Facultatea de Construcii

-Structuri inalte si structuri

cu deschideri mari-

Profesor:
L. Kopenetz

Bodog Nora Larisa

Master ITS, An II

2017
Tema 1. Lucrari date la curs
Tema 2. Introducere in teoria structurilor inalte si a
structurilor cu deschideri mari
Cap 1. Introducere

1.1. Generalitati

Notiunile de structuri inalte si structuri cu deschideri mari sunt strans legate de

cuvantul latin STRUCTUS avand intelesul constructie si inseamna obtinerea
realitatii prin asamblarea inchegata a unor segmente, parti, obiecte intr -un tot
unitar logic intreg avand un anumit specific.
In functie de cererile lumii reale, exista o mare diversitate de structuri inal te si
structuri cu deschideri mari:
- Structuri inalte si structuri cu deschideri mari din materiale neconventionale
(pamant stabilizat, piatra, hartie, etc)
- Structuri de mari deschideri cu functie de: hala industriala; hala comercial;
depozit; structuri aero-spatiale
- Structuri inalte cu functie de: locuire, birouri; edilitare; structuri pentru
reactoare nucleare; structuri pentru turnuri de racire
- Structuri inalte si structuri cu deschideri mari istorice cu caracter laic si cult
Cunostintele actuale pentru realizarea structurilor de constructii implica, in primul
rand, cunoasterea proprietatilor fizico-mecanice ale materialelor structurale
impreuna cu definirea actiunilor (incarcarilor) exterioare si, in al doilea rand,
presupune alegerea unui anumit tip de structura sau sistem structural.
Structurile portante inalte si structurile portante cu deschideri mari trebuie sa
corespunda urmatoarelor asteptari:
- De siguranta, rezistenta
- Executie rapida cu consum minim de material structural
- Asigurarea unui iluminat corespunzator
- Posibilitate de extindere pe orizontala sau verticala
- Cheltuieli de intretinere reduse
Constructiile inalte si constructiile cu deschideri mari sunt supuse actiunii fortelor
exterioare sau de alta natura si sub actiunea acestora trebuie sa -si pastreze
forma pentru a putea servi scopului pentru care au fost concepute si executate.
 Structura portanta trebuie sa combine in mod logic:
-partea de functiune, estetica si
-partea de rezistenta, stabilitate la diverse actiuni statice si dinamice
Teoria generala a structurilor speciale are ca scop final gasirea formelor si
dimensiunilor celor mai rationale, deci cele mai economice pentru o structura
data; esenta este deci conceptia si alcatuirea structurala corecta, procesul de
dimensionare avand un caracter subordonat.
La proiectarea efectiva de structura se recomanda parcurgerea efectiva a 3 faze
distincte:
- Faza de studiu (scara 1:100)
- Faza de proiect tehnic (scara 1:100)
- Faza de proiecte de executie (scara 1:50...1:1)
*FAZA DE STUDIU cuprinsa la proiectarea conceptuala, aparent contine putin
despre filozofia sustenabilitatii; totusi in aceasta faza sunt luate deciziile care
impun directiile pentru dezvoltarea durabila
*FAZA PROIECTULUI TEHNIC (dupa procesul de optimizare) sunt efectuate
calcule definitive legate de structura si sunt definitivate detaliile conceptiei
structurale in stransa colaborare cu proiectantul de arhitectura si inginerii de
instalatii
*FAZA PROIECT DE EXECUTIE in esenta este detalierea proiectului tehnic

1.2. Siguranta structurilor inalte si a structurilor cu deschideri mari

Siguranta acestor structuri este strans legata de teoria generala a structurilor

speciale, teorie care urmareste dobandirea cunostintelor de baza pentru conceptia
stiintifica privind modul de comportare, alcatuirea constructiva, calculul si
realizarea acestora.

1.2.1. Verificarea sigurantei structurilor inalte si a structurilor cu deschideri mari

 Problemele care produc modificari sensibile ale sigurantei structurale se pot
grupa in urmatoarele clase:
-probleme legate de calitatea materialului de baza
-probleme legate de stabilitatea generala si locala
-proleme de oboseala la solicitari repetate
-problema flambajului
-probleme de deformatii din actiuni statice si dinamice
-probleme de coroziune si eroziune
Verificarea sigurantei acestor structuri trebuie sa fie efectuata studiind
comportarea neliniara si toti factorii de care depinde feomenul de pierdere a
stabilitatii echilibrului.
Un element decisiv al activitatii de verificare a sigurantei il constituie aspectele
legate de satisfacerea conditiilor de drift , drift remanent, capacitate de rotire
limita a barelor si imbinarilor, si rezistenta la oboseala.
O structura portanta speciala trebuie sa aiba suficienta flexibilitate pentru ca
variatiile de temperatura si cedarile initiale, combinate cu alte influente sa nu
determine:
-probleme in punctele de imbinare ale elementelor structurale
-suprasolicitari in zonele reazemelor
-compromiterea legaturilor echipamentelor si anvelopei fixate de structur a
Verificarea sigurantei capacitatii portante se va efectua in 3 etape, astfel:
Etapa 1: - identificarea materialelor de constructie prin analize fizico -mecanice si
chimice
- calculul static simplificat, inclusiv verificarea la oboseala a zonelor d e
Imbinare
Etapa 2: - calculul static si dinamic cu luarea in considerare a conlucrarii spatiale a
structurii
- stabilirea duratei de viata, cu luarea in considerare a incarcarilor viitoare
pe perioda de exploatare
Etapa 3: - incercari in situ, inclusiv determinarea exacta pe baze topografice a
geometriei structurii
1.2.2. Analizele experimentale pentru determinarea sigurantei structurilor inalte si a
structurilor cu deschideri mari
Analiza experimentala in situ a structurilor speciale existente permite obtinerea
urmatoarelor informatii:
- caracteristicile dinamice ale structurii
- comportarea structurilor zvelte supuse actiunii seismice si actiunii vantului
- evauarea ordinului de marime al deformatiilor si deplasarilor din incarcare
simetrica si nesimetrica
1.2.3. Stabilirea duratei de viata a structurilor inalte si a structurilor cu deschideri
mari
Procedura se bazeaza pe determinarea istoricului solicitarilor, printr-o metoda de
numarare si clasare, respectiv pe histogramele ecarturilor de eforturi delta-sigma
1.2.4. Verificarea sigurantei prin analiza structurala
Analiza structurala are, in mod obisnuit, 3 etape principale:
Analiza generala
Obiective: -precizarea subanasamblurilor portante verticale
-dstributia rationala a rigiditatii, pe orizontala si verticala, a fiecarui
subansamblu
-stabilirea interactiunii dintre subansamblele verticale
Analiza preliminara
Obiective: -determinarea starilor de eforturi si deformatii in regim static si dinamic
-evaluarea efectelor torsiunii generale
-precizarea sectiunilor cu mecanism de disipare a energiei, inclusiv
conceptul acestora, in cazul analizelor seismice
Analiza finala
Obiective: - precizarea eforturilor finale de proiectare considerand actiunile finale

1.3. Analiza alcaturii structurilor inalte si a structurilor cu deschideri mari

Se recomanda analiza alcatuirii structurilor din punctul de vedere al distribuirii
legaturilor ca numar si pozitie; aceasta analiza se va conduce distinct pentru cazul
comportarii perfect rigide a elementelor si pentru cazul comportarii liniar elastice,
cu acceptarea ipotezei micilor deplasari
1.3.1. Cazul comportarii perfect rigide a elementelor structurii
Un element component al unei structuri considerat izolat prezinta, in ipoteza
modelului Euclid, sase grade de libertate in spatiu, respectiv 3 in plan.
In consecinta, in cazul unui corp rigid pentru blocarea sa completa in raport cu o
baza vor fi necesare un numar de minimum sase, reespectiv trei legaturi simple.
Prezenta acestor legaturi constituie o conditie necesara, dar nu si suficienta.
Pentru blocarea efectiva a gradelor de libertate, legaturile trebuie sa fie corect
plasate, ceea ce presupune ca doua sau mai multe legaturi simple sa nu blocheze
un acelasi grad de libertate, ci fiecare sa fixeze cate un grad de libertate distinct.
1.3.2. Cazul comportarii liniar perfect elastic a elementelor structurii
Acceptand modelul Hooke pentru comportarea materialului, devin posibile
deplasari relative cu caracter elastic intre diferitele puncte materiale ale unui corp
si astfel acesta va prezenta teoretic o infinitate de grade de libertate.
Ca urmare, o structura indeformabila geometric in ipoteza modelului Euclid, devine
deformabila elastic in ipoteza modelului Hooke, deci nodurile libere ale acesteia vor
putea suferi deplasari. Aceste deplasari elastice sunt in general mici si ele respecta
principiul continuitatii materialului, adica sunt geometric compatibile.

1.4. Analiza structurilor speciale utilizand procedee CAD

Analiza structurala presupune efectuarea unui volum mare de calcule; elementele

principale care intervin in aceste calcule pot fi sistematizate in urmatoarele
categorii de date:
- Date care descriu structura: elemente geometrice, proprietati mecanice,
conditii de rezemare, discontinuitati interioare, etc
- Date referitoare la incarcari: natura incarcarilor, ipoteze de incarcare,
combinatii de ipoteze posibile
 - Rezultatele urmarite: punctele in care se cer rezultatele, forte de legatura si
eforturi
Volumul mare de calcule si necesitatea repatarii acestora, in majoritatea
situatiilor, a favorizat generalizarea utilizarii calculatoarelor.
Pe plan mondial exista foarte multe produse CAD , dintre care mentionam soft -
urile: CASE, SAP2000, PROKON, ROBOT STRUTURAL ANALYSIS, STAAD

Cap 2. Structuri cu deschideri mari

Clasificarea cladirilor cu deschideri mari:

*dupa programe social-culturale, administrative si alte functiuni publice
-magazine
-hale comerciale
-depozite si antrepozite
-cladiri publice
-muzee
*dupa programe industriale
-cladiri industriale
-rezervoare pentru lichide
Clasificare dupa tipul de structura in concordanta cu diversitatea mare a domeniilor
de aplicare,posibilitatile de prefabricare, materialele structurale posibile de utilizat:
Parter: - structuri in cadre
- structuri reticulare
- structuri suspendate
- structuri cu membrane
- structuri din placi subtiri

2.1. Structuri articulate (structuri cu zabrele)

Acest tip de structuri constituie o clasa importanta de structuri speciale, obtinute
prin legarea barelor prin articulatii in noduri.
In functie de modul de lucru avem structuri articulate plane si spatiale.
2.1.1.Structuri articulate plane
Printre acestea amintim:
-grinzile cu zabrele care pot fi simple, compuse si complexe
-cadrele cu zabrele
-arcele cu zabrele cu talpi paralele sau curbe
2.1.2. Structuri articulate spatiale
Apar sub forma retelelor planare sau spatiale articulare, bioconstructiilor si in
general a formelor poliedrice inchise sau deschise, cu fatete triunghiulare

2.2. Structuri in cadre, arce

Cadrele, arcele sunt structuri obtinute prin legarea rigida in noduri a barelor drepte
sau curbe intre ele.
Spre deosebir ede grinzi, datorita nodului specific de rezemare, tendinta de
desfacere, de marire a deschiderii sub actiunea incarcarilor este impiedicata
datorita aparitiei unor impingeri laterale. Aceste componente dupa orizontala
reactiunilor reduc sensibil solicitarea de incovoiere din arc si ca urmare ramane ca
solicitare dominanta compresiunea.
Din acest motiv cadrele si arcele lucreaza static mult mi favorabil comparativ cu
grinzile, intrucat materialele obisnuite de contructii se comporta mult mai bine la
compresiune decat la intindere.
Descoperirea elementului structural tip arc a permis realizarea unor forme
arhitcturale cu goluri mari cu impingerile preluate de masivele de capat.
Tipuri de cadre si arce:
-cadru portal
-cadre de forma oarecare
-cadre cu bare curbe
-cadre cu tirant
-arc cu trei articulatii
-arc simplu rezemat cu tirant
-arc dublu articulat

2.3. Structuri suspendate

Acestea prezinta particularitatea ca preiau si transfera forte numai printr -o singura

solicitare, intinderea.
Elementul structural tip fir cre lucreaza la intindere apare ca parte componenta a
unor pasarele suspendate cu 3-4 mii de ani i.Hr. pe desene vechi din America de
Sud si China.
Materialele utilizate in decursul istoriei pentru confectionarea cablurilor au fost:
papirus, parul de camila, inul si canepa, pana cand, in anul 1834 au fost
confectionate primele cabluri din sarma de otel.
Cablurile se confectioneaza din otel carbon de calitate, avand un continut mediu de
carbon de 0,5% si o rezistenta la rupere de cca 60 daN/mmp.
Intinderea fiind singura solicitare la care configuratia transversala nu conteaza,
materia poate fi oricat de concentrata. In aceste conditii structurile suspendate se
bucura de proprietatea de a transfera forte pe deschideri mari cu cantitate minima
de materie.

2.4. Structuri cu membrane

Elementele bidimensionale cu grosimea mica, adica foarte subtire si care prezinta

o rigiditate la incovoiere neglijabila dupa directia grosimii, au denumirea de
membrana, iar structurile realizate cu aceste elemente sunt structurile cu
membrana.
In cazul acestor structuri, forma este structura si structura este forma.
Arhitectura textila utilizand structuri cu materiale textile reprezinta o noua revolutie
in domeniul constructiilor.
Trebuie retinut ca strructurile cu membrane sunt in general flexibile si in consecinta
la determinarea starii de eforturi trebuie sa se tina seama de efectele perturbante
ale deplasarilor mari suferite.
Alegerea materialului membranei se face luand in considerare factori precum:
-factori fizici: greutatea specifica, grosimea, culoare
-factori mecanici: rezistenta la rupere prin intindere, rezistenta la sfasiere,
rezistenta la oboseala
Membrana este rezultatul imbinarii portiunilor de folii croite. La ora actuala se
utilizeaza doua clase de materiale pentru folii:
*materiale izotrope: folii care pot fi din metal, poliesteri, polietilena, PVC
*materiale anizotrope: se realizeaza in principal din table metalice ondulate sau
cutate si prin armarea materialelor de folii izotrope cu fibre

2.5. Structuri din placi curbe subtiri

Placile curbe subtiri sunt structuri sau elemente structurale unde doua dimensiuni
sunt mari, apreciabile fata de a treia.
Grosimea minima a placilor curbe subtiri rezulta atat din conditia de stabilitate, cat
si din tehnologia de executie.
Din punct de vedere structural, ideea de baza pentru placile curbe subtiri este
tendinta de a obtine o coincidenta intre forma structurala si suprafata de presiune
pentru incarcarea exterioara.
Materialul structural pentru realizarea placilor curbe subtiri poate fi beton armat,
metal, sticla si polimeri.
2.5.1.Placi subtiri din beton armat
Structurile cu invelitori subtiri din beton si beton armat monolit sau preafabricat
sunt elemente de rezistenta de forma unei suprafete curbe, la care raportul dintre
grosimea piesei si oricare dintre razele principale de curbura ale suprafetei
mediane este cca 0.001...0.005
2.5.2.Placi curbe subtiri din otel sau aluminiu
Placile subtiri metalice cu deschideri mari se utilizeaza atat pentru structuri civile
cat si pentru structuri aerospatiale.
2.5.3. Placi curbe subtiri din polimeri
Polimerii sub forma rigida utilizati ca si material structural pentru constructia
placilor curbe subtiri, apar sub forma naturala si sub forma artificiala de sinteza
obtinuti prin polimerizare si policondensare.

2.6. Structuri mixte

Structurile mixte rezulta din asocierea unor elemente cu rigiditati diferite

2.6.1.Structuri parter sistem PANTADOM
Pantadom este un sistem structural avand la baza un mecanism cu o cinematica
controlata pentru montajul structurilor tip cupola. In acest fel se poate realiza
ridicarea unor structuri tip cupole fara utilizarea unor esafodaje grele.
2.6.2.Structuri parter cu acoperisuri retractabile
Ideea acoperisurilor retractabile a aparut inca din antichitate si a reaparut odata cu
realizarea materialelor usoare performante. Aceasta abordare cinetica permite
realizari de acoperisuri care se pliaza, se rotesc.
Astfel structurile retractabile apar din ce in ce mai des la teatre de vara, stadioane
si constructii agricole.

Cap 3. Cladiri inalte

3.1. Evolutia structurilor inalte

Structurile inalte moderne debuteaza la Chicago dupa incediul devastator din 1871.
Primele cladiri inalte au fost realizate de inginerul si arhitectul William Le Baron
Jenney, care a devenit fondatorul zgarie-norilor. Home Insurance Building din
Chicago , construita intre anii 1884-1885 a fost proiectata de William Le Baron
Jenney avand o structura de rezistenta in cadre metalice. Prin aceasta metoda
ingenioasa pentru vremea respectiva, greutatea cladirii a fost mult redusa si astfel
exista posibilitatea de a se construi cladiri din ce in ce mai inalte.
Intotdeauna a existat o competitie intre metropolele care detin cladirea cea mai
inalta, initial lupta se dadea intre Chicago si New York. O data cu dezvoltarea
centrului de afaceri Wall Street din New York, a existat o cerere foarte mare pentru
ridicarea cladirilor de birouri cu 20 de niveluri.
In anul 1913 in Manhattan se construieste prima cladire cu 60 de niveluri si o
inaltime de 242m, Woolworth.
Cateva structuri inalte reprezentative pentru perioada anilor 1960:
-John Hancock Center (1968) din Chicago, atingea o inaltime de 344 m plus o
antena de televiziune de 105 m
-turnurile gemene World Trade Center din New York care aveau o inaltime de 412
m devenind cele mai inalte cladiri, surclasand Empire State Building din New York
cu o inaltime de 381 m
-turnul din Chicago Sears Tower (442 m) care pentru mult timp a fost nominalizata
drept cea mai inalta cladire din lume

3.2. Definitia unei cladiri inalte

In ceea ce priveste nominalizarea structurilor inalte, este dificila distingerea

elementelor caracteristice unei cladiri inalte, deoarece termenul de cladire inalta
este o chestiune realativa. Nu exista o definitie exacta pentru nominalizarea
structurilor inalte.
a)Inaltimea cladirii in functie de zona amplasarii
Nominalizarea unei cladiri drept fiind o structura inalta este strict legata de regimul
de inaltime al cladirilor din zona in care este amplasata
b)Proportionalitatea cladirii
O structura inalta nu este definita doar de inaltimea cladirii ci si de
proportionalitatea cladirii.
Exista numeroase structuri care nu au o inaltime foarte mare dar unt suficient de
zvelte pentru a crea impresia unei structuri inalte
c)Tehnologia unei structuri inalte
Din punctul de vedere al inginerului proiectant, o structura este clasificata drept
fiind o structura inalta atunci cand proiectarea si analiza structurala este puternic
influentata de actiunea incarcarilor laterale. Cu cat inaltimea cladirii este mai mare
cu atat incarcarile laterale cauzate in special de actiunea vantului influenteaza mai
mult alegerea sistemului structural

3.3. Sisteme structurale adoptate la cladirile inalte

Alegerea sistemului structural inseamna alegerea elementelor de rezistenta i

dispunerea lor intr-un mod cat mai eficient pentru a prelua si pentru a transmite la
terenul de fundare incarcarile verticale si orizontale care apar in structura.
3.3.1.Diafragme cuplate
Un sistem structural din diafragme interconectate prin intermediul grinzilor de
cuplate are o rigiditate mai mare decat rigiditatea obtinuta prin insumarea rigiditatii
fiecarei diafragme.
Diafragmele sunt elemente plane si preiau incarcarile doar in planul lor, iar
diafragmele dispuse pe 2 directii perpendiculare preiau incarcarile laterale pe
ambele directii.
Dispunerea diafragmelor se va face astfel incat sa se reduca la minumum efectele
defavorabile ale torsiunii generale si totodata sa se asigure preluarea eforturilor de
torsiune cat mai eficient.
3.3.2.Cadre rigide
Preluarea incarcarilor verticale si transmiterea lor la fundatii se fae prin incovoierea
riglelor si compreisunea excentrica a stalpilor.
Incarcarile orizontale sunt distribuite schematic la nielul saibei rigide conduce la
incovoierea cu dubla curbura a stalpilor.
Momentele aplicate in nodurile stalpului sunt preluate de grinzile adiacente, care
de asemenea sufera o incovoiere cu dubla curbura iar punctul de inflexiune este
situat aproximativ la mijlocul deschiderii.
Aceasta deformata a stalpilor si a grinzilor conduce la deplasarea cadrului si la
deformarea pe orizontala sub actiunea fortei taietoare. Sub actiunea incarcarilor
orizontale, deformata cadrului este concava la partea superiaora, avand panta
maxima la baza si minima la parea superioara.
Caracteristicile deformatei:
Stalpul in consola se deformeaza in primul rand la incovoiere si in al doilea rand la
forta taietoare, in cazul in care stalpul este suficient de inalt, deformata din forta
taietoare poate fi ignorata
Consola supusa la incovoiere:
Un cadru se comporta ca o consola verticala , stalpii de pe fatada supusa la
presiunea vantului se intind ir cei de pe partea supusa la suctiune se comprima.
Deplasarea laterala este asemanatoare cu deplasarea prin incovoiere a unui stalp
in consola.
3.3.3.Structura mixta, cadre-diafragme
Acest sistem structural este cel mai des utilizat la cladirile medii sau inalte.
Preluarea incarcarilor laterale se realizeaza prin conlucrarea cadrelor cu
diafragmele din beton armat. In general, diafragmele se dispun in zona scarilor sau
a tubului de lift, iar cadrele sunt dispuse perimetral.
Avantajele principale ale interactiunii cadre-diafragme:
1.deplasarea estimata poate fi mult redusa
2.valoarea momentului incovoietor estimat in diafragme si nuclee va fi mai mic
3.valoarea fortei taietoare estimata in cadre, poate fi arpoximata ca fiind uniforma
pe toata inaltimea
3.3.4.Sructuri cu nuclee centrale
Nucleul central este considerat un sistem spatial capabil sa preia si sa transmita
incarcarile laterale din ambele directii
Avantajul acestei structuri spatiale consta in capacitatea de a prelua atat fortele
taietoare si momentele incovoietoare de pe ambele directii cat si momentele de
torsiune
3.3.5.Tub in tub
Tub perimetral
Acest sistem structural consta in dispunerea stalpilor perimetrali la distante mici,
interconetati prin intermediul unor grinzi de cuplare. Tubul perimetral poate fi definit
ca un sistem spatial, capabil sa preia incarcarile laterale. Pentru a crea acest
sistem, stalpii vor fi dispusi la distante de 4 m pana la 6m, iar inaltimea grinzilor de
cuplare va fi de 0.9m pana la 1.5 m

Tuburi modulare
In cazul structurilor foarte inalte, efectul shear-lag poate fi redus prin
introducerea unor cadre la interior. Sub actiunea incarcarilor laterale, structura este
supusa lan incovoiere, rigiditatea mare a planseelor constrange cadrele de la
interior sa se deformeze intr-un mod similar cu cele de la exterior, iar incarcarea sa
fie distribuita in functie de rigiditatea laterala a fiecaruia. Prin dispunerea cadrelor
la interior se va reduce semnificativ efectul shear-lag, iar eforturile care apar in
stalpi vor fi distribuite mai uniform.
Tuburi contravantuite
Dispunerea diagonalelor la exterior imbunatateste eficienta sistemului structural,
iar stalpii exteriori pot fi dispusi la distante mai mari, sporind luminozitatea la
interior. Diagonalele dispuse la exterior ajuta la reducerea efectului shear -lag atat
pe fatadele perpendiculare pe directia de actiune a vantului cat si pe fatadele
paralele cu directia de actiune a vantului.
In cazul structurilor inalte, dispunerea diagonalelor pe fatadele cladirilor reprezinta
cea mai buna modalitate de a imbunatati eficienta structurii de tip tub perimetral.
Digonalele interactioneaza cu stalpii perimetrali, se creeaza o comportare tri -
dimensionala si se reduce efectul de shear-lag.
3.3.6.Structuri cu brate rigide
Sistemul structural cu brate rigide consta intr-un nucleu central interconectat de
stalpii perimetrali prin intermediul uhnor brate rigide.
Pentru a spori eficienta bratelor rigide, acestea se vor dispune pe unu sau doua
niveluri tehnice.Raspunsul structurii sub actiunea incarcarilor laterale este relativ
simplu, bratele rigide preiau rotirea nucleului central si astfel deplasarea laterala si
momentele din nucleul central sunt mult mai reduse

3.4. Exemple de structuri inalte

*Burj Khalifa, Dubai cu o inaltime de 828 m este cea mai inalta cladire din lume
construita pana la ora actuala.
Sistemul structural de preluare a incarcarilor orizontale consta intr-un nucleu
central din beton de inalta rezistenta si stalpi perimetrali legati prin intermediul unor
grinzi de cuplare.
*Petronas Tower, cu o inaltime de 450 m este simbolul orasului Kuala Lumpur,
Malaysia.
Sistemul structural de preluare a incarcarilor orizontale este compus din nucleu
central, stalpi perimetrali si nieluri rigide. Sistemul de fundare este radier general
cu piloti.

Cap 4. Actiunea vantului asupra cladirilor inalte si a cladirilor cu deschideri

mari
Tema 3. Buffeting, Vortex Shedding, Flutter, Static divergence
Buffeting

Evoluia din domeniul tehnicilor de construcie i a materialor de nalt rezisten au

ajutat podurile cu cabluri sa devina o alternativa favorabil pentru poduri.
Considerentele de proiectare a acestui tip de poduri nu sunt doar funciile de baz, ci i
de estetica. Prin urmare s-au construit poduri curbe supuse excitaii eoliene, in
consecinta efectele unghiurilor de giraie asupra comportamentului aerodinamic devin
importante.
O abordare analitic bazat pe teoria flutterului i buffetingului sub vnt oblic ar trebui
s fie examinata inca din faza de proiectare pentru poduri curbate. Cu toate ca multe
studii s-au concentrat asupra comportamentului aerodinamic al podurilor sub vnt oblic,
observaiile i concluziile din studiile lor nu au fost n concordan din cauza diferitelor
seciuni transversale ale punii de pod.
Pentru o utilizare practic, o abordare analitic bazat pe coeficienii msurati de la
testele pe model este o metod uoar i cu costuri mai mici. Rspunsurile de poduri
au fost stabilite pe baza ipotezei c direcia vntului a fost perpendiculara pe axa
longitudinal a punii podului. Ipoteza a fost bine acceptat, deoarece este considerata
ca fiind cel mai ru caz.
Vortex shedding

Vortex varsare se ntmpl atunci cnd vntul lovete o structur, provocnd vartejuri
alternative care se formeaza la o anumit frecven. Acestea, la rndul lor, fac ca
sistemul s produc o sarcin de vibraie.
Pe parcursul anilor, din punct de vedere istoric, a fost foarte dificil de calculat de mn.
Astzi, cu tehnologia modern i noi practici de inginerie, completarea unui vortex
vrsare este o unealta valoroasa n proiectarea de echipamente si structuri inalte.

Frecvena vrtejurilor depinde de forma corpului si de viteza fluxului de fluid sau de

vntul care lovete acest corp.
Vrtejurile creeaza zone de joas presiune pe direcia vntului de pe laturile obiectului.
Pe msur ce fluidul curge pentru a umple zona de joas presiune, produce o vibraie la
o frecven specific care se poate calcula. Aceast vibraie este doar o preocupare
major n cazul n care se ntmpl s coincid cu frecvena natural a structurii.
Pentru structurile care sunt nalte i uniforme n dimensiune i form, vibraiile pot fi
duntoare i n cele din urm duc la cedare la oboseal.
Pilonii sau turnurile sunt extrem de sensibile la vibratii induse de purtatori de vortex.
Prin analiza unui vrtej sub incarcari reale ale vantului, inginerii pot evalua dac
structurile mai eficiente pot i ar trebui s fie dezvoltate.
Flutter

Aeroelasticitatea dinamic studiaz interaciunile dintre forele erodinamice,

elastice i de inerie. Unul dintre exemplele de fenomene aeroelastice dinamice este
fluturarea (eng. Flutter).
Fluturarea este o instabilitate dinamic a unei structuri elastice ntr-un flux de
fluid. Aceasta este cauzat de un feedback pozitiv ntre deformarea corpului i forele
exercitate de fluxul de fluid.
ntr-un sistem liniar, punctul de fluturare este punctul la care structura
efectueaz micri armonice simple-cu amortizare net zero i astfel orice reducere a
amortizrii nete va conduce la o auto-oscilaie i la un eventual colaps. Amortizarea
net poate fi neleas ca suma dintre amortizarea natural, pozitiv a structurii i
amortizarea negativ a forei aerodinamice.

Torsional instability

Instabilitate la rasucire sub excitare armonic a fost detectat n structuri cu ductibilitate

volumica la elemente rigide. O procedur variaional a fost introdus pentru a efectua
analiza pentru formularea problemei generale. Structuri cu un singur etaj fara
excentricitate au fost studiate mai nti; rezultatele anterioare au fost verificate i
corectate, iar comportamentul lor a fost analizat n detaliu. Structuri cu dou etaje, cu
excentricitate mare, au fost de asemenea examinate, i au fost detectate regiuni
suplimentare de instabilitate la torsiune. Analiza in timp a fost apoi folosit pentru a
cuantifica comportarea diferitelor structuri tipice. O cretere nemrginita n rotaie sau
de deplasare nu a fost observat. Mai degrab, instabilitatea pare s fie legat de
rspunsul care exist din cauza unor oscilatii de slabire supuse unei actiuni armonice.
Semnificaia practic a instabilitii torsionale este, prin urmare, destul de slab, cu toate
c in practica s-ar recomanda evitarea acesteia.
Galloping

Galoparea este o instabilitate tipic structurilor zvelte.

Acesta este un fenomen oscilant, de frecven joas a corpurilor alungite, acionat de
un flux de vnt.
Galoparea poate fi de dou tipuri:
Galoparea Wake - Se compune din doi cilindri care se trezesc la cateva diametre
distan unul fa de cellalt. n acest tip de galopare, cilindrul din aval este supus
oscilaiilor induse de trezirea turbulent a cilindrului amonte. Datorit acestui fapt,
cilindrul amonte tinde s se roteasc n sens orar iar cilindrul aval n sens antiorar.
Acest lucru induce oscilaii torsionale.
Galoparea Across Wind - la un pod, este o instabilitate care e iniiat de un vnt
turbulent care acioneaz transversal de-a lungul punii. n timp ce seciunea vibreaz
transversal cu o vitez constant U, viteza relativ se modific, astfel modificnd
unghiul de atac.
Static divergence

Static divergence (rezonanta) este fenomenul de oscilatie a unui sistem fizic, in

general in raport cu una dintre marimile sale de stare, pe seama energiei primite in mod
direct sau prin intermediul unor unde, de la un alt sistem fizic care oscileaza cu o
frecventa apropiata de cea a oscilatiilor proprii ale sistemului considerat.

Amplitudinea oscilatiilor induse este maxima in cazul acestor frecvente, tinzand

catre infinit daca nu sunt frecari.

Rezonanta reprezinta transformarea oscilatiilor libere amortizate in oscilatii

neamortizate datorita intretinerii lor.

La rezonanta, forta activa cu care actioneza excitatorul asupra receptorului este egala
cu forta de frecare Fr, ceea ce inseamna ca exitatorul trebuie sa invinga doar rezistenta
mecanica a mediului vascos.

La rezonanta amplitudinea fortei elastice este egala cu amplitudinea fortei de inertie,

dar actioneaza in opozitie de faza.

In cazul unei frecari slabe, forta elastica poate depasi cu mult amplitudinea fortei active,
situatie in care limita de rupere a materialului elastico-plastic poate fi depasita, iar
sistemul distrus (catastrofa la rezonanta mecanica a constructiilor).

Din punct de vedere energetic,se poate face constatarea ca la rezonanta, energia

potentiala elastica si energia cinetica a corpului de masa m se se transforma alternativ
una in alta, in timp ce energia furnizata de excitator se transforma ireversibil in caldura
prin flacari.