Sunteți pe pagina 1din 2

Hiperactivitatea la copii

Hiperactivitatea este unul dintre principalele simptome ale deficitului de atentie la copii
(ADHD). Insa nu orice copil care e hiperactiv sufera de aceasta tulburare comportamentala. Asa
cum nu orice prichindel mai agitat din fire este diagnosticat cu aceasta tulburare. Descopera in ce
conditii apare hiperactivitatea la copii si ce poti face in acest sens!
Ce este hiperactivitatea?
Hiperactivitatea este considerata o tulburare impulsiva. Se mai numeste hiperkinesis. Se
caracterizeaza printr-un nivel de activitate sau miscare fizica excesiva, fara un scop anume si
care se desfasoara cu repeziciune. Este vorba de un nivel de activitate mai mare si mai intens
decat al altor copii de aceeasi varsta si cu aceeasi parametrii de dezvoltare.
Care sunt cauzele hiperactivitatii la copii?
Cauzele acestei conditii sunt inca dezbatute de specialisti. Unii spun ca hiperkinesis-ul apare in
urma expunerii la anumite toxine, altii de la un nivel de trai precar si pana la stilul de viata
modern. Insa exista cateva cauze, sau cel putin factori de risc in privinta carora s-au pus de acord
ca ar sta la baza acestei tulburari:
anxietate;

nervozitate excesiva si constanta;

stres;

toxine.

Unii medici inca sustin teoria ca hiperactivitatea ar proveni din familie si ca ar avea o latura
ereditara. Astfel ca, mostenirea genetica pare sa fie un factor de risc pentru acest tip de
comportament. De asemenea, hiperactivitatea este un simptom care afecteaza baieteii intr-o
proprortie mai mare ca fetele. Exista un risc de 5 ori mai mare ca baietii sa sufere de
hiperactivitate decat fetitele. Sexul pare sa fie si el in acest caz un factor de risc.
Care sunt simptomele sau semnele hiperactivitatii?
Copilul hiperactiv trebuie sa intruneasca o serie de simptome pentru a putea fi catalogat astfel.
Nu orice copil agitat este considerat hiperactiv, dar este adevarat ca linia de demarcatie intre cele
doua este foarte subtire.
nu se poate concentra pe o anumita activitate;

este agresiv frecvent;

se supune (inconstient) uneori pericole si accidente;

este impulsiv (comportament antisocial);


este insuficient dezvoltat din punct de vedere emotional si intelectual;

este neindemanatic;

nu reuseste sa retina lucruri.

Copiii hiperactivi sunt considerati adesea ca fiind zvapaiati. Parca li s-a apasat un buton de
"start" in comportamentul lor si nu se mai pot opri. Sunt mereu in alerta, au dificulatate in a se
juca in grup si manifesta deficiente de invatare si intarzieri in dezvoltare.
Medicii urmaresc adesea si alte simptome sau semne ale deficitului de atentie in vederea
stabiliriii diagnosticului atunci cand au de-a face cu micuti care manifesta simptome ale
hiparactivitatii.
Cum se trateaza hiperactivitatea copiilor?
Hiperactivitatea necesita o conduita terapuetica la care sa participe mai multi specialisti si
persoane apropiate copilului: psihologi, profesori, educatori, membri ai familiei, logopezi,
kinetoterapeuti.
Aceasta conditie se trateaza pe cale medicamentoasa sau prin terapie psihologica. Uneori este
nevoie de combinatia celor doua. Terapia comportamentala, alaturi de suportul parintilor si
ajutorul educatorilor sau profesorilor pot da rezultate foarte bune in stapanirea comportamentului
copiilor.

Medicamentele sunt prescrise doar in anumite conditii. Specialistii recomanda in prima faza
abordarea non-medicamentoasa in interventia terapeutica. Medicatia recomandata consta
frecvent in metilfenidat (Ritalin) sau dextroamfetamine. Ii ajuta sa se calmeze si sa aiba un
comportament controlat.
Suportul familial si al celor apropiati este de mare ajutor in asigurarea unei vieti de calitate
copilului. In multe cazuri gradul de hiperactivitate scade odata cu varsta. Insa exista si situatii in
care tratamentul continua si la varsta adulta.