SECURITATEA NATIONALA

Securitatea naional , conform concepiilor colii de la Copenhaga, se refer la dimensiunea instituional

a ordinii sociale, amenin rile la adresa suveranit ii statului fiind, de fapt, insolubil legate de securitatea
politic , pentru c aceste riscuri i amenin ri, cap t notorietate i devin de interes public, social, numai

la nivelul instituiilor statului, prin intermediul conceptualiz rii lor politice i mai puin la nivel individual sau
chiar a unor grupuri umane.Asigurarea securit ii este, a adar, un act politic, prin care un stat i i define te
poziia fa de ceea ce este relevant pentru securitatea sa i modul n care acesta va ncerca s obin

maximum de securitate cu minimum de resurse.

n acest sens, se identific amenin rile interne i externe, riscurile i vulnerabilit ile, se define te politica,

se elaboreaz i se adopt strategia de securitate i strategiile sectoriale subsecvente, se aloc resursele i

se pun n aplicare de instituiile cu responsabilit i n domeniu.Avem deci, securitate politico-militar ,

securitate politico-economic , etc.

SECURITATEA NAIONAL

Securitatea naional reprezint condiia fundamantal a existenei naiunii i a statului romn i un

obiectiv fundamental al guvern rii, ea are ca domeniu de referin valorile, interesele i obiectiviele

naionale. Securitatea naional este un drept imprescriptibil care deriv din suveranitatea deplin a
poporului, se fundamenteaz pe ordinea constituional i se nf ptuiete n contextul construciei

europene, cooperarii euroatlantice i al evoluiilor globale.

Strategia de securitate naional r spunde nevoii i obligaiei de protecie legitim mporiva riscurilor i
amenin rilor ce pun n pericol drepturile i libertaile fundamentale ale omului, valorile i interesele
naionale vitale, bazele existenei statului romn.Ea vireaz , cu prioritate, urm toarele domenii: starea de
legalitate; sigurana cet eanului; securitatea public ; prevenirea i contracararea terorismului i a altor
amenin ri asimetrice; capacitatea de ap rare; protecia mporiva dezastrelor naturale, degrad rii

condiiilor de viat i accidentelor industriale.Securitatea national se realizeaz prin m suri adecvate de

natur politic , economic , diplomatic , social , juridic , educativ , administrativ i militar , prin
gestionarea eficient a crizelor, in conformitate cu normele de conduit ale comunit ii europene i

prevederile dreptului internaional.

Statutul de membru al Alianei Nord-Atlantice, acionnd ntr-un spaiu de securitate bazat pe valori,

interese i obiective comune, pe principiile i normele democraiei, statului de drept i economiei de pia ,
ofer rii noastre condiii favorabile dezvolt rii economice i sociale accelerate, particip rii active la
aciunile de meninere a p cii i securit ii n plan regional i global, contracar rii eficiente a riscurilor i

ameni rilor clasice i a celor de ti asimetric.

PLANIFICAREA AP R RII NAIONALE

Planificarea ap r rii naionale a Romniei este activitatea prin care se stabilesc volumul, structura i modul

de alocare a resurselor naturale, umane, materiale i financiare necesare materializ rii obiectivelor
fundamentale ale securit ii naionale i ap r rii armate a Romniei. Planificarea ap r rii naionale include

i programele, aciunile i m surile luate de Romnia n domeniul securit ii i ap r rii colective, n

virtutea cooper rii internaionale i a obligaiilor asumate fa de statele partenere sau aliate i fa de

organismele internaionale din care face parte. Planificarea ap r rii este atributul exclusiv i inalienabil al
autorit ilor prev zute de Constituia Romniei. Ea se realizeaz pe baza opiunilor i deciziilor politice i

strategice ale Parlamentului Romniei, Pre edintelui Romniei i Guvernului Romniei, precum i ale

celorlalte instituii publice, care, potrivit legii, au r spunderi n domeniul securit ii i ap r rii naionale.

Documentele pe baza c rora se realizeaz planificarea ap r rii naionale sunt: Strategia de securitate

naional a Romniei, Programul de guvernare, Carta alb a securit ii i ap r rii naionale a Guvernului,
precum i strategiile, directivele, planurile i programele departamentale elaborate de ministerele i

instituiile cu atribuii n domeniul ap r rii, ordinii publice i siguranei naionale.

Strategia de securitate naional a Romniei este documentul de baz care fundamenteaz planificarea

ap r rii la nivel naional. Pre edintele Romniei, n termen de cel mult 3 luni de la nvestitur , prezint

Parlamentului Strategia de securitate naional a Romniei. Parlamentul Romniei, n edin comun , va

dezbate Strategia de securitate naional a Romniei i o va adopta prin hot rre.

Strategia de securitate naional a Romniei cuprinde: definirea intereselor i obiectivelor proprii de

securitate, evaluarea mediului internaional de securitate, identificarea factorilor de risc din mediul intern i

internaional, direciile de aciune i principalele mijloace pentru asigurarea securit ii naionale a

Romniei. Strategia are un orizont de evaluare pe termen mediu de 4 ani i o perspectiv pe termen lung
cuprinznd estimarea resurselor ce vor fi alocate de Romnia pentru realizarea obiectivelor sale de

securitate i ap rare.

n vederea realiz rii prevederilor Strategiei de securitate naional a Romniei, Guvernul, pe baza

Programului de guvernare, elaboreaz Carta alb a securit ii i ap r rii naionale, prin care se stabilesc:
obiectivele i sarcinile principale ale instituiilor angajate n realizarea securit ii i ap r rii naionale,
m surile i aciunile ce urmeaz s fie ntreprinse de acestea, resursele naturale, umane, materiale,
financiare i de alt natur pe care urmeaz s le asigure anual pentru constituirea i preg tirea forelor
participante la ap rarea naional i la asigurarea securit ii, conform misiunilor ce le revin. Carta alb a
securit ii i ap r rii naionale a Guvernului vizeaz aceea i perioad de valabilitate ca i Strategia de

securitate naional a Romniei i se supune spre aprobare Parlamentului n termen de cel mult 3 luni de

la acordarea votului de ncredere.

ASPECTE GENERALE ALE CONCEPTULUI DE SECURITATE NATIONALA

Lumea si relatiile internationale sunt infinit mai complexe decat erau inainte. De altfel, conceptul de

securitate si elementele sale componente au suferit si vor suferi, in mod firesc, modificari esentiale, ca de
altfel si atitudinea statelor fata de modalitatile de transpunere a acestuia in viata. In literatura de

specialitate, securitatea nationala a fost definita "ca o stare, o situatie in care un stat, in urma adoptarii unor

masuri specifice, capata certitudinea ca existenta, integritatea si interesele sale fundamentale nu sunt
primejduite. Dar securitatea nationala ar fi definita si ca un proces pe care il parcurge si il gestioneaza un

stat, pentru a atinge acea stare definita anterior".

Studiile de securitate din anii 1970, desi nu au luat amploare in acea perioada, sunt

deosebit de importante pentru a intelege evolutia ulterioara a acestui domeniu. Fara a face

vreo referire la sfarsitul Razboiului Rece, specialistii in stiinte umane au avansat ideea ca

sistemul international va fi supus unui proces amplu de transformare radicala, cel putin in

viitorul apropiat. Printre specialistii stiintelor umane se numara Immanuel Wallerstein, John

Meyer, respectiv Albert Bergesen care au evidentiat importanta combinarii analizei puterii si

bunastarii cu cea a elementelor culturale si de suveranitate ale statului. Chiar daca nu toti politologii sunt
de acord, sfarsitul Razboiului Rece a confirmat teoria de la sfarsitul anilor '70, inlocuind temerea declansarii
unui conflict nuclear intre cele doua mari puteri cu riscuri, pericole si amenintari concrete la adresa

securitati 959e49j i nationale si internationale: confruntari etnice, initierea unui proces dificil si indelungat
de tranzitie economica in statele fost-comuniste, cresterea numarului imigrantilor si al refugiatilor,
degradarea accentuata a mediului, sporirea importantei apartenentei culturale si religioase in relatiile

internationale, integrarea in structurile europene si euroatlantice a tarilor central si est-europene.etc

Si pentru ca statul ocupa un loc central in conceptul de securitate, atunci este necesar

sa-l examinam ca obiect de referinta al termenului. [2] Prin urmare un numar mare de autori au cedat

tentatiei de a defini conceptul de securitate.

Charles Schultze afirma explicit ca: "Conceptul desecuritate nationala nu duce in sine

la o formulare clara si precisa". [3] De asemenea, Jozsef Balazs afirma ca: " Securitatea internationala este

determinata in fond de securitatea interna si externa a diferitelor sisteme sociale, de masura in care, in
general, identitatea sistemului depinde de circumstantele externe. Expertii definesc in general securitatea
sociala ca pe securitate interna. Functia ei esentiala este aceea de a asigura putere politica si economica a

clasei conducatoare date sau supravietuirea sistemului social si un grad adecvat de securitate publica ".[4]
Ian Bellany , "Securitatea in sine este o relativa absenta a razboiului, combinata cu o relativ solida
convingere ca niciun razboi care ar putea avea loc nu s-ar termina cu o infrangere".[5] Penelope Hartland-

Thunberg, "Securitatea nationala este capacitatea unei natiuni de asi urmari cu succes interesele nationale,

asa cum le concepe ea, oriunde in lume".[6] Arnold Wolfers, "Securitatea, in orice sens obiectiv, se refera la

absenta amenintarilor la adresa valorilor dobandite, iar in sens subiectiv, la absenta temerii ca asemenea
valori vor fi atacate". [7]

Toate aceste definitii prezinta avantajul de a scoate in evidenta unele criterii ale

securitatii nationale, in mod special locul central al valorilor, durata si intensitatea amenintarilor si natura

politica a securitatii ca obiectiv de stat. Cu toate acestea, ele omit

cateva chestiuni importante precum specificarea valorilor fundamentale, aspectele subiective

si obiective ale securitatii, daca sunt separabile sau daca razboiul este singura forma de amenintare

relevata pentru securitatea nationala

In contextul relatiilor internationale dar si in problemele legate de politica nationala

a statelor, studiul conceptului de securitate este, cel putin dupa sfarsitul Razboiului Rece, una din

problemele cele mai actuale ale societatii contemporane. Acest lucru se datoreaza, in principal,
transformarilor pe care acest termen le-a suferit dupa 1989, cand perspectivele si abordarile atat politice,
cat si teoretice, s-au reorientat. Spunem politica, deoarece, in zilele noastre, conceptul de securitate este o

notiune de natura politica. Aceste schmbari au generat si aparitia centrelor specializate in studiul securita ii,
atat in SUA, cat si in Europa. Cu alte cuvinte, conceptul de securitate a trecut de la dimensiunea sa militara,
cum era de exemplu in timpul Razboiului Rece, cunoscand in zilele noastre o largire a ariei de dimensiuni

care nu au legatura cu cea militara, cum sunt cele politice, economice, sociale sau ecologice.

Modul cel mai elocvent de a gasi sau aplica conceptia despre securitate a unui stat este strategia de

securitate nationala. De obicei, fiecare regim politic, sau mai bine zis administratie elaboreaza o strategie,
de cele mai multe ori diferite din punct de vedere ideologic sau al fixarii prioritatilor. In orice caz, o politica
de securitate nationala clasifica pincipalele obiective referitoare la amenintari, riscuri si pericole, precum si
modul de actiune. In cazul Romaniei, se poate spune ca aceasta regula s-a aplicat de asemenea. Dovada

stau strategiile din perioada 1994-2001, fiecare dintre acestea avand abordari diferite. Ultima varianta, cea
din 2006, a adus insa un concept inovator, mai precis consultarea cu reprezentanti ai societaii civile sau
academice, pentru elaborarea acesteia. Cu toate acestea, se poate spune ca politica de securitate naionala
a Romaniei a cunoscut destule inconsecvene de-a lungul timpului, in principal datorita neconcordantei

dintre nivelurile practice-teoretic, dupa cum remarca Andrei Miroiu si Simona Soare intr-un capitol destinat

istoricului strategiilor romanesti de securitate.[8]

Din punct de vedere strategic, securitatea etse constituita din mai multe elemente. Primul dintre ele ar fi
apararea nationala, cea care defineste un ansamblu de masuri si actiuni desfasurate de un stat in scopul
apararii si garantarii suveranitatii nationale, a independentei si unitatii statale, a integritatii teritoriale si a
democratiei constitutionale. Un al doilea element este sigurana naionala. O delimitare trebuie astfel facuta

intre cele doua concepte, intrucat nu putini sunt aceea care le confunda ca si inteles. Astfel, sigurana

nationala este garantia oferita de catre stat pentru apararea eficienta a democraiei, statului de drept,
ordinii

constituionale i a valorilor supreme garantate de catre constitutie, prin activitaile de informaii,

contrainformaii si securitate, desfasurate de sistemul securitatii nationale, precum si prin deciziile si
actiunile de realizare a sigurantei cetateanului si a natiunii. Siguranta nationala este, totodata, modul de

exprimare a garantiei pe care statul le ofera naiunii i cetaenilor in legatura cu indeplinirea, infaptuirea si
protejarea obiectivelor si intereselor de securitate, prin aciuni de natura strategica, avand caracter
economic, politic, tehnico-stiinific, ecologic sau de alta natura . i ordinea publica are rolul ei bine definit

in cadrul conceptului de securitate naionala. Definind un ansamblu de norme i masuri politice,

economice, sociale,, ordinea publica permite funcionarea normala a instituiilor statului, meninerea linistii
publice, garantarea sigurantei cetatenilor, respectarea si protejarea drepturilor acestora.[9]

La momentul actual, majoritatea strategiilor de securitate nasionala se bazeaza pe cei 3 piloni de baza.
Intr-un sistem democratic, elita politica este cea care propune aceasta viziune. De cele mai multe ori, o

strategie poate suferi modificari, adaptari sau reorientari radicale, asta si datorita faptului ca intr-o perioada
de timp, la conducerea unui stat se pot perinda un numar destul de mare de regimuri politice, care au

optiuni sau orientari diferite, de la caz la caz. Punctele comune insa raman aceleasi, mai exact, fiecare elita
politica isi defineste in parte obiectivele, stabilesc factorii de risc la dresa securitaii, studiaza politica de

aliane si coalitii sau asigura resursele necesare fiecarui domeniu in parte.

Tinand cont de faptul ca in ultimele decenii, apararea si securitatea la nivel global s-a transformat simitor,

este de notat ca vechile amenintari au disparut iar noi provocari le-au luat locul. De aceea a fost

determinata o noua perceptie asupra unor concepte precum apararea si securitatea, pacea si
conflictele[10]. Astfel, nu toate conflictele sunt o amenintare la adresa pacii si securitatii. Securitatea

nationala, este axata pe protectia statului, prinzand din ce in ce mai mult un contur de securitate umana, ce

pune individul si comunitatea pe prim-plan.

Ca mod de a raspunde la amenintarile asupra securitatii nationale enumeram actiunea preventiva:, care
consta in initiative de prevenire a conflictelor, asa cum sunt ar fi solutionarea conflictului axata pe fiinta

umana si actiunile de construire a pacii; interventia: in cazuri extreme, cand toate celelalte eforturi au esuat
; actiunea reactiva, asa cum este de exemplu actiunea umanitara, necesara in timpul si dupa un razboi civil,

pentru a oferi sprijin civililor afectati de razboi( consta in constructia de tabere pentru populatiile dislocate,

acordarea azilului pentru refugiati sau ajutoare materiale).[11]

Tipurile de amenintari la securitatea nationala, care sunt existente in prezent regasim amenintari politice, ca
instabilitate interna, state falimentare, terorism si violari ale drepturilor omului; amenintari economice, ca

saracia, adancirea discrepantelor dintre tarile bogate si cele sarace, recesiunea financiara internationala,
consecintele vecinatatii cu un stat cu o economie puternica sau instabila, pirateria; amenintari de mediu
sau datorate activitatilor umane, cadezastrele nucleare, schimbarile ecologice la nivel global, degradarea
soluluisi a apei, lipsa hranei si a altor resurse; amenintari sociale, precum conflictele dintre minoritati si
majoritati, suprapopularea, crima organizata, traficul transnational de droguri, comertul ilicit, migratia in

masa, epidemiile.

In ultima parte a conceptualizarii termenului de strategie, precum si a politicii de securitate, vom porni de

la premisa unor sociologi contemporani, conform careia societatea actuala este o societate a riscului.[12]
Spre exemplu, Ulrich Beck considera ca etapa in care ne aflam este una a modernitaii reflexive, centrate in

jurul conceptului de risc. De aceea, o societate moderna trebuie sa aibe toate mijloacele combaterii
surselor provocatoare de insecuritate. La momentul actual insa, tot mai muli cercetatori i analisti sunt de

parere ca ameninarea la adresa securitaii unui stat sunt mult mai mari decat resursele de care acestea

dispun, pentru a le contracara sau a le combate.

Riscul era reprezentat de dezechilibrul celor trei elemente: obiective, cai, resurse. Un factor de risc poate fi

deci instabilitatea la nivel politic, concretizate in formularea strategiilor de securitate ce pot aduce acel
dezechilibru. De asemenea, trebuie aduse in discuie i laturile obiective si subiective ale perceperii
securitaii, ceea ce face ca i riscul sa aibe interpretari diferite, asa cum se intampla in cazul terorismului

internaional in abordarile europene i cele americane. De aceea, evaluarea riscului strategic a fost mereu o

problema a celor care au redactat sau au colaborat la elaborarea startegiilor de securitate ( asa-numiii

strategi).

Asa cum am incercat sa aratam in aceasta scurta prezentare conceptuala, evoluiia si

tendintele in domeniul studiului securitatii s-au schimbat radical in ultimii ani. De aceea, pe plan european,

s-a constatat o reconceptualizare a acestui termen, realizata atat prin planul relaiilor dintre state, cat si in
planul operabilitaii si a parteneriatului intre instituiile cu rol in securitate. Aceste planuri pe termen scurt si
mediu denota importana actuala a securitatii pe plan national, in primul rand, ca nevoie acuta a opiniei

generale ca numarul factorilor de risc creste considerabil in aceasta perioada. Tinand cont ca azi
securitatea se bazeaza pe importanta omului, si deci a umanitatii, este de astepat ca viitoarele extinderi
europene sa tina cont si de aceste aspecte.

SSNR 2006 - VEDERE GENERALA

Odata cu aderarea Romaniei la structurile NATO, in 2004, precum si cu aderarea

confirmata de la 1 ianuarie 2007 la UE, era un lucru cert ca si parametrii politicii de securitate

nationala vor suferi modificari, mai ales ca acesta era unul din punctele cele mai importante ale obiectivelor
sus-menionate. De aceea, aceste noi precizari trebuiau identificate i specificate intr-o noua Strategie de
Securitate Naionala (SSN), care va deveni i o evideniere a reorientarii politicii de securitate naionala.

Aceasta noua reorientare se va realiza cu adoptarea SSN din 2006, care va marca schimbarea politicii
defensive, concentrata pe raspunsul si contracararea altor ameninari sauriscuri catre o politica ofensiva,

bazata pe preintampinarea si prevenirea acestor pericole sau riscuri.[13]

Aceasta noua reorientare se va realiza cu adoptarea SSN din 2006, care va marca

schimbarea politicii defensive, concentrata pe raspunsul i contracararea altor ameninari sau

riscuri catre o politica ofensiva, bazata pe preintampinarea i prevenirea acestor pericole sau

riscuri. De asemenea, doctrina este de inspiraie liberala,fiind,,un demers major in aceasta

directie si este focalizata, ca finalitate crucial, spre garantarea securitaii individului, a vieii sale si a
familiei".[14] De menionat, in acest caz, ca pentru prima data de la Razboiul de Independena din 1877-

1878, la adresa Romaniei nu se mai constituia nici un pericol sau factor de risc, tara noastra nemaifiind deci

ameninata la nivelul fundamental al supravieuirii.

Principalele puncte de interes din punct de vedere al securitaii sunt

Integrarea deplina in Uniunea Europeana si asumarea responsabila a calitatii de membru al Aliantei Nord-

Atlantice; mentinerea integritatii, unitatii, suveranitatii, independentei si indivizibilitatii statului roman;

dezvoltarea unei economii de piata competitive, dinamice si performante; modernizarea radicala a
sistemului de educatie si valorificarea eficienta a potenialului uman, stiinific si tehnologic; cresterea
bunastarii cetatenilor, a nivelului de trai si de sanatate a populatiei; afirmarea si protejarea culturii,

identitaii naionale si vieii spirituale, in contextul participarii active la construcia identitatii europene.[15]

Printre amenintarile la adresa securitati 959e49j i nationale, caracterizate ca fiind non-conventionale, sunt
enumerate: terorismul international, proliferarea armelor de distrugere in masa, conflicte regionale,
criminalitatea transnaionala organizata, dezastrele natural sau ameninarile de mediu, acestea fiind
contracarate prin resurse ce se impart in doua categorii. Prima este voina politica, iar cea de-a doua se

refera la capacitaile militare ( concretizata prin creterea eficienei armatei in diverse campuri de operaiuni
i prin aplicarea reformei militare ). Totodata, este subliniat si accentuat rolul strategic al Marii Negre,
importana tot mai mare a zonei determinand si un punct de vedere ce prevede dezvoltarea viziunii asupra

securitaii i a colaborarii in acest spatiu strategic.