Sunteți pe pagina 1din 3

LUPTE

Luptele sunt o disciplin sportiv n care doi adversari se nfrunt direct, folosindu-i
fora fizic i tehnica pentru a ctiga puncte prin diverse metode de punctaj. Luptele
sunt sport olimpic, la olimpiade ntrecerile axndu-se pe dou stiluri: lupte libere i lupte
greco-romane. Luptele sunt organizate pe categorii, dup greutatea lupttorilor (pentru
seniori, acestea sunt 59, 66, 71, 75, 80, 85, 98 i 130 kg la lupte greco-romane
masculin; 57, 61, 65, 70, 74, 86, 97 i 125 kg la lupte libere masculin; i 48, 53, 55, 58,
60, 63, 69, i 75 kg la feminine.

Luptele, alaturi de celelalte sporturi fara arme precum boxul, isi au originea in
truismul preistoric Cel mai puternic supravietuieste. Aceasta deoarece luptele deriva
din ritualuri menite sa-i confere unui individ abilitatile esentiale pentru a deveni si a
ramane conducatorul unui grup primitiv. Scopul era, desigur, depasirea adversarului
intr-o lupta directa. Insa folosirea sportului in locul unui duel soldat cu moartea unuia
dintre competitori a permis evitarea uciderii sau ranirii grave a membrilor grupului. In
plus, participantilor li se oferea posibilitatea de a-si imbunatati abilitatile cu prilejul
acestor concursuri.

Prima dovada a trantelor ce luau forma unui sport recunoscut este furnizata de
competitiile de lupte din Egiptul Antic si din Mesopotamia. Sigilii cilindrice si o statueta
de cupru ce ilustreaza acest sportau fost datate in jurul anului 3000 i.Hr., iar o lucrare
literara din acea perioada, Epopeea lui Ghilgames, descrie o partida de lupte intre cei
doi protagonisti, Ghilgames si Enkidu. In mormintele egiptene de la Beni Hasan au fost
descoperite imagini foarte realiste ale unor prize si aruncari folosite in lupte, datand din
jurul anului 2500 i.Hr.

Totusi, in atichitate luptele au cunoscut cel mai puternic avant in randurile grecilor. Ei
au ridicat aceasta forma de sport pe un piedestal, principalul atribut al vietii sociale al
unui tanar devenind calitatea sa de membrual unei paleste, ce reprezenta locul de
antrenament al luptatorilor.

Operele literare grecesti abunda in descrieri pe tema rigorilor acestui sport, insa luptele
erau o activitate atat de obisnuita si toata lumea le intelegea atat de bine, incat nici un
cronicar nu a simtit nevoia sa descrie tehnicile folosite, desi a fost unul dintre cele mai
importante sporturi, in peste 100 de orase, timp de 1200 de ani. Tot ce s-a putut afla din
scenele gravate pe vasele grecesti si pictate in desenele murale este ca luptele libere
erau un sport foarte popular, iar concurentii se luptau goi, asemenea altor atleti din acea
vreme.

Evolutia luptelor in lume


Luptele sunt cunoscute si practicate din cele mai vechi timpuri. In numite perioade
istorice, luptele au contribuit, in mod nemijlocit la pregatirea armatei.
Istoricul luptelor ne arata o serie de personalitati marcante, adepte ale acestui sport si
anume: Socrate, Tolstiu iar despre Palton se spune ca este si castigatorul la concursul
de lupte a jocurilor Istmice.
Herodot spunea ca la vechii greci, luptele era sportul cel mai complet deoarece solicita
vigoare corporala, perseverenta, forta, suplete, motiv pentru care, luptatorii erau cinstiti
cu cele mai mari elogii.Insasi legendarul Hercule a fost specialist in sportul luptelor.
Astazi luptele fac parte din cea mai importanta competitie sportiva si anumeJocurile
Olimpicejustificand astfel perenitatea lor.
Incepand cu anul 776, i.e.n.Olimpiadele aveau loc odata la 4 ani in Grecia.La olimpiade
luptele se desfasurau dupa reguli stricte si prestabilite, sub observatia arbitrilor.
In anul 394 e.n. odata cu raspandirea crestinismului, jocurile Olimpice au fost
interzise.Atat cultura fizica cat si luptele au inceput sa decada.Abia in secolul al 18-lea-
in unele tari din Europa au aparut sisteme de educatie fizica ce includeua si lupta in
exercitiile de baza.
Jocurile Olimpice au fost reluate la sfarsitul secolului al 19-lea, iar luptele au fost
introduce prin programe elaborate si dupa reguli unice.
In procesul de formare a specialistilor, in majoritatea tarilor, o atentie deosebita se
acorda sporturilor asa-zise combative, in familia carora intra si luptele.
Pentru practicarea lor era nevoie de o baza tehnico-materiala si anume:
- sala de antrenament dotata cu saltea a carei suprafata trebuie sa fie neteda a caror
margini trebuie sa fie stranse, destul de intarite sis a nu prezinte adancituri ori
denivelari;.In mijlocul acestei suprafete este marcat un cerc cu diametrul de 1 m;;
- spalieri, manechine, si dotari tehnice de dezvoltare a fortei muscular ( gantere, etc.);
- Se invata tehnica luptei clasice ca apoi sa se incerce forta cu partenerul.
Primele marturii privind istoria luptelor in Romania sunt ramase de la romani.Se spune
ca Romanii, dupa cucerirea daciei selectionau tineri pentru scolile lor de gradiatori
deoarece istoria spune ca tinerii scavi Daci erau abili, curajosi, puternici si posedau un
numar apreciabil de deprinderi de lupta.In perioadele de inflorire a Daciei sub domnia lui
Burebista si Decebal luptele erau folosite pentru pregatirea militara, iar dacii erau
renumiti in lupta corp la corp.Se foloseau in special precedeie cu impiedecari iar in
latura militara a lutii corp la crp se urmarea trantirea adversarului si imobilizarea lui.
Luptele nu erau folosite ca practice in tabere militare ci si la diverse sarbatori populare,
unde tinerii isi incercau puterile prin lupte.
Pana a deveni sport luptele, in Romania se practicau ca Tranta Adica in lupta dintre
doi parteneri durata acesteia nu era masurata iar cine rezista in picioare cat mai mult
acela era invangator.Si azi in Dobrogea si in alte zone din jurul Dunarii se practica
Tranta cu ocazia unor sarbatori locale ori religioase.regulile nu erau scrise , ele se
transmiteau prin viu grai de la o generatie la alta.