernega Larisa conf.univ., dr., Subotin Iurie

conf.univ., dr., Verejan Ana lector superior, Haritonov Svetlana

conf.univ., dr., Sturza Rodica

© U.T.M., 2006

3

Indicaţii metodice Rezolvarea problemelor şi răspunsurile la întrebări trebuie să fie îndeplinite corect, succint şi argumentate teoretic. Numerele şi condiţiile problemelor să fie scrise în ordinea arătată în variantele de control. La sfârşitul lucrării de control de indicat bibliografia utilizată pentru rezolvarea lucrării date. Fiecare student trebuie să înregistreze şi să semneze lucrarea îndeplinită în decanatul secţiei învăţămîntului cu frecvenţă redusă şi s-o prezinte la catedră sau profesorului responsabil nu mai târziu decât 7 zile înainte de examene. Fiecare student îndeplineşte lucrarea de control cu numărul variantei corespunzător ultimilor două cifre din numărul carnetului de note. Efectuarea lucrării din altă variantă nu se admite şi nici nu se atestează de către profesor. Lucrarea de control efectuată incorect se întoarce studentului pentru verificarea problemelor. Verificarea se efectuează în alt caiet şi se întoarce profesorului corespunzător împreună cu prima variantă de rezolvare a lucrării date. Numai după atestarea lucrării de control studentul este admis către examen, dacă au fost efectuate şi lucrările de laborator (la obiectele la care acestea sunt date conform planului de învăţămînt).

Vă dorim succes!

4

Chestionar pentru pregătirea temelor

1. Echivalent, legea echivalenţilor. Calculul MME substanţelor simple şi compuse. Volumul molar al echivalentului.

2. Sisteme disperse. Exprimarea concentraţiei soluţiilor.

3. Teoria disociaţiei electrolitice (teze fundamentale). Gradul şi constanta de disociere. Legea diluţiei lui Ostwald.

4. Electroliţi tari şi slabi. Teoria electroliţilor tari. Activitate. Coeficient de activitate.

5. Produsul ionic al apei. Exponent de hidrogen. Indicatori. Teoria ionică a indicatorilor. pH- ul acizilor şi bazelor tari şi slabe.

6. Hidroliza sărurilor. Gradul şi constanta de hidroliză (de demonstrat). Factori ce influenţează procesele de hidroliză.

7. Hidroliza ireversibilă. pH-ul soluţiilor de săruri.

8. Structura atomului. Teoria planetară. Natura dualistă a electronului (ecuaţia De Broglie). Numere cuantice şi caracteristica lor.

9. Distribuirea electronilor pe orbite şi orbitali. Principiul Pauli, regula Hund, regula Klecikovski. Completarea cu electroni ai atomilor din perioadele mari.

10. Structura sistemului periodic în lumina teoriei structurii atomului, s-, p-, d-, f- elemente. Legea periodicităţii. Teoria valenţei de spin.

11. Variaţia periodică a proprietăţilor atomilor. Raza atomică şi ionică. Factori ce influenţează razele atomice (contracţia d-, lantanoidă).

12. Variaţia periodică a proprietăţilor atomilor (potenţial de ionizare, afinitate pentru electroni, electronegativitate, grad de oxidare, proprităţi acido-bazice, oxido-reducătoare).

13. Tipuri de legătură chimică. Legătura covalentă. Mecanisme de formare a legăturii covalente. Polaritatea. Moment dipolar (dielectric). Orientabilitatea legăturii covalente (legături σ şi π , delocalizarea legăturii π ).

14. Proprietăţile legătirii covalente. Saturabilitatea. Mecanismul donor- acceptor de formare a legăturii covalente. Hibridizarea legăturii covalente.

15. Combinaţii complexe. Teoria Werner. Clasificarea. Nomenclatura. Izomeria combinaţiilor complexe. Natura legăturii chimice (T.L.V.)

16. Disociaţia combinaţiilor complexe. Stabilitatea lor. Constanta de instabilitate şi aplicarea ei la desfăşurarea reacţiilor.

5

17.

Reacţii de oxidare şi reducere (redox). Oxidanţi şi reducători. Tipuri de reacţii redox. Metode de egalare a ecuaţiilor redox.

18. Metalele. Răspîndirea în natură. Minereuri principale. Metode de obţinere a metalelor. Legătura metalică. Proprietăţi fizice ale metalelor.

19. Proprietăţile chimice ale metalelor (interacţiunea cu nemetalele, cu apa, cu sărurile, acizii, bazele).

20. Combinaţiile cu oxigenul a elementelor grupelor IA şi IIA. Proprietăţile lor chimice.

21. Proprietăţile distinctive ale beriliului şi magneziului, care îi deosebesc de omologii lor de grupă.

22. Borul. Proprietăţile lui distinctive. Metode de obţinere. Combinaţiile cu oxigenul şi hidrogenul. Boranii.

23. Aluminiul. Obţinerea. Proprietăţile amfotere ale aluminiului şi compuşilor lui. Utilizarea în tehnică.

24. Carbonul. Caractere generale. Combinaţiile carbonului cu oxigenul, sulful, azotul.

25. Siliciul. Proprietăţile lui distinctive. Combinaţiile siliciului cu grad de oxidare -4 şi +4. Acizii silicici.

26. Subgrupa germaniului. Caractere generale. Obţinerea. Proprietăţile chimice. Germaniul, staniul – utilizarea în tehnică şi industria alimentară.

27. Plumbul. Staniul. Proprietăţi fizice şi chimice. Compuşii cu oxigenul. Proprietăţile oxidante ale compuşilor plumbului (IV).

28. Azotul. Caractere generale. Combinaţiile azotului cu grad de oxidare -3, -2, -1. Proprietăţile de oxidare şi reducere.

29. Azotul. Metode de obţinere. Proprietăţile combinaţiilor cu oxigenul. Acidul azotic.

30. Fosforul. Generalităţi. Combinaţiile fosforului cu oxigenul. Acizii fosforici.

31. Subgrupa arseniului. Caractere generale. Combinaţiile acestor elemente cu grade de oxidare +3, -3. Proprietăţi chimice.

32. Combinaţiile elementelor subgrupei arseniului cu grad de oxidare +5. Sulfuri, tiosulfuri.

33. Caracteristica generală a elementelor grupei VIA (halcogenilor). Sulful. Caractere generale. Combinaţiile sulfului cu grad de oxidare - 2. Obţinerea, proprietăţi chimice.

34. Combinaţiile sulfului cu oxigenul cu grad de oxidare +4, +6.

6

Proprietăţi ale acidului sulfuric.

35. Sulful. Acizii sulfului (sulfuros, tiosulfuric, ditionici, peroxomono- şi disulfuric). Proprietăţile lor.

36. Caracteristica generală a elementelor grupei VIIA (halogenilor). Clorul, bromul, iodul. Metode de obţinere. Combinaţii cu hidrogenul şi oxigenul. Proprietăţile oxido-reducătoare ale halogenilor şi compuşilor lor.

37. Grupa VIB. Cromul. Obţinerea. Combinaţiile cromului cu grad de oxidare +3. Proprietăţi chimice. Combinaţiile cromului cu grad de oxidare +6. Proprietăţile lor de oxidant.

38. Grupa VIIB. Manganul. Obţinerea. Combinaţiile manganului cu

grad de oxidare +2, +4. 39. Combinaţiile manganului cu grad de oxidare: +6, +7. Proprietăţile lor de oxido-reducere. Reducerea permanganatului de potasiu în diverse medii de reacţie.

40. Fierul. Cobaltul. Nichelul. Caractere generale. Proprietăţi. Combinaţii chimice cu diverse grade de oxidare. Proprietăţile lor. Reacţii caracteristice.

7

Bibliografie pentru pregătirea temelor

1. Conunov Ţ., Popov M., Fusu I. Curs de chimie.- Chişinău, Ed. Lumina: 1994.

2. Neniţescu C.D. Chimie generală.- Bucureşti, 1983

3. Ахметов Н.С. Общая и неорганическая химия.- М., Высшая школа: 1988.

4. Глинка Н.Л. Общая химия.- Л., Химия: 1986.

5. Sturza R., Verejan A. ş. a. Probleme de chimie.- Chişinău, U.T.M.:

1996.

6. Amarii V., Verejan A. ş. a. Chimie generală şi anorganică. Lucrări de laborator la chimie.- Chişinău, U.T.M.: 2000.

7. Homcenco G. Homcenco I. Probleme de chimie.- Chişinău, 1997.

8. Глинка Н. Задачи и упражнения по общей химии.- Л., Химия:

1986.

9. Ахметов Н.С. Актуальные вопросы курса неорганической химии.-

М., Просвещение: 1991.

8

1. CHIMIE GENERALĂ

1.1. Noţiuni generale şi legile fundamentale ale chimiei (1 – 60)

1. Determinaţi cea mai simplă formulă a oxidului care conţine

40 % sulf şi 60 % oxigen

2. Determinaţi cea mai simplă formulă a oxidului ce conţine 24,7 %

potasiu, 34,8 % mangan şi 40,5 % oxigen.

3. Calculaţi masa carbonatului de sodiu cu cantitatea 0,25 moli.

4. Ce cantitate de substanţă conţine oxidul de sulf (VI) cu masa 12 g?

Ce volum va ocupa în condiţii normale cantitatea calculată?

5. Calculaţi partea de masă a elementelor în compusul NH 4 NO 3 .

6. În ce cantitate de substanţă H 2 SO 4 se conţin tot atîţea atomi de

oxigen, cîţi se conţin în 6,72 litri de ozon (c.n.)?

7. Determinaţi densitatea relativă a unui gaz faţă de clor, dacă

1 g de acest gaz ocupă un volum (c.n.) egal cu 1,32 l.

8. La arderea a 9,2 g de substanţă organică s-au format 10,8 g de apă şi

8,96 l (c.n.) oxid de carbon (IV). Determinaţi formula substanţei, dacă densitatea relativă a vaporilor ei faţă de clor este egală cu 0,6479. 9. Determinaţi randamentul produsului de reacţie ce se formează la

topirea a 5 kg de nisip, care conţine 90 % oxid de siliciu (IV), cu hidroxid de sodiu, dacă în rezultat s-au format 8 kg silicat de sodiu.

10. Prin reducerea oxizilor ZnO, CuO, Fe 3 O 4 , PbO 2 cu oxid de carbon

(II) la încălzire s-au obţinut cîte 10 g de fiecare metal. Ce volum (c.n.)

total de oxid de carbon (II) s-a utilizat?

11. Ce cantitate de oxid de cupru (II), de apă şi de oxid de carbon (IV)

se obţine la descompunerea termică a 111 g de malahit: Cu 2 (OH) 2 CO 3 ?

12. Prin descompunerea termică a 4,13 g oxid de metal bivalent s-au

degajat 581 cm 3 oxigen (c.n.). Să se determine masa molară a

echivalentului oxidului.

13. Să se calculeze masele molare ale echivalenţilor pentru următoarele

substanţe: AlCl 3 , Ni(CN) 2 2H 2 O, Ca(ClO 4 ) 2 , BaCrO 4 , H 2 SO 4 , Cu(OH) 2 , SO 2 , N 2 O 3 .

14. O cantitate de 2,00 g metal se combină cu 17,78 g brom şi 3,56 g

sulf. Să se determine masa molară a echivalentului metalului şi bromului, dacă se ştie, că masa molară a echivalentului sulfului este 16 g/mol.

15. Calculaţi masa molară a echivalentului elementului, dacă compusul

acestui element cu sulful conţine 13,86 % sulf, masa molară a echivalentului căruia este 16 g/mol.

16. Pentru reducerea a 7,95 g oxid de metal sau consumat 0,6 g carbon

9

şi 2,24 l hidrogen (c.n.). Să se determine masa molară a echivalentului metalului, oxidului şi a carbonului.

17. Calculaţi masa molară a echivalentului clorurii bazice de fier din

următoarele reacţii: a) Fe(OH) 2 Cl + HCl FeOHCl 2 + H 2 O;

b) Fe(OH) 2 Cl + 2HCl FeCl 3 + 2H 2 O;

c) Fe(OH) 2 Cl + NaOH Fe(OH) 3 + NaCl.

18. Prin arderea a 15,6 g nemetal în oxigen rezultă 57,2 g oxid. Să se

determine masa molară a echivalentului nemetalului şi să se identifice

oxidul format.

19. Se va forma aceeaşi cantitate de apă prin reducerea cu hidrogen a

10 g de oxid de cupru (I) şi oxid de cupru (II)? Confirmaţi răspunsul prin calcule.

20. La 16 părţi de masă de oxigen dintr-un oxid de azot revin 14 părţi

de masă, din altul –7 părţi de masă de azot. Determinaţi formulele acestor

oxizi şi valenţa azotului, dacă masa atomică a azotului este 14.

21. Propuneţi cîte 2 exemple de formare a hidrogenului prin reacţii de:

a) substituţie; b) descompunere.

22. Egalaţi ecuaţiile reacţiilor:

a) Al + Cl 2 AlCl 3 ;

b) CaO + HCl CaCl 2 + H 2 O; e) Mg + H 2 SO 4 MgSO 4 + H 2 ;

c) CuSO 4 + Zn ZnSO 4 + Cu;

Indicaţi tipul reacţiilor propuse.

23. La încălzirea oxidului de mercur (II), permanganatului de potasiu,

sării lui Berthollet , azotatului de sodiu se degajă oxigen. Ce masă de

fiecare substanţă trebuie luată pentru a obţine cîte un litru de oxigen (c.n.).

24. Compusul gazos al azotului cu hidrogenul conţine 12,5 % hidrogen

(după masă). Densitatea compusului după hidrogen este egală cu 16.

Determinaţi formula chimică a combinaţiei.

25. La reducerea a 1,8 g oxid de metal s-a consumat 883 ml hidrogen

(c.n.). Determinaţi masele molare a echivalenţilor metalului şi oxidului de metal.

d) NaHCO 3 Na 2 CO 3 + CO 2 + H 2 O;

f) Na 2 O + P 2 O 5 Na 3 PO 4 .

26. Cîte molecule se conţin într-un mililitru de hidrogen (c.n.)?

27. Exprimaţi în grame masa unei molecule de oxid de sulf (IV).

28. Cîte molecule de oxid de carbon (IV) se conţin într-un litru de aer,

dacă conţinutul după volum a CO 2 alcătueşte 0,03 % (c.n.).

29. Calculaţi masa molară a gazului, dacă 1,714 g de gaz în condiţii

normale ocupă un volum egal cu 600 ml.

30. La arderea a 5 g de metal se formează 9,44 g oxid de metal.

10

Determinaţi masa molară a echivalentului metalului.

31. Determinaţi cea mai simplă formulă a oxidului de vanadiu, dacă

2,73 g oxid conţine 1,53 g metal.

32. Determinaţi cea mai simplă formulă a compusului care conţine

26,53 % potasiu, 35,37 % crom şi 38,1 % oxigen.

33. Calculaţi masa azotului care se conţine într-un kilogram de:

a) KNO 3 ; b) NH 4 NO 3 ; c) (NH 4 ) 2 HPO 4 .

34. Ce masă de fier se poate obţine din 2 t minereu de fier care conţine

94 % Fe 2 O 3 ?

35. La soluţia care conţine 6,8 g AlCl 3 s-a adăugat soluţie ce conţine

5 g KOH. Calculaţi masa precipitatutlui format.

36. Ce volum în condiţii normale vor ocupa 27·10 21 molecule de gaz?

37. ţi moli de substanţă se conţin într-un metru cub de orice gaz în

condiţii normale?

38. Pentru oxidarea unui metal bivalent cu masa 8,34 g sunt necesare

0,68 l de oxigen (c.n.). Calculaţi masa atomică şi numiţi metalul.

39. Elementul formează un şir de compuşi gazoşi, densitatea cărora

după hidrogen este 8, 15, 22, 29. Conţinutul elementului în aceşti compuşi este respectiv 75; 80; 81,81 şi 82,76. Determinaţi masa atomică relativă şi

numiţi elementul.

40. Anual în atmosferă se elimină 150 mln. t oxid de sulf (IV). Cîte

tone de acid sulfuric 100 % se pot obţine teoretic din această cantitate de SO 2 ?

41. Ploile acide conţin, de obicei, acid sulfuric. Explicaţi formarea lui,

ţinînd cont, că în compoziţia cenuşei staţiilor termoelectrice se conţin

oxizi de metale, care joacă rol de catalizatori în procesul de oxidare a SO 2. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor ce au loc.

42. Sub acţiunea oxidului de sulf (IV) marmora se transformă în ghips.

Alcătuiţi ecuaţiile reacţiilor, care exprimă descompunerea marmorei.

43. Pentru micşorarea conţinutului NO în gazele ce se elimină la

arderea combustibilului în motoarele cu ardere internă se folosesc

catalizatori, care contribuie la interacţiunea NO cu H 2 sau cu CO. Alcătuiţi ecuaţiile reacţiilor posibile.

44. Ilimenitul FeTiO 3 se prelucrează în baza tehnologiilor fără deşeuri.

Pentru aceasta, el se prăjeşte cu cocs: 2FeTiO 3 + C 2Fe + 2TiO 2 + CO 2. Din oxidul de titan (IV) se obţine clorură de titan (IV), iar din ultima prin reducerea cu magneziu se obţine titanul metalic. Clorura de magneziu formată se supune electrolizei; magneziul şi clorul se întorc în procesul de

11

producere. Alcătuiţi ecuaţiile reacţiilor proceselor indicate.

45. Oxidul de mercur conţine 92,6 % de metal. Determinaţi masa

molară a echivalentului şi valenţa mercurului.

46. ţi moli de atomi de crom se conţin în 20,8 g de această substanţă?

47. Să se scrie formula gazului ce constă din carbon şi hidrogen, dacă

se cunoaşte, că masele lor se raportă ca 4:1. Densitatea substanţei în raport

cu hidrogenul este 15.

48. ţi moli de atomi de oxigen se conţin în 1 mol acid sulfuric?

49. La aceliaşi temperatură şi presiune 1mol de N 2 reacţionează cu

3 moli de H 2 , formînd 2 moli de amoniac. Scrieţi ecuaţia reacţiei şi determinaţi: a) raporturile de volum ale gazelor; b) cantitatea de amoniac în unităţi de masă care se obţine din 1 mol de azot?

50. Determinaţi masa şi volumul (c.n.) oxidului de sulf (IV) necesare

pentru a transforma o soluţie apoasă care conţine 100 g hidroxid de sodiu

în sulfit neutru? Ce cantitate de sulf este necesară pentru obţinerea

cantităţii oxid de suilf (IV) respective?

51. La arderea a 5 g de metal s-au format 9,44 g oxid de metal. Determinaţi masa molară a echivalentului metalului.

52. Una şi aceeiaşi masă de metal se combină cu 0,2 g de oxigen şi

3,17 g halogen. Determinaţi masa molară a echivalentului halogenului. Numiţi halogenul.

53. La reducerea 1,8 g oxid de metal s-au utilizat 883 ml hidrogen

(c.n.). Determinaţi masele molare ale oxidului şi metalului.

54. Pentru dizolvarea a 16,8 g de metal s-au utilizat 14,7 g acid

sulfuric. Determinaţi masa molară a metalului şi volumul hidrogenului

(c.n.) degajat.

55. La interacţiunea acidului ortofosforic cu baza alcalină s-a format

sarea Na 2 HPO 4 . Scrieţi ecuaţia reacţiei posibile şi calculaţi masa molară a echivalentului pentru H 3 PO 4 .

56. Masa a 200 ml de acetilenă în condiţii normale este egală cu

0,232 g. Determinaţi masa molară a acetilenei.

57. O substanţă organică conţine carbon cu partea de masă 82,76 %;

H – 7,24 %. Densitatea vaporilor ei faţă de aer este egală cu 2.

Determinaţi formula moleculară a substanţei.

58. Partea de masă a carbonului într-o hidrocarbură constituie

83,33 %. Densitatea vaporilor ei faţă de aer este egală cu 2,48. Determinaţi formula moleculară a substanţei.

59. Determinaţi cea mai simplă formulă chimică a substanţei care

12

conţine hidrogen - 2 % , sulf – 33 %, oxigen – 65 %.

60. La interacţiunea a 4 g hidroxid de sodiu cu 9,9 g acid ortofosforic

se obţine o sare, care conţine sodiu cu partea de masă egală cu 19,2 %, fosfor –25,8 %; oxigen –53,3 % şi hidrogen – 1,7 %. Determinaţi cea mai simplă formulă chimică a substanţei obţinute.

1.2. Clase principale de substanţe anorganice (61 – 110)

61. Efectuaţi transformările

AlAl(NO 3 ) 3 AlCl 3 Al(OH) 3 K 3 [Al(OH) 6 ]

Al 2 O 3 Al 2 (SO 4 ) 3 Determinaţi tipul fiecărei reacţii, reacţiile de schimb le scrieţi în formă iono-moleculară incompletă.

62. Efectuaţi transformările:

KKOHKHCO 3 K 2 CO 3 K 2 SO 4 KCl

CO 2 CaCO 3 CaCaOCaSO 4 Determinaţi tipul de reacţie, pentru ecuaţiile de schimb scrieţi forma iono- moleculară incompletă.

63. Efectuaţi transformările:

FeFeSO 4 Fe(OH) 2 Fe(OH) 3 Fe 2 O 3 FeFeCl 2 FeS. Determinaţi tipul de reacţie, pentru ecuaţiile de schimb scrieţi forma iono-moleculară incompletă.

64. Efectuaţi transformările: H 2 SO 4 CuSO 4 Cu(OH) 2 CuO

CuCu(NO 3 ) 2 . Indicaţi tipul reacţiei şi clasa substanţei. Denumiţi-le.

65. Efectuaţi transformările:

AlAl 2 O 3 Al(OH) 3 Na[Al(OH) 4 ]Al 2 (SO 4 ) 3 . Indicaţi tipul reacţiei şi clasa substanţei. Denumiţi-le.

66. Efectuaţi transformările: CCOCO 2 H 2 CO 3 CaCO 3

Ca(HCO 3 ) 2 . Indicaţi tipul reacţiei şi clasa substanţei. Denumiţi-le. 67.Efectuaţi transformările:H 2 SO 4 ZnSO 4 Zn(OH) 2 ZnOZnZn(NO 3 ) 2 . Indicaţi tipul reacţiei şi clasa substanţei. Denumiţi-le. 68. Efectuaţi transformările: FeSSO 2 SO 3 H 2 SO 4 CuSO 4

BaSO 4 . Indicaţi tipul reacţiei şi clasa substanţei. Denumiţi-le.

69. Efectuaţi

transformările: MgCO 3 CO 2 H 2 CO 3 Na 2 CO 3

CO 2 CO. Indicaţi tipul reacţiei şi clasa substanţei. Denumiţi-le.

70. Ce masă de acid ortofosforic se obţine la interacţiunea a 21 kg de

13

ortofosfat de calciu cu 30 kg de acid sulfuric? Scrieţi încă 2 ecuaţii de preparare a acidului ortofosforic. Determinaţi din ce clasă de substanţă face parte fiecare compus, daţi-le denumirea. Determinaţi MME a acidului ortofosforic şi ortofosfatului de calciu.

71. Determinaţi masa precipitatului, care se formează la amestecarea a

15 g soluţie clorură de bariu de 5 % cu 10 g soluţie sulfat de sodiu de 8 %. Scrieţi cel puţin încă 2 ecuaţii de preparare a sulfatului de bariu. Din ce clasă de substanţe fac parte compuşii reacţiei? Daţi-le denumirea şi

determinaţi MME a compuşilor reactanţi.

72. Cîte grame de sulfat de cupru se formează la dizolvarea oxidului de

cupru(II) cu masa 20 g în 1 kg soluţie de 10 % de acid sulfuric? Mai

scrieţi 2 ecuaţii de obţinere a sulfatului de cupru (II). Determinaţi clasa de substanţe pentru fiecare compus.

73. Minereul de fier conţine 55 % Fe 3 O 4 şi 15 % FeTiO 3 , restul fiind

compuşi ce nu conţin fier şi titan. Determinaţi masa fierului şi masa titanului ce se conţin în 300 g de minereu. Din ce clasă de substanţe face parte fiecare compus? Determinaţi-le MME

74. La interacţiunea a10 g aliaj compus din cupru şi aluminiu cu acid

clorhidric s-au degajat 8 l de gaz (c.n.). Determinaţi partea de masă (%) a fiecărui metal în aliaj.

75. Clorura de amoniu cu masa de 10,7 g a fost amestecată cu

6 g hidroxid de calciu şi amestecul a fost încălzit. Ce gaz şi în ce volum a fost eliminat (c.n.)?

76. La interacţiunea a 10 g de pilitură de fier, ce conţine impurităţi de

cupru, cu exces de acid clorhidric s-au eliminat 3,93 l de hidrogen (c.n.). Determină partea de masă a cuprului din pilitura de fier.

77. Ce volum de oxid de carbon (IV) se va degaja la descompunerea a

1 kg de calcar ce conţine 90 % carbonat de calciu, dacă randamentul

reacţiei este 85 %.

78. Ce cantitate de oxid de sulf (IV) se va forma la arderea a

10 g de sulf tehnic ce conţine 95 % sulf pur, dacă randamentul reacţiei

este 90 %.

79. Cîte grame de clorură de amoniu se va forma la interacţiunea a

5,6 l amoniac (măsurat în condiţii normale) cu 7,3 g clorură de hidrogen?

80. Determinaţi cea mai simplă formulă a sării, ce conţine 5 %

hidrogen, 35 % azot şi 60 % oxigen. Indicaţi denumirea şi tipul clasei de

substanţe.

81. Scrieţi ecuaţiile tuturor reacţiilor posibile dintre următoarele

14

substanţe luate în perechi: oxid de cupru, acid sulfuric, oxid de carbon (II), magneziu, clorură de bariu, hidroxid de potasiu. Ecuaţiile reacţiilor de schimb le scrieţi în formă ionică incompletă; ecuaţiile de oxidare şi reducere le egalaţi prin bilanţul electronic.

82. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor care demonstrează caracterul amfoter al

oxidului şi hidroxidului de aluminiu. În fiecare caz indicaţi caracterul concret al substanţelor indicate.

83. Fiind date substanţele carbonat de calciu, sodiu metalic, acidul

clorhidric şi apa, alcătuiţi ecuaţiile reacţiilor cu ajutorul căror poate fi obţinută sarea acidă hidrogenocarbonatul de sodiu. Indicaţi denumirea netradiţională a sării obţinute şi domeniul de utilizare.

84. La descompunerea a 24,5 g de substanţă s-au degajat 6,72 l (c.n.)

de oxigen. Compusul chimic obţinut în urma descompunerii conţine 52,35 % de potasiu şi 47,65 % de clor. Determinaţi cea mai simplă

formulă a substanţei iniţiale, daţi-i denumirea, indicaţi clasa de substanţă şi scrieţi ecuaţia reacţiei de descompunere.

85. Determinaţi partea de masă a bromurii de potasiu din amestecul lui

cu iodură de potasiu, dacă în 45,1 g de amestec se conţin 11,7 g de potasiu.

86. Ce substanţe se obţin la încălzirea separată a: a) sodei alimentare

NaHCO 3 ; b) malahitului Cu 2 (OH) 2 CO 3 ? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor respective.

87. Pentru a determina dacă în soluţie se conţine o sare de magneziu, la

ea se adaugă soluţie de hidrogenofosfat de sodiu, apoi apă amoniacală.

Dacă sunt ioni de magneziu, din soluţie se precipită o sare nouă de magneziu. Scrieţi ecuaţia de formare a substanţei noi şi indicaţi ce tip de sare este.

88. În ce caz se degajă mai mult oxigen, dacă se încălzeşte cîte un gram

dintre sărurile KNO 3 , KClO 3 , KMnO 4 ? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor respective.

89. La o soluţie , care conţine 10 g hidroxid de sodiu s-a adăugat

soluţie ce conţine 10 g de HNO 3 . Ce mediu va avea soluţia obţinută: acidă, alcalină sau neutră? Scrieţi ecuaţia reacţiei şi argumentaţi răspunsul.

90. Se propun substanţele: oxid de bariu, sulfat de fier (III), apă, acid

sulfuric, oxid de cupru (II). Scrieţi ecuaţiile reacţiilor de obţinere din acestea a: a) hidroxidului de bariu; b) hidroxidului de fier (III);

c) hidroxidului de cupru (II). 91. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor de obţinere a oxizilor prin calcinarea

15

substanţelor: Fe(OH) 3 , Cu(OH) 2, H 2 SiO 3 , Ca 3 (PO 4 ) 2. Numiţi oxizii obţinuţi.

92. La o soluţie ce conţine 2 moli de acid sulfuric s-au adăugat

2 moli de hidroxid de sodiu, iar apoi soluţia a fost vaporizată pînă la sec. Ce sare s-a format şi în ce cantitate?

93. Se pot separa soluţii 1M, care ar conţine simultan: a) NaCl şi

KNO 3 ; b) BaCl 2 şi K 2 CrO 4 ; c) Pb(NO 3 ) 2 şi Na 2 SO 4 ? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor posibile.

94. Să se calculeze partea de masă a impurităţilor în carbonatul de

calciu, dacă la calcinarea a 100 g pînă la o masă constantă, s-au degajat 20 l oxid de carbon (IV).

95. Se propun substanţele ale căror formule chimice sunt: a) N 2 ;

b) HgO; c) Al 2 S 3 ; d) P 2 O 5 ; e) S. Care din aceste substanţe nu pot fi

descompuse şi nu pot fi obţinute prin reacţii de combinare? Argumentaţi răspunsul.

96. Care din oxizii ai căror formule chimice sunt indicate mai jos

conţin un procent mai mare de oxigen: a) CuO, b) FeO, c) CO, d) CaO, e) HgO?

97. La efectuarea cărei transformări chimice a „lanţului” de mai jos se

obţin 17,4 g de substanţă, dacă sulful se ia în cantitate de 3,2 g:

SSO 2 SO 3 H 2 SO 4 BaSO 4 K 2 SO 4

98. La prelucrarea a 3,9 g amestec aluminiu şi oxid de aliminiu cu

soluţia hidroxidului de sodiu s-au degajat 840 ml de gaz, măsurat în condiţii normale. Determinaţi partea de masă a aluminiului şi oxidului de aluminiu în amestec.

99. Soda cristalină (Na 2 CO 3 ·nH 2 O) conţine 63 % de apă. Ce cantitate

de apă revine la 1 mol de sodă anhidră?

100. Masa unei plăci de fier, introdusă într-o soluţie de piatră vînătă,

s-a mărit cu 0,8 g. Determinaţi masa cuprului depus pe placa de fier. 101. S-a propus să se realizeze transformările: H 2 SO 4 CuSO 4 CuCl 2 Cu(NO 3 ) 2 . Care din reactivii propuşi pot fi utilizaţi pentru

realizarea transformărilor indicate: a) Cu, b) CuO, c) BaCl 2 , d) AgNO 3 , e) HNO 3 .

102. Se propun sărurile: a) K 3 PO 4 , b) K 2 HPO 4 , c) KH 2 PO 4 . Care din

ele trebuie să fie luate în cantităţi egale de substanţă pentru a o prepara pe

a treia? Care din ele se transformă în KH 2 PO 4 , adăugînd acid ortofosforic? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.

103. Alcătuiţi ecuaţiile reacţiilor descompunerii termice a compuşilor:

16

NH 4 Cl, (NH 4 ) 2 CO 3 , (NH 4 ) 2 Cr 2 O 7 , NH 4 NO 2 , NH 4 NO 3 , NH 4 H 2 PO 4 , Pb(NO 3 ) 2 . Care din ele decurg ireversibil?

104. Un minereu conţine 90 % de FeS şi 10 % FeAsS. Ce cantitate de

sulf se conţine într-o tonă de minereu?

105. Care din substanţele enumerate interacţionează cu acidul azotic:

a) Cu; b) CuO; c) NaOH; d) H 2 SO 4 ; e) Mg; f) HCl; h) ZnO; i) S. Scrieţi

ecuaţiile reacţiilor posibile.

106. Se propun substanţele: oxid de bariu, sulfat de fier (III), apă, acid

sulfuric, oxid de cupru (II). Cum, folosind aceste substanţe, se poate

obţine: a) hidroxid de bariu; b) hodroxid de fier (III); c) hidroxid de cupru (II)? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor posibile.

107. Din clorură de aluminiu, acid sulfuric, hodroxid de sodiu şi apă se

cere să se obţină patru săruri şi un acid. Explicaţi realizările posibile prin

ecuaţiile respective.

108. Daţi exemple de formare a sărurilor din: a) două substanţe

gazoase; b) două substanţe solide; c) o substanţă solidă şi una gazoasă. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor respective.

109. La o soluţie care conţine 10,4 g clorură de bariu s-a adăugat

soluţie care conţine 9,8 g acid sulfuric. Precipitatul a fost filtrat şi uscat.

Determinaţi masa precipitatului uscat. Care substanţe se află în soluţie?

110. La o soluţie care conţine 10 g hidroxid de sodiu s-a adăugat

soluţie care conţine 10 g HNO 3 . Ce mediu va avea soluţia obţinută: acidă, alcalină sau neutră?

1.3. Structura atomului (111 – 160)

111. Scrieţi formula electronică a atomului elementului cu Z = 48.

Repartizaţi electronii în celule energetice. Scrieţi valorile celor patru numere cuantice pentru toţi electronii de pe subnivelul 4s.

112. Numiţi elementele cu numerele de ordine 8, 9, 12, 16, 21, 25, 35.

Stabiliţi care din ele are configuraţia electronică 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 4s 2 3d 5 ? Care din ele formează compuşi cu hidrogenul? Scrieţi formulele lor şi

daţi-le denumirea.

113. Scrieţi formula electronică a elementului, atomul căruia conţine

pe subnivelul 5p trei electroni. Repartizaţi electronii în celule energetice.

În ce perioadă, grupă şi subgrupă este plasat şi cum se numeşte? Scrieţi valorile celor patru numere cuantice pentru toţi electronii de valenţă a

17

atomului dat. Formula electronică a ionului atomului în grad de oxidare maximal 114. Care din afirmaţiile propuse se referă la Al? a) nucleul conţine 13

protoni şi 14 neutroni; b) raza atomului este mai mică decît la clor; c) are configuraţia electronică 1s 2 2s 2 2p 1 ; d) posedă proprietăţi metalice mai pronunţate decît sodiul. Argumentează răspunsul. Indică corectitudinea fiecărui răspuns.

115. Indicaţi numărul de electroni necuplaţi care se conţin în stare

normală în atomii de bor, siliciu, arsen, crom. Scrieţi formula electronică a atomului de crom şi repartizaţi electronii în celule energetice. Scrieţi toate valorile celor patru numere cuantice pentru toţi electronii de valenţă a

cromuluui. Formula electronică a ionului crom (III).

116. Care subnivel energetic se completează cu electroni după

subnivelul 4p? De ce? Argumentaţi răspunsul în baza regulilor de

completare cu electroni. Care atom şi ioni posedă ultimul subnivel 4p saturat cu electroni.

117. Scrieţi formula electronică a elementului, atomul căruia conţine

pe subnivelul 3d trei electroni. Repartizaţi electronii în celule energetice. În ce perioadă, grupă şi subgrupă este plasat şi cum se numeşte? Scrieţi toate valorile celor patru numere cuantice pentru toţi electronii de valenţă

a atomului dat. Formula electronică a ionului atomului în grad de oxidare

maximal. 118. Regula lui Hund. Repartizaţi electronii în celule energetice pentru atomul de carbon în stare normală şi excitată. Explicaţi regula.

119. Două elemente chimice A şi B au configuraţiile electronice: A -

1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 1 şi B - 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 4 . Repartizaţi electronii în celule

energetice. Scrieţi toate valorile celor patru numere cuantice pentru toţi electronii de pe subnivelul 3p. Se cere simbolurile şi tipul elementelor A şi B; formulele oxizilor superiori; caracterul fiecărui oxid.

120. Care subnivel energetic se completează cu electroni după

subnivelul 4d? De ce? Argumentaţi răpunsul în baza regulilor de completare cu electroni. Care atom şi ioni posedă ultimul subnivel 5p saturat cu electroni.

121. Formula electronică a atomului unui element este

1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 4s 2 3d 6 . Repartizaţi electronii în celule energetice? Scrieţi

toate valorile celor patru numere cuantice pentru toţi electronii de pe

subnivelul 3d. Determină elementul chimic şi tipul lui; configuraţiile

18

electronice ale cationilor bivalent şi trivalent; formulele oxizilor şi hidroxizilor săi şi caracterul fiecăruia.

122. Care subnivel energetic se completează cu electroni după

subnivelul 5s? De ce? Argumentaţi răspunsul în baza regulilor de

completare cu electroni. Care atom şi ioni posedă subnivelul 4p saturat cu electroni.

123. Se propune elementul cu numărul 33. Se cere: formula electronică

ale atomului şi ionului cu grad de oxidare minimal; repartizarea

electronilor în celule electronice; numărul de neutroni; farmula oxidului superior.

124. În ce perioadă şi grupă este plasat elementul cu numărul de ordine

34. Se cere: formula electronică a atomului şi ionului cu grad de oxidare minimal; repartizarea electronilor în celule electronice; numărul de neutroni pentru cel mai răspîndit izotop.

125. Cîte nivele electronice conţin atomii elementelor cu numerele de

ordine 15, 29, 40? Scrieţi formula electronică pentru ultimul atom şi ionul său în grad de oxidare maximal posibil. Repartizaţi electronii în celule energetice.

126. Regula lui Hund. Repartizaţi electronii în celule energetice pentru

atomul de siliciu în stare normală şi excitată. Explicaţi regula. Determinaţi valorile celor 4 numere cuantice pentru toţi electronii de valenţă a

atomului de siliciu. Scrieţi formulele compuşilor cu hidrogenul şi a oxidului superior şi indicaţi caracterul acestuia.

2 4p 5 .

Determinaţi: - poziţia în sistemul periodic; - numărul de neutroni ce se

conţin în nucleu; - configuraţia electronică deplină pentru atomul dat şi ionul lui cu grad de oxidare maximal. Care element din perioada IV este cel mai tipic metal? Argumentaţi răspunsul prin variaţia periodică a potenţialului de ionizare şi proprietăţilor metal-nemetal în perioade şi grupe

128. Se dau elementele X (Z = 11) şi Y (Z = 17). Se cere: -

Configuraţia electronică a fiecăruia; - Formarea legăturii chimice dintre XY, precizînd tipul legăturii. Scrieţi toate ecuaţiile reacţiilor chimice în

care compusul poate fi utilizat.

129. Citiţi afirmaţiile de mai jos şi determinaţi care din ele este

adevărată sau falsă. Argumentaţi răspunsurile: a) un orbital de tip d poate fi ocupat maximum de 14 electroni; b) clorul are valenţa maximă în

compusul HClO 4 ; c) acidul azotic este un agent numai reducător;

127. Formula electronică a nivelului exterior al atomului este 4s

19

d)

legătura chimică între atomi în molecula NH 3 este ionică? Determinaţi

tipul de legătură şi arătaţi mecanismul de formare a ei la interacţiunea amoniacului cu acidul clorhidric.

130. Stabiliţi care din afirmaţiile date sînt corecte: - fluorul este

constant monocovalent; - fluorul formează ioni negativi monovalenţi; - fluorul are aceeaşi valenţă în compuşii HF şi F 2 O; - fluorul este situat în perioada 7 şi grupa IIB? Ce tip de legătură se formează în moleculele F 2 şi

HF? Reprezentaţi cele două tipuri de legătură. Scrieţi configuraţia electronică pentru atomul de fluor. Argumentaţi toate răspunsurile.

131. Indicaţi numărul orbitalilor care sînt caracterizaţi cu următoarele

valori ale numărului cuantic orbital l: 2, 1, 0. Depinde numărul orbitalilor cu aceste valori ale lui l de numărul cuantic principal?

132. Care este numărul electronilor ce se pot afla în stările energetice

2s, 3p, 3d, 5f? Caracterizaţi fiecare din aceste orbitale cu cele patru

numere cuantice.

133. Descrieţi forma orbitalilor , caracterizată de numerele cuantice:

a)

n = 3, l = 0, m l = 0;

b)

n = 3, l = 2, m l = 0, ±1, ±2;

c)

n = 3, l =1, m l = 0, ±1. Stabiliţi simbolurile orbitalilor.

134. Ce valori poate primi numărul magnetic m l , dacă numărul orbital

l = 0; 1; 2 şi 3? Care elemente din sistemul periodic se numesc s-, p-, d-, f- elemente?

135. Ce valori pot primi numerele cuantice n, l, m l şi m s , care

caracterizează starea electronului în atom? Ce valori primesc numerele

cuantice pentru electronii nivelului exterior ai atomului de magneziu?

136. Esenţa principiului Pauli. Pe subnivelele energetice ale atomului

se pot afla p 7 - sau d 12 - electroni? De ce? Alcătuiţi formulele electronice ale atomului cu numărul de ordine 22 şi indicaţi electronii de valenţă.

137. Alcătuiţi formulele electronice ale elementelor cu numărul de

ordine 32 şi 42, ţinînd cont, că la ultimul are loc prăbuşirea unui electron

5s pe subnivelul 4d. La ce familie electronică se atribuie fiecare din aceste elemente?

138. Valorile cărui număr cuantic sînt determinate de numărul

orbitalilor s-, p-, d- şi f- de pe nivelul energetic? Cîţi s-, p- şi d- electroni conţine atomul de cobalt?

139. Care este deosebirea consecutivităţii completării orbitalilor

atomici la atomii elementelor-d de consecutivitatea completării la atomii elementelor-s şi - p? Alcătuiţi formula electronică a atomului elementului cu numărul de ordine 46, ţinînd cont, că deşi se află în perioada a cincea,

20

atomii acestui element pe subnivelul cinci nu conţin nici un electron.

140. Alcătuiţi formulele electronice ale elementelor cu numerele de

ordine 14 şi 40. Care electroni ai acestor elemente sînt consideraţi de

valenţă?

141. Esenţa regulii lui Klecikovschi. Care orbitali ai atomului se

completează mai înnainte: a) 4d sau 5s; b) 6s sau 5p; c) 3d sau 3p? De ce? Alcătuiţi formula electronică a elementului cu numărul de ordine 43.

142. Alcătuiţi formulele electronice ale atomului de clor în stare

normală şi a ionilor Cl + şi Cl - .

143. Care atomi şi ioni în starea normală au următoarea configuraţie

electronică: 1s 2 2s 2 2p 6 ?

144. Alcătuiţi formulele electronice ale atomului de azot în stare

normală şi a ionilor N + şi N - . 145. Alcătuiţi formulele electronice ale atomilor elementelor cu numărul de ordine 43 şi 55. În baza formulei electronice, determinaţi

perioada şi grupa sistemului periodic din care face parte elementul respectiv.

146. Care din configuraţiile electronice corespud stărilor normale,

excitate şi interzise (imposibile) ale atomilor:

a)

e) 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 2 ?

147. Alcătuiţi formulele electronice ale atomului de oxigen în stare

normală şi a ionilor O + , O - , O 2- .

148. Care este numărul orbitalilor în atom, pentru care numărul cuantic

principal n = 3? Indicaţi valorile n, l şi m l pentru fiecare orbital.

149. Ce valori primesc numerele cuantice n, l, m l pentru următoarele

orbitale: a)1s; b) 2p; c) 3d; d) 4f ?

150. Valorile cărui număr cuantic determină, cîţi orbitali -s, -p, -d şi -f se află pe un nivel energetic? Scrieţi valorile acestui număr cuantic pentru orbitalii de tip –s, -p,-d, -f.

1s 2 2s 2 2p 2 3s 1 ; b) 1s 2 2s 2 2p 6 ; c) 1s 2 2s 2 2p 5 3s 3 ; d) 1s 2 2s 1 2p 3 ;

151. Care este numărul orbitalilor de pe subnivelul p a nivelului

energetic dat? Care este configuraţia spaţial