Sunteți pe pagina 1din 5

Facultatea de Medicina si Farmacie Galat

Specializare: Medicina Dentara

Student: Cimbala Dorina

An 5; gr.3;subgrupa 6

Albirea dintlor vitali

Albirea dintior reprezinta o solutie conservatoare pentru rezolvarea discromiilor dentare usoare
si moderate aparute pe dintii vitali sau devitali.Este o metoda folosita din vremuri istorice. Se stie
azi ca vechi romani foloseau pentru curatarea dintilor ureea si , in special, ureea de Portugalia cu
ajutorul careia obtineau dinti de un alb stralucitor.De asemenea se gasesc referiri istorice care
relateaza faptul ca barbierii evului mediu nu practicau doar extractia dintilor ci ei recurgeau si la
albirea acestora.In acest scop foloseau Aqua Fortis, o mixtura ce continea acid nitric.
Substrante si metode de albire a dintilor vitali
Albirea dintilor se face cu 2 substante de baza:
-peroxidul carbamida
-peroxidul de hidrogen
Comparand structura chimica a peroxidului de carbamida care se gaseste cuplat cu uree intr-o
baza anhidra de glicerina sau intr-o baza solubila apoasa de carbopol, cu cea a peroxidului de
hidrogen ce are structura chimica mai mult simpla, constatam ca peroxidul de carbamida 10% va
suferii un process de descompunere in uree si peroxid de hidrogen ,si acesta la randul sau, se va
descompune in apa si oxigen. Peroxidul de hidrogen este, de fapt, ingredientul activ al sistemelor
de albire cu peroxid de carbamida care au un pH neutru.Conform FDA, peroxidul de carbamida
este clasificat ca antiseptic oral alaturi de peroxidul de hidrogen 1,5%-3%.Produsele care contin
carbopol au 2 avantaje:
-din punct de vedere fizic, carbopolul este mai vascos si sta mai bine in gutiera, vascozitatea sa
permitand substanetei active sa difuzeze un timp mai indelungat in tesuturile dure dentare si
impiedica degradarea sa de catre saliva;
-din puct de vedere chimic, se leaga de peroxidaza din saliva, ceea ce duce la descompunerea sa
in oxigen si in apa oxigenata
Peroxidul de oxigen utilizat in cabinetul stomatologic in concentractie de 30-35% are unele
inconveniente:
-poate sa produca deshidratare si demineralizarea dintilor
-fiind caustic poate sa produca leziuni ale tesuturilor moi, de accea , medici trebuie sa foloseasca
cu prudenta aceasta substanta.
Peroxidul de hidrogen poseda atat capacitatea de a oxida cat si pe cea de a reduce, el putand
forma diferite specii active de oxigen in functie de:
-temperatura
-pH
-lumina
-catalizatori etc.
El poate avea influenta negativa asupra mucoasei orale lezate, de aceea , in momentul inceperii
tratamentului de albire, tesuturile gingivale trebuie sa fie in stare de sanatate perfecta.Peroxidul
este un puternic agent oxidant.Albirea se produce prin patrunderea peroxidului in smalt si
dentina si oxidarea petelor de culoare din textura dintelui fara a produce insa nici o modificare in
sstructura intima a dintelui.Albirea este realizata intial la nivelul smaltului,de accea petele de
tetraciclina care in majoritate se produc in dentina, necesita un timp mai indelungat de albire si,
uneori, fara rezultat.
Albirea cu apa oxigenta are avantajul unui efect de 3-6 ori mai rapid decat cel obtinut cu
peroxid de carbamida. Acesta din urma are aproape acelasi efect in concentratie de 10% ca si apa
oxigentata 3%.
Albirea dintilor vitali consta m aplicarea produselor chimice de albire pe suprafata smaltului
fara a modifica coloratia dentinei.Aceasta metoda este cunoscuta sub numele de albire externa,
spre deosebire de albirea dintilor vitali, la care produsele chimice se aplica in camera pulpara si,
in consecinta, ele vor actiona dinspre interior spre exterior producand o albire cunoscuta sub
denumirea de albire interna.
Metode le de albire ale dintilor sunt:
-albirea in cabinet-aceasta metoda foloseste apa oxigenata 33%, caldura si lumina si este o
metoda agresiva, substanta dentara putand fi in pericol. Tehnica se numai numeste si power
bleaching si este o metoda preferata in cazul in care este necesar un rezultat rapid.
-albirea la domiciliu-home beaching care se executa acasa de catre pacient, cu conditia ca
acesta sa fie initiat de un medic sau de o asistenta calificata in acest sens.Se foloseste peroxidul
de carbamida si dureaza timp de 3 sau mai multe saptamani.
-microabraziunea.
Indicatiile tehnicilor de albire ale dintilor
Modificarile de culoare ale dintilor cunoscute sub denumirea de discromii dentare, reprezinta una
dintre cele maii frecvente disfunctii fizionomice pentru care apeleaza pacientii la un tratament
estetic.Ele au o etiologie diversa, manifestari clinice diferite si pot fi clasificate dupa mai multe
criterii:
Dupa momentul instalarii discromiei, exista:
*discromii primare, prezente in momentul eruptiei dintelui pe arcada
* discromii secundare, aparute dupa eruptia dintelui pe arcada
Dupa mecanismul etiopatogenic, intalnim:
*discromii intrinseci(endogene) cauzate de:
schimbari de structura sau grosime a tesuturilor dure dentare(zone de hipoplazie ale
smaltului, zone hipermineralizate)
incorpoarea de pigmenti in timpul formarii dintilor( impregnari tetraciclinice, fluoroza,
porfiria)
difuzia de pigmentii in tesuturile dure dentare dupa formarea dintelui(produsi de necroza
din pulpa dentara, substante medicamentoase utlizate in endodontie etc.)
de cauze necunoscute
de senescenta
hemoragice
*discromii exogene(extrinseci)
pigmentatiile alimentare (clorhexidina utilizata in apele de gura in combinatie cu taninul
alimentar da nastere unei coloratii de tenta maron)
bacteriile cromogene salivare care pot duce la aparitia unei coloratii verzui lozalizata la
coletul dintilor sau brun-neagra, paralela cu linia conturului, foarte rezistenta la agenti chimici.
impregnarile nicotinice de culoare bruna sau neagra pe fata linguala a dintilor
depozitele de tartru ce da colorari brune-negre la coletul dentar
depozitele alb-galbui de la coletul dintilor datorate igienei orale defectuoase.
modificarile de culoare ale dintilor cu leziuni carioase simple si complicate
modificari de culoare determinate de material de obturatie coronara, cu impregnarea
tesuturilor dure dentare ce apar colorate cenusiu-negru, material de obturatie radiculara
(iodoform,Ag)
Modificarile de culoare ale dintilor de etiologie exogena nu modifica structura acestora. De
accea, ele sunt usor de indepartat cu ajutorul unor paste abrazive aplicate cu ajutorul unor periute
aspre pe dinti.
Dupa vitalitatea dentara intalnim discromii:
la dintii vitali
la dintii devitali
Discromiile dentare pot insoti pierderi de substanta dura dentara, defecte de structura ale
dintilor, cazuri in care ele se vor rezolva o data cu restul tratamentului odontal, dar ele pot
reaparea si pe dintii integri iar in aceste cazuri, metodele cele mai biologice de tratament, ce nu
recurg la indepartarea de tesuturi dure dentare ci doar la decolorarea dintilor prin diferite
procedee sunt metodele de albire ale dintilor.

Albirea dintilor vitali


Albirea dintilor vitali presupune efectuarea catorva etape anterioare inceperii tratamentului:
-un examen clinic minutios pt evidentiera etiologiei discromiei dentare si severitatii sale
-examene complementare:radiografii, teste de vitalitate
-notarea tentei de culoare a dintilor si culoare dorita de pacient
-inainte de albire nu se face anestezie, pentru ca pacicentul sa poata sesiza durerea ce poate
eventual sa apara in timpul tratamentului si sa o poata relata medicului
-I se va explica pacientului in ce consta tehnica si ce efecte va avea;
-I se va explica pacientului ca pe toata perioada cat dureaza albirea nu este indicat sa fumeze sau
sa consume alimente ce pot duce la modificarea culorii dintilor
Tehnica de albire a dintilor in cabinet
Rezultatele albirii in cabinet sunt mai rapide dar produsele utilizate in acest scop sunt mai
agresive.Ele contin substante foarte concentrate, a caror agresivitate necesita o protectie a gingiei
cu diga
Etape a tehnicii de albire un cabinet:
-examenul clinic minutios, diagnosticul si planul de tratament
-se face o radiografie
-detartraj si perioaj porfesional
-se alege de comun accord cu pacientul culoare dorita
-dintii sunt uscati si izolati cu diga
-se vaselenizeaza partile moi pentru protectie
-se lucreaza fara anestezie pentru ca pacientul sa poata relata daca exista senzatia de durere
-se aplica agentul decolorant care poate fi superoxol, care este apa oxigenata stabilizata in
concentratie de 30-35%, conservata la rece sau amestecul de superoxol-perborat de sodiu.se
apica sursa de caldura de la lampa de fotopolimerizare, aceasta se mentine timp de 1 min dupa
care se indeparteaza si se asteapta 5 minute pana cand dintele se raceste dupa care dintele/dintii
se spala abundant si sunt aspirate resturile produsului de albire.
Tehnica de albire a dintilor la domiciliu(home bleaching)
Se realizeaza o gutiera din material viniliv transparent de 2 mm grosime .Ea trebuie sa ofere o
buna inchidere marginala pentru ca porudul de albire sa nu fie diluat de saliva, ceea ce i-ar
reduce efectul.
Pacientul care va utiliza tratamentul de albire la domiciliu va fi instruit si I se va exemplifica
modul in care se utilizeaza gutiera si gelul de albit. Pacientul trebuie sa poarte gutiera 1-3 ore pe
zi, dupa prima ora indeparteaza gelul s il ilocuieste cu altul.
Gelul se va introduce pe 2/3 din gutiera pentru a evita contactul cu rebordul gingival si pentru a
intra in rezervorul creat pentru el in gutiera.
Pacientul va primi o singura seringa cu gel si va fi obligat sa revina in cabinet pentru control si
pentru a primi o noua doza de substanta de albit.

Bibliografie:
-Estetca in odontoterapia restauratoare Mariana Brandusa Popa .Editura Universitara Carol Davila
Bucurest 2005

S-ar putea să vă placă și