Cu ce jale, ce amar

Plng doi ochi peste hotar!

Ct se bate, ct suspin

O inim de dor plin

Colo-n ara cea vecin!

Mndri-s ochii ca din rai,

Dulci ca soarele din mai.

Inima e mndr iar,

Cci ea salt ca o fiar

n sn falnic de maghiar.

De-ai fi pasre sau vnt,

S-alergi lumea pe pmnt,

Ca maghiara scump floare

N-ai vedea lucind la soare,

Nici n lunc, la rcoare!

Alb i-e snul, dulce crin,

Dar hrnete-amar suspin!

Negri-s ochii, cu vpaie,

Dar pe faa ei blaie

Se topesc ca nori de ploaie,

Cci un domn romn vestit

Peste muni a nvlit

-a luat cu vitejie

Multe suflete-n robie

i maghiari nemei o mie!

A plecat domnul romn!

Robii dup-al lor stpn

Au ieit plngnd din ar

-a rmas trista maghiar

Cu ochi plni, cu jale-amar!

De trei zile plnge-acum!

De trei zile cat-n drum,

Dar nimica nu zrete,

Cci iubitul ce jelete

Pe drum nici c se ivete!

Unde-i mndrul tu iubit?

n ce cale-i rtcit?

Unde-i, Doamne! de nu vine

De trei zile lng tine?

Cine-a spune unde-i, cine?

Vai! cu jale, cu amar

Plnge el peste hotar!

Ca i tine el suspin

Cu inima de dor plin

Colo-n ara cea vecin!

Iar de vrei tu s-l mai vezi,

Peste muni s te repezi

ntr-a Zimbrului domnie,

Unde zac muli n robie

i maghiari nemei o mie.

Peste codri, peste muni,

Peste ape fr puni,

Unde-s florile frumoase,

Unde-s fetele voioase,

Unde-s doinele duioase.

S te duci spre rsrit,

La cel loc nebiruit

Unde-s paloele crunte,

Unde cresc stejari la munte,

Unde nasc voinici de frunte!

Iat-n zori c-a i plecat

Pe-un cal alb ne-nclecat

Maghiarina, mndra fat,

n brbat mndru schimbat

i cu palo narmat.

De-ai fi pasre sau vnt

N-ai ajunge-o pe pmnt,

Cci ca vntul ea nu zboar,

Nici ca pasrea uoar!

Dar ca dorul ce omoar!

esuri, vi, norii din cer

n urm-i departe pier.

Cine-o vede, o zrete

Ca o stea care lucete

i-n vzduh se mistuiete.

n codri merei pustii

Unde url fiare mii,

A intrat fata voinic

i se duce fr fric

Pe-o strmtoare de potic.

Umbra nopii s-a lit,

Groaza-n lume s-a pornit,

Vntul sufl, vjiete,

Codrul url, clocotete,

Tunetul n cer vuiete.

Dar ea-ndeamn tot mereu

Calul ce rsufl greu

i mult drum n urm-i las;

C cine doru-l apas,

De furtuni cereti nu-i pas!

Iat-a sosit n ceas ru

Pe malul unui pru,

Pru mic i fr nume

Ce curgea tainic n lume,

Printre flori revrsnd spume.

Hai, voinice, la cel mal

(Zis-a fata ctre cal.)

Dar pe loc calul s-oprete,

n pmnt ochii intete

i cu groaz sforiete.

Haidei, hai cu Dumnezeu

S gsim pe dragul meu,

C de mult amar de vreme

Dup el sufletu-mi geme!

Hai, voinice, nu te teme

Calul trist a rnchezat

i-n pru nval-a dat.

Apa-i crud ca o fiar!

Iar pe mal din unde-afar

N-a ieit biata maghiar!

Cnd luci lumina-n zori,

Zcea trupu-i printre flori,

Lng malul alb de spume

i de-atunci pru-n lume

Poart-al Maghiarinei nume.