Sunteți pe pagina 1din 83

Coordonatorul coleqiei: Acad .

MARIUS SALA ACADEMIA ROMANA


INSTITUTUL DE LlNGYISTlCA
Tehnoredactor: DIAN A T ATU .IORGU IORDAN-AL. ROSETTI"

LIMBA ROMANA

MARIUS SALA

De la latina

la romana

Editia a II-a reviizutii

Toate drepturile asupra acestei edi\ii apaqin


EDITURII UNIVERS ENCICLOPEDIC

~----
univers enciclopedic
ISBN 973- 9243- 94-D Bucure ~ ti, 2006
PREFATA LA EDITIAA II-A

GD1 Prezenta edi~ie reproduce textul revizuit al edi~iei din 1998 .


't~'e>- ~1~. Am facut cateva adaosuri la bibliografie ~i unele modificari (mai
.tlI'S de ordin tehnic sau stilistic). Am corectat (in masura in care au fost
d,'scoperite) erorile (cele mai muIte de tipar) din edi~ia anterioariL
Pentru a u~ura consultarea diI1ii am adaugat ~i un indice de cuvinte
I,m; cuprinde numai cuvintele romane~ti, deoarece cuvintele straine
"dllse in discu~ie servesc doar la explicarea acestora.
Co/egul Andrei A vram a avut amabilitatea de a fi parcurs cu multll
1I\'1l1ie prima editie ~ i sa-mi semnaleze observa~iile sale, ca totdeauna,
1"'I'linente . II rog sa primeasca mulfumirile mele clllduroase.

Marius Sala
PREFATA LA EDITIA I

Inauguram cu aceasta carte 0 noua colec~ie de lingvistica sub egida


Institutului de Lingvistica "Iorgu Iordan" din Bucure~ti al Academiei
I{omane. Ea urmeaza dupa cea initiata anul trecut, al direi titlu este
..1~tymologica" .
De aceasta data, inten~ionam sa punem la dispozi~ia celor interesa~i
" l:oleqie "Limba roman a" cu 0 serie de lucrari de dimensiuni medii
,Ollsacrate diverselor aspecte ale limbii noastre. Scopul explica felul
III' prezentare: textul nu va fi 0 expunere savanta cu citate ~i trimiteri
IlI hliografice (0 bibliografie de baza va Insoli fiecare carte), ci mai
dq!rabii 0 expunere accesibila unui public cat mai larg, pe l:ntelesul
Ililuror.
Am considerat ca este bine ca 0 coIeqie intitulata "Limba romana"
., illceapa cu 0 lucrare care sa arate de unde provine aceasta limba.
Ne bucuram ca ~i aceasta noua serie apare la Editura Univers
l ' II~' iclopedic, al carei tanar, dar activ, director, dl. Vlad Popa, a dovedit
II lI'ceptivitate deosebita, pentru care Ii multumim.

Marius Sala
INTRODUCERE

Pentru a arata cum s-a ajuns de la latina la romana , deci pentru a


prczenta 0 istorie a limbii romane , se pot folosi diverse metode .
IIIt:crcarea de fa~ a ales una care n-a fost practicata paoa acum, ~i anume
ompararea sistematica a evolu~iei limbii romane cu cea a celorlalte
IlIllbi romanice . Cu alte cuvinte, nu am aratat numai cum structura
lollineasca s-a transmis romanei ; ci de fiecare data am precizat dad
o'll'mentele acestei structuri exista ~i in celelalte limbi romanice .
Dupa capitolul Considera(ii preliminare, ce cuprinde metoda de
Illlaliza ~i condi~iile istorico-culturale in care s-a dezvoltat limba
IIlIllana, evolu~ia de la latina la romana este prezentata a~a cum este ea
,lIrprinsa in diversele compartimente ale limbii (lexic, formarea
IIvintelor, morfologie, sintaxa, fonologie). Un scurt capitol de
I onduzii prezinta 0 periodizare a istoriei limbii romane. Spre deosebire

d~' lucrarile similare, am inceput cu lexicul, partea cea mai accesibila


pllhlicului larg, ~i am sfar~it cu fonologia, partea cea mai dificila.
:\n:lea~i considerente m-au determinat sa acord un spa~iu mai larg
It')(icului: publicullarg este interesat de istoria captivanta a cuvintelor.
Nil ascund faptul ca am procedat astfel ~i pentru a putea prezenta felul
,! 011111 s-a transmis structura latineasca in lexic, domeniul cel mai pu~in
!I
lructurat din limba.
De fiecare data am aratat care sunt elementele mo~tenite din latina
\' cum s-a modificat structura latineasca (simplificari, reorganizari),
I'lccizand dad mo~tenirea latineasd sau modificiirile men~ionate sunt
1111 fapt general romanic sau numai 0 caracteristica a unor limbi
1C!l1lanice. Am subliniat situa~iile in care romana ocupa 0 situa~ie aparte

9
In ansamblul romanic, Incercand sa explic aceasta pozi~ie, uneori doar ABREVIERI

aparent bizara .
Pe langa lucrarile clasice, In ultimul timp au aparut la noi cateva
care au facilitat realizarea intentiei mele. Dintre acestea men~ionez doar
doua: una semnata de I. Fischer (Latina dumlreaml) , 0 excelenta
descriere a latinei care sta la baza limbii romane , ~i alta colectiva
(Enciclopedia limbilor romanice) , In care exista informa~iile necesare
pentru interpretarea tuturor faptelor romane~ti dintr-o perspectiva
romanica. Am fost ajutat In aceasta Incercare ~j de alte lucrari recente
ce ~i-au propus 0 comparare a romanei cu celelalte limbi romanice.
Tot un ajutor I-a constituit faptul eli Mioara A vram ~i Andrei A vram
au binevoit sa citeaseli lucrarea In manuscris ~ i sa-mi comunice
observa~iile lor pertinente. Le adresez mul~umirile mele ciilduroase. alb . = albaneza
Mul~umiri adresez ~i Florei ~uteu ~i Janei Balacciu-Matei, care au citit arom . = aromana
o prima forma a acestei lucrari. camp. = campidanez
Am caracterizat aceasta carte ca 0 "Incercare". Mi-am propus sa cat. = catalana
reunesc mo~tenirea ~colii lingvistice romane~ti tradi~ionale cu cer dial. = dialectal
cetarile recente de lingvistieli structurala, In speran~a ell noile cercetari fr. = franceza
vor rezolva unele dintre indoielile expuse In paginile acestei ca~i . galic . = galiciana
germ . = germana
M.S . gr. = greadi
it. = italiana
lat. (vulg.)= latina (vulgara)
log. = logudorez
magh . = maghiara
merid. = meridional
occ. = occitana
ptg. = portugheza
rom . romana
sard o = sarda
sl. = slava
sp. = spaniola
V. = veche

11
CONSIDERATII PRELIMINARE

Definitia genealogica a limbii romane. Profesorul meu Alexandru


i(llsetti I~i deschide cunoscuta istorie a limbii romane prin ceea ce se
IIlIme~te , de obicei, defmitia genealogidi a limbii romane:

.,Limba romana este limba latina vorbita In mod


nelntrerupt In partea orientala a Imperiului Roman,
cuprinzand provinciile duniirene romanizate (Dacia,
Panonia de sud, Dardania, Moesia superioara ~i
inferioara) , din momentul patrunderii limbii latine
In aceste provincii ~i pan a In zilele noastre."

Cu alte cuvinte, limba romana este, la fel ca celelalte noua limbi


llrori (sarda, italiana, rctoromana, franceza, occitana, catalana,
' ll:mioHi, portugheza, dalmata - limba care a disparut la sfftr~itul
'l'olului al XIX-lea prin moartea ultimului vorbitor), 0 limba romanica
hau neolatina) . La fel ca limbile romanice mentionate, ea continua
Iructura limbii latine, dar, evident, cu mulle schimbari, In urma
" volu!iei fire~ti la care e supusa orice limba In dezvoltarea ei. De aceea
IlIllba roman a de azi se deosebe~te a~a de mult de latina. "Limba
Itllnana de azi e Insa~i limba latina, la anul 1939 - scria In 1940
I'II~cariu In Limba romaml, I, p. 183 - , cu modificarile ivite In cursul
Il'acurilor, precum pielea de pe corpul nostru este tot pielea cu care
1Il'am nascut, cu aceea~i culoare ~i cu acelea~i semne ~i alunite , ca ~i
til pruncie, de~i toate celulele ei s-au Improspatat In curgerea timpului."
Deosebiri fata de latina exista In loate limbile roman ice , unele
,Olllune tuturor, altele unui grup, altele specifice unei singure limbi, fapt

13
ce explidi diferentele dintre limbile romanice. M -am oprit asupra hi llhi sunt determinate nu de aspecte cantitative, ca numarul de
acestei observatii pentru a sublinia ideea ca In explicarea corecta a IIl'hitori, ci de aspecte sociale, istorice ~ i culturale, care sunt variate
evolutiei limbii romane, idiom romanic , este necesar sa se tina seama 1\ omplexe. In cazul nostru concret, trebuie sa se tina seama de relatiile
~i de ce s-a Intamplat In celelalte limbi romanice , continuatoare, ca ~ i II jllianei cu istoria ~i cultura romanilor. Relatia dintre romana, idiom
romana , ale limbii latine. Ignorarea situatiei din vestul Romaniei lI omanic, ~i istoria ~i cultura celor care au vorbit-o, deci a romanilor,
(Intelegem prin Romania ansamblul teritoriilor unde se vorbesc Ill'. de fapt, istoria limbii romane .
limbile romanice) poate sa ne duca la formularea unor explicatii, daca.
nu total eronate, cel putin apte de a suferi corectari severe. lata de ce Date istorico-sociale. Inainte de a prezenta faptele prin care romana
am crezut ca este bine ca un ciclu de clli1i din coleqia "Limba romana" I diferentiaza de latina - cateva consideratii, evident succinte, despre
sa se deschida cu un volum De La latina La romiintJ , In care sa se Inceapa , Imia ~i cultura romanilor, care au putut influenta evolutia limbii pe
cu definirea obiectului cercetat, In cazul nostru limba romana, ~i sa se .IIl' 0 vorbim.
arate principaJele trasaturi caracteristice ale ei dintr-o dubla perspectiva: I'ozitia geografica, la extremitatea Romaniei, ~i istoria poporului
istorica , prin raportarea romanei la limba din care provine (latina) , ~i 1"llIfm, care s-a dezvoltat timp de secole Tara legaturi cu vestul Romaniei ,
comparativa, prin raportarea romanei la celelalte limbi roman ice. Allfel , plica particularitatile romanei din zilele noastre.
spus, voi prezenta ce are romana tn plus sau tn minus fata de latina ~i
voi Incerca sa vad In ce masura faptele respective se regasesc in alte Romanizarea. Acceptand definitia genealogica a limbii romane,
limbi romanice. i OIllsideratiile istorice trebuie sa inceapa cu remarci referitoare la
Ilillcesul de romanizare a Daciei, deci consideratii despre extinderea
Metoda. Pentru explic~rea deosebirilor dintre latina ~i romana I.lIinei in aceasta provincie romana . Cum a ajuns latina sa patrunda pe
exista diverse modalitati. In cele ce urmeaza propun 0 metoda de U l'sle meleaguri?
abordare care sa pomeasca de la doua idei fundamentale din Cursul de In secolul al VIII-lea l.Cr., mai exact in 753 (data la care se spune
lingvistica generala al lui F. de Saussure, parintele structuralismului , .1 a fost fondata Roma de carre legendarul Romulus), latina nu era
lingvistic. Acestea sunt: ,h'at limba Romei . Vecinii romanilor nu vorbeau latina , ci alte limbi ,
- limba este 0 structura Ill' indo-europene , adica inrudite cu latina (a~a cum era, de exemplu,
- limba este un fapt social. II lIloa oscii), fie neindo-europene (limba etrusdi). Cinci secole mai
Prima asertiune implica faptul ca tran sformarile suferite de aceasta 1,III.iU, Roma ~i latina dominau Intreaga peninsula italica . Dupa
structura se pot datora ~i modului in care ea este organizata, conceptie ' ''~ llUgerea Cartaginei (133 l.Cr.) , Roma este stapana intregului bazin
de baza a structuralismului practicat de A . Martinet. Cu alte cuvinte , IIwditeraneean . Cuceririle romanc s-au incheiat la sfiir~itul domniei lui
imaginam limba, a~a cum 0 face ~i Eugenio Coseriu , ca fiind un "sistem J laian, la 117 d .Cr. Printre ultimele regiuni cucerite de Traian a fost
In mi~care" a carui dezvoltare ~i istorie sunt ,,0 perfecta sistematizare" . 1 Dacia, la 106. Imperiul constituia atunci un stat unitar, foarte
Rezulta din cele de mai sus ca in explicarea evolutiei roman ice (deci Io' nlralizat. Evident ca latina, ca limba a Imperiului , s-a instal at in noile
~i a romanei) preferiim sa pomim de la tendinte atestate in latina sau I'lUvincii odata cu administratia ~i armata. {ntr-o prima faza , populat iile
In alte limbi romanice, inainte de a apela la influente exteme. IIllohtone au fost obligate de nevoile practice ale vietii sa 0 adopte ca
Ideea eli limba este un fapt social, subliniata de asemenea in Cursul 1!lIIna secundara, In relatiile lor cu administratia , armata ~i eu coloni~tii
lui F . de Saussure, este foarte importanta pentru eli presupune cercc Hll llani . Se ~tie, de exemplu , din textele latine~ti , ca la inceput, In Gallia,
tarea evolutiei unei limbi in funqie de dezvoltarea sociolingvistidi a ,It I adopt at latina nobilii ~i comereiantii. Primii ~i-au trimis copiii la ~coli
populatiei care 0 vorbe~te, de istoria populatiei respective . Examinarea [Ol\lane, pentru ca numai astfel puteau promova in magistratura
acestei dezvoltari duce In mod necesar la constatarea ca influentele intre IIlIpcriaUi. Istoricullatin Tacit relateaza eli In anul 21 d .Cr. fiii celor .

14
importante persoane din Gallia urmau deja $coala romana de la viinzari ~i cumparari etc. Aeeasta, cand era yorba de cei vii; pentru
Antun. Comercian!ii se grabeau ~i ei, fiinddi latina era limba romunicarea eu cei morti era, de asemenea , utila in inscriptiile funerare.
comertului. Intr-o a doua faza - care nu a cuprins toate teritoriile - , Pe masura ce latina se generaliza, deosebirile dintre limba folosita
latina a devenit principalul mijloc de comunicare; populatiile autohtone de latinofonii venW In provincii ~i cea a autohtonilor s-au redus simtitor.
~i-au abandonat putin cate putin limba lor materna, a carei sfed de "stfel s-a produs romanizarea Daciei, care este , in esenta, un fapt de
utilizare s-a restrans din ce In ce mai mult. In sfiir$it, latina a devenit Istorie sociala.
singurul mijloc de comunicare lingvistica. Acest proces, mai mult sau
mai pu!in lent, de paras ire treptata a Iimbilor autohtone ~i de adoptare Geto-dacii. Am vorbit mereu despre autohwnii, ha,ytina.yii din
a latinei, poarta nume-Ie de romanizare. El a putut sa se Intinda pe mai I lacia Tara sa-i numim. Cine au fost ~i ce Iimba au vorbit ace~ti ba~tina~i
multe secole; de exemplu , exista urme epigrafice $i literaTe care , ,Ire in rastimp de cilteva generatii ~i-au parasit limba~i au trecut, la fel
confinna supravietuirea Iimbii galice In Franta pana In secolul al VI-lea I a celtii sau iberii din alte provineii alc Imperiului, la Iimba latina?

(galica era limba populatiilor intiilnite de romani in Gallia, aproximativ Inca de la primele ore de istorie a romanilor am invatat ca, pentru
actualul teritoriu aI Frantei; cuceritorul acestei provincii, Caius lulius I cuceri Dacia, Traian a trebuit sa-Ilnfranga pe Deccbal , regele dacilor.
Cezar , a ~i povestit, In cunoscuta sa opera De bello Rallieo, cum a avut Ilacii apartineau unuj grup etnic cunoscut sub numele de geto-daci
loc aceasta cucerire ~i a precizat ca termenii Ralic ~i celt desemneaza IIknumirea de ge(i apare la istoricii greei ; aceea dc daei, la istorieii
aceIa~i popor). Este dar ell. procesul de adoptare a latinei a fost mai mult '"l11ani); acest grup este menlionat de izvoare, Indi din secolul al VI-lea
sau mai putin rapid in funqie de forta presiunii romane ~i de statutul ( 'r., ca locuind In teritoriul dintre Dunarea de Jos, Marea Neagra ~i
~ l l1lltii BaIcani. Din secolul I d.Cr..la istoricii latini (Pliniu eel Batran
cultural al limbii autohtone. In cazul Greciei, datorita prestigiului limbii
I Tacit) apare ~i denumirea Dacia pentru a numi teritoriulinvecinat
grece~ti, latina nici nu s-a putut impunc ca limba de civilizatie .
Procesul romanizarii, descris aici In liniile lui generale, s-a produs III' la nordul Dunarii.
Geto-dacii vorbeau daca (dupa unii, traco-daca), care racea parte din
~i in Dacia, unde limba latina a devenit limba oficiala a provinciei ~i
IIlarea familie de limbi indo-europenc, careia i-a apartinut $i latina ~i
era folosita la fel ca in celelalte provincii romane . La Inceput , era
IllI partin astazi, prin latina, toate Iimbile romanice, deci ~i romana. Cu
utilizata ca limba a administratiei, a armatei ~i a comerciantilor
IllI oximativ 6000 de ani inaintea erei cre$tine, populatiile care vorbeau
latinofoni . In latina se intelegeau intre ei coloni$tii veniti din diversele
IlI lIhile numite indo-europene (termenul a fost creat la inceputul
provincii ale Imperiului; dintre ace~tia, unii erau fO$ti soldati, deveniti
I'rolului al XIX-lea , in 1814) oeupau regiunile Caucazului ~i ale Marii
veterani, stabiliti in Dacia, unde Ii se acordasera terenuri. Populatiile
I'f' re. Mai tarziu, 0 parte a acestor popula!ii s-a indreptat spre India, in
autohtone, care nu cuno$teau limba, au folosit-o la Inceput Intr-o forma
'1I1Jl ce 0 alta parte s~a lotins asupra teritoriului Europei. Astfel daco-getii
rudimentara , continuand sa vorbeasca limba lor materna ('l atina era 111111: faceau parte din marele grup al tracilor) s-au stabilit In regiunile
pentru acestea limba de comunieare secundara). Folosirea latinei era IliI" lI\ionate mai sus. Speciali$tii nu au ajuns la un acord cu privire la
singurul mijloc al autohtonilor din Dacia de a intra in contact cu noua 1111 ;lI'oore genealogic allimbilor indo-europene din eauza faptului ea
administratie. Cu timpul , la noi ca ~i in Occident. latina, cu prestigiul III II'xista texte scrise din pTimele etape ale acestora. Cu ajutorul unei
ei de limba a Imperiului, a devenit principalul mijloc de comunicare, '1Illnde numite istorieo-eomparativil., ei au folosit 0 serie de eoncordante
in dauna limbii indigene, care a fost abandonata. Latina era 0 limba de 11 111' I"ormele anumitor cuvinte avand acela~i sellS ~i au stabilit grupari
cultura, spre deosebire de limba autohtonilor (a caror cultura era de tip I, IIJ1Ioi aparent putin asemanatoare, dar inrudite intTe ele. Astfel, toate
oral). Latina avea deei avantajul ca posed a 0 scriere, folosita pentru III Jlhile europene, eu exceptia Iimbilor basca, finlandeza, maghiara,
transmiterea hotararilor luate de administratie , pentru precizarea IIIJla.lapona ~i turca, apartin aeestor diverse grupari indo-europene.
felului cum trebuiau indeplinite acestea, pentru inregistrarea nnor 1',1 111"11 noj este important ca latina , limba pe caTe 0 continua romana ,

16 17
II:~

apaI1ine unei ramuri numite italidi, din care mai fac parte 0 serie de limbi 1' ,1I .ISilldu-~i limba proprie ~ i conservate in limbile roman ice reprezinta
disparute (veneta, osca), iar daca apaI1ine unei alte ramuri, traco-daca 111I<,lralul limbilor romanice, In cazul limbii romane , substratul este
if (alte ram uri europene ale familiei indo-europene sunt celtica , ger 11,11 II-dac. Aprecierile cu privire la importanla schimbarilor datorate
IlIlihilor autohtone variaza de la exagerari. care atribuie tot ceea ee
I manica, balto-slava, greaca, m'meana). Am acordat un spaliu mai ampl u
11'.11(' In Ii.mbile roman ice ~i nu exista in latina intluenlei substratului,
~ acestei prezentari fiinddi nu lipsesc amatorii de lingvistica care, igno
rand metodele ~tiinlifice, fac afirmalii gre~ite, pentru speciali5ti ade 11 111:1 1<1 negarea rolului acestora. Dupa transformarea latinei In romana,
varate erezii, spunand ca latina ~i daca erau de fapt aceea~i limba. Ele It lIomen circumscris in timp In jurul secolului al Vm-Iea , dupa cum
sunt doar membre, un fel de veri, ale aceleia~i familii indo-europcne , ""I vcdea mai departe, la fel ca pentru celelalte limbi romanice, s-a
La fel ca In alte teritorii romanice, ~i In Dacia, inainte de venirea ; '"~Iituit poporul roman , elementullimba fiind factorul determinant
traco-dacilor, au existat alte populalii, care au fost asimilate dc III ',Iahilirea trasiiturilor caracteristice prin care noul popor se delimita

ace~tia, Am Invalat ciind eram elev de agatar~i, populalie scitica de I, populaliile invecinate (unificarea lingvistica se suprapune celei
origine iraniana, a~ezata In Transilvania In jurul ora~ului Abrud. De la IIIICC , realizata i'n cursu I mai multor genera!ii; nu mai era yorba de
aceste populaalii iran ice au Incercat unii speciali~ti sa explice numele 1'" I1:mi ~i de daci, ci de romani).
unor rauri ca Dunare, Nislru , Prut, Olt , pe care altii Ie-au interpretat ca Illli pennit sa ma opresc putin asupra unui fapt de impOltan!a deose
fiind de origine dadi (nu este exclus sa aiba dreptatc ~i unii , ~i allii, In 1. 11:1. Am afirmat ca, la un moment dat, nu mai era yorba de romani ~i
sensul ca numele scitice au fost preluate de traco-daci ~i apoi transmisc Ii daci , ci de un nou popor, poporul roman. Acest proces este unul de
prin latina pana astazi). 1,.llma etnica ~i nu trebuic confundat cu procesullingvistic de "fOlmare"
La fel ca In cazul limbilor autohtone din Occident, se ~tiu prea I lililhii romane. Cfmd ne referim la "stramo~ii" no~tri daci ~i romani
pUline lucruri despre limba dadi: sc cunosc ciiteva cuvinte, de obicei iiI' rcferim la acest proees. Procesul de formarc a limbii romanc nu are
In transcriere greacii 5i latina. Dacii n-au lasat marturii scrise (in Gallia 1.1 haza un ames tee de limhi ; limba romana este rezultatul evoluliei
druizii , preolii celli, singurii ,.lnvatali" ai soeietiitii respective, au refuzat IlIlIhii latine . Din punct de vcdere etnic, amestecul nu numai ca nu este
sa transmita 'invatatura lor prin scris; acela~i sa fi fost ~i motivul absenlei w lus, dar el estc acceptat ca 0 evidenla a rclaliilor interumane.
textelor dace?).
Din nou ca In cazul altor limbi romanice , in absenla unor informalii Germanicii. Poporul roman, In perioada formarii sale, a intrat in
directe despre limba dadi, pentru a stabili fondul autohton al limbii I 'Ililact cu diversele populalii care s-au atlat pe teritoriul fostei Dacii
romane s-a apelat la diverse procedee. In cazul francezei, speciali~tii .111 In regiunile Invccinate. Nu toate aceste comack au lasat urrne sigure
au wcut apella limba bretona, limba celtica adusa de britoni refugiali III limba romana. Estc cunoscut cazul populatiilor germanice, despre
din Anglia dupa cucerirea anglo-saxona (sec. V-VI) ~i care estc un .Idiror prezenla pe teritoriul fostci Dacii existii probe evidente (daca
fel de sora a limbii galice pe care ai'nlocuit-o latina . Brctona este dec i " fi sa ne referim nurnai la existcnla unui cpiscopat, al carui cOl1du
un fel de var al francezei. Pentru romana s-a procedat i'ntr-un mod ,nlOr, Wulfila, a dat prima traducere a Bibliei intr-un idiom germanic),
asemanator, ~i anume s-a apelat la albaneza, un fel de var al romiinei; d,II' lingvi~tii nu au cazut de acord asupra nici unui cuvant romanesc
albaneza este consideratii de cei mai mul~ continuatoare directa a limbii , Me sa fie atribuit cu siguranla populaliei gotice (se acceptii de cei mai
trace (unii 0 considera ca provenind din ilira), la fel cum bretona este 1I11111i naslure).
continuatoare directa a limbii celtice din Gallia,
In procesul de insu~ire a latinei de catre daci, aceasta a suferit unele Slavii. Dintre popula!iile din primul mileniu cu care romanii au avut
!
modifidiri prin care a I'nceput sa se deosebeasca de latina din alte II'lalii deosebite tre\:Juie menliona!i slavii, ajun~i in regiunile noastre ~ i
"
provincii ale Imperiului Roman. Totalitatea elementelor patrunse in III Peninsula Baleanica In secolele al VI-lea - al VII-lea. Ei au avut
latina din limbile populatiilor cucerite de romani care au adoptat latina 1.1 110i rolul pe care I-au avut In Occidentul romanic populaliile gerrna

18 19
nice, stabilite In interiorul sau la periferia ImperiuJui Roman. Atat In 1I'lragcrea armatelor romane; ele sunt de altfel, pu\ine ~i pentru sudul
Orient, cat ~i In Occidentul romanic, aceste populatii migratoare au avut 1IIII1arii) , cat ~i in domeniul lingvistic (nu exista, a~a cum este cazul
destine identicc: In regiunile In care romanitatea a fost puternidi (Dacia, 1"'l1lru Occidentul romanic, texte latine~ti in care Incep sa aparu, forme
Italia, Gallia, Iberia) ele au fost asimilate dc romanici , chiar dadi au 1I1111~mice ; asemenea texte nu existU nici in sudul Dunarii). In fata
avut organiza\i i statale puternice (regatul vizigot cu capitala la Toledo, l'I'stei situa\ii lle propunem sa expunem datele importante avutc la
regatullongobard din nordul Italiei, care a durat doua secolc), In timp .Ii',pozi\ie pentru a incerca sa dam un raspuns calm . 0 rezolvare logica
ce In regiunile periferice ale Imperiului (teritoriile de pe Rin) sau In care II I,!')tci probleme ,

a fost distrusa civiliza\ia romana (Peninsula Balcanici1) popula\iilc Care sunt faptele s i g u r e pe care Ie putem invoca?
germanice, respectiv slave, au asimilat popula\ia romanidi. Atat In I. Se ~tie ca, de~i Dacia a fost provincie romana doar 165 de ani
,I
primul caz, cat ~i In al doilea, consecintele In planul limbii sunt evi ,1!)(, - 27I ), in aceasta rcgiunc a avut loc 0 puternica rumanizare, care
dente, in sensul eli popula\iile asimilatc au lasat urme In limbile "I' rapt a Inceput chiar Inainte de cucerirea efectiva a Daciei, datorita
j' adoptatc de ele. Se vorbe~te, In primul caz, de actiunea superstratului '11'cririi unor provincii limitrofe (Pannonia, la vest, ~i Moesia, la sud
I
I germanic in limbile romanice occidentale, respectiv de superstratul slav I I'st) ~i transformarii Dunarii intI'-un tluviu roman (comercian\ii
In romana !?i, in al doilea ca7., de aqiunea supcrstratului romanic asupra ,olll,mi patrunsesera in nordul Dunarii eu mult Illaintc dc cucerirea
limbilor gennanicc, respectiv slave de sud . Aprecierea rolului ,"dilara), Au contribuit efectiv la romanizare:
superstratului variaza, la fel ca In cazul substratului, de la exagerarea - colonizarea masiva cu elemcnte din toate provinciiJe romane.
lui (E. Gamillscheg, W. von Wartburg) pana la negarea acestuia, mai ales j Illricul Eutropiu declara eil a fost adusa .,0 mul\ime foarte mare de
in cercetarile recente. d.llllcni din toate collurile lumii romane pentru popularea ora~elor ~i
IIl1ivarca ogoarelor";
"Parasirea" Daciei. Am prezental. evident pe SCUlt, cilteva din - armata, factorul vizibil al prezentei imperiale, prin reteaua de
evenimentele istoricc petrecute in cursul primului mileniu In Dacia , 1III IICIe militare (castre)?i prin fo~tii ei solda(i (veterani).ln Dacia, se
mentionand In treadit ~i perioada in care se poate afirma ca nu se mai 1'.111' , au fost adu~i imediat dupa cucerire 60 .000 de solda\i romani;
!' vorbea latina , ci romana. Inainte de a trece sa vedem ce s-a intamplat - procesul evident de urbanizare: in prima jumatate a secolului
In al doilea milcniu , cateva comentarii relative la problema mult dis 01 II lea sunt mcn\ionate 44 de ora~e, care reprezentau tot atiitca centre
cutaw a locului In care s-au petrecut evenimentele prezentate, problema I. produqie ~ i de schimb;
cunoscuUi In lingvistica ~i istorie sub numele de continuitatea limbii - fcrmele agricole I'ntemeiate de coloni~ti, dar ill carc eultivarea
latine in Dacia, studierea ei fiind consideraw de G. Ivanescu "prima IIl lpului era facutii ~i cu ajutorul populatiei autohtone, deci cu ajutorul
datoric" a celui ce vrea sa faca istoria limbii romane. S-au produs aceste III dOL
fenomene pe teritoriul Daciei, a~a cum sus\in parti7.anii teoriei conti S-n ajuns ca in Dacia sa exi.ste 0 via(a urbana ~i ruraIa ca In
nuita\ii, sau au avut loc undeva in Peninsula Balcanidi ~i vorbitorii , "Icntul Imperiului , eu apeducte, terme, loruri, temple, amfiteatre (eel
romanei au venit ulterior, In secolul al XII-lea, In teritoriul unde se afla I, 1;1 Sarmizegetusa putea adiiposti 12.000 de spectatori ; asHizi un
'1
in prezent? IlI lion de 12.000 de locuri este un stadion mediu!) . La aceastii viata
Spuneam deci ca, pentru Inceputul istoriei limbii romane , existii 011 Illat parte ~i dacii, pcntru ca, a~a cum s-a afirmat, Traian a desfiin
doua puncte de vedere: cel al adep\ilor continuiti:l\ii pe teritoriul actualei 011 1111 stat , dar nu a nimicit un popor. Din nou comparalia ell situa\ia
Romanii ~i cel al adversarilor acestei idci . Marea dificultate consta In 1111 \'L'lclalte provincii romalle estc ilustrativa: peste tot autohtonii au
faptul ca, spre deosebire dc ceea ce s-a intamplat In Occidentul romanic, 10.,1 o;lIperiori numeric,ei I'nsu~indu-~i modul de viatii roman ~i , mai ales,
pentru romana nu avem miiIturii scrise despre ceea ce s-a petrecut In 11111 \1;/ latina. Un detaliu semnificativ este faptul ca dill riindul
Dacia; acestea lipsesc atat In domeniul istoriei (infonna\iile istorice 1'''l'lIlaliei dace au fost rccrutate 15 unilali, alae ~i cohorles, eare sunt
despre latinitatea din Dacia sunt saracc ~i tarzii, un secol dupa "lI lqi()llate In Siria ~j Britannia. In smr~it, de relinut numarul

20 21
impresionant de inscrip~ii (2628) realizate doar tntr-un secol ~i jumatate 1I III"Ier rural. Pana In a doua jumatate a secolului al V-lea eirculatia
de stapanire administrativa a Daciei ~i pastrate pana astazi. Acest numar '"I" IIl'lara din Dacia prezinta piese mici de bronz ~i, rar, de argint, care
este mult mai mare dedit in arice alta provincie sUd-est-europeana, III J;iecau nevoile unei populatii ce traia In condi~ii modeste, 'in contact
afara de Dalmatia (8525) ~i de Pannonia superioara (3824). I" Iliiallent cu sudul Dunarii .
2. In anul 271 Aurelian parase~te Dacia, mutand administra~ia ~i arma I.a Ineeputul secolului al VI-lea, sub Iustinian, sunt recucerite $i
,,,I.II lie cetatilc de pe malul stang al DuniiIii 5i stapanirea ramana ajunge
ta la sudul Dunarii. Acela~i istoric Eutropiu selie, la un secol dupa acest
eveniment: ,,(Aurelian) a golit provincia Dacia, pe care 0 crease Traian ,lin IIOU in Banat 5i Oltenia.
dincolo de Dunare. Romanii pe care i-a scos de pe ogoarele ~i din sudul I k retinut paradoxu1 aparent dintre evacuarea Daciei de catre armata
Daciei i-a a~ezat in partea de mijloe a Moesiei ~i astfel provincia Dacia I .lIllIlinistralie, eu eonseeinta evidenta - lasarea provinciei respective
cstc ([cum in dreapta Dunarii , pe cand inainte fusese In stanga ei." 1'1. 111;1 harbarilor, 5i mentinerea romanitatii in stanga Dunarii, In timp ce
3. Cercetarile arheologicc din uiltimele decenii, de dupa J 949 , aduc III ',utiul Dunarii, unde viata romana a continuat, dupa navalirea
probe importante. Elc au scos la iveala faptul ca, pana la invazia hunilor I. lviior populatia romanica este slavizata . S. Pu~cariu considera ca
:I (376), viata a continuat in ora~ele ~i satele din Dacia, a~a cum arata \ .hlIarea Daciei a favorizat menlinerea acestei romanitali: daca Roma
II II opus 0 rezistenla armata , navillitorii ar fi distrus populatia romana
cercetarilc lui I. Nestor ~i D. Protase. Populatia saraca s-a instalat in
maril e edifieii abandonate, adaptandu-le la neeesitatile modeste ale l'II 'c um un ciclon treee peste lin dig prea slab , marurand tot ee i se
vietii de atllnci. La Sarmizegetusa, marele amfiteatru roman a avut "1'"lIe in cale". Neaviind nici 0 opozilie, diver~ii navalitori s-au putut
intrarilc baricadate pentru a servi ea fortareata, inainte de venirea , I ,pandi in toate direqiile "ei nu mai puteau izbi eu atata putere, precum

hunilor. In Apulum , la un secol dupa parasirea Daciei de catre IllIrile marii se pierd pe 0 Intinsa plaja nisipoasif'.
Aurelian, loeuia 0 populatie al earei cimitir se gasea in vechile terme I )ovezile arheologice ne ofera ea argument in favoarea presupunerii
~i In care exista elemente de cultura tipie romana, speeifica pentru ,,,,form careia procesul de romanizare a continuat $i dupa 271.
Pannonia ~i Moesia inferioara din aeea epodi. Mortii erau inhumati IIIIlorul deeisiv a fost lilnba latina, limba Imperiului, opusa
dupa obiceiul roman . S-au descoperit urme ale unor noi aglomenqii holrharilor", ~i. dupa seeolul al III-lea , Iimba cre~tinismului, opusa
rurale , pc liinga cele anterioare anului 271. Aeestea aveau clemente de I':II,:1 I1ilor. Cre~tinismul s-a raspandit la populatia romanizata din nordul
civilizatic roman a (ecramidi ro~ie romana, cu forme noi intre secolele 1111I,:irii la jumatatea seeolului al VI-lea. Crqtinismul din Dacia este
allV-lea ~i al VI-lea, mOl1ede romane emise dupa 271. In peste 160 de ,..III:i proba a existentei unci populatii de limba latina (obiectelc
Ji
'Iocalitati dace). In(r-o loja a amfitea(rului de la Sannizegetusa s-a l'oI h'()cre~tille din Dacia nu au fost descoperite alaturi de elemente ale
dcscoperit un tezaur de monede din epoea Imparatului Valentinian lI ,h' j eulturi materiale gotice, deci probabil nu apartineau unei populatii
(364 - 375), ceea ee dovedqte ca tezaurlll fusese ascuns, probabilla IlIlIanice atestate in nordul Dunarii, dupa retragerea lui Aurelian).
invazia hunilor din 376, cu intentia posesorului de a reveni sa i~i duea 1. Este sigur, de asemenea, a~a cum remarea ~i cunoscutul romanist
viata in accea~i loealitate, odata trecut perieolul. 0 dovada indin;eta este 'h'dcz Alf Lombard, ca despre starea limbii latine In sud-cstul Europei
faptul ca imparatul Constantin eel Marc a construit doua poduri peste 1.1 IIlarturie in zilele noastre 0 populalie de peste 26 de milioane de
Dunare, unulla Sueidava (azi Celei) ~i altulla Daphnae (OltC\l'ira). Ase 1" 'I ~()ane ce vorbe~te astazi romana, continuatoarea limbii latine, ~i care
i.
11
menea construqii ar fi fost fara scns Intr-o regiune lips ita de populatie. hll llic~te intr-o regiune delimitata, corespunzand aproximativ vechii
Invazia hunilor (376) a produs mari distrugeri ~i straturile compacte I hl~ ii. Este yorba deci de 0 regiune pe care Imperiul Roman a
de eenu~a care eX'ista in principaIele a~ezari umane din Dacia provin , , IIl"lTit-o eel mai tiirziu ~i din care a fost nevoit sa se retraga cel mai
rara Indoiala, de la a~ezarile unor popula~ii romanizate. Dupa seeolul ,,," ,,reme. Vorbitoare a unei Iimbi romanice este, a~adar, in zilele noastrc
aIIV-Iea, centrele urbane , cu exeemia lui Apulum (secolele V-VI), "' oIrl acea parte a zonei est-europene foste sub silipanirea Romei la care
nu mai prezinta mme de locuitori. Singurele a~ezari de dupa invazia III ' ;lIn fi a$teptat eel mai putin, adica vechea Dacie paras ita de

huniJor ~i plecarea goti1or (refugiati din fata primilor) sunt eele eu "hllinistra~ia ~i armata romana la 271. Constatam deci ca , la multe

22 23
secole dupa parasirea Daciei, In acelea~ li tinuturi, traie~te 0 popula\ie I"L lIil:sC In satele lor (vici romanisci), pe domeniile unor manastiri din
compacta, vorbitoare a unei limbi romanice. Pana la producerea unei . l' IIIJlea Regensburg ~i Salzburg, vorbind 0 limba romanica .
probe contrare, pe care adversarii teoriei continuitiitii nu 0 pot oferi, 0 ('l:alaIta tradi~ie, ilustrata de Iordanes, numita "buna", este expri
concluzie logica, de bun-simt, se impunc: romanitatea n-a disparut in 1I,Ili i de un originar de la Dunarea de los, deci de un bun eunoseator
primul mileniu din Dacia. II I<')! iunilor dunarene, despre care poseda numeroase euno~tin~e,
Care sunt lucrurile pe care Ie-am putea numi n e s i g u r e ? De fapt, 1l1l1l';lhil ~i pe baza unor tradi~ii orale. Iordanes manifesta un intercs
ce ar trebui sa explidl.m? ",,('hit pentru Moesia ~i, ea 0 persoana eompetenta, eompleteaza ~i
I . Retragerea administratiei ~i armatei romane a fost urmata de 0 "1t'l'Il:azii izvoarele folosite. In cawl evaeuarii Daeiei el eorecteaza
retragere totah! a popula\iei romanizate? Cum trebuie inteleasa afir , ' lid lui Festus, care-I copiase pe Eutropiu, afirmand .,ias Imparatul
mat,ia lui Eutropiu ca a fost "goliW" Dacia? ""II'lian reehemand legiunile de acolo, Ie-a a~ezat In Moesia".
Cercetarile recente (Vladimir I1iescu) au subliniat existenta a doua I 1\ lIarea Daciei era un evcniment capital pentru regiunile duniirene,
traditii in istoriografia latina: una al carei unic exponent este Eutropiu I ,11'l': Iordanes, proven it din aceste regiuni, trebuia sa-I cunoasca ~i
(afirmatia lui a fast preluata de alte doua surse istorice latine~ti, Festus ; I \Ilia minte. Dcci el vorbe~te doa!' de 0 cvacuare a armatei, ceca ce
~i Historia Augusta), care este gre~ita sau cel putin tenden\ioasa, ~i alta, I I ,l lIlIla administra~ie romana, cu alte cuvinte oficialitiitile.
al carci exponent cstc lordanes, care este eorectii, Eutropiu, prin afir I',' cc populatia siiraca ar fi fost tentata sii-~i paraseasca vcchile
matia lui, a dorit sa atenueze impresia IiIsata de murea pierdere sufcritii 111, mai ales III condi~iile In care, dupfi rctragerca administratiei
de Imperiul Roman, sa salveze prestigiul gray compromis al acestuia 'III ,III\', deci a perceptorilor romani, ar fi putut sa se bucure de 0
~i sa-I idealizeze pe imparatul Aurelian. Din aceasta cauzii, Eutropiu
n, . ;lle libertate'? A~a cum remarca cunoseutul lingvist clvctian
insista di n-a fost Yorba de 0 simpla "paras ire" (re/inquere), ci de 0
lO ll Wartburg, parasirea totalii a Daciei ar fi In eontradiqic cu tot
"golire" (intermittere) totala pentru a nu liisa at at de multi cetatcni
,I Ililamplat In celelalte teritorii parasite de Imperiu, unde romanicii
romani la bunul plac al inamicului (al go\ilor). Prin aceasta atitudine,
III ,ti,alldonat dedit dimpiilc bogatc, ci retragundu-se in vailc Impadu-
Eutropiu se incadreaza In ideologia oficiala romana, "patrioticii", care
I, ,I IlIlcgiunile muntoasc cu pa~uni, acolo unde via~a era mai grea.
"crease pe hartie" 0 provineie noua, apoi doua cu acela~i nume J)ucia
, ',,' cxpliea de cc triburile german ice au iwlat romanitatca In
Ripensis ~i Daciu Meditermnea, dar la sud de Dunare . Eutropiu crcdea
In parte sincer la posibilitatea unei evacuiiri totale , fiindca asistase in 11111 1111,' vai din EIve~ia, In care sc vorbesc ~i astazi graiuri retoromanc.
I 'p' 11l'1I\a din ultimele razboaie ne aratii cum trcbuie Intelcse eva
Mesopotamia 'la moartea Imparatului Iulian (363 d.Cr.) la cedarea a
II ,(" decretate de stapunire.
doua ora~e catre per~i ~i la plecarea intregii popula\ii de aeolo, pentru
a nu ramane sub stapanirea persana (ef. Ammianul Marcellinus). Dar I h ,'I' nu se scmnaleaza, In sudul Dunarii , aparitia dc noi localitati
1111 I II crc~tere demografiea? Unde ar fi incaput, la sudul Dunarii,
aceasta nu era posibil eu 0 tara lIltreaga ~i de aceea niei nu s-a lntamplat.
Eutropius a fost singurul autor latin tradus de trei ori in Iimba greaca , 111 111' III general saraca, Intreaga populatie a Daeiei? Izvoarcle istoriee
drept care putinele mentiuni la istoricii bizantini pana In Evul Medill I 1111 lI\ioneaza un astfel de exod dc populat,ie, dupa cum nu mcn

tarziu, preiau ineon$tient versiunea lui Eutropius . De altfel, aeeastil u ,II~ I Ilici migrarea ulterioara din sudul Dunarii. Acest ultim fapt este
traditie tendentioasa 0 Intalnim ~i In alte surse latinqti care vorbesc . 11 11 Illai curios eu cat avcm a face eu un proces istoric de mare
desprc 0 evaeuare totala a provineiilor, pcntru a aeredita ideea punerii 11'111 :1 , care trebuia sa se desfa~oare In mai multc ctape ~i Intr-un
la adapost a eeta\enilor romani. M. Friedwagner eonstatii ca In provin 1\ ,tI <1 <,; 1imp mai Indelungat. Izvoarele istorice nu vorbcse despre

ciile Norieum ~i Vandalieia, In eiuda faptului ea In 488 s-a dat ordinul .I, '.1 :decat" din sudul Dunarii. Nu existii nici 0 traditie oralii despre
de parasirc a provinciilor ~i ea istoria eonsernneaza eii to~i loeuitorii I I 1I11'llea eveniment.

(universi) ar -fj trebuit sa se supufia ordinului dat, se ~tie ca multi , \I,lt Ii lea fapt care trebuie explicat este "taeerea" surselor istorice:
locuitori au ramas pc loc ~i se gasesc inca In secolul al IX-lea tarani care 'I , ,(i 1IIIIlte seeole nu se spune nimic despre existenta populatiei

24 25
, i!

,i : romanizate la nord de Dunare, nici despre romanii continuatori ai ,k I>unare, unde romanicii au rezistat naviilirilor (se da ca exemplu
acestei populatii, ceea ce i-a determinat pe unii istorici sa-i caracterizeze -,/olla, devenit S(lrUlul , numele aromanese a'l ora~ului Salonic; in acest
I pe romani ca 0 .,enigma" ~i un "miracol" de natura istorica (F. Lot), 1IIIIIIe I intervocalic a devenit r, la fel ca"in soare din lat. solem). Numele
Acestor istorici Ie-a raspuns magistral istoricul-martir al romanilor ,I. rfluri mai mari , care , evidcnt, n-au putut fi distruse ca ora~e1e, s-au
~
,i G.!. Briitianu, In 1942. Si, ccea ce este mai important , la republicarea II dllsmis pana astazi; Mures, alt. Timi.)' , Cris, Somes , ;\nzpoi, Arge,),
caI1ii lui Briitianu In 1988 (traducerea versiunii franceze) ~i In 1989 Ililli'll, Buzt1u, Siret se aseamana destul de mult cu formele existente
(vcrsiunea originala francezii), se constata ca "tacerea" este rupta de 01 IInele opere ale antichitiilii pentru dcnumirea apelor de catre
patru decenii de descoperiri arheologice, care confirma interpretarile I'lljlulatia traco-dad (atat greei.i, In frunte cu Herodot, cat ~i romanii
lui G. I. Bratianu. Despre aceste descoperiri am vorbit mai Inainte , 111 ,Ii tarziu , au Imprumutat numele respective de la populaliile care
acum a~ vrea sa insist asupra explicatiei privitoare la absenra unor 1o" 'lIiau In rcgiunea respcctiva). Deci ~tim ca vechile nume s-au transmis
referiri explicite la populatia romanizatii, In sursele istorice dintrc .1111 Antichitatc pana astazi. Intrebarca logicii este: de la cine au aflat
secolele al In-lea ~i al X-lea. I.lvii stabiliti In Dacia ~i, ulterior, ungurii numele acestor ape? Trebuie
Doua Intrebari se pot formula , In legaturii cu acest fapt: .1 presupunem ca ei Ie-au IUa! de la 0 populatie sederitara care locuia

., - de ce nu se vorbe~te despre existenta romanilor la sudul Dunarii , III regiunea respectiva, ~i anume de la vechea Popuialie traeo-daca
"" acolo undc unii sustin cii s-ar fi format poporul roman? Unde au fost 1lIlIllInizata, devenita In secolul al VIII-lea popol1Jl roman. De la aeeea~i
romanii ? 1" 'jlulalie sedentara au luat ~i numele Carpal;. De subliniat ~i faptul ea
- de ce nu se vorbe~te nimic In sursele istorice medievale nici 1IIIIIlele celei mai mari ape curgatoare din zona are In romana 0 forma
despre alballezi, care cxistau sigur In Peninsula Balcanicii (prima prcifica, DUluJre , inexistenta In altt: limbi, ~i explieata ca provenind
informatie dateaza din 1(79)? dill traeo-dad (In latina era Dalluhius, Danuvius , In slava Duna(v), In
La ambelc Intrebari, raspunsul poate fi dat daca se observa felulln IlIilghiara Dunaj. Deci , a~a cum s-a subliniat recent (Gr. Brancu~),
care prezentau istoricii bizantini viata diferitelor populatii eontem 1IIIIIlele de ape de felul eclor de mai sus sunt ehiar un argument pentru
porane: In toate cazurile se mentionau doar dizboaiele sau evenimentelc '1 1~!inerea ideii de cOlltinuitate a populaliei romanizate In Dacia, pentru
earc se refereau la patura dominanta (In masura In care aeeasta intercsa 1,1 ele prezinta 0 serie de modifidiri fonetice impoltante, proprii limbii
Imperiul Bizantin sau tarile occidentale , prin atitudinea ei ostilii sau liaw-dace tarzii (a>o : Alutus>Olt, s>S: Crisos>Cri.y; cf. ~i Mures ,
prieteneasea). Aeeasta !ipsa de interes era mai evidenta pentru teritorii, \ /llIIq, Timis, Arge.5).
ea eel din nordul Dunarii, care nu mai erau sub autoritatea imperiala. Analiza numelor tapice din perspectiva fenamenelor fonetice
A~a cum sublinia S. Pu~cariu, documentele istorice ale epocii notau , .Iracteristiee limbii traco-dace tarzii a fost invocata de Gr. Brancu~ ~i
evenimentcle, nu eurgerca normala a timpului, invaziile noilor III analiza celor aproximativ 80 de cuvinte vechi comune romfmei ~i
popularii , ~i nu viap obi ~nuita , organizarca noilor state , Si nu mutat iile ilhanezei, care fusesera de asemenea aduse ca un argument pentru teza
produse la cei Invin~i. IIl1igratiei romane~ti la nordul Dunarii. Rationamentul care a stat la baza
3. Al treilea fapt care trebuie explicat este a~a-zisa absenla a Il'cstei teorii a fost urmatorul: limba roman a are un numar de cuvinte
denumirilor latine~ti pentru numele de loeuri. Intre diversele nume, tre I I 'lilune eu albaneza, care s-ar explica prin Imprumut din albaneza, unde

buie sa distingem doua categorii: numele de ora~e (Apu!wll, Napoca, II I'i mo~tenite din traca, limba pe care albaneza 0 continua. Deci,
Porolissum, Po/aissa , Sucidava) Si numele de ape . Primele nu s-au .ilirrna sustiniitorii acestei teorii , stramo~ii romanilor trebuie sa fi fost
pastrat fiindca invazia hunilor a di.strus toate marile a~eziiri romanizate, IIlIdeva III sudul Dunarii, unde s-au Intalnit cu stramo~ii albanezilor.
populatia romanica continuand sa traiasca la sate, a~a cum am aratat C 'l'I'cetarile din ultimul timp au aratat Insa cil nu este yorba de Impru

mai Inainte . Purine nume romane de locuri care sa corespunda IIlIlturi din albaneza (fonetismullor arati} acest lucru), ci sunt pastrate
regulilor de schimbari fonetice ale romanei s-au pastrat numai la sud direct din traco-daea, care este substratul hmbii romane. Ele au intrat

26 27
mai intai in latina dunareana ~i au dipatat forme asemanatoare cu ele IIvInte, ca Caesar, moneta, strata, care s-au pastrat pana astazi
mentele latine (ex. viezure la fel ca iepure; brlinz(lla fel ca osanza). 11"' 1111. Kaiser, Miinze, Stmsse), Ia fel ca vechile nume de ora~e romane
Compara~,ia cu albaneza este numai un argument al apartenentei acestor I "(onia>Kbln, Conjluentes>Koblenz). Patrunderea cuvintelor

cllvinte la substrat, ceea ce nu implica In niciun fel ideea imprumutului. 'I II l1anice in latina a fost insii mai redusa in aceasta epocii. In opera

Analiza aspectului fonetic al tellnenilor In discutie a aratat ca nu exista I.\\ idi a lui Tacit (Gennania) dedicata descrierii obiceiurilor
niciun element com un cu albaneza cu trasaturi fonetice tarzii de tip 1" lIlanicilor se gase~te un singur cuvant germanic adaptat la latina
nelatin ~i care sa justifice explicatia prin imprumut. r,, /II/ en "lance"), care nici nu s-a pastrat In limbile romanice. Cuvin
I. ", !-,-crmanice sunt rare la autorii latini ~i In inscripliile din aceasta
4. In al patrulea rand, se cere explicata cea mai "stanjenitoare"
I'lId; singurul care s-a transmis din latina in toate Iimbile romanice
problema pentru teoria continuitatii (A. Lombard): abscnta unor unne
II' sapo, devenit in romana sclpull. Contactullatino-gennanic a durat
nelndoielnice de elemente vechi german ice in romana. Am mentionat
111, ;1 In Occident timp de multe secole ~i s-a intensificat: multi dintre
mai sus ca majoritatea Iin gvi~tilor rornani nu acccpta ca sigur de origine
l 11I1:Jnici faceau parte din annata romana, iar altii locuiau ca sclavi sau
germanidi niciun cuvant romanesc, chiar daeii unii lifigvi~tj cunoscuti,
1I1','ri In diversele provincii ale Imperiului, dcci sc integrasera In viata
ca E. Gamillscheg, G. Giuglea, C. Diculescu au propus astfel de expli
l"lliana. In plus, mai tarziu , dupa secolul al V-lea, a existat 0 a doua
catii pentru cateva zeci de cuvinte . Sc considera cit nasture, existent ~i
II p;i a influentei germanice, ca urmare a stabilirii unor triburi pe

la aromani, este foarte probabil germanic, dintr-un gotic J1asti16 (tre


" t Iloriul Imperiului Roman de Apus . A existat un bilingvism activ,

cerea lui l intervocalic ,Ia,. ca In cuvintele latinc~ti , precum ~i existenta


r1lllii(ie de baza pentru ca limbile in contact sa se infiuenleze. Dato
cuvantului in alte idiomuri roman ice, dialectc italiene~ti, sunt argu 111 ,1 acestei situatii, popoarele germanice au dat numeroase cuvinte

mentele aduse, de exemplu , de S. Pu ~cariu penlru originea sa gotica: '" "hilar romanice occidentale: franceza s-a Imbogalit cu circa 700 de

el observa cum acest element ornamental din imbracamintea vechilor 1I\IIIIIe din limba francilor, longobarzii au dat italienei circa 300 de
germanici i-a impresionat pe romani in mai multe regiuni ale IIl'illte , gotii (vizigolii ~i ostrogotii) au dat cuvinte italienei (30),
Romaniei). Se spune: dad ar fi existat la nordul Dunarii 0 romanitate, ", llanei (50), spanialei, portughezei ~i catalanei (dite 30) .
aceasta ar fi trehuit sa aiba cuvinte de la gotii ~i gepizii care au trecut In Dacia, gotii au stat relativ pUlin, numai 2-3 secole , f1ind Impin~i
~i s-au stabilit aici. Se invoca situatia altor Iimbi romanice, ca de exemplu PI~' sud de invazia hunilor; pentru cat timp au stat In Dacia, au lasat
franceza, care are multe cuvinte imprumutate dinlimbile germanice. '11 1)1(' materiale intr-o aric cu 0 romanitatc mai putin intensa (curbura
Raspunsulla aceasta obiectie trebu,ie sa porneasdi de la constatarea , .h: rioara a Carpalilor , unde a fast descoperit ~i celebrul tezaur de la
ca, de aceasta data, comparatia cu Occidentul romanic nu se sustine, 1" "lroasa). Ei au intiUnit aici Insa, foarte probabil , 0 populatie romanica,
~I
intrucat natura ~i durata contactului dintre romani ~i, apoi, romalliei ~i (," JIIoment ce Wulfila, un got, este numit episcop liingii Dunare, in
popoarele germanice au fost total diferite in Occident fata de Orient. II, pcntru a conduce 0 populatie cre~tina (Wulfila, cum am mai spus,
in Occident contactul dintre cele doua populatii a durat ciiteva secolc IlI lId ~i cel care a facut prima traducere gotid a Bibliei). In general, se
(primele din sccolul al II-lea - V-lea ~i ultimele intre secolele I '"~iderii ca, in Dacia , natura contactului dintre romanici ~i goti a fost
al VIII-lea - al X-lea, dnd populatiile germaniee s-au romanizat). In Ioll'lila de cea a contactului din Occident: a durat mult mai putin ~i nu
pnuturile estice, germanicii dispar dupa seeolele al V-lea - al VI-lea. ,I raracterizat prin bilmgvism activ. Deci absenla elementelor gotice

In Occident exista chiar 0 provincie numitii Germonia, la vest hll vocabularul roman se explica prin absenla unui contact intens intre
de Rin. Existau raporturi de pace ~i de razboi care se intindeau ~ i din 'Itld! ~i latina care sta la baza romanei. A. Lombard compara situalia
colo de Germania propriu-zisa. Primele contacte (secolele al II-lea 'Itllfinc i cu cea a limbij basce, care, de~i teritoriul ei a fost invadat de
al V-lea) care au avut loc In accasta regiune a Rinului au dus la impru 11I1!O(i inca din secoJul al V-lea, nu are unne de infiuenla germanica,
muturi reciproce: din 'latina, limba Imperiului , au patruns numeroase I" 111m ca ,., 0 limba gennanica a putut patrunde intr-o tara muntoasa faxa

28 29
a Uisa urme permanente" (de altfe! , In a~ezarile romane de dupa 271 din ../1111':1, din centrul Peninsulei Balcanice spre sud, ajungand in Pind,
Dacia nu se gasesc nici urme de produse tipic gotice). Iii, .. Ilia ~i Epir. Astfel , datorita a~ezarii slavilor In Peninsula
Am discutat despre soarta latinitatii (romanitatii) in llordul Dunari i " ,I, ,llIid, blocul compact de limba romanica, care cuprindea toate
fadi sa amintim nimic despre ceea ce s-a Intamplat cu romanitatea din 1''' ' \ IIIl'iilc latinofone de la Dunare (Dacia, Pannonia Inferioara ~i cele
il j sudul Dunarii, unde se presupuDe, de catre adversarii teoriei conti I, '1i,1 l'vlocsii), este spart, In Dacia, numarul slavilor s-a redus ea urmare
I 1
nuitatii, ca s-ar fi retras totallatinitatea din stanga Dunarii. I t lll l '1 ;1rii masei de slavi spre sud. Aceasta a dus la asimilarea lor de
I La fel ea in nordul Dunarii, ~i populatia traca din sudul fluviului a tltl ' pllpulatiile ba~tina~e romanizate, fenomen numit de unii lingvi~ti

fost romanizata, mai ales ea Peninsula Balcanidi a fost cucerita ~i I tI"lla romanizare".
I, stapanita de lmperiu eu mult timp inainte. S-a produs deci 0 sintezii ,\ 111 vorbit pana acum despre ceea ce s-a intamplat In primul
intre traci ~i coloni~tii romani, ceca ce a dus la erearea unui bloc 1.11, lIill, insistand asupra contactelor (substrat ~i superstrat) ale latinei,
compact de romanitate, romanitatea carpato-balcanidi, avand ca ax III va deveni limba romana . Inainte de a trece la prezentarea pe scurt

1.1 principal Dunarea . .' " 'lIimentelor istorico-sociale din mileniul al II-lea, ma opresc putin
Prjntre dovezile existentei unei astfel de romanitati este mentionata , Ilplil a doua cbestiuni care se refera la limba romana fnsa~i. Aman-
'I:
pentru 587,0 intamplare din timpulluptelor dintre armata bizantina ~i I. ,II" ;til fost mentionate In treacat mai inainte:
avari. In timp de noapte, pe 0 carare (ngusta din muntii Haemus, un I IInde s-a format limba romana;
combatant a observat ea de pe catiirul din fata sa a dizut Inearcatura. ' . dl: cand se paate vorbi de limba romana ca ceva diferit de latina.
Vrand sa atraga atentia camaradului interesat, el a strigat in gura mare
,,in limba ba~tina~a" (dupa istorieu! Teophylactus Simocatta) sau "in 'l't'ritoriul de formare a limbii romane. Pentru prima chestiune,
limba materna" (dupa Theofanes Confessor), lOrna, tonw, fratre 'lilt l(' s-a format limba romana sau care este ceea ce S. Pu~cariu numea
"Illtoaree-te, fntoarce-te, frate", pentru a a~eza bine incarcatura. ,.,,11ia primitiva" a romiinilor, raspunsul fl putem deduce din cele spuse
O~tirea, auzind acest strigat, a crezut ca este yorba de 0 eomanda de "1. 11 IIcvreme.
retragere, ca urmare a unui atac avar, ~i a fnccput sa fuga in dezordine . ',alina era, la un moment dat, limba cunoscuta ~i, desigur, vorbita
Este sigur deci ca, la 587 ,In sudul Dunarii se vorbea latina (cel putin 1I1 111ala Peninsula Balcaniea (eu exceptia teritoriului grec). Daca am
in armata bizantina) sau un idiom romanic derivat din aceasta . " .1 s;i recompunem teritoriulin care s-a format limba romana , trebuie
Interpretarea textului a stiirnit multe discutii, fara sa se ajunga la 0 I'!l'supunem, pana la proba contrara , ca acesta s-a fntins de-a dreapta
conduzie fenna. Daca am avea a face cu un text romiinesc, cum sustin , i tI.' a stanga Dunarii, unde populatia de limba latina aicatuia, a~a cum
printre altii, A. Philippide ~i I. Coteanu, ar fi yorba des pre primul text 1'II11l'a acela~i S. Pu~cariu, 0 retea mai deasa sau mai rara, in diferite
Intr-o limba romanidi (pana acum se considera ea prim text romanic "nr i (subliniez ideea ca exista 0 retea mai deasa sau mai rara). Cu alte
Juraminlele de La Strasbourg, scris in franceza la 842). 1I ~ lIllc. existau nudee mai mult sau mai putin dense ~i care aveau
1' .'.lllIri lntre ele . Distanteie dintre aeele nudee nu erau 0 piedica pentru
Slavii. in secolele al VI-lea - al VII-lea au aparut la nord de Dunfue .,11 popor ca al nostru, a ciirui mobilitate, datorita transhumantei, adica
slavii. Atra~i de bogatiile Bizantului, patrund masiv la sud de Dunarc. d" plasarii sezoniere a pastorilor cu turmele de la rnunte la ~es, a fost
dupa prabu~irea limesurilor Imperiului Bizantin (602). Multe a~ezari Iqlt ','auna evidenta. Deci inovatiile lingvistice se puteau transmite cu
romane sunt distruse (sunt salvate doar in sud ora~ele de la mare, aparate 1I'IIt illta.
de flota bizantina). Apar state slave ~i , (ncepand din secolul aIIX-Iea , S -au adus argumente lingvistice pentru a arilta ca teritoriulin care
biserica de limba slavona slavizeaza elementul romanic. In fata aees ,,,' lIiau romanii era extins . In sud el ajungea pana unde cre~tea
tei masi ve invazii, care ocupa vaile ~i campiile de la sudul Dunarii, dupa II1()vhinul ~i castanul, plante care nu se cultiva dedit In regiunile calde
un timp 0 parte a populatiei romanice, stramo~ii aromani!or actuali, ", I'cninsulei Balcanice; dovada - faptu'i ca la aromiini ~i la

30 31
meglenoromani termenii pentru a denumi aceste plante sunt mo~teni~ i '"l lIl lllilor pomind de la expresia romaneasca afagadui marea ell sarea ,
din latina (arom. llie provine din latinescul ficus "smochin", iar Idni ta de cea existenta In alte limbi europene (fr. promettre des
cdsultie continua direct lat. castane/lS; la meglenoromani cele doua hlll/ognes d'or, germ . goldene Berge verspreehen) . In Romania
cuvinte se pronun~a ie , respectiv CCi,\tQIi). In nordul Dunarii , aceste " Ilialii, ullde marea e departe, dar sarea se gase~te peste tot, nu se putea
plante sunt numite prin termeni Imprumuta~i mai tilrziu din limbi cu 11 ",k 0 astfel de expresie. Ea trebuie sa fi aparut Intr-o regiune in care

care dacoromanii au intrat In contact. Pentru limita nordicil a teritoriului 111';1, extrasa din Marea Adriatica , era un produs greu de procurat,
de formare a romanei se invoca drept argument faptul cil termenul
"" I ios ca aurul. Aceasta regiune era nord-vestul Peninsulei Balcanice.
latinesc pieula , un diminutiv de la pix "smoaill" devenit pCicura, S- 3
I
( 'c alte argumente se pot aduce pentru ideea di romanii din teritoriul
pastrat numai In nordul Dunarii , unde existau regiuni petrolifere.
tllI 'lI!ionat vorbeau aceea~i limba ~ i ca nu erau despilrtiti ? Am pomenit
Argumente de acela ~ i fel sunt aduse atunci cand se observa ca S-3
It
"
pastrat numai In Carpa~i termenul latinesc bubalus, devenit bour (In
I, t1l'Omani Z;i dacororniini , fara sa precizez unde sunt raspandili
,j sudul Peninsulei Balcanice bourul a disparut mult mai devreme). Chiar 11/ hitorii celor doua variante ale romanei: aromanii sunt astazi In
,,1:1 pastrarea lui aur din lat. a/lrum In nordul Dunarii este legata de ,.. lIinsula Balcanidi in diverse regiuni (in Grecia , Macedonia, Albania):
~ I

existenta minelor de aur din fosta Dacie (In dialectele romane~ti din ,1,1,'()romanii sunt pe teritoriul fostei Dacii, de unue ~i numele. Am
sudul Dunarii termenii pentru aur sunt lmprumutati: all1alamc1 III 1II IIIltit ~i de meglcnoromani, vorbitori ai unui alt dialect, fOUite restrans
aromana,jurincl, in meglenoromana, dato In istroromana) . 11 0()(j persoane) , din Macedonia ~i Bulgaria. In sfilr~it, exista al
'I In mijlocul acestui teritoriu era Dun7rea, numita la fel de toti 1', \ll'ulea dialect romanesc, cel istroroman, folosit in peninsula Istria
romanii, foartc probabil un nume autohton . Ca dovadll a prezentei (I 'Ioulia) de cateva sute de persoane. De ce spun em ca aceste idiomuri
aromanilor In sud, amintesc aici cele spuse mai la inceput despre 11111 dialectele limbii romane?
Sarlllul , numele aromanesc vechi al Salonicului de astazi, care reprc Dacii se compara Illtre ele dacoromana , aromana, mcglenoromana
zinta, de fapt , numele latin Salona. I istroromana se constata ca principalele lor trasaturi caracteristice
o dovada a faptului di romanii crau peste tot In Peninsula Balca , "lIlune , inovatoare fata de latina , pe de 0 parte, ~i distinctive fata de
nidi este , dupa V. Parvan, ~i numele etnic, nelegat de nicio no~iune "' Idalte limbi romanice , pe de aWl parte, se regasesc In toate patru.
geografica, de roll1tlll. In timp ce celelalte popoare romanice au nume I "lIomenele comune din cele patru dialectc s-au produs datoritil ace
legate de regiunile In care s-au format (italieni , spanioli, portughczi) , IlIl a.)i cauze ~i In acelea~i conditii , ajungandu-se la coincidentc chiar
noi pastram doar termenul generic romallus devenit roman, care era pus
I III ce prive~te excep!iile de la diferite tendintc de evolutic. Din cele
In opozitie cu anumite popoare barbare . Cei de alte limbi ne numeau
IIlt' lltionate rezulta ca a existat 0 limba unitara, inainte ca ea sa se
tot cu un termen generic , acela de v/ahi sau valahi (sa nu uitam ca vlah
iln parta in dialectele de astazi. Aceasta limba estc numita in diferite
este ellnsu~i 0 dovada a continuitatii, caci la germanici ~i, de la ace~tia,
la slavi , elinsemna "romanic"). I>'i1lri: slraromiina, romclnil primitiv1 , prOloromlintl, ramona comunt1,
J "mdna arhaica . Mentinerea unei limbi comune pe teritoriul intins de
S-au Incercat localizari mai precise pentru teritoriultn care au tdiit
stramo~ii no~tri. S-a facut apel pentru aceasta la coincidentele dintre '''I'mare a limbii romane se explica prin necesitatea In care s-au gasit
romana ~i albaneza , despre care am mai amintit. dar voi vorbi mai Il lIparile din acel teritoriu de a comunica Illtre ele, In cadrul unei
amanuntit ceva mai tarziu . Pentru moment, sa retinem cil stramo~ii , ,vilizalii de tip pastoral ~i agricol. Aceasta unitatc lingvistica s-a rupt
no~tri ajungeau In vest panilln apropiere de teritoriulln care locuiau III lIlomentul plecarii spre sud a stramo~ilor aromanilor, probabil In
strllmo~ii albanezilor (mai la est decat celln care se gasesc astiizi). N-au \'colul al X-lea.
lipsit nici Incercari de a localiza In aceea~i regiune din nord-vestul In concluzie, la prima Intrebare se poate raspunde c5 limba romana
Peninsulei Balcanice 0 parte a teritoriului ocupat de strilmo~ii a format pe un teritoriu Intins, In care Dunar-ea era axul principal.

32 33
"Aparitia" limbii romane. Raspunsulla a doua Intrebare (de dind . "asta parte a Europei .ln seeolul al X-lea, triburile maghiare patrund
se poate vorbi de limba romana) nu este u~or de dat; el este In stransa "' I'ransilvania. Notarul anonim al regelui Bela relata, dupa traditie, cn
legatura cu ceea ce am discutat mai Inainte relativ la limba romana .I unci cand ungurii au piHruns ~i au el!lcerit Transilvania, aici existau
comuna. I" I voievodate romanqti , cu trei conducatori: Gelu, Glad ~i
Se ~tie ca latina ~i-a pierdut unitatea dupa secolul al TV -lea, odala 'il nllmorut. Acestea au fost luate In stapanire de unguri, ceea ce i-a
cu destramarea Imperiului , faramitandu-sc In varietati ce aveau sa d, It 'nninat pe unii romani sa se retraga In locuri mai ferite. Incepand
devina limbile roman ice de astazi. Sc poate presupune deci ca ~i latina I, ,, sccolul al XII-lea, regii unguri au colonizat Transilvania cu
din provinciile dunarene, care evolua In izolare de lumea romanica ""IHiI:Jtii germane din Flandra, stdimo~ii majoritatii vorbitorilor de
occidentaHi, a Inceput prin secolul al V-lea sa-~i acceotueze trasaturile "il li'de germane din Transilvania modema. Evident ca romilnii au
proprii, dezvoltandu-se independent de celelalte limbi romanice. "II, al 'in contact ~i cu ei. Tot In prima jumatatc a mileniului al II-lea ,
Timp de cateva secole acest proces a continuat ~i se admite, In general, ' ''pllri apaJ1inand celor doua popoare slave meridionale , cel care ~i-a
ca In secolele al VII-lea - al VIII-lea latina cedeaza locul limbilor "iI .1 lIumele dc la popula~ia turcica slavizata (bulgarii) ~i sarbii, sc
romanice. Aceasta data este acceptata , In linii mari, ~i pentru celelaltc " hilcsc ~i In unele regiuni ale tarii noastre (bulgarii In Muntenia, siirbii
, I, limbi romanice, unde exista probe scrise (primul text romanic , ,, 11;lIIat ~i Oltcnia de vest). ~i cu ace~tia romanii au convie\uit, fcnomen
JuraminteLe de La Slrasbourg, a fost precedat de aparitia unor forme , !Ius la inf1uen~a lingvistica reciproca .
roman ice In texte latine~ti). Pan a in aceasta epodi, au avut loc
principalele transformari ale limbii latine devenita romana. 0 dovada Primele state romanesti. Un evcniment istoric a avut efecte
este faptul ca elementele vechi slave, care 'incep sa piitrunda dupa "ll'ortante asupra evoluliei limbii romane din aceasta epoca, facand ca
secolul al VIII -lea, nu sufera transformarile produse In elementcle I '.a sc diferen!ieze ~i mai mult de limbile romanice surori. Incepand

latine~ti mo~tenite In romana. De aceea , nu trebuie sa consideram ea ,'" '.('colul al XI V-lea , odata cu aparitia primclor state romane~ti de la
limba romana s-a constituit dupa contactul cu vechea slava. ltd ~i est de CaI'Pa\i, Tara Romaneasca ~i Moldova , are loc ~i 0
Pentru unii tingvi~ti , izolarca limbii latine dunarene de restullumii '1I'.IIlizare a bisericii din accste teritorii. Consecin\ele pe plan lingvistic
occidentale a fost dublata ~i de un alt factor , ~i anume lnlocuirea latinei I, It lsI 'inscmnate, fiindca romalla nu era utilizata In anumitc contexte,
ca Iimba oficiala din Imperiul Roman de Rasarit prin greadi, In timpuJ 1111 11;1 documentelor administrative ~i a textclor religioasc fiind slavona.
lmparatului Heraklius (610-641) . Ca urmare a acestor Java fapte, latina 111 11 11'1) ce Occidcntul romanic folosea latina, sub forma cunoscuta drept
care a devenit romana nu mai avea 0 fran a (reprezentata de latina eulta 1"I" ,a savanta, la noi se scria slavonqte. Vocabularul romanesc cste
din Occident), ~i 0 serie de tendinte realizate In toate limbile roman icc HI, III;lt de termeni slavi , In timp ce limbile roman ice occidentale
s-ar fi putut Incheia mai repede la noi. De aceea, ace~ti lingvi~ t i 1I1j1II1IDUta pentru multe notiuni termeni din latina ~i rCl110delcazii dupa
considera di limba romana se fonnasc deja 'in secolul al VI-lea, Inaintea 1,.11 1111 multe forme, ceea ce face ca limbilc romanice occidentale sa para
celorlalte limbi romanice. Pentru ei, una dintre dovezi1e existentei limbii It I' apropiate de latina. Incepand din aeesta epoca ~i continuand In

romane ar fi celebrul text LOrna, rama. fraIre , prezentat mai Inainte. " ,ll-Ie urmatoare. romanii intra In contact cu turcii, care ajunsesera
I" ,I din 1396 la Dunare.
Acesta ar fi primul text romanic.
.\ dOlla jumatate a mileniului nostru estc marcata de victoria Iimbii
Populatii migratoare. In prima jumatate a mileniului al doilea. 'II I.IIIC: ea este introUusa III scrieri particulare (prima scrisoare III romana
romanii au intrat In contact cu alte populatii, In general migratoarc 1.IIt' II/.;[ din 1521) ~i In bisericii (unele din primele texte romane~ti

(except ie fac grecii): cumanii, pecenegii, ungurii, turcii. Iq 'loase au fost traduse probabil Inainte de secolul al XVI-lea) .
Dadi pecenegii ~i cumanii au disparut rara a Jasa prea multe urme I1.,llIrila unor factori culturali, de aceasta data (activitatea cronicarilor,
In limba romana, a~a cum YOm vedea mai jos , ungurii s-au mentinut III hll I>. Cantemir ~i ahor dirturari), romana I~i extinde domeniile de
folosire, ajungand sa poata exprima idei din orice domeniu: istoric . LEXICUL

filozofic ,juridic, ~tiin!ific, artistic. Activitatea Scolti Ardelene, prin subliru


erea originii latine a limbii romane, ~i activitatea intelectualitat ii din
toate provinciile romane~ti all aVllt ca scop modemizarea ~i unificarea
limbii cuite. Se trece de la alfabetul chirilic la cellatin (dupa primele
texte 'in alfabet latin din secolul al XVI-lea, se ajunge la oficializare,
alfabetului latin 'in secoluJ al XIX-lea). Dupa 0 perioadil 'in care romani i
au trilit "cu fata spre Orient" (dupa expresia lui Scxtil Pu~cariu) a urmat
o brusca orientare spre Apus, determinatil de noile idei iluministe.
Oricntarea spre popoarelc neolatine a dus la ceca ce acela~i S,
Pu~cariu numea "reromanizarea limbii romane". Unirea Moldovei Cll
Muntcnia (1859) ~i marca unire din 1918 au favorizat delvoitarea unc i
limbi literare ullitare (limba na!ionalil), care capata 0 stabilitate pc care I ';'md vorbim de structura unei I.imbi !ji de felul In care ea este

n-o avusese 'inainte. " 11I ',lIlisa, trcbuie sa precizam ca Intre diversele compartimente ale
H . '.It:i structuri exista deosebiri: in timp ce gramatica esle partea cea
Dupa ce am prezcntat definitia gcnealogica a limbii romane (am 111 11',Iabila ~i cea mai sistematica a limbii (din aceasta cauza ea sta la
ararat ca romana este latina evoluata , vorbitil astilzi 'In fosta Dacie) Si 1' ,1 dasificilrii limbilor), vocabularul estc partea cea mai putin
am facut 0 sinteza a conditiilor istoricc ~i culturalc in care s-a I !,'llwtidi ~i cea mai mobila, pentru ca mereu apar no!iuni noi, care
dezvoltat limba romana, in partea a doua a expunerii arat, pe de 0 parte , It , ""ic denumite, paralel cu pierderea interesului pentru noriuni
cum s-a transmis structura latinei ~i, pc de alta parte, III cc masuril 1Ill lT hite, ale caror nume ies treptat din uz.
conditii\e istorice ~i cultllra\e mentionatc all permis ca Iimbile cu carc III trecerea de la latina la limbile romanice au avut loc 0 serie de
romana a intrat In contact sa influenteze structura ei. ".I1,,('ormari ale vocabularului, ale caror urmari se regasesc In toate
IU lihile roman ice. In latina vorbita sc manifesta 0 tendinta spre sim
I,ltlll'are, soldata cu disparitia arhaismclor ~i a anomaliilor in favoarea
I,u llidor regulate, adesea de origine familiara ~i populara. Se constata,
I. l1~cmenea, 0 tendinta de reducere a dubletelor sinonimice ~i de ~ter
I,' a nuanrelor de sens. Rezultatul acestei situatii a fost 0 saracire a
III ,I hularului, ajungandu-se ca fiecare limba romanica sa mo~teneasdi

11 11 latina cam accla~i numar de cuvinte (In jur de 2000) .

( 'uviote paoromanice. Dintre cele 2000 de cuvinte mo~tenite din


1.llIlIa, aproximativ 500 s-au transmis tuturor limbilor romanice. Sunt
'" IIIl:ni, uzuali, pe care Ii folosea majoritatea popula!iilor ce vorbeau
111l 11la, deci termeni cunoscu!i de toti vorbitorii acesteia . Acest fond
I. \ Il'al permitea tuturor locuitorilor din lmperiu sa se In!eleaga, sa
,lh lnJeze problcmelc esen!iale ale vierii curente. Fac pmte din aceasta
III 'gorie: uneltcle gramaticale - prepozitii ~i conjunqii (ca, cafre, CU ,

37
de, In , nici, pe, scI, spre), adverbe (cand, ieri, mai, I1U, unde) , pronume Iransport: car, cClpostru, descarca, duce , mula, purta, roatil. (rage;
I
(all, elsl, care , ee, eu, meu , noi, noslrll, selu, telu, tll, voi, vostru), ,Il'riculturii, moriirit, viticultura: ara, arat "plug", arie, cerne , culege,
numeralele de la unu la zeee, ~i mie, verbe cu valori polisemantice /1 , '(/, l17oara , vie;
11' (avea,fi , staY . Urrnand cIasificarea semanticii datii de I. Fischer pentru <Tl~)terea vitelor, pastorit, apicuJtura: ceara, jan , fncdleca, jug,
. t. latina duniireanii, In volumul alII-lea al tratatului de istorie a limbii "lII T/'. mulge, pastor;
~

,I: I
It ,
romane (redactor responsabil 1. Coteanu , Bucure~ti , 1969), prezint mai
jos 0 serie de cuvinte panromanice (cuvintele referitoare la om Ie yom
v;lI1atoare: lat;
.Irlllata: are , arma , fm'inge, prada, sageata, spata;
discuta In alta seqiunc), nu Inainte de a men!iona acum termenii ;ll'\iuni artizanale: cheie, cupa, curea,floc,foale,fus, ita, mai, nod,
panromanici referitori la: ./I,t, par, sac, stupe!, tew'a, toarce, tram(l, (ese, urzi, vas.
Imbrikaminte, Inciil!aminte, podoabe: almasel, coase, cunund , ( 'lIltura: carte "scrisoare", c{lllta, coardc1, joc, juca, serie, suna.
eurea,fa,),c1,/ir, inel, lncinge, maneca, vQ'l1lcmt; ,"iocictatea (inclusiv via!a religioasa): ajllna, cumpclra, c/omll, Inger,
alimentatie: cina. coace, crud. jaina, lard "slaninif' , must. paine. '".!" , lege, oaspe, Pasti , pacot, pc1resimi, pre(, san! lat. sanctlts:
l ' pldcilltc1, sare, sell, vin; oI".':iorz, Slinmedru) , arom . Iwnbd lat. tumba) , vecin, vinde, V. rom.
locuin!ii: casCi, curte,fereostrcI, /1WSa, arom. mur "zid" ,perete, poart(l. ' " (ef. Dumnezeu).
Din domeniul naturii sunt panromanici termeni relativi la: ,"i(; poate constata ca aceste cuvinte sunt importante, frecventc (fae
cer ~i atmosfera: cer. luna, nea, stea, tuna. vant ; Il' p\ie unele pastrate numai In anumite graiuri). Ele au fost Insii
timp: agust (forma mo~ tenitii pentru august), an , iorna , luna. mai, Il1'l wnte In tot cursul istoriei Iimbilor romanice, fapt ce explica pastra
arom . mart " martie", mor(i, arom. mes "Iunii", noople, limp, zi; I, ,I lor pana astazi, In toate aceste limbi.
sol: apa , orgint, aur. camp, creasta, fi er, lac, mare, marmltrCl ,
munte , piatrcl , rapa , diu , sare, tara "pamant", UI1&" val, vale; ('uvinte pastrate in diverse Il,imbi romanice. Celc mai multe
flora : ai "usturoi", ar!Jore, carpin, arom . a/stuli "eastan" , canepCl , , Ilvillie latine~ti s-au pastrat Intr-un numiir de Iimbi romanice (grupuri
arom.fatul "liote",fan,floare,foaie,ji'(lsin , ghilldi.l, grau, farM, iedercl, I"flllale din 2,3 pana la 8Iimbi). Exista, de exemplu, cuvinte care s-au
ienupar, ill, jugastru, laurusca, lemn , linte, mei, mesteacan, minto I',hlrat numai In romana ~i in Iimbile iberomanice, arii laterale ale
"mentii", nap, !lUCa, pai, par, patlaginfl, piersic:, pill, soc, spic, tei, ulm , " ' ""aniei (jrumos la noi , hermoso In spaniola ~iformoso in portugheza;
urzica , varga; ,, 11(' s-a pastrat ~i In spaniola: hervir ~i In portugheza: jerver), alte
fauna: v. rom. acera "vultur", ariei, asin, bou , cal, caprCl, e(]fu,~a "II lIumai In romana ~ i francezii (mancu, fr. manger). Acestea sunt
"pisicii" , cerb, corb, corn,jilmicd, iepure, lup , maselli', mierla, muscc/, 1III1 1fai cateva exemple .
au, pond, pdduche, pdUIl, pqte, porc, purice, rumega, sturz, sarpe, taur,
I urs , vacCl, vier, vierme, viespe, ('uvinte mo~tenite numai de romana. In sfil.r~ it, exista cuvinte
I In s u~irile realita!ii exterioare ~i perceperea lor de catre om su nl I'fli llqti care s-au pastrat numai intr-o singura limba romanica. in cazul
denumite prin termeni panromanici ca: aspru, cald, arom.jlama,fo(' , '''f" flllei, numarul acestora este de aproximativ 100; agest , ajutor ,
film, grell , intra, Intreg,jos, lume (In Illmea ochilor = lumina ochilor). I II Irio , ctintec, cea(ci, ere.Fin, dezmierda,ferice, ierta , fmpc1rat , {ntai,
macru, mflrunt, m(fSllra , masllra , miez, moare, 110U, parte, parea, plin, ".I,'! cu sensul vechi de .,judecaiii" (judetul Domnului). Lanced,
sec, sem!l, tacilllze, vechi . 1,lIIgoure, leg{)na, lillgura, mare ca adjectiv, mc1rgea, oaie, ospcl(,
Aqiunea omului asupra naturii, munca: 1'11t1l1Ja, placinta, plc1sa, puroi, putred, scoare, treapl1, trepada , uri,
actiuni cu caracter general: ajuta , cerea, coperi, jt/ee, jrange , ,,/ltlU sunt cateva dintre cuvintele latine~ti pastrate exclusiv In limba
fntinde, la "spala", lega, muia, roade, Wia , lUrna , unge; ''''' fnniL

38 39
Categoria a fost semnalata de S. Pu~cariu, In cunoscutul sau discurs .111111 cuvinte uzuale prin propriile lor derivate latine, tendinta speeifica
de receptie la Academia Romana (Locullimbii romane fntre linzbile '1 .lI l1blului Romaniei. Latinei dunarene Ii sunt specifice 0 serie de
roman ice , Bucure~ti, 1920), care a Incercat sa explice pastrarea unora .111'1 de cazuri concrete , intre care unele exemple de diminutive care
dintre aceste cuvinte prin conditiile de viata ale romanilor (Ia romani .1 Ilial locul unor cuvinte vechi: lat. musculus devenit In roman a nzu:jchi
1u', s-a pastrat lingula taranului roman, In timp ce cochlearium, lingura cu , I'ld uat ~i sen sul cuvantului latin nederivat lat. muscus " mu~chi "
" 1 care avutii mancau melci ~i oua sau luau medicamente, s-a transmi s 1II'IIII:i), lat. picula > pdcura. a Tnlocuit pe Iat. pix "smoalii", iar lat.
limbilor romanice occidentale - fr. cui/ler, it. cucchiaio) . In aceeasi 1/ /It/ > rom. retea , pe lat. rete. Alteori, adjectivele substantivizate au
ordine de idei , este de remarcat ca, pentru unele dintre aceste cuvinte , 1 pn.:ferate substantivelor de la care deriva: lat. pollex, degetul mare ,
pastrate In romana pe cale populara, limbile roman ice occidentale au 1,,',1 inlocuit prin lat. pollicaris, de unde arom. puliear. Rezulta ca, a~a
I'mprumutat ulterior din latina savanta aeelea~i cuvinte: ager - fro 11111 observa ~i 1. Fischer, pierderea unor cuvinte latin e~t i pastrate In
agile; cantec - fro cantique, it. cantico, sp. ccintiga; ospc7( - fro hospice; " I lI'stul Romaniei nu separa structural romana de eelelalte idiomuri
d:
cre.\"tin - fr. chretien , it. cristiano, sp . cristiano , ptg. cristiio;ferice '"Iil llice , ci numai punctu al, In realizarea diferiw. a acelora~i tendi nte.
sp .jeliz, fmpa.rat - fr. empereur, it. imperatore, sp . emperador, ptg , \ " n;istat Insa ~ i unele cazuri determinate de cauze externe , de natura
imperador. In alte cazuri, ca cel al lat. uenetus pastrat exclusiv in IlIl'Conomicii (parasirea, temporara sau prelungita, a unor Indcletni
romana (vanut), limbile romaniee au Imprumutat un termen germanic " I, ahsenta unei organizari religioase comparabile eu cea din Occident,
(fr. Meu < blao) sau un termen arab (it. azzuro, fr. azur, sp. azul). Itp.lri!ia la un moment dat a Inviitiimantului latin etc.), care au actionat
Rezulta din aceaasta observatie ca limba romana este, sub aspectul 11, 11 profund asupra componentei unei terminologii. Navigatia, de
vocabularului latin , mai arhaidi decat limbile surori: ea a putut sa .l lIplu, nu mai este reprezentata In romanii decat prin lUlltre din lat.
pastreze 0 serie de termeni disparuti In restul Romaniei . .tl//. T. animalele acvatice numai prin denumirea genericii peste din lat.
Nu trebuie sa se Inleleaga din cele spuse mai Inainte ca termenii lit i.l'. toate celelalte cuvinte, In primul rand terminologia mari-

pastrati exclusiv In romana sunt numai 0 dovada a caracterului arhaic II ,'II'ascii, dispadlnd (aneora "ancora", nauis "corabie" , port us "pOIt",

al acestei arii laterale a Romaniei . Unii prezinrn schimbiiri de sens , deci IIIt/f'lIa " balena", o.l'treum "stridie" , puppis " pupa", uelum " vela" sunt
evolutil fata de latina. Rom. apuca se pare ca provine din lat. aucupare II I IlIlc pastrate in toate Iimbile romanice cu exceptia romanei). La fel
"a vana pas1iri" (cu ajutorul capcanelor), iar rom. mare (adjectiv) 1,111 lucrurile ~i cu unii terme ni din lexicul cre~tin: se pastreaza euvin
provine foarte probabil din lat. mas, maris "mascul", cu 0 evolutie " I, fllndamentale (lat. crucem > rom. cruce, lat. christian us > rom.
semantica explicata mai jos (p. 69). o I/ill.lat.paganus > rom . pagan, lat.legem > rom . lege, lat. creden

'" . rom. credinra, lat. scriptura > rom. scriptura), dar dispar cei care
Cuvinte panromanice cu exceptia romanei. Nu mai putin inte " IIl1llleSC mai ales organizarea bisericeasdi (abbas "stare\", monachus
resante sunt explicatiile date disparitiei unor cuvinte latine~ti di n IlIgar". ambii panromanici; de precizat ca monah "dllugar" vine la
romana , legate de conditiile cultural-istorice. Mentionez aici cazul unei '~II din slavona). Au disparut, de asemenea, numele unor obiecte de lux ,
categorii de aproximativ 200 de cuvinte existente In toate limbile ro I. IIhiccteior de civilizatie, In conditiile rusticizarii vietii din Dacia (lat.
man ice, dar absente In romana, anali zate de 1. Fischer, ~i care ajuta la "' I"lra "purpura" - termenul romanesc purpura este Imprumutat in
caracterizarea limbii romane sub aspect negativ . Aceasta grupa de . 111111 al XIX-lea din latina - , lat.lampas " tampa" , lat. lim.ll " pila").
cuvinte este complementara grupei precedente, aceea a cuvintelor Majoritatea acestor cuvinte sunt termeni tehnici ai diverse lor
existente exclusiv In romana . Mai interesante sunt cuvintele, uzuale In Itll1ksiuni (marina: allcora, nauis, porrus; armata: /wsta , laneea;
latina , pastrate In to ate limbile romaniee, dar care nu sunt atestate III lill II'll (tlU/nen, purpura, saeta) sau de civilizatie ((Irs, lectus, litteral ,

romana. Avem a face cu inovatii de tip special, constand in Inlocuirea Ilh" II\a lor din romana reflectand schimbarea profunda a indeletni

40 41
ciriloL precum ~i intreruperea contactului cu lumea occidentaLl III Ii <Ire pe copil, probabil din sllbstrat, $i pe prune, cuvant Cll etimo
Ii
" Aceste conditii (mai ales izolarea de Imperiu) au facut ca 0 serie de I"" [I' mult discutata.
i cuvinte din limbajul curent sa fie inlocuite prin sinonime vulgare sau \111 caz foat1e interesant, in care termenul vechi latin a fost il1locuit
familiare (pater / tata etc.) sau sa fie compensate prin perifrazc lit III Occident, cat ~i la noi, esle reprezentat de termenul uerbum, care
!i,
(nego / a spune (eel) nu, nuflus / niei+un(ul). Nu exista totdeaun,1 III I.dina clasica insemna "cuvant". S-a intamplat ca in latina sa fie
"I i!
[
. explicatii pentru disparitia unor cuvinte latine~ti din romana. De ce ::;i 1lIl "lIll1utat cuvantul grecesc parabola, care era folosit cu sensul de
cum au fost inlocuite 0 serie de cuvinte, ca cele pentru notiunile de III l1paratie" de catre autorii retorici latini (Quintilian, Seneca). Ter
"coco~", "a iubi", "drag", "scump"? Sunt multe intrebari la care nu S- ,I II' II liI a fost preluat in limba bisericii cre$tine cu sensu I de "parabola",

dat inca raspuns. 1" fl Vl'rb", ~i in secolul al IV -lea a capatat sensul de "cuvilnt". eu acest
, Cateva precizari pentru aceia care ar vrea sa ~tie mai multe des pn:
disparitia acestor cuvinte (unele fapte Ie-am amintit deja). In cazul
II', ,'I apare in traducerea oficiala a Bibliei facuta in latina vulgara,

,j,,, "'l'uta sub nume1e de Vulgata. Noul sens de "cuvant" a aparut


\1 vocabularului nu pot fi gasite cauze precise pentru disparitia fiecanl i I" 111 111 ca invataturile lui Isus erau transmise de autorii evangheliei prin
cuvant in parte. Se poate constata, in schimb, ca in latina dunarean:l. q[lp:l!"atii. Datorita Bibliei ~i limbii bisericii parabola cu noul sens a
care sta la baza romanei, s-a manifestat aceea~i tendinta de saracire ~i 1IIII IIlilt termenul clasic uerbum. Parabola a fost mo~tenit in toate
de simplificare, observata pe intregul teritoriu al Romaniei, despre can ' 11I1I1t11L romanice cu exceptia romanei, care folose~te pe wvant, termen
am vorbit mai inainte. In conditiile izolarii acestei variante a latinei dl' 111 LII. wnuentus ce insemna .,adunare" (de remarcat ca acest cuvant
restul latinitatii, procesul a fost mai adanc ~i eliminarea eJementeio[ 1"' IH 'se (conuentus) exista ~i in albaneza ~i neogreadi, unde inseamna
literare din vocabular s-a pmdus mai rapid. IIl1wrsatie", deci un sens apropiat de sensul ramanesc).
De exemplu, doua cuvinte ce denumeau insu~irea de "marc" 1\1:li greu de explicat este de ce pentru unii termeni mo~teniti din
(amplus ~i grand;,I) , transmise tuturor celorlalte limbi romanice, sunl 1'11' " ,1 in toate limbile roman ice noi am imprumutat cuvinte, din alte
eliminate, la fel ca ~i termenul clasic fl/agnus, disparut din toate limbi Iv f11 111 S<lU chiar din latina.
romanice; ploro exista in toate celclalte limbi romanice, in raman a fiillll ( ',':\ mai interesanta categorie este reprezentata de cuvintele carora
folosit plango, care a dat plange. De asemenea, tepidus s-a pastrat peslt' I Pil'spund aceia$i termeni latinc~ti, imprumutati de romana pe cale

tot in Romania, cu exceptia romanei, care il are numai pe mld < lal t ,1 111;i (din limbile roman ice sau din latina). lata cateva exemple: ars,

eal(;)dus, termen panromanic. I 11 011 in toata Romania cu exceptia romanei (arta este imprumutat).

Cand intr-o serie de sinonime exista termeni familiari ~i exprcsivi , ",I . I ~,:\ color ~i culoare (cu sensul de "culoare" roman a a folosit pe
ace~tia elimina pe cei banali; exemplul cel mai concludent esk ,',' :L~a cum dovede$te folosirea luifara in graiuri:fara eerului,fara
disparitia din romana a cuvintelar, csentiale in vocabularullatin, po rn , I,'j J. Littera ~i litera sunt in aceea~i situatie. Cat prive~te pe
"tata" $i mater "mama", pastrate in to ate celelalte limbi romanice. 1,;[ " " /'/Illl ~i membru, este de remarcat dl roman a veche ~i populara are
noi, locul acestor cuvinte a fost luat de tata ~i mamma din limbaJul , 10" Iii lui membrum pe !nddular, pastrat din lat. medullaris. Seria
copiilor (aceste cuvinte au fost transmise ~i altar limbi romanice). 1\ Iliidor de acest fel ar putea continua eu negare, opera, portus,

In alte cazuri, roman a nu are termenul general romanic deoarecc cl If. II llll, uelum; pentru aceste cuvinte, pastrate in toate eelelelate limbi

este 0 inovatie petrecuta mai tarziu in latina, care, datorita rupc!"[ [ 11I.llI ice, ramana are imprumuturi din latina sau din limbile ramanice.
legaturii cu Occidentul, nu a ajuns in Dacia. A~a sunt sapere "a ~ti" S:I[[ \I:lluri de imprumuturile men!ionate amintim cateva imprumuturi
inj(ms .. copil", pentru care roman a pastreaza termenul vechi lati n c~1 'I .LIVfl. greaca, maghiara, germana (centum vs suta, hasta vs suli(d,

seio, pc care celelalte limbi roman ice nu I-au mo~tenit, devenit a yrl ,I"~ IS lopatd, pauper vs sarae, termenii romane~ti sunt slavi; pentru

42 43
sequere romana iI are pe a unna din greaca , pentru villa pe ora ,~ din III pili uman ~i celelalte cuvinte este greu de stabilit. Chiar I. Fischer
maghiara iar pentru turris pe turn din germana). , lasat cuvinte ca jrUI1IOS , gras . Inall atat la corpul uman , cat ~i la
1lI.\I~ irile realitatii exterioare. Notiunea de "frumos", de exemplu, a fost
,
'11 l<late timpurile concretizata prin referire la om. Cred , de aeeea, di
: Pozitia lexicului mO$tenit din latina. Din cele spuse piina acum
rezulta indirect ca lexicul mo~tenit din latina ocupa In romana, la fe l 1111J'rc::;esc dadi ~i alte adjective, de felul lui ager, amar, duLce, sau
ca In eelelalte limbi romanice, 0 pozitie importanta, In ciuda faptulu i tk ca aLerga, cc1Lca. merge, Ie atrag In discutia privind terminologia
di din latina s-a pastrat In limba romana un numar rclativ mic de Il'riloare la om (Ie-am dat , la smr~itul expuneri,i, in doua grupe aparte,
cuvinte, aproximativ 2000 . Cineva poate sa spuna ca un numar de 200C! ,<l II'dive ~i verbe; atat adjectivele , cat ~i verbele Iipscsc din capitolul
nu reprezinta prea mult pentru un vocabular care are peste 150.000 de IItt',aerat omului ~i corpului omen esc de la I. Fischer).
cuvinte. ~i totu~i aceasta parere poate fi infirmata. Iinnand in linii mari c1asificarea data de I. Fischer. In care am
'1'" 1:11 unele comasari de subcategorii , am ajuns la urmatoarele
Termenii referitori la corpul omenesc. Pentru a dovedi importan\ll 11I1'1I ri:
lexieului mo~tenit din latina propun 0 analiza a diverselor dimpuri
semantico-onomasiologice. Am aratat mai sus domeniile cel mai bine I \:nlru sex ~i varsta:
reprezentate la nivelul cuvintelor panromaniee. Exemplifie un lntreg '"(.~ "batran" lat. auus, cu sufixul -us din substratul traco-dac;
domeniu semantic cu termenii mo~teniti din latina, in care dau nu numai ' /III cxista ~i in unele dialecte italiene);
Ii,I termenii panromanici (mentionez, in paranteza, la fiecare cuvElOt IllIia/ (foarte probabil din latina, cu foarte multe discutii
': raspandirea romanidi). Am ales terminologia legata de om (In mod 11 1111 ,Iogiee);

special, cea a corpului omenesc), care este formata aproape In /Ilirhat lat. harbatus ex istent in alre limbi romanice, Cli sensul
Intregime din cuvinte mo~tenite din latina . tllt llilogic ,,(om) eu barba", sensul dill romana este atestat In latina) ;
Inventarul care urmeaza are la baza lista data de I. Fischer, com IIII/reln lat. ueleranus, ~i in unele limbi romaniee; sensu I din
binata eu cea a lui W. Domaschke, autorul unui studiu special '1lIdlla atestat In textc latinc~ti);
consacrat termenilor romane~ti mo~teniti din latina . Am adaugat ~i alte Ilim ell lat. "j"ell1inus;j"ell1il1(1 pamomanie);
cuvinte (I. Fischer nu ~i-a propus sa dea 0 lista exhaustiva). La 11I/ll.feU lat.fetaJetu.l', In celelalte Iimbi roman ice eu sens diferit
inventarul astfel stabilit am adaugat unele cuvinte din lista celor mai !' lIt1ana);
importante 100 de cuvinte relative la corpul omen esc stabilita de 1,'I'ior lat. ' : fetioLus sau format In romana de lafClt + -ior);
S. Pu~cariu pomind de la diqionarul Duden roman-german. In aces! 1"/IIeie lat. familia. evolutie semantica earacteristica romanei ;
diqionar, la Figura care reprezinta corpul unui om exista in plus cuvinte 11', 111 etimologie se pastreaza 111 drOmana ~i In daeoromana din seeolul
de tipul fngusl, Lal, merge, rar. rotund, suhrire, c1asate de I. Piseher, a~<1 I \ VI-lea ; cuvantul s-a transmis italienei ~i retoromanei);

cum se procedeaza ~i in c1asificarea lui Wartburg-HaBig luata ea model. /1/1/(' lat. iuuenis , mo~tenit ~i In alte Limbi roman ice);

in eategoria referitoare la insu~iri ale realitatii exterioare ~i perceperea I/Il/iere lat. mulier . panromanic);
lor de catre om (In ciuda faptului di 0 subcategorie ca aceea a gesturilor .lIom. pupa, mase. pup "eopil" lat. pup(p)a, pastrat In dialecte
se refera exclusiv la om). Termenii de acest fel (adjective ~i verbe). IW lle ~i retoromane);
chiar daca au un sens mai general, au fost folositi totdeauna ~i Cll IIII/riu "bastard" (probabil din lat. spurius);
referire la om, fiindca omul a comparat elementele din universul aflat III IIllr lat. tener, panromanic eu sensul etimologie "ginga~,
in imediata apropiere cu corpullui, cu forma sau funqiile elementelor ",.r,pat"; sensul din romana este 0 evolutie proprie) ;
corpului omenesc. Limita dintre cuvintele folosite exclusiv pentru I ''I"gurc1 lat. uirgo, mo~tenit ~i in italian a ~i sard~i) .

44 45
II

[nainte de a trece la prezentarea termenilor pentIu plh1ile corpului IlIlIghielura ,,lneheietura gatului cu restul trupului " lat. *iugu
I omenesc, men~ionez cuvantul corp care, dupa unele pareri, ar continua ,lill i'll);cf. ~ijllnghia lat. iugulare pastrat exclusiv In romana);
lat. corpus (In aromana, unde el exista, este cu siguran!a mo~tenit din Jill/ba lat. lingua , panromanic);
/,!'
latina; nu exista dovezi contra mo~tenirii sale din latina In dacoromana;
el este, de altfel, transmis tuturor limbilor romanice).
/IIi/sea lat.maxilla , cu sensul originar " maxilar, fald" pastrat in
Ill j\' k limbi romanice, In timp ce sensul romanesc exista Ilumai
IIIIt 1111 dialect francez meridional);
Capul ~i no!iuni relative la el: I/wlrea(a (probabil mo~tenit din latina; multe solu!ii etimologice);
barbel lat. barba, panromanic); III11.1'ta(a lat. "mustacea , existent numai in italiana) ;
.I belrbie lat. barbilia, exista ~i in spanioJa); I/(/rtt lat. nares , panromanic; sensul dialectal din Transilvania
I:
bucd lat. bucca , panromanic; sellsullatinesc "gura" a existat ~ i 11 . 1'," cxista ~i in spaniolii);

II in romanii - cf. humtd , fmbuca . Sensul actual de "obraz" din romana 11m' Iat. nasus, panromanic);

exista de asemenea in latina ~i apare ~i in derivate ea bucalat, bucos) ; 1I('17i lat. oculus , panromanic);

cap lat. capuf, panromanic); III'l r lat. pilus, panromanic);

cdpa(and (probabil din lat. 'i capilina, numaj in romanii) ; v. rom . pc1mt "omu~or", cf. (fm)paratu~' lat. palatum , cu forma
carunt lat. CWllItus, ~i in alte limbi roman ice); " i1rata influen~a lui palatium, existent ~i in alte limbi romaniee; forma
cerbice lat. cert/ix, piistrat bine in Romania); ,','1'111 este un singular refacut din pluralul pdrati);
couda lat. coda, panromanic); 1)(lros lat. pilosus, pastrat til multe limbi roman ice);
creier lat. cerehellullZ sau cerebrum , ~i in alte limbi romanice) ; v. rom . rosl "gura" lat. rostrum, e pastrat In expresia pe de rost;
dapara "a-~i smulge parul din cap" lat. depilare, romanic 1.1 I/Iceput gun! se folosea numai pentru animale (ef. fr. gueu{e), a~a
dialectal); 11111 rezulta din calul e tare In gura sau gum-leului. Rostrum s-a pastrat
dinte lat. dentem, panromanic); III spanioJa ~i portugheza);
fata lat./acies, devenitfacia , bine raspiindit in Romania); spranceana lat. supercilia, cu un fonetism ee presupune 0 conta
falca lat. falcell1 , panromanie; sensul din latina "cosor" se IIlinare eu geana sau de la 0 forma latineasca supercenlla , In loc de
pastreaza in limbile romaniee. Sehimbarea selllantidi din romana se IlIlJergenno > sprinceantt, cu 0 evolu~ie fonetica ulterioara) ;
explidi, probabil, prin forma caracteristica a faJcii. Cat prive~te forma surd lat. surdus, panromanic) ;
fa/cd pentru falce, care ar fi fost normaJa, este fie 0 refacere dupa I{impla lat. tempula, devenit temp/a , in alte limbi romanice);
pluralulji:2lci, fie continua 0 forma latineasca neastestata 'falca); (easta lat. testa , panromanic);
frunte lat. frontem, panromanic) ; urdoore (cuvant sigur latinesc ; mai multe solutji etjmologiee);
geana lat. genae; sensullatinesc "obraji" exista in doua limbi Ilreche lat. auricula, oricla, panromanic).
romanice. Forma *genna presupusii a stu la baza cuvantului romanesc
este insuficient explieata); Trunchiul (~i organele interne):

ghindura "amigdale" lat. glandula , bine pastrat in Romania); Imric lat. umbiliclls , panromanie eu transfonnrlfi fonetice; 0 fonna

gilZgie lat. gingiua, panromanic); lI/1lblilicus ar fi putut fi analizata ea fiind formata din un+bulicus);
gura lat. gilla avea la inceput sensul de "gatlej", pastrat in toate coasta lat. costa, panromanic);
celelalte limbi romanice; sensu I caracteristic pentru romana exista in cui lat. colells, ~ i in alte limbi romanice);
unele dialecte roman ice ~i in albaneza); cur lat. wlus, panromanic);

46 47
dos lat. dorsum, devenit dosslIm , bine pastrat in Romania); ,llIhlioaro lat. subala , pastrat numai in romana; cuvantul roma
r fieat lat. fiwfllm. panromanic); '" '.r cste un derivat cu prefixul sub-: sllbala>suara , cf. arom. soara);
I,
': 'i
fiere Iat. fel,felem , panromanic); sale lat. sella, pluralullui sa; bine reprezentat In Romania);
iie "vintre, partea de jos a abdomenului" lat. ilia, ~i in alte limbi (Ilia lat. titia, panromanic);
romanice); IIIlIar lat. humerus, pastrat ill cateva limbi romanice);
inima lat. anima, panromanic, in romana cu seTlS schimbai I'ill/J'e "pantec, abdomen" lat. uenter, panromanic).
veehiul sens "suflet", pastrat in toate limbile romanice);
, mal lat. mafia, pastrat in sarda ~i italiana; forma mat este UII
I~
Membrele:

" :! singular refikut de la mate, plural normal de la mafia> mara) ;


'I IIrm "partea de sus a piciorului" lat. armus pastrat bine in cateva

mc1runtaie lat. *minutalia: sensul romancsc estc atestat in latin (j ,


i' celelalte limbi romanice au sensul etimologic "marunti~uri");
IIIlIili romanice);
l'
m(1frice .,pantece!e mamei" lat. matrix, bine pastrat in Romani a): /lrat lat. bracehium, panromanic);
I panlece lat. panficem, bine pastrat In Romania); hrdncG "mana" (Cri~ana) lat. branca "Iaba" cuvant foarte rar,
,:I ! '1'.lrllt In latina tarzie, transmis ~i altor limbi romanice; derivatul
panfecos lat. pantieo.l'us sau format pe teren romanesc);
I!ii piepf lat. pectlls, panromanic); "'''nine; ~i pluralul hranci in expresii sunt frecvente);
I'illdii lat. calcaneum, bine pastrat In Romania);
':,,I plc1/nan lat. pu/munem, binc pastrat in Romania);
rc1runchi lat. *,.enltl1culus, pastrat In sarda ~i dialectal ill j'(}(/pSa lat. coxa, panromanic);
franceza ; s-a confundat cu r{lrunchi < lat. ranunelllus, numele unci j'(}f lat. cubitus, panromanic); r
L

plante). De remareat faptul ea se pastreaza doi termeni pentru dl'Xet lat. digitus, panromanic);

"rinichi", eu 0 distributie gcografiea diferita: rinichi lat. renicllill.l ) gl'llllnchi lat. genueulum, panromanic);

In Muntenia , iar rarunchi In nordul tarii; dupa S. Pu~cariu , rinichi ar illxenunchea lat. ingenunculare, bine reprezentat in Romania);

fi vcnit din sudul Dunarii ; cf. arom. arnie/ 'u); III{1dular lat. medullaris sau *medltllarium, pastrat numai in

rana lat. renes, panromanic cu exceptia sardei. Sensul originar "" lIana);
al euvantului latinesc se pastreaza In limbile roman ice, in timp ce ill I/Ulna lat. manus, panromanic; forma romaneasdi este un
roman a a fost transferat asupra diminutivului reniculus > rinichi; form ;1 1II):II1ar refacut de la pluralul mani);
romana de singular explieata fie ca 0 fOIma reHicuta dupa pluralul rant.
Illt/ma lat. palllla, panromanic);
fie ca 0 eontinuare a unei forme latine~ti rene);
Ilicio,. lat. peciolus, diminutiv a] lui pes "picior", pastrat in
sail lat. sinus, panromanic);

!clalte limbi romanice cu sensul de "petiol, coada a fructelor ~i a


scuipa, cuvant latinesc *scupire) fara etimologie unanim

acceptata; hti ll/dor"; romana I-a pierdut pe pes "picior", transmis tuturor limbi
.warte "placenta" lat. exorta, pastrat numai In romana); I", romanice occidentale. Legatura semantic a dintre pes ~i peciolus a
spate lat. spatha, panromanic; la origine, tcrmen militar avant! ''''.1 fIlentinuta pan a la disparitia cuvantului simplu);
sensul "spada", Schimbarea semantica petrecuta In roman a apare ~i lIT amm. pulicar "degetul mare al mainii" lat. pol/icaris, bine pastrat
celelalte limbi romanice la diminutivul spatula, pentru care cf. fr. ,. I~omallia);
,spaule); Illilpa lat. pulpa; sensul din romana, ~i In alte Iimbi roman ice;
spinare lat. spinalis, slab reprezentat In Romania); 1l "va limbi roman ice au sensul originar de "came, ~unca");
splina Iat. splinem, slab reprezentat In Romania); 1'lIlI1n lat. pugnus, panromanic);

48 49
stang lat. ~ stancus "obosit"; evolu~a semantica din romana exist ~ /'i)sl!lla lat. ' resufflare, transmis ~i italienei ~ i spaniolei , dar ~i
~i In it. mana stanca .,mana stanga"); I','\ ihila creatie romaneasca de la sLifla < lat. suff!are);
ullghie lat. ungula, panromanic), ,I'/rdnuta lat. sternutare, bine pastrat in Romania);
,I'II11a lat. sufflare, bine pastrat In Romania),
Diverse:

I
carne lat. cara, carnis, panromanic);
Nutr,itia, digestia, eliminarea:

11
carnos lat. carnosus, bine pastrat In Romania);
I/{TU lat. acer , panromanic);

crunt lat. cruentus, "plin de sange" evoluat In romana la sensu I


III/WI' Iat. amarus, bine pastrat in Romania) ;

!jJ 1I,Iuda lat. assudare, transmis exclusiv romanei , In timp ce

"crancen, cumplit"; cuvantul s-a pastrat ~i In retoromana);


maduva lat. medulla, panromanic); I, IlIlcnii corespunzatori din celelaIte limbi romanice provin din lat.
:[ mU$chi lat. musculus, pastrat In putine limbi romanice);
I/dllre) ;
os lat. ossum, panromanic);
I/(lta lat. *baba, panromanic, rezultatul normal *ba nu se folose~te
osos lat. OSSLIOSUS sau format pe teren romanesc);
II <,jngular; de la forma de plural bale, normala, s-a reconstituit un
piele Iat. pellis, panromanic);
Illgular analogic);
plapand lat. palpabundus, mo~tenit numai de romana);
M,)'i lat. uissire > hissire, existent ~i In alte limbi romanice);
/i(l,)'icd lat. ues(s)ica, existent ~i in alte diteva limbi roman ice);
sange lat. sanguem, panromanic);

siingera lat. sanguinare, pastrat In multe limbi romanice);


hll,rind lat. ui.l'sina, existent ~i in alte limbi roman ice);
sangeros lat. sanguinosus, pastrat In cateva limbi romanice);
twa lat. bibere, panromanic);
,ljJurc "reumatism articular" lat. spurcus, pastrat in italiana ~j
twaf lat. bibitus , pastrat in putine limbi romanice);

('(lea lat. cacare, panromanic);

retoromana);
vana lat. lena , panromanic); "I!litri "a avea diaree" (lat. *conforire, numai In romana);

wInos lat. uenosus, bine pastrat in Romanja) , dlltce lat. duleis, panromanic);

Ih)mand, cuvant latinesc pentru care multi cercetatori pomesc de la

III '.I1ammahundus, care s-ar fi pastrat numai In roman a;


Funqiile organelor corpului
Ii/ale lat.follis: in celelalte limbi romanice, cu alt sens);
Funqiile organelor de simr
lil(l/ne lat.fames, cu oa in loc de a, cum ar fi normal, fenomen
asculta lat. a(u)scultare, panromanic);
, II primit diverse explicatii;james, In multe limbi romanice);
auzi lat. audire, panromanic);
IIIghi(i lat. ingluttire, pastrat ~i in aIte limbi romanice);
gust lat. gustus, mo~tenit de multe limbi romanice);
Illcrill111 lat. lacrima, panromanic);
gusta lat. gustare, panromanic) ;
lil/ge lat. Iingere, transmis In putine limbi roman ice);
sim(i lat. sentire, panromanic);
llltinca lat. manducare, bine reprezentat in Romania) ;
sughi(a lat. subgluttire, ~i In alte limbi roman ice);
IIIcsteca lat. masticare, panromanic);
vedea lat. uidere, panromanic),
I/IIIC lat. muccus, panromanic);
1'l1pa lat. pappare, existent ~i In extremitatea occidentala a
Respiratie: "lIlIlaniei);
casca lat. *cascare, pastrat numai In romana ~i sarda; d, ~ j I,i,)'a lat. ' pissiare, bine reprezentat in Romania);
cascQund < cascabundus, pastrat numai In romana); 1'II(i (lat. *putire, bine reprezentat in Romania);

50 51
sal lat. "satium, pastrat numai In romana ~i sard::i);
tlezmierda Jat. *disl1lerdare, derivat existent numai In romana , de
satul lat. .Iatullus, bine reprezentat In Romania) ;
1.1 lat. merda ; la origine. derivatultrebuie sa fi Insemnat "a cura~a de
sdlura lat. saturare, pastrat In dialectele italiene meridionale) ;
""'rtlll excremente");
I~ screme lat. exprimere, bine reprezentat In Romania, cu evolutie
tlor lat. dolus , panromanie cu sensul de "durere");
semantica numai In roman a); tll/ios lat. ~ doliosus , pastrat numai In romana ~i italiana);
sere lat. SilLs, panromanic); !iTice lat. ielicem , pastrat numai In romana);
sorbi lat. sorbere, bine reprezentat In Romania); il'rta lat. libertare, numai In romana);
sudoare lat. sudor, panromanic); indlJra lat. indurare, cu 0 evolll!ie semanticii specifica,
suge lat. sugere, transmis catorva limbi romanice). , ' plicabililln diferite feluri; In celelalte limbi romanice s-a pastrat
, "sui originar "a Intiiri");
Procreatia:
illlllrata lat. interritare; mai multe solu~ii etimoJogice);
Jute lat.iuluere , panromanic);
/11 lat. /auare, panromanic cu excePtia sardei; In romana se
v. rom. lngreca lat. *ingreuicare, existent ~i In vechea franceza) ;
I"hlrcazii In unele regiuni cu sens restrans "a se spiila pe cap", "a spala
naSle lat. nascere, panromanic);
, II k~ie", fiind i'nlocuit de spa/a, cuviint latinesc mo~tenit. care are la
puhl lat. pulia, fem. de la pulius "pui");
""I'inc, foartc probabil. un derivat al lui lal/are : exper/auare ,
sterp lat. * eXlilpus, pastrat ~i In dialectele italiene ~i retoromane; I 'Iwl/auare sau super/allure);

unii II considedi Imprumutat din substrat).


Il'g{/no lat. */i[{inare, existent nllmai In romana , eu evolutie
"II;)lltica interesanta; ' /iginare ar fi un derivat de la ligare "a lega",
Viata afectiva, inclusiv cre~terea ~i Ingrijirea copilului: '1 ""lIt datorita tradiliei de a atama leaganul de grinda);
arom. ha.~u "sarut" lat. basiare, ~ i In aile Iimbi romanice); IiI/dine lat. lendinem, bine reprczentat In Romania);
bliind lat. blandus, care are In Iimbile romanice sensuri fizice) ; mira lat. mirare , panromanic);
bltmde(e lat. b/wzdilia, pastrat numai In roman a; este posibiHi ~j arom. Il(u)rricll "a da de mancare la un copil mic" lat. nutrimre);
o derivare pe teren romanesc); \'. rom . pllll(Jra lat. poenitare, pastrat exclusiv In romana);
bundlate lat. bonita/em, panromanic); I'IIS lat. penSIlIJ/ , panromallic; In toate celelalte Iimbi romanice
cerra lat. certare, ~i In surda ~i provensala); ", \'CIlSUJ de "greutate");
cumeta (~i fncumeta) lat. commit/ere, bine reprezentat In Iimbilc I'I/sa lat. pensare, bine reprezentat In Romania);
romanice , dar avand sensuri diferite); I'II/i lat. palire, existent ~i In italiana ~i spaniola);
cumptll lat."compirul1l , netransmis altor limbi romanice , sall l'iI'Plll/ZO lat. pecrinore , panromanic);
compulum, bine reprezentat In Romania); l'il'lJrel/e lat. pecrinem , bine reprezentat In Romania);
arom. CUlZt! .,Ieagan" lat. cuna, pastrat ~i In alte limbi romanice); I'lt/cea lat. placere, panromanic);
cuteza lat. cottizare, pastrat numai III romana ~i In dialectele I,itll/ge lat. plangere, panromanic) ;
it a liene~ti) ; Jll"l'geta lat. prigitare, pigritari, paStrat numai In romana ~i
v. rom. defaimtl lat. ' diffamia , pastrat numai In romana) ; 1III,llIa);
v. rom dqidera "a dori" lat. desiderare, bine reprezentat In )<iric lat. ridere, panromanic);
Romania; dupa Pu~cariu, ar fi dispiirut, pentru ca n-a avut derivate care 11/llllll lat. soponem, panromanic);
sa-I sprijine); IIII'II/a Jat. so/ware, In rom ana cu sens modificat);

52
53
, ,

',II scalda lat. excaldure, panromanie eu exeeptia sardei); drnm.reg., arom.l1ufrulra"a da un nume" lat. nominare, paruomanie);
spuillu1 lat. *expauinem, eu difieultati fonetice); IJ(lrea lat. parere, bine reprezentat In Romania);
spdimanta lat. "expauimentare, eu difieultat i fonetiee); wicepe lat. percipere, panromanie eu exeePtia sardei);
spdlu , vezi mai SUS la; mga lat. rogare, bine reprezentat in Romania);
;111 1 ~fJllne lat. exponere; in eelelalte limbi romaniee s-a pastrat sensul
speriu (euvant latinesc , eu multe solutii etimologiee);
" I q ~ illar "a expune");
suferi lat. suflerre, bine pastrat in Romania);
\ 1
supara lat. superare, eu sens sehimbat atat in romana, cat ~i in ,)Ii lat. scire, existent In cateva limbi romanice);
.~ lIiw lat. "oblitare, panromanie);
"I celclalte limbi roman ice eare-I pastreaza);
I I
lira lat. orare "a ruga", bine reprezental In Romania ; sensu I din
" I'Lispina lat. sLlspirare, pastrat ~i in alte limbi romanice);
arom, scl'imur "a plange 'ineet" lat. exclull111lo sau 'exc/amorare)~ " tl fI;lI1a este recent);
leme lat. linzere, eli exeeptia franeezei pastrat in toate limb ik :i('e lat. dicere, panromanie).
roman ice);
'I Iris! lat. tristis, la fel ea preeedentul, past rat in toate limbik Starea fizica (aspeetul exterior, sanatate, boli, defeete fiziee):
"
1,'/ romanice eu exeeptia franeezei);
:mlm. ancanescu "gem, suflu greu" lat. incanesco);
urgie lat. orgia, diseutabil);
f'()lca lat. calcare, pastrat in unele Iimbi roman ice);
f I !'1'I(d lat. wecia, eu sensu I de "boala de oehi" din veehea
uri lat, horrescere > horr'ire, ultima forma pastrat exclusiv III
I,
,, romana);
IIl ltl:l na, pastrat numai In Iimba romana);
arom. voi "a iubi" lat. uolere), v. rom. ('Usia "a trai" lat. conslare. in eelelalte limbi roman ice
II '.l'lIsul "a costa") ;

Aetivitatea intelectuala: .I"rea lat. dolere, panromanie);


adewlr lat. ' ud(de)uerum, existent ~i in dialeete italienc .Il1ruros lat. dolorosus, bine reprezentat in Romania);
!i,rmec lal. phar/lwcul1t, numai In romana);
meridionale);
afla lat. qlJlare, eu schimbare de sens, existenta ~i in alte limbi !inri lat..febris, panromanic);
romaniee):
!rigllri lal.frigora, numai In romanaJrigus > rom. Fig s-a past rat
I It, sarda);
(/l/Ienillto lat . orlminaciare, bine reprezentat in Romania);

ascul1a lat. uscultare, panromanie);


!IIII/LOS lat..formosus, existent in unele limbi romanice);
boace lat. uox, panromanie);
!lImicel lal.furuncell/ls ; jimll1cullus s-a pastrat ~i In alte limbi
crNle lat. credere, panromanie);
IIlI ltllliee);
cllgeta lat. cogilare, bine reprezentat 'in Romania);
I:('(fmdl lal. gemilus, pastrat ~i In italiana);
CLtlWWile lat. ('()gnoscere, panromanie);
gl'me lat. gemere, panromanic) ;
cuvalll lat. conuenTUS pastrat ~i 'in retoromana ~i veehea spanio la'
1:ll('b, Rlteaba lat. gib/a , glibba, existent ~i in limbile ibero
" 111 ,111 ice);
sensul romanese , ~i in albaneza);
1:1'11.1' lat. grassl/s, panromanie);
Inlreha lat. illterrogare ~i in alte limbi romaniee);
lfl(elege lat. intelligere, existent ~i in retoromana) ; gl'll,l/l11 lal. gras.l'onem, existent ~i In italiana ~i oeeitana);
lnvdla lat, inuiliare, pastrat In unele limbi romaniee); ,1;111(1 Lat. gutta, panromanie) ;
l(lucla lat. laudare, panromanic); 111011 lat. in allO; allus este panromanic):
mime lat. mens, panromanie); IIIrioru (euvant latinese , dar eu diverse solutii etimoJogiee);

54 55
l{meed lat. languidus, exclusiv In romana);
fuse lat. tussis, panromanic);
lIingoare lat. langllorem, exclusiv In romana);
fu,yi lat. tussire, panromanic);
le,~il7a lat. *laesionare, pastrat numai In romana); VI. Drimba
lIeide lat. oecidere, pastrat ~i ,ID alte limbi romanice);
presupune ca. verbu1I romanesc are la baza lat. *lassinare < lassare "a IIrcior lat. hordeolum, foatte bine pastrat In Romania);
obosi peste masudl" . I/stura lat. ustulare, pastrat In unele limbi romaflice);
lunatic lat. lunaticus, existent ~i in sarda); "dtama lat. uictimare, numai In romana);
manc "adancitura din talpa piciorului" lat. maneus; existent ~i In ria(a lat. "uiuitia sau format pe teren romanesc de la viLl);
alte limbi romanice, dar cu alte sensuri); via lat. uiuere; bine reprezentat In Romania; In romana apare in
moarte lat. mortem, panromanic);
IlIllba veche ~i, rar, dialectal; dupa S. Pu~cariu, a fost jnlocuit de u'ai,
mucos lat. muccosus, bine reprezentat in Romania);
, IIvant slav, datorita omonimiei paI1iale cu veni);
muri lat. morire, panromanic);
vindeca lat. uindicare; In celelalte limbi romanice s-a pastrat
mut lat. mutus, panromanic);
."Ilsul "a razbuna");
neg lat. !laeuus, pastrat In sarda ~i dialectele italiene~ti); viu lat. lIiUlIS, panromanic);
,
, I
orh lat. orhus "orfan"; sensul din romana, existent ~i In alte limbi
I
arom. voamire "a voma" lat. uomere, pastrat exclusiv In
'[ romanice); IIl1l1iina);
arom. pana "carpa; perdea pe ochi" lat. 'panna, pannus "carpa"; z.cicea lat. iacere, panromanic);
exista ~i In alte limbi romanice) ; ?gaiha lat. scahies > *scabia; cu evolu\ie semantidi mult discutatii).
pas lat. passus, bine rcprezentat In Romania) ;
peeingine lat. petigillelll, past rat ~i In uncle dialecte italiene) ; Odihna, veghea:

pieri lat. perire , bine reprezentat in Romania); adormi lat. addormire, bine pastrat In Romania);

puroi (dupa toate probabilita~ile, din lat. *puronium; pastrat numai culca lat. collocare, existent ~i In alte limbi romanice);

in romana); destepta (cuvant latinesc, dar cu diverse etimologii, dintre care

pusehea lat. pastula, pastrat ~j in dialectele italiene~ti);


III~nlionam'deexcitare sau dispectare "a deschide ochii");
rilie lat. aranea "paian jen", cu transformare semantica; bi ne
IPI dormi lat. dormire, panromanic);
pastrat in limbile romanicc, cu vechiul sens);
dormita lat. dormitare, pastrat In italiana ~i franceza);
sc1nCitate lat. sanitatem, bine reprezentat In Romania);
maneca (a se) lat. manicare, pastrat exclusiv In romana);
jl SGnatos lat. sanitosus, existent ~i in dialectele italiene~ti ~i In
rc1posa lat. rep(lusare "a se odihni"; sensul romanesc este
sardii; posibila crcatic pe tcren romanesc);
san lat. sanus, panromanic; in romana s-a pastrat numai III I'lObabil recent);
,II; aromana ~i istroromana, fiind Inlocuit In dacoromana de derivatu l scula (cuvant sigur latinesc, dar cu diverse solu\ii etimologice);
SOllll1 lat. somnus, panromanic);
sanatos, foarte probabil pcntru evitarea omonimiei cu sun < lat. sinus;
In sudul Dunarii, acesta din urma se pronunta sin, deci se deosebea de veghea lat. uigilare, bine pastrat In Romania);
III, san<sanus); vis lat. uisllm, existent ~i in alte limbi romanice);
sugel "panari~iu" lat. "sugillum, bine reprezentat in celelalte limbi visa lat. uisare, existent ~i in sardii).
romanice; romana are 0 evolutie semantica specifica);
surd lat. surdus, panromanic); Adjective:
~'chiop lat. scloppus, pastrat ~i In occitana); ager lat. agilis, ~i in retoromanii);
!ichiopata lat. 'excloppitare sau cloppieare); des lat. densus, pastrat ~i In dalmata);

56 57
drept lat. directus, panromanie); v. rom. de~ tinde lat. descendere, bine piistrat In Romania);
fngust lat. aI/gustus, ~i In limbile iberoromaniee); arom. dimandtt "a recomanda, a ordona" lat. demandare; In
larg lat.largus, panromanie); IlIlIhile romanice, cu sens recent "a cere, a Intreba");
lat lat.latus, pastrat ~i In alte limbi romaniee); arom. disicare "a despica , a sparge" lat. dissecare, numai In
lung lat. longus, panromanie); " '1IIfma);
nwre lat. nws, maris "maseul", eu diverse expliea~ii pentru evolu dumica, dimica lat. demicare, dimicare, numai In romana) ;
!ia semantidi); li'r; (cuvant sigur latinesc , dar eu multe etimologii);
rar lat. raws, bine reprezentat In Romania); Few lat.fricare, panromanie);
rotund lat. rotulldus, panromanie); .lilgi lat.fugire, panromanic) ;
strdmb lat. stral11bus, existent ~i in eateva limbi romaniee); "alha lat. uoluere, ~i In alte limbi romaniee);
sllb(ire lat. subtilis, bine reprezentat In Romania); V. rom. imu " mergem" lat. ire, verb defeetiv In lOate limbile
tare lat. talis, panromanie; In romana eu sens sehimbat); 1IIII1anice);
ud lat. udus , ~i In dalmata). intra lat. intrare , panromanie);
IllchinCi "a apleea" !at. inclinare, ~i In alte Iimbi romaniee);
Verbe (toate denumese aqiuni strans legate de om): ineco lat. necare , panromanie eu exeeptia sardei);
({jul/ge lat. adiungere, bine pastrat in Romania; sensu I din romana il/gana lat. ingollnare, ~i In alte limbi romaniee);
exista ~i In dialeete italiene meridionale); iniepra lat. iniectare, ~i In sarda);
({lerga lat. al/ergare, exista ~i in dialecte itaIiene ~i sarda);
insemna lat. insignare, In romanii eu sens mai apropiat de etimon;
alller; lat. ammatire; etimologie mult diseutata) ;
III celelalte limbi romanke a evoluat la sensu I de "a Invata");

amorti lat. all1l11ortire, existent ~i In alte limbi romaniee);


intil/de lat. intindere, In romana eu sens mai apropiat de
apropia lat. apprupiare, pastrat in unele limbi romaniee) :
"Iimon; in eelelalte Iimbi romaniee eu sensul "a Intelege , a auzi");
apuca lat. aucupare, numai III romana; etimologie suspeeta);
v. rom. fnvita lat. inuitare, panromanie; invita este Imprumutat);

a.yeza lat. *a ssediare , ~i In spaniola ~i portugheza);


/elsa lat.loxare, panromanie);

a.)tepta lat. astectare, aspectare, ~i In unele Iimbi romaniee, dar


lepada lat. *liquidare, *lepidare sau lapidare, niciunul dintre cele

eu sensu I "a privi"); IH'i etimoane latine~ti nu s-a tran smis celorlalte limbi romaniee);
i
atinge lat. attillgere, ~i in alte limbi romaniee); lua lat.leuare, panromanic);
a(ipi (probabil din lat. attepire); luneca lat. lubricare, pastrat ~i in vecbea franceza ~i dialecte
bate lat. battuere, panromanie); IIHnaniee);
cadea lat. cadere, panromanie); merge lat. mergere , pastrat In vechea italiana ~i retoromana,
capata lat. * capitare, In sarda ~i italiana, eu sensuri diferite); .. volutia semanticii de la "a se seufunda" la "a merge" explieata In
cercetu lat. circitare, numai In romana); diverse feluri);
cere lat. quaerere, panromanie); millciun(l lat. menrionem "menlionare", eu schimbare de sens sub
chema lat. clamare, panromanic); IIIrluenta lui min(i; ~i In dialecte italiene~ti meridionale);
curge lat. cun'ere, panromanic; forma veche cure a fost minti lat. mentiri, bine reprezentat In Romania);
Inlocuita prin curge eu g analogic dupa merge); arom. Il(irc/' edzlt lat. incirculare, bine pastrat In Romania);
clttreiera lat. contribulare "a calca In picioare", cu 0 evolutie v. rom. nuta lat. natare, bine pastrat In celelalte limbi romaniee) ;
semantiea interesanta); V. rom. pIasa "a bate din palme" lat. plau.sare , exclusiv in romana);

58 59
pLimba lat. perambuLare, numai In romana); ammo cllslIrin lat. consobrinus, ~i in alte Iimbi romaniee; in
prillde lat. pre( he )ndere. bine reprezentat In Romania);
1.11 'oromana s-a pastrat uerus> velr din (consobrillus) uerus);
pune lat. ponere, panromanie);
fill lat. ' filianus, ~i In alte limbi romanice);
pureede lat. proeedere, numai In romana);
fill lat.filius, panromanic);
putea lat. *potere, panromanie);
F(/te lat.Fater, panromanic);
rade lat. radere, panromanie);

gcaman lat. geminus, ~i In alte limbi romaniee);


rabda (probabil euvant latinese, eu etimologie mult diseutata);

ginere lat. gener, panromanic);


raspunde lat. respondere, panromanie);

mom. hil'eastru "fiu adoptiv" lat. jiliaster, ~i In alte limbi


ridiea (euvant sigur latinesc, dar cu multe solutii etimologice);

rupe lat. rumpere, panromanic);


IIlllIaniee);
salta lat. saLlare, panromanie);
insllra lat. "(in)uxorare, pastrat ~i In dialeete italiene~ti);
sc1ri lat. salire, bine pastrat in Romania);
mama lat. mamma, bine reprezentat in Romania) ;
scclpa lat. excappare, bine reprezentat in Romania); V. rom. marit "ginere" , arom. "sol" lat. maritus "sot", pan
sccVpina lat. searpinare, ~i in dialeete italiene ~i retoromane) ; 1IIIllanie);
seoate lat. "excotere, In alte limbi romaniee excuTire); marita lat. maritare, bine reprezentat In Romania);
scutura lat. excutulare, 5i In sarda ~i italianii); lIultu,ya lat. amita, eu sufixul -usa; forma simpUi, In unele limbi
I i .\'nudge lat. *- exmulgere, In italiana ~i spaniola, eu sensuri diferite);
IllInaniee);
sparge lat. spargere, bine reprezentat In Romania);
nepot lat. nepos, bine reprezentat In Romania);
sta lat. Slare , panromanie);

/lora lat. l1urus > "norus, panromanie);


strlinge lat. slringere, bine reprezentat in Romania);

nuiarccl "mama vitrega" lat. nouerca, numai in romana);


striga lat."stri{?are, pastrat ~i In dialeete italiene~ti);

nun lat. /101lI1US; in celelalte limbi romanice , eu sensuri diferite);


sufleca lat. *suffolicare, numai In romana) ;

sui lat. .I'ubire, ~i Tn vcchea spanioIa);


nuntl1 lat. nuptiae, ~i In alte limbi romanice; forma eu ninainte
trece lat. troicere, ~i In oeeitana);
Ill: t, explieata prin eontaminare eu nuntiare);
~
,I'' tremura lat. tremulare, panromanie);
arom. (}wfiln "orfan" lat. orphanus, bine reprezentat In Romania;
!: trepada lat. Trepidare, numai In romana); drom. orfan, Imprumutat din neogreaea);
II;
Ii ; tunde lat. tondere, panromanic); pc7rillte lat. parens, panromanic);
(ine lat. tenere, panromanie); peri lat. petere > petire "a cere"; sensul romanesc exista $i in
umbla lat. "ambuLare, bine reprezentat In Romania); ~paniola ~i portugheza, iar eel originar "a cere" In dialeete italiene~ti
::1 lIrca lat. "oricare <orior, numai In romana); ~i in sarda);
" urdilla lat. ordillare, numai ill romanii; In celelalte limbi soeru lat. socer, panromanie);
romaniee, imprumutat din latina);
.'lord lat. soror, bine reprezentat in Romania, In unele limbi eu
va , vel lat. uadere , panromanie; adesea defeetiv , ea In romana);
sensul ,.dilugarita");
zbate lat. "exbattuere, In unele limbi romanice).
Tatd lat. tata, ~i In alte limbi romaniee);
Familia:
ve7duv lat. uiduus, panromanie);
Cllll1nat lat. cognatlls, ~i In alte limbi romaniee);
vitreg lat. uitrieus, pastrat in sarda ~i in dialeete italiene~ti
cllscru lat. consocer, ~i In altc limbi romaniee);
meridionale) .

60 61
Bogaria cuvintelor mo~tenite din latina in domeniul tenninologiei ," pili lui, cu forma sau funqia elementelor corpului omenesc. A~a se
corpului omen esc m-a detenninat sa propun 0 alta etimologie pentru , plica numiirul mare de sensuri, de multe ori metaforice , ale terme
cuvantul romanesc talpa, considerat in mod curent, pana nu demult , CLi IId", din !ista prezentata mai sus, ca ~i faptul di apar In multe expresii.
Imprumut din magh. talp. Pornind de la faptul ca talpa face parte dill \ , ,'aSIa a Iacut ca ei sa fie frecventi in lantul vorbirii nu numai pentru
domeniul semantico-onomasiologic al corpului omenesc, in care . ,\ dcnumeau anumite parti sau organe ale corpului omenesc, ci ~i
elementul latin este preponderent, iar ca imprumut din maghiara ntl Iii IIII'U incarcatura lor semantica. Intre exemplele date exista 0 serie de
exista niciun alt cuvant in afara ipoteticului talpa, am propus () "" dvate, mai ales adjective ~i verbe, care au la baza termeni din acest
etimologie latineasca, ~i anume 0 forma ' falpa, presupusa ~i pentru alte .I, ,,"cniu semantico-onomasiologic (intereseaza mai putin acum daca
i IIvilltele respective sunt formate pe teren romanesc sau sunt mo~tenite
idiomuri roman ice (friulana, dialectul comelic din nordul Italiei ,
, .1 alare; important este di vorbitorii recunosc di la baza derivatelor stau
dialecte franceze ~i franco-provensale) , unde diversele cuvinte care con
"'IIllcnii din domeniul semantico-onomasiologic aici in discutie). lata
tinua fonna neatestata din latina inseanma "Iaba" sau "pata" (In friulana
, ;llcva exemple:
exista chiar ~i sensul romanesc "talpa"). Aceasta forma "'talpa poate fi
~i la baza rom. talpa, pentru ca nu prezinta nicio dificultate fonetica , blclIld: blande(e
iar din punct de vedere semantic rom. talpa este foarte apropiat de cu buca: bucata, bucalat, bucos, fmbuca
vintele din Iimbile roman ice mentionate mai sus. Cuvantul este atestat came: camos
Intr-un document din Suceava datand din 1490, sub forma unui nume durea: dureros, dururuos
de persoana, Talp, ~i In primele texte romane~ti (Psaltirea Hurmuzaki) , muc: mucos
Este interesant de remarcat ca un sens dezvoltat sigur pe teren os: osos
pcmtece: ptintecos
romanesc ("corvoada pentru cherestea") apare la inceputul secolului al
" vana: vanos.
XVI-lea. Dat fiind decalajul istorice~te verificat Intre data contactului
dintre doua populatii ~i manifestarea In limba a acestui contact, Lexieu} fundamental. Caracteristicile mentionate (frecventa,
atestarile de acest tip constituie ~i ele un argument Impotriva explicatiei hogatie semantidi ~i baza pentru noi derivate) au fost folosite drept
prin maghiara. Am adus in sprijinul ideii ca avem a face cu un cuvant rriterii pentru deta~area unui inventar de cuvinte importante In
vechi .~ i faptul ca talpa are numeroase sensuri (37) ~i derivate (40), ceea vocabularul romanesc. 0 prima Incercare de acest fel a fiicut AI. Graur
ce II situeaza In seria termenilor vechi (mo~teniti din latina sau (In illcercare asupra fondului principal lexical al limbii romane,
Imprumutati din substrat). In sfar~it, la argumentele care privesc situatia Bucure~ti, 1954), In care din cele trei criterii au fost retinute ultimele
cuvantului In romana se adauga situatia neclara a presupusului etimon doua - bogatia semantica ~i pu!erea de derivare - la care a adaugat
In limba maghiara insa~i : magh. talp a plimit diverse explicat ii , neavand criteriul vechimii cuvantului. In inventarul de cuvinte stabilit de
iI AI. Graur elementul latinesc mo~tenit reprezinta 60% din totalul
i o etimologie sigura . Deci, in timp ce In romana cuvantul poate fi
explicat prin latina, limba pe care romana 0 continua, fara nicio termenilor selectati.
dificultate de ordin fonetic sau semantic, In maghiara etimologia este Mai recent (1988), intr-o lucrare colectiva (autori: Mihaela
Barliideanu , Maria Iliescu, Liliana Macarie, luana Nichita, Mariana
nesigura, acesta neputand fi explicat multumitor prin Iimba-baza . De
Ploae-Hanganu , Marius Sala - coordonator, Maria Theban, luana
aceea, explicatia din latina a rom. talpa este principial preferabila.
Vintilii-Radulescu), Vocabularul reprezentativ allimbilor romanice, am
Am ales acest camp semantico-onomasiologic pentru ca el a fost, ap!icat principiile stabilite de AI. Graur la ansamblullimbilor roman ice,
fara indoiala, cel mai important in trecerea de la latina la romana. supunand investigatiei vocabularul lor de bazii actual. Este yorba de
In toate timpurile, a~a cum am mai spus, omul, deci ~i romanul, a aproximativ 2500 de cuvinte pentru fiecare Iimbii (spre deosebire de
comparat elementele din universul aflat In imediata lui apropiere cu lucrarea fostului meu profesor, in aceasta cercetare am tinut seama ~i

62 63
de criteriul frecvenfei, absent la AI. Graur). Am constatat ca termenii I, ft /, allui G . Co~buc ~i , pe 0 pagina deschisa la Intamplare, dintre cele
latine~ti sunt importanfi ~i In celelalte Iimbi romanice, In sensul cii sun I III L"uvinte existente, 102, deci 88%, erau de provenienta latina.
cei mai frecventi; ei au 0 bogata Incarcatura semantica ~i au multe II ". lllIatie identidi a intalnit pe 0 pagina din P. Ispirescu, Legende/e sau
derivate , deci ocupa 0 pozitie centrala In structura lexicului romanic. !'dl/lll'le ronUinilor (din 363 de cuvinte numai 30 , deci 9%. erau striiine)
In romana, la fel ca In celelalte opt limbi roman ice analizate (sarda, .III pc 0 pagina de I. Creanga , Pove,~ti (din 233 de termeni numai 18,
itaJianii, retoromanii, franceza, occitana, catalana, spaniola ~i ,!", 'j X%, Illl erau latinc~ti). Pentru comparatie, S. Pu~cariu a facut Ull
portugheza), termenji mo~teniti din latina ocupa rangul I, adica au cea 11I11Iaj similar ~i pcntru franceza pe 0 pagina din Le crime de Syll'ester
mai mare pondere. Dintre termenii latine~ti pentru om mentionati de /I"I/I/({rd a lui Anatole France, un text de factura in parte diferita, dar
mine mai sus, cativa (46) au fost selectati In toate cele noua vocabulare I p sit pcela~i raport intre elementullatjn mo~tenit ~i Imprllmuturi. La
reprezentative romanice: altus , auricula, barba, battuere, caput, I. 1stau luerurile cu rugaciunea Taral nostru: 0 comparatie Intre rextlll
carnis, corpus, costa, CIt/US, currere, dens, directus, dormire,facere ,
loIllIfinese ~i cel franeez seoate In eviden[a faptul ca din cele 60 de
Jacies,fortis,fugire,fundus, grossus, homo, intendere, largus, leuare ,
. Ilvinte ale textului romflllcsc, numai 6, adica 10%, sunt straine (In
lingua, longus, manus, morire, nascere, oculus, ossum, palma, passus,
II \lui francel nllmarul cuvintclor straine este de 7) . in s nir~it , daca se
pellis, pilus, ridere, rotundus, saltare, sallguem, sapo, stare, surdus,
tremulare, ungula, uenire, uetulus, uiuus. Numarul de 46 de termeni
,11I;liizeaza cele 98 de strofe aJ e capodoperei eminesciene Luceq/arul,
d ~,;1 cum a nicut D. Mazilu, se constatii ca, din ccle 1907 cuvinte aJe
din totalul de 146 de cuvinte selectate In toate vocabularele reprezen
tative roman ice Inseamna 30% din total! Evident ca numarul cuvintelor ,It ','slei poez ii, 1658 sunt de origine iJatina, ceea ce rcprczinta 88,60%,
referitoare la om este mult mai mare daca finem seama ~i de cazurile tI, II ori mai multc dcdlt cuvintelc slave ~i de 8 ori mai numeroase
in care acestea au fost selectate intr-un numar mai mic de vocabulare. d,'cat toate cclelalte cuvinte Illlprumutate. 13 strofe au nLimai cuvinte
IIlo~tenite din lalina , iar in srrofclc care contin momenlul culminant al
Frecventa cuvintelor mo~tenite din latina. Cercetarile de acest fel I'''L'mului proportia cste de 95 %. Toatc acestc proccntc par surprin
(fond principal lexical - AI. Graur, vocabular reprezentativ) reprezinta 1:lloarc daca obscrvam, impreuna Cll Pu~cariu , ca In uictiQnarul lui
unele dintre contributiile cele mai originale ale lingvisticii romane$ti ('ihac eiementul latin cslc doar de 23 %! Staristici similarc asupra
la lingvistica romanicii, in special, $i chiar la lingvistica mondiaHi. Ele poc/.iilor lui Eminescu a faeut D. Macrca. EI a comparat. in plus, poezia
au la baza 0 idee a lui B.P. Hasdeu, care a formulat celebra teorie a lili Eminescu cu eea a lui Paul Verlaine, constatand acela~i rapolt la cei
circulatiei cuvintelor. Hasdeu a aratat dl valoarea cuvintelor sta in "oi poeti, cand C~le yorba de elementul mO$tenit din latina.
"circulatia", frecventa lor, mai exact In aparitia lor In lantul vorbirii. S-a &pus de nenllmarate ori, dar cste bine sa reperam: se pot cOllstrui
Cuvintele intrebuintate zilnic (~i cu valori multiple) sunt, a~a cum Ira/.e Intregi numai din cuvintc latine~ti, dar nici macar 0 propozitie for
spunea mitropolitul Simion ~tefan In prefata la Noul Testament de La Illala din cuvintc imprumutate . S-au publicat (B.P. Hasdeu - 2 poez ii
Bd/grad din 1648, ca banii. In termeni actuali ai economiei de piata, populare, Th. Capidan, 0 poczic aromana, S. Puscariu - un fragment
ele sunt ca val uta forte, care are putere de circulatie mai mare. Teoria de 120 de cuvinle din Palia de la Ora,~tie - 1582 -) textc nLIJnai
lui Hasdeu a fost 0 replica la cei ce cautau sa faca 0 statistica ,II elemente mO~lenite din latina . Exemplificam afirmatiile de mai
jl, "mecanica" pe baza dictionarului lui A. Cihac, pentru a arata ca \US eu prima strofa din cunoscuta poezie S0ll1110roase 1J(1S(l rel e a lui
numarul cuvintelor pe care romana le-a Imprumutat din alte limbi este M. Eminescu, care face parte din accasta categoric:
mai mare decat cel al cuvintelor mo~tenite din latina.
Sub diferite forme, teoria lui Hasdeu a fost reluata Cli exemplificari SOl11noroase pasarele
elocvente de Sextil Pu~cariu, mai ales In cunoscuta sa carte Limba Pe la cuiburi se aduna,
rom{uu/, citata atunci dnd am dat definitia limbii romane . Iatii ciiteva Se asculld 111 ramurele.
din exemplele oferite de S. Pu~cariu. A consultat volumul Balade ~'i Noopte bund'

64 65
lata originea aces tor euvinte mo~tenite din latina sau derivate III I'l'nlru aceasta exista doua metode: una , folosita In cele mai multe
limba ramana de la cuvinte mo~tenite: III ' I.lri , til care se compara sensu I cuvantului mo~tenit cu cel din latina
r' , .,' nmstata daca exista sau nu identitate Intre cele doua sensuri, ~i alta
SOl7lnoros, derivat de la somn lat. somnllS, transmis tuturor lim
bilor romanice), cu un sufix latinesc -OSUS, devenit -as, la fel ca III , Pll'slIpune 0 analiza mai "rafinata", care ~ine seama nu numai de
, II',. ci ~i de relatiile cuvintelor din interiorul dmpului semantic caruia
frullZOs, derivat alluifrunza lat.Fondia);
, ''1);lr\in , adiea de raporturile dintre cuvantul analizat ~i sinonimele lui.
pl1sarele, plural al diminutivului pasarea de la pasc1re lat. passer,
1',"11:1 metoda a fost folosita de A. Darmsteter In La vie des mots, Paris ,
past rat in toate limbile romanice). Sensul cuvantului latinesc passer
IS X(,. iar la noi de L. ~aineanu, In lncercare asupra semasioiogiei
"vrabie" s-a pastrat dialectal in Transilvania. Sufixul-ea (-el) este tol
/I/llhii romclne. Bucure~ti , 1887. Conform acestei metode, 0 serie de
din latina: -ellus, -ella , ca ~i in pureel - purce(1. Desinen\a de plural
, IIvinte latine~ti - dintre care unele, ea Ol1illlO , bos,filio. homo , iuuenis,
-Ie este ~i ea latineasdi, ca In stea - steLe:
II/!:tr , nouus , porcus, terra sunt chiar panromanice - nu ~i-au
pe < lat. per, panromanic;
, !limbat sensul de la latina la franceza, In ciuda faptului ca , de fapt,
La < lat. ilIac ad;

'II lalina rela\iil e lor semantiee erau diferite de celc din franceza. A doua
cuihuri, plural eu desinen\a -uri < lat. -ora (\'n limba veehe -tlre) :l
III\'loda, mai rafinata, forlllulata de E. Coseriu, creatorul semanticii
lui cllib lat. cuhiul11, tennen paslrat In romana ~i in dialectel e oIiacronice struclurale, Intr-un ani col dcvenit celebru , POllr une
italiene~li ~i retoromane , format de lu whare "a fi culcat, a dormi"). Ii ;/Iw/llique diachronique structurale (1964), l~i propunc sa anal izeze
Celelalte limbi romanice paslreaza continuatorii lui nidus; 111 profunzime mo~tenirea latina In limbile roman ice actuale , facand 0
se < lat. se, panromanic;
dislinqie Inlrc subst,itu\ic (schill1barea semantica sau onomasiologica)
((dl/IUI < lat. adullare, transmis ~i altor limbi roman ice (italianiL
'!i Inodificare (s-chimbare semanlica propriu-zisa). Aceasta metoda
veche franceza, occitana, spaniola. portughc7.a); Illoderna a fost aplicata In cawl unui nUl1lar Inca redus Je cuvinte.
(IsCLlI1de < lat. ahscondere, panromanic; Este un lucru ~tiUI ca In latina populara, care sta la ba/.a limbilor
In < lat. in, panromanic; I'Ilmanice , S-<IU produs multe modificari semantice. Ele fac parle din
,.
" rill/1urele , plural allui rclmurea (vezi mai sus pasclrele ) , diminutiv ,ci1imbarilc spectaculoase suferite de vocabularul latinei clasice In
al lui ramurCl , care poate fi lat. ron/llla sau 0 forma\ie analogica de Irecerea 'lui spre limbile romunice, despre care am vorbil Illai sus.
singular de la pluralul ramuri allui rom lat. ramus , panromanic); n. Dcnsusianu. In cunoscuta Histoire de 10 iallgue rOl.ll11({ine, vol. I.
' '1 .
110apte < lat. l1octel1l, panromanic ;
Paris. 190 I. prezinla mai Illulte exemple de acest tip, Inlre care plIlem
/Julia < lat. hona , panromanic.
distingc doua eategorii: (a) uncle dintre transfonnarile respective apar
Jnteresul acestei strofe consta ~i In faptul ca din cele 13 cuvinte
sporadic chiar In opcrelc lInOf scriitori clasiei latini, In timp ce (b) altele
:r exiSlente numai doua (la, c(lih) nu sunt panromanice. lrebuie sa rie presupuse ca existand In latina populara, deoarccc elc apar
In di verse limbi roman ice. til aJl1bele cazuri avem a face cu e voluti i
Am discutat pan a [lCum despre inventarul cuvintelor mo~ tenite din semantice inlerne:
latina pentn.l a sublinia importallt<1 aeestora in struetura lexicului romanesc. a) apprehendere, care In semna In latina elasica ,, <1 prinde , a
apuca", a capatat Inca In latina populara sensul de ,.a aprinde"; evolut ia
Semantica cuvintelor mo~tenite din latina. Obscrva\ii interesante semantiea a rom. oprincLe 0 Illtiilnim ~i in dalmata, III dialecte italiene~ti
referitoare la cuvintele In discutie se pot face ~ i eu privire la struetura ~i In vechea frallceza:
lor semantic~: In ce masura structura semanlica a cll vin telor roman ice. coballus, utilizalln operelc scriitorilor c,lasici eu sensul de .,cal de
deci $i rol11ane~li. continua struclura din latina ... au a slIfcrit J1lodificari. mic pre~, maqoaga". apare Inca la unii scriilori latini (Lucilius,

67
66
Ilmariu. Iuvenal) ~i cu sensu!. general de "cal", existent in toate Iimbi/t: l/mlUS "Intins , desfacut", participiu de la Slernere, (cf. slernere
romanice (cf. rom. caL); caba/lus cu noul sens a Inlocuit pe equlI.I. o 1/1.1 ..a face pawl") a ajuns sa Insemne In latina popularii "pat" , sens
vechiul termen latinesc pentru "cal"; cf. germ. Pferd "cal" < lal ,' I ,Ii;lt In rom. sImI ,.a~ternllt" ~i tn alte limbi romanice .
paraueredus, care insemna la Ineeput "callatura~" ; !\ill dat numai ciiteva exemple pentru a arata d1 neconcordanta de
cern ere .,a separa, a dcosebi" apare cu sensul speeializat "a cerne" II', dintre un cuvant romanic mo~tenit din latina ~i latina elasica nu

inca la Cato ~i Ovidiu , sens existent astazi In romana, spaniola ~i ", II1totdeauna un motiv pentru a respinge ideea unei evolu\ii seman
portugheza; ", " intcrne rolmUlice, care I~i poute avea originea chiar in iJatina populara.
I IIlIlpara(ia romanica este ~i de aceasta data un criteriu important.
currer(' "a fugi " in latina clasica, incepe sa capete ~i sensul "a curge"
let Ovidiu ~i Virgiliu, sens existent astazi In retoromana, italiana, vechc I.a comparatia romanica trebuie sa sc faca apcl ~i cand este vorba
01, (' xpliearea unor sensuri secundare ale unor cuvinte romiine~ti . Daca
f"ranceza ~i in rom . curge, ill timp ce celelalte limbi romanice pibtreaza
,,( 'ste sensuri nu sunt Inregistrate In textele latine~ti, dar ele exista In
sensul initial ,.a fugi";
.11 Ii mai intinse sau mai restranse ale Romaniei , putem sa Ie explicam
II/ ommo. sinonim allui IllOfer "mama" , apare la Varro 5i Martial ea
, " rczultat al unei evolutii romanice interne. Cateva exemple luate la
tennen din lilllbajul copiilor, In timp cc In latina clasica mamma avea
1I11 ;lI11plare:
sensul de "mameJa". lat. capra are In romana, italiana, france7.a , occitana, spaniolii Si
b) cd/hire euno~tea In latina clasica numai sensul "a sufla, a inspira", l"lrtughezi1 scnsul de "macaw , scripete", iar In rom~ma, italiana,
dar Illtr-o serie de limbi romanice, printre care ~i nlmana , prezinta II<lllcezii, occitana, catalanii, spanioJa (regional) pe eel de "suport de
sensul ..a gas i". Datorita rilspiindirii acestui nou seils In mai multc 1t'll1n cu patru picioare pe care se taic Icmnele cu fierastral1I";
idioll1uri roman ice trebuie sa prcsupunem d\ cl a aparut la lat. qf/7are lat./i"ICies are sensul nou de "parte principala a unui obiect sau a
Inca In latina populara (evolu\ia respectiva este atcstata 'in glose din lI11ui lucru ~i care, de obicci, se prezinta vcderii" In romiina , italiana ,
secolul al XI-lea); Il'loromanii , franceza , catalana, spaniola $i portugheza;
CU/TUS ,.car" a primit In latina vulgara ~i scnsul de "Ursa",
lat. costa "versant de 11lunte, colina" apare In romana, italiana,
eonstclatie cereasca (Carul-Mic , Carlll- Mare) , el existiind ~i In franceza, occitana, eatalana, spanioJa, p011ugheza.
spanioJa , portu gheza , franceza ~i In dialecte italicn e::>ti; Compararea faptelor romane~ti cu cele romanice poate fi f1icuta ~i
ill cazulul10r sensUli romane.5ti care nu exista ca atare In limbile surori.
cog/WILlS " rudu" ~i-a restrans sensu I In latina populara la cel al
Ea este necesara din mai multe motive:
cuvantului romanesc CUlI1IWI , cum 0 dovedesc continuatorii cuviintului
a) Existii 0 serie de cuvinte ale caror corespondente din alte limbi
j' din italiana , veche sarda, oceitana, catalana , span iola ~i portugheza;
roman ice au sensuri fom1e apropiate de cel existent numai In romfma,
colla care "a a~e za" ~i-a restriins sensuI la .,<t (.~c) cuJca", sens
ea In cazul rom. barba "varful trupi!ei la plug", care poate fi apropiat
exi stent In italiana, franeeza. oceitana . cata lanu, spanioJa; de sp. harba "viirful ascutit , intors Inapoi al sage(ii'"', sau In cazul rom .
leL/are "a ridica, a u~ura " ~i-a schimbat scnslil aj ullgand In latina ci fel "instrument sau parte a unui instrument (coasa, u~a)" , ale carui
,i populara suinsc mne "a prinde, a lua" (cf. ro m. 11/0 ) a~a cum clovedcse eorespondente denumesc In catalana ~i In italianii instrumente
o serie de limbi romunice (italiana , fran ceza , occitana , spaniola ~i asemanatoare.
portugheza) ; sensul vechi se pastrcaza In uncle loe Ll\iuni ca m{l duc /a b) Dezvoltarea semantica din romana gase~te sprijin In evolutia
lara ca sci md lila; i{{u "sa mil u~urez , sa rna de:--earc de grij i". semantica a unor sinonime romanice. Astfel , pentru sensul regi onal "a
orhus "care e lipsit (de ceva), orfan" ~i-a schilllhat sensulln "lipsit culege" al rom. ajun.ge (ajUll[?e-l1li dlteva prun.e din pam), discutat de
de vedcre. orb", a~a cum arata roman a, rctoroillana, italiana, vechea S. Pu~cariu, E. Coseriu a gasit paralele In sp. aLcu/lzar "a ajunge" ~i
franceza ; noul sens aparc In secolul al II- lea la APlilcillS, iar veehiul "a cuJege un lucrulntinzfmd mana" ~i In italiana raggiungere "arrivare
tennen cJasic pentru "orb", coccus, s-a paslratlll iililililc ihcroromanice ; a cogliere"; sensu I lui auzi! "asculta!", discutat de acela$i S. Pu$cariu,

68 69
exista In sp. joye l , it. senti (E. Coseriu); sensu I dialectal "aratator la .I)umnezeu sa te tina in viata". In li.mbile romanice occidentale
ceas" al .lui branca "mana" < lat. branca, explicat de S. Pu~cariu prin ')Jltinuatorii lat. constare au sensul "a costa";
referire la ceasul din turnul din Bra-?ov, care are arlitiHoarele ca ni~te inima < lat. anima "suflet, suflare", pastrat In toate limbile roma
maini, T~i gase~te corespondentulTn denumiri Ie curente ale aratatoarelor lIice cu acest sens ; sensul din romana apare Intr-o glosa de la Toledo:
de la ceas din sp. las /1lanecil/as (del relo)) ~i cat. les manets (del ,II/ill/US "inima". Vechiul seils "suflet" exista ~i In derivatul ininws "care
rel/otge) , a$a cum a aratat E. Coseriu. !,III1C suflet" ~i In expresii ca omj'arc) inima, nu-(iface inima rea;
c) Fara a avea valoarea explicativa a exemplelor precedentc. sat, aromfusat < lat.fossatum "Inconjurat de ~allturi"; sensu I din
comparatia cu situatia din restul Romaniei poate da unele indicarii r,'lI1ana a fost la fnceput acela de "Ioe intarit , fortificat";
generale cu privire la structura semantica a unui cuvant. Ne referim 1'1
scolda < lat. exca/dare "a pune 'in apa calda; a Incalzi" s-a transmis
faptul ca unele cuvinte mo~tenite de limbile romanice au 0 pletora
hfllhilor roman ice occidentale cu sensu I etimologic, In timp cc in
semantica deosebita (capra,facies, pilus etc .), tn timp ce altele (C;I
Ilimana a ajuns la sensu I "a Imbaia";
formica , uinum) nu au dezvoltat sensuri noi. Apariria unui sens nou 1<1
un cuvant mo~tenit din latina care are numeroase sensuri ~i 'in alte limbi tare < lat. talis a ajuns In romana la sensu I "puternic", foarte
este mai putin surprinzatoare dedit apariria unui nou sens la un cuvanl Ifrdcpartat de sensul lat. talis "asemenea; astfel de", In timp ce fn
cu purine sensuri tn rcstul Romaniei. , dclalte Iimbi roman ice a pastrat sensul etimologic existent In fr. tel;
Sa fie oare 0 simplii Intamplarc faptul ca sensurile de acest tip . ({inar < lat. tener "fraged", pastrat cu acest sens In limbile
evident metaforice la origine, au aparut 'in atatea limbi romanice, fan1 1IIIIlanice occidentale (cf. fr. tendre), iar 'in romana a ajuns la sensul
sa ne gandim la 0 posibila sursa c(lmuna, latina populara? Ifnoscut;
Cand am prezentat divcrsele evolutii semantice ale unor cllvin k vindeca "a scapa de boala, a lecui" < lat. uindicare "a revendica, a
romane~ti mo~tenitc din latina am comparat aceste evolutii cu situ<l(i;1 .. r1va"; corespondentele romanice occidentale au sensul "a razbuna";
din alte Iimbi romanice. Am constatat ca, In unele cazuri (cabal/us),
noul sens exista In toate limbile romanice , iar In alte cazuri (ajJlare. Sensuri noi fata de etimoanele latine~ti prezinta ~i uncle cuvinte
cognatus etc.), sensurile din romana se regasesc numai partial III 11;lIlsmise exclusiv Iimbii romane (evident ca In acestc cazuri nu se
celelalte Iimbi romanice. Exista Insa 0 serie de evolutii semantice Cl' 1'1 1;lle face 0 compara!ie romanica) :
nu sunt cunoscute in celelalte limbi romanice , ele aparand numai ill (//!/'erire "a lua" > rom.feri, care ar fi avut un prim sens "a da la 0
romana. Lista cuvintelor de acest tip 0 dau S. Pu~eariu, AI. Roselli . !,.lrlC", eu 0 evolutie u-?or de explicat;
. 'j I. Fischer. Toate aceste sensuri noi sunt inovarii romane~ti:
hospitium "ospitalitate" > rom. o~pa(, cu 0 evolutie de sens u~or de
albastru < lat. aibaster "alb" are 'in dialectele italiene~t,i meridionak ,plicat;
sensul "alb ~i negru";
Mrbat < lat. barhatus "om cu barba, barbos" are sensul "om , SO\" illJpetrare"a obtine" > v. rom. impcUra "a 0 pa!i", eu 0 evolutie

numai In romana , celelaIte limbi roman ice pastreaza sensul origi n,l l "Illantica explicata de V. Bogrea , care 0 compara cu sensurile duble

buca "fesa" < lat. bucca, pastrat cu sensul initial de "gatlej" ill II~' unor expresii ca a da peste ceva, a se aiege cu ceva;

limbile romanice occidentale, iar cu sensul "gura" In unele dia lecli' lIIas, maris "mascul" > mare, adjectiv. Pentrll evolutia semantica
franeeze ~i oceitane; sensul "fesa" apare izolat ~i in latina vulgara, III I h'nnenului romanesc s-au propus diverse solu~ii: G. Bonfante, pomind

inscriptii ; .I,' 101 celelalte limbi romaniee, explica sensul de "mare cantitate" ca 0
custa, euvant arhaic ~i dialectal (~i In aromana), continua 1:11 oIl'Ivoltare romanica; alte explicatii: posibiHi echivalare a ideii de
CO/lstare "a sta, a se opri". In romana el a capatat sensul "a trai . " \ II ditate cu cea de marime (l. Fischer) sau folosirea initiali1 a
men!ine'in viata", a~a cum rezultii din expresia dialectala 20 te CII.\/' h1 lectivului fn limbajul crescatorilor de animale (Candrea _

70 71
Densusianu). S-a propus ~i 0 evolutie datorata paronimiei cu un cuvall l ~i 0
/,.,gII/1;, adidi "civili", in opozitie cu "solJatii lui Cristos". Ex ista
din substrat (Gr. Brancu~ ); .11:1 explicatie, care porne~te de la ciu;tas dei "comunitate cre~tina" (=
miles "soldat" > rom. mire; , ,'Ialea sau ora!?ullui Dumnezeu): lui ciuitas "ora~" i se opunea pagus
oricare"a rasari, a se ridica pe orizont" > rom. urea. .',al" ~i, prin urmare, cre~linii erau "cetateni ai lui Dumnezeu", in timp
Am prezentat diverse cuvinte mo~tenite din latina al caror sens nu .,' l1ecre~tinii erau "sateni, locuitori ai unui pagus". In sfiir~it, sensu I
concorda cu cel din latina clasica ~i am constatat di aJesea el apare In ,Idolatru" allui paganus a fost explicat ~i ca 0 evolutie care a porn it
texte latine~ti tarzii (uneori, izolat , ~i In scrierile unor autori clasici) . dill epoca lui Constantin cel Mare, imparatul roman care in secolul al
Alteori sensu I nou din romana nu apare In textele latille~ti tarzi i: IV-lea a oficializat cre~tinjsl1lul. Atunci, cei care nu vroiau sa accepte
apeland la compara~ia cu celelalte limbi romanice , putem presupunc "n:~tinismul au cautat adapost prin sate, pentru a scapa de influenta noii
Insa ca e l a existat In latina w.rzie. Nu am facut 0 analiza a cauzelor care Il'li gii , care triul1lfase In ora~e (Du Cange). Este posibil ca toate aceste
au putot determina evolu~iile semantice respective. Amintindu-ne de ,'xplicatii sa fie adevarate, In raport cu diferite mOl1lente ale patrunderii
modificarile semantice ale cuvintelor mo~tenite din latina despre care ITc~tinismului in Imperiul Roman;
am vorbit pana acum, Incep prin a spune ca, de cele mai multe ori, quadragesinw. "a patruzecea" a primit, sub influenta cre~tinismului,
aceste modificari sunt restrangeri sau liirgiri de sens. Interesant este sl:lIsul de " postul Pa~tilor de ~ase saptal1lani" in toate limbile roman ice
faptul ca, In unele cazuri, schimbarile de sens ale elementelor latine (In ramana, cuvantul s-a pastrat sub forma pCtresiJ11i, iar In franceza
mo~tenite au mers In direqii opuse , In diverse limbi romanice. mreme) .
Un prim grup de cuvinte sunt cele care apar cu sensu I schimbat la Exista evolu~ii de sens datorate cre~tinismului numai in romana:
scriitorii cre~tini: draco, la origine insemnand "dragon, ~arpe mitic" ce intrupa spiritul
communicare "a ImpaI1i; a asocia" a primit in epoca cre~tina sensul raului, a ajuns numai In romana (~i in albaneza) sa capete sensul de
"a cumineca", raspandit In aproape to ate limbile romanice . De .,drac, diavol". Este interesant ca pe teritoriul unde s-a vorbit romana
remarcat di in cele mai multe limbi romanice sensu I cre~tin "a lua parte nu s-a impus termenul de origine greceasca diaboills; e\ a patruns mai
sau a se Imparta~i cu sfintele taine" este mo~tenit. a~a cum arata ~ i larziu prin filiera slava (diavo/) odata cu alti tenneni pentru "drac"
forma cuvintelor, ce prezinta un aspect conform regulilor fonetice ale (demon, satana) sau Impreuna cu alti termeni legati de religia cre~tina
limbilor respective (fr. communier, oc . comengar, sp. con1Ulgar, ptg. (CLl/ugar etc .) ;
commllngar , rom. cumineca). Cuvantul a fost imprumutat ulterior din creatio "creatie" sta probabilla baza rom . Crt1ciun;
latina pentru sensul general "a comunica" (fr. communiquer, oc. calendae, intrebuintat la singular calenda, a capatat sensul de
comunicar, sp. cOJnunicar, ptg . cOl1lungar, rom. comllnica); "colinda", cantec semireligios din ajunul Craciunului sau Anului Nou
dominica in dies dominica insemna la Inceput "ziua Domnului" ~i (cuvantul s-a pastrat numai dialectal in Cri~ana sub forma corindCt); de
a ajuns in epoca cre~tina la sensu I "duminicii", general romanic ; la stramo~ii romanilor I-au imprumutat slavii (v. sl. ko/~da), de unde
Jactura cu sensul cre~tin de "faptura" apare la Tertulian ~i la I-au preluat ulterior romanii, sub forma colinda ;
scriitorii cre~tini. S-a pastrat in rom.Japturt1; inclinare "a apleca; a inc1ina" are in rom. inch ina sens religios; in
paganlls, la Inceput "locuitor al unui pagus (= sat)", in epoca cre~tina celelalte limbi romanice se pastreaza vechiul sens .
ajunge sa insemne " pagan", fenomen diruia is-au dat mai multe In cazul romanei , 0 serie de evolutii semantice au fost explicate prin
expli ca~ii. 0 explica~ie pentru aceasIa evolu~ie semantidi porne~te de rusticizarea vietii in Dacia , dupa parasirea provinciei de catre armatele
la sensu I de "civil", pe care-I avea paganus in vorbirea solda~ilor ~i care, romane. V. Parvan a ex plicat evolutia lat. pa!timentum " pavaj ,
prin secolele I - II d .Cr., a intrat In limba comuna: cum cre~tinii erau mozaic" la sensul rom . pt1mant prin faptul ca populatia ora~eneasdi a
milites (Christi) "sol dati ai lui Cristos", nec re ~tinii ar fi fost numi~i fost obligata, in urma distrugerii vietii urbane, sa traiasca in a~ezari

72
73
neamenajate dupll modelul roman ~i a aplicat tenninologia ora~eneasc ;1 , ' I',I~ in tcxte latine$ti tarzii ~ i Intr-o serie de limbi roman ice (v. fr. La
la aceste realita~i rustice . Din cauza di paltimentum a capatat sensul dl' , " '.lli('lIe Lei , La paielllle Lei, sp. Ley "religie , credinra. fidelitate",

"pamant" , lat. terra $i-a restrans sensulla cel de "rara" (In aromana ~ i ",!lll'iana lei "credinla"). ln aceea~i situatie se afla Limba cu sensul de
meglenoromana tara inseamna atat .,rara", cat ~i "pamant, argila"). 111';1111. popor" din limba veche, considerat de obicei calc semantic dupa
Condi\iile istorico-sociale din regiunile unde s-a vorbit Iimba , "I.jazykll, de$i el exista nu numai 'in romana, ci ~i in vechea italiana .
romana au fost invocate adesca de S. Pu~cariu pentru a explica aparili;1 Chestiunea prezentata de mine a fost pusa ~i pentru alte limbi
unor sensuri noi In romana: 1IlIlIanice.lntr-un cunoscut articol, iArobismos () roll1.(lllismos? (196l),
lat. pons "pod", devenit pUllte In romana, spre deosebire de toate I. ('oseriu a discutat sensurile a trei cuvinte spaniole considerate pan a
celelalte limbi romanice, care pastreaza sensul original de "pod" (cr. lllIIei calcuri dupa araba (alloched en el bosque "am innoptat in
fr. POllt, sp. puente), se explica prin faptul ca In mun!ii in care traiau l'.Idure" , ojo de agua "ochi de apa", casa "camera"). Aratand ca toate
I de trei sensuri exista in romfma ~i in alte limbi romanice neinfluenta
te
stramo~ii romanilor nu curgeau ape mari, peste care sa se construiasca
de araba, Coseriu crede ca nu trebuie explicate prin araba, ci ca 0
poduri , ci paraie sal bat ice pe care Ie treceau pe cate un copac rasturnat
de pe un !arm pe altul (=pllntea); "volur ie interna romanica.
Exceplii de la aceasta optillne fundamentaIa pentru 0 dezvoltare
lat. paLudem care Insemna "mla$tina", a ajuns, a~a cum arata B .F.
IlIlcma sunt cazurile In care aparitia sensului din romana a avut loc foarte
Hasdeu, sa insemne In rom. padure "Ioc acoperit cu arbori" din
larliu, ca rezultat al unei influente romanice ulterioare (arc "are, element
regiunile inundabile - probabil , din apropierea Dunarii - , regiun L
III arhitectura"; limp "masura in muzica"; coada "trena (la rochier)
acoperite cu codri Intin~i;
Cat prive~te cazul sensurilor neatestate in latina ~i existente numai
lat. seSSlIS, participiullui sedere "a $edca", a ajuns sa fie in roman a III romana, opriunea pentru explicatia intern a sau pentru imprumut
.Ie.\" " Ioc intins", campi a plana parand "a~ezata" dind era privita din semantic nu trebuie sa fie unica in toate cazurile. La 0 scrie de cuvintc,
varful muntilor locuili de romani; ca inimil "stomac", a juca "a dansa", considerate ealcuri semantice dupa
lat. mergere "a se cufunda" a ajuns la rom. merge "a umbla , a se slava in romana , situatia ar putea fi reanalizata , daca s-ar rine seama de
mi~ca dintr-un loc intr-altul", pentru ca, dupa S. PU$cariu , pentru cineva raptu! ca in limbile romanice exista evolutii semantice asemanatoare
din varful muntelui cel care se deplaseaza nu poate dedit sa "se la termeni avand acela$i sens ca in romana: fr. coellr "inima", dar ~i
cufunde" (In vale) . "burta. stomac"; it. balLare inseamna $i "a conduce" ~i "a dansa". In
Am discutat pana acum diversele cazuri ale unor cuvinte mo~tenite cclelalte cazuri, rara niei un suport romanic ev ident (de obicei, la ora
din latina de alte limbi roman ice ::;i de romana sau numai de romana, actuala, acest suport este redus la limbile literare), cste necesara
cuvinte care au dezvoltat sensuri inexistente In latina. Nu m-am intrebat cunoa$terea aprofundata a structurii semantice a cuvintelor roman ice
daca sensurile noi exista sau nu ~i in limbile neromanice invecinate cu corespunzatoare (de preferat?i a sensurilor din dialectele romaniee) .
limbile romanice. Unneaza sa vedem daca explicatiile prop use mai sus
raman valabile ~i dnd sensul nou al cuvantului latin mo~tenit de Relatii de sinonimie. Deoarece vocabularul unei limbi a funqionat
roman a exista ~i intr-o limba neromanica. totdeauna ca diverse subansambluri care pot fi delimitate dupii criterii
In cazul sensurilor cuvintelor care exista ~i in alte limbi roman ice, semantice, pentru cunoa~terea felului cum a evoluat vocabularullati
consider ca existenta sensului ~i in limbi Invecinate nu este un argument nesc la cel actual este necesar sa se cunoasca ~i felul cum au evoluat
contra unei dezvoltari semantice in interiorul limbilor romanice. relat iile dintre cuvintele ?i grupurile de cuvinte in cadrul diverselor
Astfel, sensu I "religie" al cuvantului lege, considerat de mu Ili lingvi~ti dimpuri semantice, In ce masura cuviritele mo~tenite din latina de
calc semantic in romana, adidi 0 copiere a sensului in traducerile romana pastreaza acelea~i relatii de sinonimie sau de opozitie ea In
diI1ilor sfinte din slavona, unde zakolll~ insemna " lege" ~i "religie", latina. Pentrll discutia de fata este important sa vcdem in ce masura

75
74
schimbarile de acest fel din romana s-au petrecut ~i In alte limbi 01 sc opunea lui mer, care avea valoare de "negru stralucitor" ; In aceea~i

romanice, adica dad. nu cumva reprezinta evolutii interne ale latinei . I.llina albus insemna "alb mat" , in timp ee candidlls desemna "albul
Uustrez cu cateva exemple aceste fenomene care, repet , sunt abia .11 ;lIueitor" . In latina tarzie a disparut distinqia , opozitia "mat"
la Inceputul cercetarilor. Am ales numai cuvinte panromaniee, adica .Iralucitor" . ~i din cei patru termeni s-a p{lstrat cute unul din fiecare
trans mise din latina tuturor Iimbilor romanice, ~i iau ill diseutie numai , IIloare: niger, termen marcat al opozitiei , devenit ncgru In romana, ~i
sensul de baza al acestora. Intre diversele situatii se pot distinge douii ,'/hIlS, devenit alb La noi. Nici ater, nici candidus nu s-au transmis
mari grupuri: primul, earaeterizat prin eontinuitate de struetura de 1<1 1IIIIhiior romanice. Deci iata ca prin abandon area opozitiei
latina la Iimbile romaniee, al doilea prczentand 0 discontinuitate intre ',lrCducitor" - " mat" nll s-au pierdut doar doua cuvinte , ci a avu! loc
cele doua etape. .10 cxtindere a sensului cclor doua cuvintc ramase: alb inseamna atut

Cuvintele din primul grup , care sa prezinte 0 continuitate de .lih mat" cut ~i "alb stralueitor", dupa cum negru are ambele
structura la nivelullntregii Romanii, sunt relativ putin numeroasc; sun! dl'Ccrtiuni: "ncgru mat" ~i "negru striilueitor" .
putine eazurile de euvinte de felullui aurum "aur" ,jcnUl11 ,,fan", Uint llll Pentru a vcdea eat de complexe pot fi modificarile relaliilor
"vin" care sa aiba 0 structura semanticii simpla in latina , fara a intra In dlilire cuvinte In trecerea de la latina la limbile romanice amintesc eazul
relatii de sinonimie sau de opozitie cu alte euvinte din eampul Illai eomplieat al disparitiei unei opozitii, analizat de lana
semantic respectiv. lIalaeciu-Matei. In latinafructus, care Insemna "produs al campului sau
Un alt tip de continuitate de structura de la latina la limbile roman ice .Ii gradinii , folosit ca hrana pentru oamcni ~i animale", era termenlll
este aeela in care se pastreaza 0 anumita opozi\ie intre un euvant ~i al te I',tneric. ncmarcat, eare se opunea unor termeni cafruges "produse ale
cuvinte dintr-un camp semantic, cbiar daca unul dintre membri i 1';lIlIantulu i, cercale , legume", bacue "produse ale arbori lor, fruete"
opozi{iei a dipatat sensul celuilalt termen . In latina clasidi existau ignis IOpUS lui Fuges) ~i p(nna "produse eomestibile ale arborilor"
,,foe" ~if()cus "vatra" , intr-o opozitie bine cunoscuta. Se ~tie eafocus Il"IlrCSpunzator germ. Obst). In limbilc roman ice s-a pierdut , s-a
a luat sensullui ignis in latina vulgara , eliminand vechiul termen lati Ill'lItralizat opozitia dintre fru clus Si ccilal~i termeni din camplll
nese nobil, netransmis nieiunei limbi romanice. Important este faptul .ernantic respcetiv. Astfel. 111 romana s-au pastratjl-uctus, dar eu sens
ca s-a pastrat vechea opozitie , de data aceasta Intre focus "foc" ~i alt .dlimbat (jmp(, In (/ m(il1C(( de jl-upl "lapte ~i derivatclc sale") ~i pomllln
termen pentru "vatra"; limbile roman ice au apelat la a1ti tenneni lati I pi ural pomu, tratat ca singular poamo) eu sensu I originar de "fruct al
ne~ti (larus > ptg. far), la un descendent dintr-un derivat din latina ,lIhorilor fructiferi ". Pentrll sensu I generic "produs vegetal obtinut din
tarzie (jbeariwn sau foeulare) sau chiar a fost imprumutat un cuvant Id;lIltc cultivate", romana a imprumutat din slava rod ~i , mai tarziu,lat.
din substrat (rom. vatra provine din traco-daea). IIIIClus, devenitjl-llct, care s-a impus in limba eomuna pentru sensu I
CazuriJe de discontinuitate dintre structura latina ~i eea romanica truct"; distil1qia dintre termenul mo~tcnit ~i eel imprumutat mai tarziu
sunt mult mai numeroase, fiira ca aeeasta sa Insemne ca s-a pierdul dill latina nll este numai de sens, ci ~i formala: In cuvintcle mostenite
caracterullatin al limbilor romanice. dill latina grupul c( devine pt (cf. l10ctcm > 1100p(e), dar sc pastreaza
Am aratat, atunci cand am vorbit despre transformarile petrecute in '.1 c( In Imprumuturi (senec(ute). In alte limbi romanice,jl-uctlls s-a
lexicullatinei vulgare, cii se eonstata 0 tendinta spre simplificare, sprc 1';lstrat cu sensullui POI11u/Il. in conditiile dispari\ici celorlal\i nnembri
reducerea numarului de dublete sinonimice ~i spre ~tergerea nuantelor .Ii opozitiei, pastra~i doar In dialecte: jruges (dialccte italiene. sarda,
de sens (A . Ernout) . La cele spuse de A. Ernout se poate adauga ~i ,ugadincza) , baule (dialecte italiene , franceza. OCeilana, spaniola ,
eonstatarea ca aceasta simplifieare a lexicului a atins ~i opozitiilc I'ortugheza).
lexicale ce funqionau in latina . ExempluJ bine eunoscut este eel OfeTi! Un alt rip de discontinuitate dintre situat,ia din latina ~i eea din
de E. Coseriu, care arata dt In latina clasidl niger insemna "negru mat" IlIlIhile roman ice este reprezentata de aparitia unci opozilii sau a unor

76 77
noi relatii, 'i n conditiile pastrarii unui cu.'ant latinesc. Este cazul 1.1111la , cat ~i de alte limbi romanice, prin faptu! ca a limitat sensulla
terlllenului mons, care Insemna In latina atat "munte", cat \ii "Iant de I'llina varsta adulta, luand locLlllat. iuuenis , al carui urma~ (june) nu
munt i". In majoritatea limbilor roman ice desccndentii lat. mons au fost 1I1;li este folosit 'in limba rom ana standard actuala . .In limbile roman ice
concurati de urma~ ii unui cuvant latinesc neatestat, "montallca. Astfel. .111 aparut noi direqii, care au ramas totLl~i izolate: dezvoltari paralele
In italiana, sarda, engandineza, friulana (ultimele doua, dialeCI( .ill' lui mollis , direqii care se regiisesc tn anumi!i continuatori ai lui
retoromane), spaniola ~i portugheza, urma~ii lui mons ~i montallea su n! .II/leis (sensu I .,pal. tern" vorbind de culori, de lumina), in opozitie eLI
sinonime la nivelul sensuluj de baza, insemnand "muntc" ~i ..I an t de 1llllIa~ii lui uiults etc. Dimensiunea temporala s-a extins 'in anumite
munt i". In franceza .)i catalana, ri val itatea dintre mont ~i montagne. Ilinhi (romana, spanioJa, portugheza) de la domeniul varstei la 0
respectiv mil/if ~i munfallya, exista numai In Iimbajul poetic, unde sc .'I"lcPlie mai larga, cu neutralizarea 0politiei .,tanar" (+animat) - "nou,
pastreaza descendentii lui mOils (In cclelalte variclali ale francezei 5i I ~'l"c nt" (-animat), termenii proprii pentru acest din urm a sens ramanand
catalanei aClualc. dcscendentii lat. m011l0llea au eliminat pe cei ai lui It)tu ~ i In toate limbile romaniee eonlinuatorii lui !louus.
mons, in cazurile eand sc foloscse s inguri , urma ~i i lui mons putand fi Din ultimele exemple prezentate se observa cii modificarile din
intrebuintati numai In comhinatie cu un nume gcografic de munte: les d()lneniul lexicului au fOst numeroase ~ i profunde. Multe dintre
mOllls Alpes). Singura limba romanicil unde situatia din latina a ramas ',rilimbari s-au raspandit pc Intreg teritoriul Imperiului datorita rolului
neschimbata estc rom ana; la noi nu exista decal l71ullle eu ambele dc limba comllna de civilizu!ie pe care-I juca latina.
,' sensuri: "munle" ~i "Iant dc munli'.
Am prezcntat principalele tipuri de schimbari de struetura ale Istorie ~i vocabular. Am prezentat pe larg inventarul cllvintelor
cuvintelor panromanice la nivclullimbilor standard . alegand cazuriJc 1Il0~tenite din latina , pozilia lui in structura Icxicuilli romanesc ~i
In care schimbarca relaliilor Inlre cuvinte prive~te un singur tcrlllcn l~vo lutia semantica a aeestuia In trecerea de la latina la romana. Am
\: panromanic . Existii alte SilUa!ii . mai complexe , datorita faptului ca procedat astfel pentru a seoate tn evidenta importanta componentei
anumite sehimbiiri semantiee afeetcaza nu numai opozilii izolale , ci latine~ti a lexicului romanesc ~ i penlru a arata cum s-a tran sformat ea
chiar un camp semantic. Penlru a ilustra aceasta ultima situalic am ales III doua milenii . Tn eursul aeestei expuneri am prezentat uncle exe mple
eazullui l ener, analil-at de Ioana Vintilii-Radulescu , raportat la lI1oUis. din care au rezultat concluzii interesanle cu privire la istoria poporului
iuuenis. rlulcis . nOIlU.I , loate cuvinte panromanice. Diversel e sensuri ale roman . Re vin asupra aeestei ultime idei , In Incheierea considera!iilor
Jui len('/" (seils rizic "fraged. moalc", sens moral "delicat" ~i scns rolaliv asupra lexicului latin.
la varsla "tanar") s-au transmis In mod diJ"eril Jilllbilor rOlllatJice. Tn Cand am prezentat termenii latil1e~ti referitori la corpul omenesc am
; I romana . tener > fanClr a picrdut sensul de haza latin, dezvoltand 'In insistat asupra ideii dl nllmai un domeniu onomasiologic important
schimb sensul referitor la varsta. Sensul de hal.a allat. fener "fraged" poate fi a~a de bine reprezentat prill termen ,i m05tenili din lalina. 0
a fost prelual de un alt cuvant mo~tcnit din latina,./i({ged < lat.ji-agidus . asemenea situalie nu are nicio legiHura cu istoria poporlllui care
Cinci limbi roman ice (italiana , franceza , catalana , spaniol a ~i f()lose~te romana ea limba de eomunicare de doua milenii . Exista insa
porlugheza) continua toate ccle trei direqii din latina ; de remarcat ca eazuri din care se pot trage conciuzii interesante sub acest aspect din
portugheza actuala are doua formc m()~tellite : le!lro "moale" ~i lernG analiza unui anumil domeniu semantico-onomasiologic, adica a unui
.,dclicat" care s-au spccializat semantic , doua idiomuri roman ice ciomeniu care sc refera la numele diferite date aceleia~i no!iuni sau la
(sursilvana, dialect rctoroman , ~i occitana) nu continua dedit primele denumirile care circula In aeeea~ i sfera de activitate.
doua direqii din lalina , iar alte doua idiomuri roman ice (sarda , Se 0ie cil terminologia pastorcasca romaneasca este foarte hogata
friulana) n-au pastrat dedt sensul fizic.In ce prive~te romana, ca se $i ea numcroase euvinte sllnt mo~tenite din latina (termeni referitori la
deosebqte prin fclul de a segmenta continuumul varstei atat fat a de diverse tipuri de oi In funqie de varsta, marime, culoare etc., a$a cum

78
79
a subliniat In repetate randuri 0 . Densusianu) , fapt In stransa legatura 111( ' III altul": mergere "a cufunda" > merge, pUcare "a Indoi" > pleca
Cll pastoritul, ocupatie de baza a stramo~ilor no~tri. Multe schimbari de 01 (,I'!') dt/cere "a duce, a purta", folosit probabilla ineeput in gluma, ca
sens din istoria lexicului latinesc m00tenit au fost explicate prin aceea ~i " ,II ' ceira (a se duce). Creatie romaneasca este a cellCilori de la c(llcuor,

ocupatie de baza, pastoritul. Astfel, euvintele.fcu,fat{l au lnsemnat 13 '''Tivat ~i el de la cale "dmm". In sffir~it, exista alte cuvinte latine~ti cu
",'IlS de baza diferit, care se Intrebuinreaza In anumite expresii cu acela~i
H
lnceput ,.pUilll unui animal In special al oii, ca llil alte limbi roman ice.
,

Extindcrea aeestui sens ~i la om s-a Plltut produce nurnai In vorbirea '.,IlS de "a se mi~ca Intr-o direqie": (/ u Ilia /0 drum. a a apuca (pe 0

unor pastori . Din aeeea~i cauza, dupa parerea unor lingvi~ti, ([ {n(arco. ,'o/('ccl), a do (pe llndeva), a face (Ia dreapta) etc. Pentru mi~carea
care este evident eli la Inceput a Insemnat "a da (mielul) la rarc IlII'care ~i coborare) In munti se folosesc sui lat. subire) , In Muntii
(cu celelalte oi)", a fost folosit ulterior Zii pentru oamenli. Rece nt. ,\pllseni llr/a "a COborl" lat. ululare sau om/are), In Transilvania
G. Ivanescu a mai explicat unele expresii pomind de la acela~i mod de 11///(/ lat. tonare , cu 0 evolulie semantica necJara). Cf. ~i purcede . In

viata al romanilor. Prin pastorit s-ar putea explica a se baga (sau (/ pillS , romfma a Imprumutat ~i din alte limbi termeni pentru aceea~i
intra ) sub pielea cuim, deoarece cc1pu,),a, insecta eunoscuta, se Infigc 11I1!iune: jJorni, cobor/(din slava) ~i tenneni dialectali ea guri ~i tuli,
In pie lea oilor ~i Ie suge sangele (in treacat, nu pot sa nu amintese aici :lIllbii din slava ~i Insemnand "a cobori", $i andali "a pomi" (din
~i faptul ca termenul latinesc pentru "plo~nitii" cimicem s-a pastrat lI\aghiara) .
numai In expresia saut! cince "satul ca 0 plo~niW'). Revenind la Ocupalia ~i felul de viara, mai ales In munti, explica situatia
termenul crlpu~'(l, format pe teren romanesc de la cap + sufixul -liSa . Icrmenilor pentru notiunea de "drum". La fel ca In celelalte limbi
Imprumutat din limba traeo-daca , obscrv di el este folosit In expresii lomanice, s-au pierdut 0 serie de termeni latine~ti din acest domenill
ca i-a dC/I ('({pu.)'U , pentru vita-dc-vie, sau ce are-n fju,ya. si-n cafJu.~Ci. ollomasioJogie: trames "drum ocolit, potecil", deverticulum "ocol",
in srar~it, chim sensuI nou de "dor" al cuvantului dacoroman ~i aroman /l/eatus "cale, canal", angiportlls "straduta, fundiltura". Spre deosebire

t: dor (care la origine Insemna "durere"), ca ~i evolutia semantica a


de toate celelalte limbi romaniee, care au pastrat termenul uia,
romana nu are acest termen pentru ea, a~a cum spune S. Pu~cariu, se
cuvintdor dureare ~ i dur din aromana (aeestea de la .,durere ~i "dunn"
H

H pare ea ~oselele care legau ora~ele mari, In vremea Imperiului, nu mai


la "iubire $i "iubit") au fost explicate de 0, Densusianu prin faptul ca
jllcau un rol important In viara stramo~ilor romanilor. In locullui via
tran shumanta Ii separa pc soti timp de 0 jumatate de an. In aceea~i
romana folosqte cale, mo~tenit din lat. callis, transmis de altfel ~i In
ordine de idei poale fi re!inuta observa\ia lui S. Pu~cariu referiloare la
alte limbi roman ice, dar In romana e folosit ca ~ i In latina cu sensul de
termenii folositi pentru anumitc notiuni legate de pastoritul trans .. poteca prin munli sau paduri". Acesta este folosit alaturi de carare
humant. Astfcl, constata marcle lingvist c1ujean, romana are foarte mul\ i lat. carraria "drum de care
H
), utilizat pentru un drum ingust de
termeni pentru ideea de "a se mi~ca dintr-un loc Intr-altul"; unii dintre munte. La fel se expliea existenta lui plai "drum prin padure pe coasta
cei care mai denumeau aceasta notiune s-au paslrat numai ca verbe lInui munte" (probabil din lat. plagius "margine , coasta") . Ulterior,
defective: uadere (numai In expres ia pana atullci mai va), ire (In textele romana a Imprumutat ~ i alIi termeni, ea drum ,. puteca, foarte probabil
vcchi ~i In istroromana la viitor: i-voi), jJassare. derivat dc la PU.lSUS din grcaca, respectiv slava, primul dintre ace~tia doi Inlocuind aproape
"pas", raspandit 'in multe limbi roman ice (la dacorornani numai la lotal termenullatinesc cale, care a ramas mai ales cu sensul figurat de
imperativ, in expresia devenita adverh pasa-mi-te , iar In istroromana H
..directie; metoda Inainte de a Inceta sa fie folosit cu sensul general

~i in dacorornana ca imperativ pa,la! "mcrgi!"). Pe langa aceste verbe, de "drum", cale a intrat In numeroase expresi i mentionate In Dictionarul
romanCl are lImh/a lat. amiJulal'e) ~i peramhu/are > plimba. pastral Academiei. ceea ce dovcde~te marea lui raspandire in romfma, la un
numai In romana. In plus, trci verhe , toate foarte [recvente, care In latina popor In al carui trecut drumurile, din Carpati ~i puna In Pind, oCllpau
aveau alte sensuri, au ajuns sa Insemne In romana "a se mi~ca d,intr-un lin loc important (evident, nu drumurile pavate romane). Acest popor

80 81
sunt vlahii, pe care Kedrenos ii numea , la 976, "drume~i " ~i pe care Intrc diverseJe e uvinte comune romanei ~ i albanezei - 86 la
documentele sarbe~ti ii numeau eu un termen romanese kjelatori 1\1. Rosetti , 132 la Gr. Braneu ~, dintre care 89 sigure ~i 43 probabile
(= cdlatori). Exemplele prezentate ilustreaza felul cum faptele de - trebuie sa se di stinga cele cu aceea~i forma ~i cu acela~i sens In
voeabular pot ajuta la cunoa~terea trecutului nostru . !'Omana ~i albaneza (bu za vs alb. bUd!, calbeaz/i vs alb . ke-tbaze. cillccl.
vs alb. pIke'), AI. Rosetti a aratat di nu exista criterii pentru a determina
Cuvinte traco-dace, -Si datele referitoare la lexicul pe care romana dad! termenii de aeest fel nu provin dintr-o limba ill alta ~i de aceea se
II are din limba traco-dacilor pot arunca 0 lumina asupra trecutului poate presupune cii provin In ambele limbi din aeeea~i limba vorbita
poporului nostru . in Peninsul a Balcaniea (traeo-daea, limba de substrat a Iimbii romane ,
Am amintit di latina din provineiile dun are ne a fost Insu ~ita de era 0 varietate a limbii trace, limba din care provine a lbaneza) .
traco-daci odata cu romanizarea lor. De la aceasta populatie autohtonlL A doua grupa este constituita din euvintele care se aseamana In cele
care reprezinta, din punct de vedere etnic, un element eonstitutiv al <loua Iimbi , fara ca forma ~ i / sau sensu I lor sa fie ide ntiee . Ele, de
poporului roman , alaturi de eel roman, s-a pastrat un numar de ascmen ea, nu pot fi Imprumuturi. Diferitele deosebiri de forma dintre
euvinte. La noi, ca ~ i In eelelalte regiuni ale Imperiului. s-au pastrat ill ,'uvintele romane~t i ~i albaneze apartjnand acestei grupe au fost
jur de 80 de euvinte. care denumesc mai ales realita~i earacteristi el' sistematizate In tabele de corespondente fonetice . Se observa astfel cil
IIl1ui sunet albanez Ii corespund In romana mai nwlte sunete, ca In cazul
regiunilor respective (nume de plante ~ i animale etc.).
alb. th, caruia Ii eorespunu s (t/wrbift vs searbad) , { {thark vs (arc).
Identifiearea cuvintelor romane~ ti provenite din traeo-daca este ()
(' {thump vs ciump).f(thiil-rime' vs farcll1ul). sau In cazul alb . sh, caruia
operatie dificila. deoarece nu este cunoseuta traco-daea (nu existii deei
Ii corespund in romana .)' (moshe vs mo.),) , s (shkrumb vs serum), c {shut
texte In aceasta limba): informatiile direete despre aceastii limba sunl
vs ciut}. Gr. Brancu ~ a atras atentia asupra faptului ca orice comparatie
foarte reduse (s-au pastrat mai ales nume de locuri din inscriptii ~i d ill de acest fel trebuie facuta Intre formele vechi ale romanei ~i albanezei
izvoare narative) ~i transmise in transcrieri latine~ti ~i grece~li . (romana comuna ~i albaneza co muna), ~i nu intre stadiile eontemporane
Absenta aproape totaHi a unor informatii directe a faeot ca eei ee s-all alc celor doua limbi.
ocupat de acest domeniu sa apeleze la diverse proeedee pentru a stabili Cealalta metoda , practicata de A . Philippide, G. Pascu, Th. Capidan ,
fondul autohton allimbii romane (ne referim ev ident la lingvi~ti , nu 1; 1 (i . Giuglea , 1.1. Russu, G . Reichenkron, A . Vraciu. G. Ivuncscu,
amatorii ee considera, la fel ea In epoea romantidl a filologiei , ca orin' ('. Poghirc , care este de fapt 0 reconstruqie , pleaca de la cuvintele
element de origine neeunoscuta este din Iimba trueo-dadi) . AccSle 1II()~tenitc In albaneza. S-au folosit mai multe feluri de comparatii eu
procedee se pot grupa In doua categorii: 1I11c1e Iimbi indo-europene pentru a reconstrui, pornind de la cuvinte
a) compararea romanei cu albaneza; IOmane~ti , cuvintele traco-dace care ar sta la baza lor. Astfel, s-au facut
b) reeonstruetia unor elemente traeo-daee pe baza eomparatiei ell \'omparatii cu vechile limbi balcanice (macedoneana, Iimba lui
Alexandru eel Mare, ilira 5i vechea greaca), cu limbil e bait ice
o serie de limbi indo-europene vechi.
Ilituaniana) ~i armeana. cu alte limbi indo-europene, vechi sau modeme,
Compararea romanei cu albaneza , despre care am vorbit LI
dill care romana nu a putut imprumuta, direct sau indirect. -Si pcntru
inceputul expunerii mele , practicata de Fr. Miklosich , G . Weigand
al'casta categorie au fost identificate intre 80 ~i 100 de cuvinte ca fiind
C. Treimer, Kr. Sandfeld, S. Pu~cariu , A. Philippide, AI. Roselli probabil din substrat (0 li sta bogata a lor exista In lucrarile istoricului
Gr. Branc u~ ~i altii, cu deosebiri de la un eercetator la altul, este 1111 1.1. Russu. care s-a ocupat Intr-un studiu amplu de etnogeneza roma
mijloc mai putin nesigur pentru identificarea cuvintelor din substrallil lIi1or). Rezultatele acestor cercetari au grade diferite de probabilitate.
traco-dac allimbii romane decat reconstruqia tipurilor indo-europ<;!lw .)i mai putin sigura es te reconstruqia unor cuvinte traco-dace prin

82 83
referire la radacini recollstruite ~ i afixe indo-europene. nu la ,cuvinte primitive de munte (orgea, c()fun, vatnl ~i gard implica, ini~ial, mai ales
atestate In diverse limbi indo-europene. Este evident ca, III acest caz. .r~l:L,arile sezoniere ale pastorilor transhumanli). Tot pastorc)ti sunt cele
cele doua criterii fundamentale ale etimologiei (concordanta fonetica .illci cuvinte care denulllesc alimente (brc1nzrl , zard ; butz. , arichild).lll
~i cea semantica dintre cuvantul romanesc ~i cel de la care sc ,.r;ir~it, alIi lermeni trim it la formele unei agriculturi primitive impuse
presupune ca acesta provine) nu se pot aplica cu acelea~i rezultate ca de pastorit (bue - prelucrarea canepii, grapCi - cultivarea cerealelor,
In cazul comparaliei cu albaneza, fiindca unul dintre cei doi membri. '~I('sie - cositul ffinului).
necesari I'n orice comparatie, nu exista. De aceea, refacerea unei forme Concluzia, importanta pentru sublinierea ideii ca lexicul poute
traco-dace , In aceste condilii , este foarte dificila ~ i mai totdeauna ;rrunca 0 lumina asupra trecutului nostru, este ca aproape toti termenii
nesiguriL Adesea, apropierile de acest tip fac ahstraqie de condili ile de origine autohtona (traeo-dad) nu depa~esc , prin continulUl lor
istorico-sociale care pot ex plica evolutia cuvantului romanesc. ,emantic. sfera de viata eleillentara a pastorilor de odinioara. Aceasta
Revenind la cele spusc la Inccputul consideraliilor despre cuvintele nmcluzie capMa 0 seillnificatie special5 dadl termenii din aceasta
din substrat ~i semnificatia lor pcntru cunoa~terea istoriei poporului ("ategorie sunt raportali la sinonimele lor latin e~ti pastrate dc romana.
roman, observ di cea mai mare parte a cuvintelor din traco-dadi sunt ('r. Brancu~ a facut 0 observa\ie interesanta, cOllstatand cii Intrc ter
termeni referitori la natura, configuralia terenului (ciuco , groapa, mal , IIlcoul autohtoll ::;i eellatinesc s-(\ stabilit un raport ca de la particular
magllra, l1()ian), ape (bale. pardu), vegetatie (brad, bung(et), copac, la general. In sensu I unei specializari se manlice ,.pastorale" a sino
dmete; curpen; mazare , marar; hruslure, /eufda , spdnz; cillmp, Ilimului Hlltohton. Lat. (lI/J/I.\" uevcnit alh a pastrat sellsul gencral al
cooalza; ghimpe.l1711gure. stllllhure . slrugure), fauna (magar, IIldnz(m) , clIlorii , l'n limp ce h{m/zu , terillenul alltohton. folosit astazi dialectal (In
mllscoi. (01'; viemre ; ha/igd, cdlheazd, CiUl , murg, .)"Iirel: halaur, Transilvania , In aromana ,i In Illeglenoromana), dar prcsupus a fi cxistat
!1{l"drca, .)"opar/cl: slrepede; ra(tl; barz{l , cioar{1. ghiol1o(lie, pltpuz(); III romana comuna, )i-a restrans sensu\. uenumind culoarea alha sau
ci()c). Termenii In~irali aici, 46 la numar, fac parte din cele 89 de haltatii a ullui animal domestic (oaie, capra, catar). In romana aClUala
cuvinte pe care Gr. Brancu~ Ie considera In mod cert din substrat. La se folosc~te breaz (considerat de origine ~ud-slav5). Tot din ciomeniul
ace~tia pot fi aduugati I'l\di 17, din accla~i dOlllcniu semantic, numclor de culori estc cuvantlllncgru lat. nig er). di sc utat mai sus
Illentionati de acela~i autor I'ntr-o lista de 43 de cuvinte considerate ca Illlcgatura cu alh , care se fol()se~te ea tennen gelleral pentru a denull1i
provenind mai probabil din suhstrat (negLm7: codru: pl1staie, scorbura ; culoarea respectiv5 . spre deosebire de murg ~i de lai . tenneni folosi\i
da.y: vmlli: bc;l: I)(w((oas{l), ere/, lai , o{lulra, Slerp "erizipel; boala la pcntru a dcnumi culoarea neagdi a anil11alelor.
vite"; mura, l11urzlJ; brancc1, chelhe;.f7ulure) . Alti lingvi~ti eonsidera recand la produselc alimcntare rezultate din cre~ terea ailor ,
unele din aceste cuvinte ca provenind din alte limbi, chiar din latina (de constatam di tcrmcnii CLi sens gcneral sunt1l1()~tcni\i dill latina: lapte
ex. /l eg llN) . codm. V{7111i, fluIlIre). Dc altfel , In general. numarul lat. l{/uell1). UI.y 111. CaSe llll7) , I'll timp cc diversclc feluri de lerpte
termenilor siguri din suhstrat, aceeptali de tOli lingvi~tii, sunt relativ sau de ca~ , dcci tcrlllcnii Illai speciali/.ali. sunt din suhstrat (:::.orO "Iapte
pu\ini, a~a cum rczuita din diqionarul etimologic allimbii rOlllane al batut din care S-3 scos untul" ; /mlll :::.(I, urdd). Tot a~a. searhad esle
lui A. Cioranescu . [ntre termenii care denuJl1esc anilllale, pasliri, plante , sinonim allui ocm lat. oems, Jar folosit numai pentru laptc) , sau
configuw\ia terenului , dio cele doua lisre (termeni siguri ~i cci slrepede ,.viermc din briirlL:ii" estc nLimai partial sinonim allui vierme
probahili). mul~i ap,utin mediului eresciitorilor de vite din regiunilc la1. lIennis) . Chiar termenii rcferitori la persoana care practica
muntoase. La ace~tia pot fi adaugali ~i altii care denumesc paqi ale pastoritul sunt latillqti, ciind (stc vorha dc nOliunca generala: p(lSlOr
corpului (ceo/{!, ciuJ, grumaz, gU.)Gl, rl7n zel). care par sa fi fost In origine lat. postorelll) sau pac/lror lat. p ecorarills), dar din substrat dad
in legatura exclusiv cu corpul animalelor, sau termeni pentru obicctele este yorba de un anumit tip de pastor. ue pacurar: haci .. ~e ful stauci,
de imbraciiminte (bdiu, CCiciul(l, .\oriccl) proprii oierului sau locL1in\ei vataflll ciohanilo(' . Exemplelc de acest fel maW ca, adoptand limba

84 85
latina, traco-uacii romanizati au pastrat elemente sccunuare propri i Iraco-dad; laplIs < lat. hippo. tennen panromanic. + - lIS , dar bru.I'ture
limbajului pastoral , auica lInlli limbaj care reflccta specificul ue din traco-daea).
civilizatie autohton. Subliniez inca 0 data d'i fenomene similare s-au produs In toate
Raportul uintre cuvintcle mo~tenitc uin latina ~i cele Il11pn!mutatc limbile romanice. lata diteva exemple din spaniola: chopo "plop" lat.
din substrat poate fi uiscutat dintr-o perspectiva mai genera'\a, care se (lloppus ), dar alamo "un anum it fel de plop" din substrat; anillo "inel"
rcgase~te ~i In celelalte limbi roman ice . In vorbirea tuturor populatiilor lat. anellus) , dar am " inel gros din metal sau din lemn" din substrat:
care ~i-all parasit limba in favoarca latinei (celti, iberici etc.), s-au I'IIcil1(l .,stejar" lat. ilicina, deri vat adjectival de la dex "stejar ve~nie
pastrat 0 serie de cuvinte la ineeput sinonime eu unele euvinte verde"), dar chaparro "stejar tanar" din substrat; piedra .,piatra" lat.
l a tine~ti. Treptat, sinonimia care caracteriza vorbirea unor pcrsoanc s-a lletra), dar lastra "piatra neleda ~i nu prea groasa" din suhstrat. Uneori ,
transformat in fapte de limba proprii latinei din regiunea respectiva . sinonimia dintre cele doua euvinte a "progresat" In sensul ca diferell!a
E ~ le . evident, greu de stabilit cu precizie care au fost relatiile dintre de sens dintre tennenii sinonimi este mai mica , de~ i se poute presupune
aceste cuvinte , pentru ca nu ~tim care era pozitia cuvintelor imprumu d la origine a fost mai mare: mna " broasca" lat. mna) ~i sapo din
tate In ansamblul vocabularului latinei din acea epociL Se poate substrat; lodo "Iut" lat. lUlllS) ~i barro, lama din substrat.
prcsupllne ca anumite cuvinte erau sinonimc ale cuvintclor latine ~ ti Ia Revenind Ia tennenii romane~ti de origine traco-daca In rcbtiile lor
nivellli Intregii limbi , iar altele erau caractcristice numai pentru 0 Cll termenii mo~teniti din latina, prezint ~i alte exemple de sinonime,
anumita regiune geografidi sau 0 anumita terminologie (ca aceea
nediscutatc pana acum, perechi de cuvinte in care tennenii latine$ti au
pastoreasci1, discutata mai sus). Pe de alra parte , In cele mai multe
sensul general ~i eei presupu~i a fi din substrat au sens mai restrans:
cazuri, termenii noi nu sunt perfect sinonimi eu cei veehi; intrebuintati
wbore lat. C1rborell1) - copac, probabil din substrat; cal lat.
pentn! un numar rcuus de obiecte. ei sunt mai preci~i, contin 0 mai mare
mhallusj - lI1u.ycoi "eatar'; , probabil din substrat; C(/.I'(l lat. ('{/so )
eantitate de infonnatie. A$a cum arata E. eoseriu , opozi\ia vechi-nou
- wxea "coliba sub pamant"; rlipcl lat. ripa) - mal: cerhice lat.
devine 0 opozitie In care termenul nou este marCat 111 rapolt Cll vechiul
termcn , care nu este marcat (termenilor generici de origine latina , de cerhicem) - grumaz, probabil din substrat: elite lat. ('()tem) - gresie:
! lar lat. laceus) - cltrsd, probabil din substrat; sat lat.foss(/fllm)
tipul lac, apa, vale. os, arbore. (Ii "usturoi", ~'arp e , C1prinde , tana , dILl ,
Ie corespund termcni din substrat al caror scns s-a specializat: balta, - cd/un "sat mic" ; viperci lat. uipera) - Ildpfircrt, din substrat; vira
balc "vale mla ~tinoasa", samlJltre, capac, /eurdt/ ,.usluroi salbatic". lat. uitea) - cllrpen "vita salbatica;" probabil din subslrat.
balalll' ,,~a rpe uria ~", scl7para, bas('c/, pUI'lIu ). Aeeasta opozi rie Daca cxaminam pozitia e1cmentelor Icxicalc considerate a fi din
marca! - nemarcat este [oarte importanta pentrLl a explica procesul de limba traeo-dad, constatam ca In DEX , care a [ost diqiollarul de baza
Inloeuire a veehilor cuvinte prin cuvinte nOi , care Ie erau inainte III selectarca inventarului de cuvinte romane$ti din Vowbu{arul
sinonime. Motivelc care au condus la adoptarca unui term en nOLI , In reprezentativ allimbilor romGlnice. acestea oeupa aproximativ aeeea~i
condiliile pastrarii vcchiului tcrmen , sunt [oarte diverse. III generaL,-;e pozilie In romana ca elemenlele din substrat din restul limbilor
poate presupunc ca termenul nou a Inlocuit un termen vechi pe masura romaniee. Astfel , In vocabularul reprezentati v al1imbii romane exista
ce rapol1uJ Intre cei doi termeni ai opozitiei a suferit sehimbari ~i cand 23 de cuvintc de acest tip (ahur, brad, 171'(11/ , hucurie, buzd, ('(kiuld,
noul term en ~i-a Jargit sensulin limba; CLI alte cuvinte, pc masura ee cioc , COP([C, copil,fc1ral11ii.jlllier,.filltul'e. ghil11pe. gro(/pd. fl,u.\'C{ , lIlal ,
s-a modificat distribulia sinonimelor In ansamblul vocabuiarului. lIl(/gar, /1u7n z, muguI' , IIll/l'g , mlii , (mista, vatnl ) , ceca ce reprezintii doar
Aces! proces poate sa duca ehiar la eliminarea termenului vechi. 0,96% din intregul inventar de cuvinte (eele mai multe dintre aeestea
nemarcat, ea In eazul unor cuvinte din substrat pentru care astazi nu apar ~i la AI. Graur, 1n lncermre aSliprafondului principal lexical al
avem sinonime latine~ti (bu z,a , ceofd, viezure) sau sinonimele latine~ti limbii ronulne). Dar aceasta csle situatia ~i In celelalte vocabulare
sunt foarte \JUlin raspandite (au.1 < aWI.I "bunic; stramo~", dar I1W) din reprczentative roman,icc , unde ponderea elementelor de substrat - de

86 87
natura diversa - este foalte sdizuta, chiar dadi linem seam a di unek 01,' cuvintele intrate mai tarziu din limbile slave invecinate: bulgara,
elemente de substrat se ascund adesea sub calificarea generala de ,II h~. ucraineana, polon1i, rusa). Numarul acestor cuvinte vechi slave

cuvinte cu origine incerta. Cel mai ridicat procentaj IJ are occitana, ell '.1" mare, ele apar(inand eelor mai diverse domenii semantice. Multe
1,50% (6 ,69 % daca Ie luam ~i pe cele cu origille incerta), urmand oIll1ln.: cuvintele respeetive au 0 pozitie importanta In lexicul romancse,

romana , cu 0,96 %, rcspectiv 3,67%. Pentru ada 0 imagine concreta ,I ,\ \ aparand ~i in vocabularul reprezentativ al limbii romane: bici,
situaliei elementelor de substrat din vocabularul reprezentativ a doui! I,tlllla. hogal, /7oier. brazda, ceata, ciocan, Cili , cladi, elei, cle.yfe. clipi,
f I({jd. cohort, COCO.\" CO/1/oard, cosi, co.r , croi . cltmp{mc1. drag, illhi,
importante Iimbi romanice, dam exemplele din franceza literara: horne I

"born a", bOlle "noroi", cailloll "cremene" , creme "smantana", crew I/;'I'(/S/() etc. De relinut ca intre accste cuv,inte sunt unele care au stat la

"cavitate, gaura", lI1ine "mina", mOil Ion "oaie", quai "dig" , in tota l 8, 1>;fI.U erearii terminologiei feudalc romane~ti (baier , ceafu).la care sc

in spanioli:i sunt tot 8 (hecerro "taura~ sub un an", calabaza "dovleac" . pot adauga altele din aeela~i domeniu (dace), razmeri(,c7 etc .). Este
galdpago .. broasea lestoasa" , gusano "vierme" , izqltierdo "stang" , IlIlcresant de remarcat di acest element slav oeupa acela~i rang IV in
manteca "grasime" , marana "ha!i ~ . desi~" ,Iranea "eiomag , buta"). Dc vocabularul reprezentativ romanesc ca ~i elementul germanic din
remarcat di ~ i in aceste doua limbi termenii din substrat se refera Iii vocabularul reprezentativ francez ~i italian , limbile romanice In care
realitati legate de natura, In general (animalc , plante etc.). l'iclllcntul vechi germanic este cel mai bine reprezentat.
Evaluarea elementelor vechi slave din roman a capata noi dimen
Cuvinte vechi grece~ti. Latina din provinciile dunarene s-a dez .,iuni dadi se examincaza unitu!ile lexicale Folosite de diverse limbi
volta! in contact cu vechea greaca. La 0 data greu de precizat, 0 serie roman ice pentru no!iunilc pentru care romana a imprumlltat termeni
de cuvinte vechi grece5ti au patruns in latina dunareana ~i din aceasta slavi. Primul eare a atms aten!ia asupra acestui fapt , inlr-un cclcbru
s-all transmis Iimbii romane , ca elemente latinqti (ele nu sunt atestalc diseurs prel.entat Iu Academia Romana In 1930. a fost W. Meyer-Lubke ,
in limbile roman ice occidentale): broatee , cir, ciIlIlU7,fi'ic{l,jur (din ill piirintcle lingvisticii roman icc comparate . Recent , In diverse articole ,
jur, fmprejur) , J)aJ)urc1 , paJ'(lnga, plai, spc/.n , stap, stup etc. Sanda Reinheimer-R'j'peanu a anali zat toate acestc situa\ii !?i a conslatat
ca termenului slav din romana Ii corespundc in limbile roman ice
Cuvinte vechi germa nice. Am artitat in prima parte a expunerii en occidentale uneori un tcnnen de origine germanic5: pentrll bog(/{ exista
nu s-a ajuns la un acord Intre Lingvi ~ ti in ccea ce prive~te elementul fr oriche, it. ricco. sp. , ptg. rico : a paz) , la noi din vechea ~ Iava, arc
lexical germanic patruns In latina dunareana. Nu trebuic Sa conflludam corespondente german ice (it. gu(/rdare, 1'1'. garder, sp .. ptg. guarc!(/r):
germanic eu german: primul termen se refera la popultlliile migratoare pentru nevoie se folosesc it. bisogno , fro besoin (sp. , ptg. au apelat la
(goli, vi zigoli, longobarzi) de la inceplltul primului milenill al erei un imprumut din latina - necesidad( e)): luijar , lmprumutat tot din
n03stre , dinailltea constituirii limbilor german ice actuale, In timp c<;; vechea slava , ii corespulld tot termeni germanici in celelalte limbi
german se refera la poporul german ~i limba lui actuala. Elcmentul roman ice (fr. hroise, it. brace , hrqiia , sp. , ptg. brasa) . In alte cazuri,
germanic este considerat, In stadiul actual al cercetarilor, ncsemniticativ limbile roman ice au Imprumlitat ulterior un cuvant din latina (sublinicz
pentrll r()m~na. EI a avut insa un 1'01 important in limbilc roman icc ca au imprumutat , IlU au mo~tenit cuvantul din latina) : nume de plante
occidentale , fiind considerat ea un superstrat al accstor limbi (se insista ca /Jodheol, .)lir, bujo/', jJelin sau de animale (rib, lebc1dd) , ca ~i termeni
mai ales asupra elcmentului franc din franceza; ca 0 curiozitate atrag abstraqi de felul lui prile) , pricinr/ , vrajba , de origine slava In
atell!ia asupra faptului di !mncezi ~i Jranceza se numesc a$a dupa romana, au, 'in Ii mbi Ie romanice occidentale, corespondente
numele grupului germanic alji'allci/or). imprumlltate din latina. Aceast,larata ca uncle tipuri Icxicalc latine s-all
dovedit incapabile sa reziste in fala concuren!ilor aparu!i In epoca
Cuvinte vechi slave. In Iimba romana, rolul de superstrat I-a avut bilingvismului sau, pur ~i simplu, n-uu avut ~ansa sa supravie~uiascii
slava (trebuie sa precizez ca este vorba de inflllcnta veche slava, ~i IlU ~i au fost inlocuite prin unita\i eare dcmollstreaza creati vitatea lexicaJa

88 89
a vorbitorului (lat. lucilts a fost Inlocuit de ,yfiucd la noi ~i de 0 ereatie 1.le facuta de un ,\exic latin constituit Intr-o structura relativ bine
metaforidi hrochet, 'in franeeza, care provine de la broche "instrumente 1'1 l'Ci zatil , chiar dadt, a~a eum am vazut mai devreme, In latina tarzie
~i picse eu forma alungita"). Aportul masiv al elemcntului slav vcchi ,I aVllt loc 0 reorganizare a acesteia. Datorita unei astfel de structuri bine
la lexieul romanese (el reprezinta 9,02% din voeabularul reprezentati v 'lJ'ganizate s-au putut pastra pana astazi multe euvinte la nivel~I\ intregii
romanese) nu a afectat structura latineasca a acestuia, dqi prin aeeste 1~()l\1anii (cste foartc probabil ca numarul acestora a fost mai mare la
cuvinte limba romana sc dcosebc~te mult de celelalte limbi neolatinc. Illccputul procesului de romanizare, dar cl s-a restrans pe masura ee un
Este interesant de relevat remarea lui S, Pu~cariu care a atras aten\i a d\lld de cuvant a disparut din una sau doua limbi romanice). De ee ~i
asupra faptului ca romanii au Imprumutat dill slava substantive ca plug, 1111\1 au fost imprumutate cuvintele din substrat ~i superstrat? De ee au

si{(l, raz/wi (de (esut), IJrici, In vreme ce vcrbele corcspul1zatoare ({ra , lost acccptate noile cuvinte de catre structura lexiealalatincasdi? Cea
cerne, (ese, rade sunt de origine latina, Se po ate trage concluzia ea Illai clara categorie 0 reprezinta cuvintele care Imbogateall un vocabular
termenij vechi slavi au parruns 'in romana deoarece desemnau unette dill care lipseall anumite dcnumiri pcntru realitilti noi: termcni de fauna
mai perfectionate dedit cele ale continuatorilor romanici din Dacia ',I nora, obiectc necunoscutc romanilor. Latina sc adapta la realitatile
(romanii n-au Incetat sa are, sa cearna, sa teasa sau sa se rada). Pentru dill noile provincii roman.c, a~a cum , multe sccole I1Iai tarziu, limbile
alte obiecte ~i no\iuni, denumite asHizi prin euvinte slave, romanii au IllInanice ajunsc In continentlll american au adopt at euvinte din
avut fara Indoialalnaintea contactului eu slava nllme latine~ti, ehiar IlIllbile indigene americane. Estc probabil ca , la inceput, latinofonii sa
dad nu sunt atestate; nu se poate presupune ca romanii Il-au avut ter II folosit cuvinte latinc~ti ~i pentru realitatile tipicc noilor rcgiLlni
meni pentru "drag", "scump", "a vorbi" , "a iubi", In aceea~i ordine de ,'lIeerite, dupa cum spaniolii ajun~i pc contincntul american foloscau
idei vreau sa subliniez cii pana nu demult romana avea termeni latinqti ('lIvintc spaniolc pcntru rcalitatile amcrieane: le(}n "leu" era utilizat la
mo~teni\i pentru unele no\iuni denumite astal.i In limba standard prin IlIccpul pentru puma, tCfmen indigen latino-american. Ulterior s-a
el1vintc provenite din slava. In Transilvania s-au mo~tenit euvinte IlIlpUS puma. Observatia este valabila mai ales pcntru Trnprumutnrile
latine$ti ca I({rd "sJanina"( < 1::11. lardum)! vipt "aliment" (Iat , viCfU.l' , cu dill substrat.
evolulie semantica interesanta, 'in latin~i) , {{rind lat. arena) , dirora In alte cazuri, cuvintcle imprumutate denumcau obiecte carc, de~i
Ie corespund In Iimba literara euvinte slave ea s/(lnil1d , izranG , nisip. l'rall similare CLI cele familiare vorbitorilor de limba i:.ltina, au ajuns sa
Din excmplele prezentatemailnainte.ca ~i din cele amintite atunci dcvina echivalcl1'te partia'le ale cuvintclor latine~ti saL! chim sa se
dind am diseutat desprc cuvintc'le Imprumutatc din substrat, adidi din Illlpuna In rata accstora. De rcmarcat ca, in eele mai multe cazuri_, avem
limba daca, rczulta cii avem a face cu fcnomcne petrecute la lnecputul ;1 face cu termeni rcferitori la aspectul cxtcrior al terenuilli, foarte
contactclor dintre latina ~i daca, respectiv dintre romana ~i slava cu ;q)ropiat de domcniul faunci 5i florei amintit mai inainte. Sanda
limba latina, In ambele cazuri au avut loc procese de bilingvism, al Rcinhcimcr-Ripeanu, Intr-un alt articol eonsacrat raporturilor dintre
caror rezultat final a fost parasirea vechilor limbi (de substrat sau de ILrl11cnii latinc)ti m()~telliti ~i cei imprumutati din substrat ~i superstrat,
superstrat) in favoarea latinei. In ambele cazuri, procesul a fost prezinta mai multe serii de aeest tip. Pentru no\iunea de "Iac. mla~t,ina,
suficient de lent pentru a permite introducerea lInor cuvinte din halta, mociria" limbiie romanice au past rat din latina doar [acus ,
limbile abandonate In latina adoptata. Cercctarea cuvintelor Iransmis tuturor limbilor romallice actuale cu exeeptia frallce7.ei,
Imprllmlltate din substrat sau sL!pcrstrat nc permite sa facem line Ie \Wglllll1l (mo~tenit 'in italialla, retoromana, franeeza , oecitana, catalalla
remarei generaie cu privire la influentele exercitate asupra leXiClllui si spaniola) ~i IXt/llS (prezent eu sensul din latina clasica doar In italiana,
romanese. vcehe franecza, veehe spaniola ~i veche portughel.a; rom, padllre are
o earacteristica generali1 a contaetuilli latinitatii cu nonlatinitatea la origine acela~i cuvant palus, -dem , dar eu 0 evolu\ic semantica aparte,
(substrat, supcrstrat) este faptuJ ca acceptarea unor cuvinte lmprumutate explicata rnai Inainte, Icgata de natura mla~tinoasa a vcchilor paduri din

90 91
preajma Dunarii) . Celelalte cuvinte romane~ti ~ i romanice apartinall d oIialectele italiene ~t i; 'in rest. lermeni din substrat (rom. brad, fr. sapin).
acestui camp semantic sum Imprumuturi din limbile de substrat ~i Nici lat. quercus "stejar" nu s-a pastrat decM 'in italiana ~i dialectul
superstrat: rom. boltel, explicat prin substrat sa u superstrat, lIlocirld!:oi Illgudorez aJ limbii sarde, iar robar, In spaniola ~i occitana; astazi pentru
mla,)'tillc1 , amiilldoua dill limba de superstrat: fr. boue, dintr-un terInell Iknumirea acestui copac se folosese termeni de substrat (fr. chene, oec.
latinesc , la origine cuvant galic, la fel ca barhier, fr. marais , cllvant dl: gunk, sp. carvajo, ptg . ca rvalho) ; rom. stejar este considerat de cei
superstrat, latillizat sub forma I/wriscus III textele merovingiene si Iliai multi lingvi~ti din superstratul slav (nu lipse~te nici ipoteza unei
carolingiene, fr. mare, Imprumutat din vechea gennanica nordica; it. "rigini autobtone a cuvantului stejar, la fel ea gOrLll1, gorni(el, termeni
palltano, cuvam de origine preromallidi, it. nordic palta, dintr-o ,illonimi ai lui stejar).
radacina mediteranceana, cat. basso ~i sp. balsa, din substratul ihcric. Tot a~a stau luerurile ~i In eazul unor nume de piisiiri. Pentru
Penrru "groap5.", un alt accident de relief, sc pastreaza in limbile "cioearlie" nu s-a pastrat In limbile roman ice niciunul dintre termenii
roman ice doar un singur termen din latina : fi)sso (ahse nt din roman a): vcehi latini , In afara de alauda, care era ~i In latina de origine galica
peste lot In Romania exista Insa tenncni din suhstrat (rom. groCipel , fro (v. fr. aloe> alouette, V. sp. aloa) ~i *cCllalldrfa , Imprumut din greaea
trOll, sp., ptg. bllraco). La fel stau lucrurile pentru denumirca noriuni i 111 latina (sp. calal1drfa ). In romana , cuvantul ciodirlie are 0 origine
de "mal": exista un singur tcrmen latinesc , ripa , past rat In toate limhile ~ontroversata (onomatopeidi, creatie romanesca de la doc sau chiar din
romanice , de~i cu evolune semantica difcrita (cf. rom rapc1) , ~i altul , substrat).
ora, m()~tcnit In catcva limhi romanicc; In toatc limhilc romanice su n! Aeest exemplu cste interesant !ii penlru faptul c5. ne arata ea unele
Insii prezcntc dcnumiri pcntru "mal" din subslrat (rom. 11/01 , fr. berge , imprumuturi pot fi determinate ~i de eauze interne ale sistemului
ptg. beira) sau din superstrat (fr. fJord). Exista cazuri de convergen\a lexical , respeetiv de poz itia slaba a cuvintelor Intr-o limb5., adidi de
a limbilor rOlllanicc, de fclul celor prczentate palla acum, ~i In alte abse n~a unci Incarcaturi semantice, a unei familii de cuvinte ~i a unei
domcnii onomasiologice, Din domcniul culinar, poate fi men!iOnal rrecven~e deosebite. In condi~iile bilingvismului din epoea timpurie a
cazul cuvintelor pentru divcrse tipuri de grasime animala. in Romani a romanitiWi , cand multi vorbitori foloseau ~i latin a, dar ~i limbile de
se mo~tenesc continuatori ai lat. !Jutyrwl/, de origine grcceasca, illitial substrat sau, mai tarziu , de superstrat, numarul euvintelor eu 0 pozitie
Imprumutat III terminologia mcd icala (fr. bellrre, it. burro): lat. slaba a putut fi mai mare, ~i aceasta eu atat mai mult cu cat atllnei a avut
aXllllgio (rom. ()sc/I1UI. it. .I ugn({, log . (lSSllIu/z.a, camp. assollza) ~i lat. loc 0 adevarata reorganizare a structurii lexicale latine ~ti . Cuvintc care
lIIlCtl//1/ > rom . L1l1t (apare III celelalte limbi romaniec, dat Cll sensllri nu aveau derivate sau care nu erau frecvente dispar ~i apar noi termeni .
diferilc; ca 0 exceptic mentioncl. fortna lUll din vechilll dialect In aeest haos, cuvintele din substrat sau din superstrat pot lua locul
bellunez, care are sensu I romancsc). In rcslul Romanici au piHruns ter termenilor latine~ti chim dadi nu este vorba dc denumirea lInOf
mcni de substrat (sp. mOlLteCCl, cat. I1wntega, ptg. I7wflteiga, fo,lItc realit5.ti concrete, noi , specifice. Exemplul tipic pentru aceasta situatie
probabil dintr-o limh5. indo-curopeana preromanica; ptg. bClllho, de II prezinla numele de culori, al caror sistem a fost In huna masura
originc eeltica, fr. creme, galie., sp., ptg. nata , preromanice) sau dill reorganizat in limbile romanice. Astfel, s-au mo~tenit din latina In toate
superslrat (rom. SI710nt(/lIci; pentru acest termen s-a propus ooriglllc limbile roman icc numai trei nume de culori : negru , verde, alb (eu
autohtona sau chiar latill a). mentiunea ca termenullatinesc albus, care a dat romanescul alb, s-a
Revin , la sfar~itl1l acestor consideratii rcferitoare la domeniile pastrat ea nume dc culoare numai In roman~\) . Pentru celelalte eulori
onomasiologiee afeetate de Imprumuturile timpurii roman ice , la ter exista fie termeni latine~ti (rom. galhell < lat. galhil1us, sp. amarillo
menii de fauna ~i fl ora , unde numnrul accstor i'mprumuturi este < lat. amarellus), fie Imprumuturi din superstratul germanic (hlCllI.k
impresiollHnt. PentTu eonifere sc pastreadi din latina doar pinus (In toate "alb" > it. bianco, fr. blanc, sp. blanco, ptg . hranco ; blau "albastru"
IimbiJe romaniee) ~ i aproape a disp5.rut abies "brad", pastrat doar In > fr. bleu) .

92 93
Uneori folosirea ~i imprumutarea unui cuvant se poate datora unei Am sa rna opresc putin asupra istoriei acestei latine medievale, chiar
cauze ~i mai generale, ~i anume simplului fapt ca este yorba de un daea, a~a cum yom vedea , nu intereseaza in mare masura limba romana.
termen nou, cu "prestigiul" exotismului. Noutatea termenului , asocialu ( '10 este, de fapt, latina medievala? Ea a aparut odata cu reforma pro
cu afectivitatea, poate produce efecte expresive. Lingvi~tii au sugerat dusa de Carol cel Mare (secolul 8-9). Acest imparat, de origine din
eli exista zone, domenii cu "presiune scilzuta" , in care este nevoic grupul germanic franc, a adus din Irlanda, Anglia ~i ltalia 0 seama de
permanenta de mai multe cuvinte pcntru a denumi acela~i lucru , deci calugari invatati, care ~tiau latine~te. Ei au facut 0 "purificare" a limbii
de mai multe sinonime. In aceste zone, unul dintre izvoarele de cuvinte latine scrise religioase ~i administrative, eliminand haosul fonetic ~i
mai expresive sunt limbile straine ~i, de aceea, cuvintele imprumutate gramatical care cuprinsese limba scrisa sub influenta practi cii orale,
sunt preferate celor din structura latineasca. Astfel s-ar putea explica adica a vorbirii . Pentru aceasta, au luat ca model latina literara, operele
termenii care denumesc no~iunea de "copil" in limbile romanice, care autorilor cre~tini cultivati ~i tratatele de gramaticii ale Antichitatii.
nu sunt mo~teniti din latina: in afara de infan.l', transmis In france za Aceasta limba a constituit in Evul Mediu limba administratiei, a culturii,
(enfallt) ~i care a inlocuit vechii termeni latine~ti uzuali pentru "copil" a bisericii, deci a fost limba de civilizatie, de fapt singura limbii de
(pue,., liberi "copii nascuti din parin~i liberi") , ceilalti termeni sunt fi e civilizatie pana in secolul al XII-lea .
din substrat (rom. copi/) , fie imprumutati din superstrat (fr. gars, Din partea finala a acestei scurte prezentari a latinei medievale
garron), fie crea~ii expresive romanice (sp. /liiio, chico, mozo, ptg. rezultii ca, in tot timpul Evului Mediu , eruditii Europei occidentale (nu
mellino, it. billlbo) . Pentru romana, 0 serie de cuvinte vechi slave se numai romanice!) au folosit, pentru a comunica intre ei , un instrument
ex plica prin bilingvismul slavo-roman ~i prin casatoriile mixte (iubi , lingvistic foalte indepartat de limbile curente. Ca limba de civilizatie,
drag , .I'cump, nevostd), In care afectivitatea ~i expresivitatea termenilor latina medieval a a influentat limbile roman ice occidentale chiar de la
din slava au avot un rol important. aparitia lor. La ea s-a apelat pentru formarea ~i dezvoltarea termino
Am prezentat diteva dintre tipurile de imprumuturi din substrat ~i logiilor specializate (la Inceput cea ecleziastica, administrativa ~i juri
superstrat pentru a sugera unele cxplicatii ale modificarii unoI' dica). In Orient, unde nu funqiona latina medievalii, atunci cand s-a produs
elemente din structura lexicaHi a latinei transmisa limbilor romanice , cxtinderea stilisticii prin folosirea romanei In biserica ~i In cancelarii,
deci ~i romanei. Aceste schimbari s-au produs la inceputul romanita~ii , s-a apelat la slavona, limba de culturii de aici (slavona era limba slava
deci in primul mileniu. Subliniez inca 0 data eli elementele structurii folosita ca limbii in biserica ~i in cancelarii). In felul acesta, 0 serie de
latine s-au pastrat in ceea ce accasta avea esen!ial. Discutia, uneori cu cuvinte legate de cele doua activita~i (evanRhelie, cozonie; stolnic,
aspect teoretic, am facut-o ~i pentru a intelege de ce ~i cum au fost vornic) sunt termeni slavoni. Aceste slavonisme nu sunt rezultatul unor
imprumutate cuvintele din limbile cu care romana a intrat in contact in legaturi directe intre romani ~i slavi, ci arata influen~a verticalii a unei
mileniul urmator. limbi de cultura asupra limbii vorbite. A~a cum am spus, aceasta
influen~a se aseamana cu influen~a latinei medievale asupra limbilor
Latina medievaUi-slavona. In toate limbile romanice, la inceputul roman ice occidentale. S. Pu~cariu face 0 interesanta observalie aratand
mileniului al II-lea are loc un fenomen pe care I-am putea numi ca, daca se compara rugiiciunea "Tatal nostru" In romana cu cea fran
extindere stilistica, adica 0 imbogatire a diverselor varietati stilistice, ceza, se constata ca tocmai cuvintele care sunt imprumuturi latinetiti In
strans legata de reorganizarea vietii sociale. Cea mai importantii este rugaciunea franceza (sanctifier, volonti, offense, tentation , dilivrer)
organizarea vietii religioase ~i administrative (feudale). Aceasta sunt slavone~ti la noi (sfinri, voie, grqealii, ispita, izbavi). Uneori, prin
extindere stilisticii duce la imbogatirea vocabularului. In Occident, biserica, termenii respectivi au trecut din limba literara in graiul
structura lexicala mo~tenita din latina se imbogate~te cu 0 componenta popular; a~a se explidl faptul cil post, pomanii au inlocuit vechii termeni
provenita din latina medievala. latine~ti sec (pastrat in Itlsara secului) ~i ajul1, respectiv cumand,

94 95
cumlindare/comlindare < comandare. Raman mai muhe necunoscute: Llptului ca limba liturgiea la aromani a fosl greaca, $i nu slavona. Astfel,
care erau termenii latine~ti mO$teni~i folosi~i de romiini Inainte de apa 'filnl ~i citi sunt slavonisme, pentru di ele nu exista In aromana; lor Ie
ri~ia unor termeni ca evanghelie, ceilugelr, lua!i din slavona? Cum arat,1 \'orespund ayiu, respeetiv ghivisescil, amandoua euvinte de origine
"Tatal nostru" Inainte de influen~a slavona? Cand au Incetat romiinii sa ~'reaca (interesaot de amintit ca pentru "a citi" aromana are ~i aleg din
mai foloseasca limba latina In biseridl ~i au folosit doar slavona? 1;11. Legere, euvant transmis ~i eelorlalte limbi romanice) . Si aeest eriteriu
Revin la 0 precizare filcuta cu pu~in Inainte, cand atrageam aten~ia Ircbuie apl icat eu pruden!a , pentru ca exista termeni ea ;coarul atat In
asupra necesitatii de a nu confunda slavona cu limba veche slava. dacoromana, unde este slavon, cat ~i In aromana, unde este Imprumutat
Distinqia dintre elementele slavone intrate pe cale carturareasca ~i din greaca (din greaca il are ~i vcchea slavil).
cuvintele vechi slave, intrate pe cale populara , este destul de greu de Mai pot fi folosite ~i alte criterii auxiliare , din limbile slave
facut , din lipsa unor criterii riguroase. De altfel, pana nu demult, chiar 1I1oderne, pcntru stabilirca originii slavone a unui cuvunt romanesc .
diqionarele romane~ti nu faceau totdeauna 0 deosebire clara Intre cele I Jnul dintre aeestea este compara~ia eu situa!ia din alte limbi slave care
doua eategorii de cuvinte (populare, din veehea slava, ~i de origine culta, llC permite Intr-o oarecarc masura sa detectam cuvintele slavone din
slavone), ambele fiind tratate ea "vechi slave". Pentru a putea stabili roll1aniL E. Petrovici (..BaJcania" I, 1938 , p. 83-87) a demonstrat eil
originea slavona a unui termen s-au propus diverse criterii (Gh. Mihaila) , suf.ixul -anie , -enie sunt de origine culta (deci slavone) ~i 'In rusa. Cele
doua fiind cele mai importante: unul se refera la con!inutul termenilor <loua sufixe au fost deta~atc In romana ~ i s-au aplieat la termeni
~i ceWlalt la forma acestora. Sunt considerate slavonisme cuvintele care romane~ti, astfel d\ pelrecanie , /mpdrlcl.yanie sunt cuvinte romune~li ~i
fae parte din terminologia administrativa (pravda. stolnic, vornic, zapis) IlU trebuic interpretate ca slavonisme.
sau termenii referitori la eultura (buco(lvncl , zbornic) . A~a cum Tot 0 comparalie, dar cu limbile roman ice, poate fi invocata in cazul
spuneam, exista unele slavonisme care din aceste terminologii au altor cuvinte romane5ti. [n general, a~a cum am vazut mai sus, se
patruns ~i In vorbirea populara (iad, duh, rai ~i chiar euvantul ~rant). constala ea termenilor de origine slavonil din romana Ie corespund in
Rezulta deci ca nu'lntotdeauna sensul cuvantului ~i domeniul din care limbile romanice occidentale cuvinte latine~ti savante. Critcriul nu are,
face parte sunt suficiente pentru precizarea originii slavone a unui evident, valoarea probatorie a cclorlalte eriterii.
termen . Aceea~i remarca se poate face ~i cu privire la eriteriul fonetic , Am prezentat pe larg problematica cuvintelor slavone ~ i pentru ca
adiea eel referitor la forma cuvantului, fiindca el funqioneaza nUll1ai IIrmarile unei astfel dc cercetilri sunt importante pentru evaluarea
pentru un numar redus de cazuri. Astfel, pastrarea sunetului h la finala corceta a rolului superstratului slav din romana (repet ca, In trccut, eele
unui cuvant slav, ca In duh, vaz.dtth, este 0 dovada ca este yorba de un doua straturi de cuvintc slave nu au fost suficicnt delimitate) . Multe
termen slavon, deoarece cuvintele transll1ise pe cale populara au dintre cuvintcle slave au patruns mai tarziu, pc cale euha , io romfll1a,
prefacut pe h finallnF naduf prof; varj, pur, zadtif. Tot datorita unoI' a~a cum s-a Intamplat cu elementullatinese savant din limbile roma
modifidlri ale formci cuvintelor ~tim ca savar.)i, sobor sunt slavone, nice occidentale. Deci ele nu sunt atat dc vechi cum s-ar putea crcde.
~i ca sjars; ~i zbor "adunare" sunt la origine acelea~i cuvinte, dar Este vorba de 0 influen~il verticaJa, pc cale culta (prin biseriea ~i
tran smise pe cale popuiara. cancelarie), a unei clase dOll1inante , asupra limbii unui alt neam (ca 0
Pe langa cele doua criterii prezentate mai Inainte mai poate fi folosil parantezil , interesanta pentru rolul influentei bisericii asupra unci limbi,
un al treilea, criteriul geografic, dar numai Intr-o oarecare masura ~i menrionez ~i faptul ca slavona a influenlat mult evolulia limbii ruse).
indirect. Prezenta unui euvant vechi slav In aromana este 0 dovada
sigura a originii populare a termenului respcctiv ~i, invers, absenra unui Alte influente lexicale. Spre deosebire de substrat ~ i de superstrat ,
termen vechi slav In aromana poate fi un semn ca este posibiJ sa rle un deei de elementul traco-dae, rcspectiv vechi slav, rczultate ale unui
slavonism In dacoromana , la nord de Dunare. Aceasta se datoreaza bilingvism activ, care a dus la asimilarea de catre latinofoni a

96 97
vorbitorilor nelatinofoni , contactele dintre romana (care se constituise Ilin lista foarte bogata a cuvintelor de origine maghiara din romana,
ca limba aparte In secolul 8) ~i alte limbi nu au fost la fel de profundc data de L. Tamas In diqionarul sau, cele mai multe sunt din al doilea
caci n-au avut loc la scara Intregii popula\ii . Rezultate mai spectacu \lrat (doar 150 de termeni maghiari sunt mai raspanditi In romana) .
loase s-au Inregistrat In diversele graiuri din regiuni In care a existat ;\naliza campllrilor semantice earora Ie aparlin aceste cuvinte este mai
uneori exista ~i astazi - un bilingvism mai mult sau mai putin activ _ IIIleresanta daca este eomparatil cu aceea~i analiza a euvintelor
Aceasta Inseamna ca In regiunile respective at at romanii, cat ~i r()mane~ti patrunse Tn maghiarii. Excelenta lunare a lui F. Bakos,
celelalte popula\ii, foloseau alternativ doua limbi. Ne referim la (,(lnsacrata cuvintelor romane~ti din maghiarii, arata ca a existat fara
graiurile moldovene~ ti In contact cu graiurile ucrainene, la graiurjJe din IlIdoiaEi un bilingvism romano-maghiar. 0 categorie interesanta de
Transilvania In contact cu graiurile ungure~ti sau germane (sase~ti), la nlvinte este eea care euprillde termeni ce denumesc acela~i obiect,
graiul bana\ean in contact cu graiurile sarbe~ti ~i ~vabe;;ti, la graiul pentru care Tn anumite varieti:ili dialectale dacoromanc~li sllnt folosite
muntenesc in conlact cu graiurile hulgare~ti . L' lIvinte maghiare , iar In unele graiuri maghiarc din Transilvania apar
Diversele populalii care au trecut pe aces Ie meleaguri In prima l'lIvinte romune~ti. Astfel , pentru nOliunea de ..ciocan" In graiul
jumatate a mileniului al II-lea nu au I ~lsat urme prea importante In ni$ean se rOlose~le clapaci din maghiara , iar In varietali ale maghiarei
slructura, subliniez, latina a lexicului romanesc. Iransilviinene se utilizeazii csokdny din rom. ciocon. Penlru acela~i
obiect , fiecare comunitate a I'mprul11utat termenul de la cealalta.
Pecenega ~i cumana. De la pecenegi ~i cumani avem pUline cuvinte
(probabil dU ,I-/nall, bcei), ceea ce dovede~te un contact mai puti n Greaca. Un loc aparte ocupa cuvintele de ongme greaea din
profund, ca de la 0 clasa stapanitoare la supu~i. Aceasta rel alie IOmana, pentru di ele au intrat in trei etape diferite_ Am amintit, cand
socialii este doved ita ~i de amanuntul important ca 0 parte a boierimii am vorbit despre latina dunareana, ca un nUlllar de euvinte vechi
romane~ti la Inceput era de origine cumana (chiar numele Basamh(a) !!rcce::;ti a putruns In aeeasta varianta a btinei ~i din latina s-a
are aceasta origine; aJaturi de acest nume pot fi <lmilltite nume de locuri Iransmis, odata eu elementele latine~ti, romanei. Un al doilea strat II
de origine pecenega ca Pecencaga, Be,yin etl , Tefconnon)_ reprezinta cuvintele Imprumutate din greaca bizantina, deci termeni
rdativ vechi, cunoscu\i pe tot teriloriul dacoroman ~i, ull eori, ~i la
Maghiara. Mai numeroase sunt cuvintele din maghiara_ Dilllre ;lr(lInani: de ex.fofos. atestat In cele mai vechi texte romane~li. fipsi,
acestea. 33 de cuvinte (=1,27 %) sunt cuprillse ~i III vocabuhu'ul /!rir()si , prisos. sosi . Un exemplu interesant este COr!, care III greaea
reprezelllativ allimbii romallc (de ex. adcff1.clli, alcatui, baHlIi, helmlli . provine din lat. cohcJI'S , mo~tenil de roman:1 prin curle; deci cor' ~i curte
chelltli,/el, glilld, ging(I,I-, hotm). De relllarcat ca nu exista niciull cuvanl -;unt un rei de veri_ In smr::;it , existii un strat mai nou de cu vinte
maghiar care sa poala fi eonsidemt ca UII Imprumut facul In epoca IInprumutate lIlai tarziu (sccolele 18-19), mai ales In epoca fanariota ,
straromana (nu exista niciun cuvant Illaghiar 111 dialectcle sud-dun a din neogreacii, care SUllt r[lsp~lndite In special III sudul [arii (a rgat.
rene)_ Aceasla constatare concord a eu datele istorice referitoare la ,-riv(/(, chivcmi.\-i; unii termeni dill neogreacii s-au gcnerali zat In tot
primele conlacle dintre romani ~ i unguri , care se preslipune cii s-au Icritoriul dacoromanesc, cum este cazul lui slajida). Multe dintre
produs in secolul al XI-lea. Clivintele general raspandite In dacorom an~l l-llvintele grece~ti ce eirclilau In secolele 18-19 nici nu mai sunt
au fost Imprumutate III perioada dintre secolele al XI-lea-a! XII-l ea nllloscutc astazi. III aromunel, care a fost In contact permanent cu
pan a In secolul al XVI-lea, ~i se raporteaza la viala feudala, deci all grcaca, Ilumarul j'mprllmulurilor grece)ti este mult mai mare . Cat
aparut In cpoca In eare feudalismul s-a afirmat puternic la romani_ prive~te po zitia ocupata de elemcntele grece~ti in vocabularul
Existii ~i alte cuvinte mai noi, Inregistrate In regiunile de bilingvi sm rcprezentativ roman. observam ca clc reprezintii , prill cele 25 de
dar care au 0 raspandirc limitata la anllmite regiuni din Transilvania l'uvinte, I,ll % din inventarul acestuia (de ex_ bcU(//ie, buwnar,

98 99
Cardmidcl,folos,ji'iccl, lipsi, mlinie, pedepsi, proaspat, scop, sigur, soxi. Ilcrainismelor la 6. lntereseaza mai ales euvintele silrbe$ti, al caror
tranda/ir , zahar). Ilumar, In cazul etimologiei mu'ltiple, ere~te de la 2la 24.

Turca. ~i cuvintele turee~ti au intrat In lexieullatinese 7n mai mul le Limbile romanice moderne. Limba romana a ajuns la inventarul
etape. Stratul cel mai vechi este din secolele I5-J 7. Sunt mai ales nume lexical actual ~i prill imprumutarea masivi\ a unor tenneni din
de p1ante (arpagic , dovleac, dud, p(ltlagea, salcam) , animale (bursuc Iranceza, italiana ~i latina, fenomen dcnumit de S. Pu~eariu reromani
mlclr) , termeni referitori la casa (dl/lap, odaie, sallea, tavan ), I.area limbii romilne . Aeeasta a fost posibila datorilli orientarii soeieta(ii
imbracaminte (bas1Ila, ciorap.jot(1) ~i milneare (ciorba, ha/v(l , sarma ), romane~ti spre lumea Europei occidentale. Pe plan lingvistie, ea a dus
Illeseri i (dlligher) ~i eomer1 (C/nWllet, dintar, s(lll1sar). Via~a inteleetual 1i la eliminarea veehilor tenneni lmprumutali pc cale earturareasdi <.lin
a r:lmas straina de contactul secular eu tureii : nu exista nieiun euvflnl slavona (se spunesecol aliHuri de veac; insllld, spion In loe de ostrov,
care ~a denumeascii 0 notiune abstraeLa ~i nieiun verb. AI do ilea stral, rcspeetiv iscoada) , sau din turca (bazin In loe de ha vuz). Intluenta
din epoea fanariota , a euprim neologisme turce~ti cunoseute aproape I'raneeza a eontribuit mai ales la Inlocuirea masiva a veehilor termeni
numai dc paturile superioare ale soeietalii ~i care au dispiirut o<.laLa ell in anumite limbaje, in care au patruns ulterior ~i termeni din germana
aceasta epoca, la fel ea termenii neogrece~ti contemporani lor . In ~i engleza. Numarull euvintelor franeeze Jin voeahularul reprezentativ
voeabularul reprczentativ romilnesc am Inregistrat 18 euvinte de romanese este foarte mare (193, reprezentilnd 7,47% din totalul aees
originc turea , ceea ee reprezinta 0,69% din total (ex. cazan, che/: lUia); ele oeupa rangul V ~i daea finem seama ~i de etimologia mUltiplil
cioban , gewn, pam, perdea, soba , lutltll). (multe euvinte au patruns nu numal din franceza, ei ~i din italiana, ~i
ehiar din latina luata ca model de Scoala Ardeieana), numarullor crc~te
Limbile slave moderne. Variatele eontaete ale romanilor eu la 571 = 22,12% . Exemplelor ea data, deja, destin, deveni, discuta,
popula~iile din aceasLa parte a Europei. deci eu veeinii no~tri din trecut disparea, domeniu, dubla eu origine numai franeeza. Ii se pot alatura
declara (fr., lat.), deJlnitiv (fr., lat.) , delicat (fr. , lat.) sau deputat (fr.,
~ i de azi (bulgari, sarbi, uerainen i, ru~i , polonezi), au lasat urme in
it.),jor(a (fr., it.) etc . Sunt mai putin numeroase euvintele Imprumutate
lexieul romanese. De mulle ori, din eercetarea aeestor urme se pot trage
l1umai din latina sau numai din italiana !:Ii seleetate in voeabularul
conciuzii ~i eu privire la natura relaliilor dinlre aeeste popoarc ~i
reprezentativ: 38 (I ,47%) latine~ti ~i IS (0,58%) italiene$ti . Exemple
romani. Este bine sa ne amintim ee am spus mai Inainte, dind am
de lmprumuturi latine~ti sunt: a17solut, castel, compara(ie, convinge,
subliniat ca cele mai multe elemente Imprumutate se gascsc 711
delict , depozit, depune , insuld, iar italiene ~ti : costa, distrll!?e , inginer,
graiurile dacoro mane. $i totu~i, unele au ajuns sa patrunda In limba
locotenent, maestrll, oferi, pia(a .
literara. Dintre acestea di.n urmii Ie prezint numai pc cclc din
vocabulanrl reprel.entativ romilnese. Cele mai multe (34) sunt bulgare5ti Germana, engleza. Mai putin numeroasc sunt, In limba eomuna,
(dc ex. hoI/wI", cilldar, c/oci" croc, griiel, growv). Urmea7.a cell' nrse~h tmprumuturile din germana ~i engleza. Primele sunt prezente in
(7) (cavaler, /I1ojic , polirie. posta , steog) $i cate 2 uerainene (calic , voeabularul reprezentativ romanese prin euvinte ea rola, spital,
toropi) ~i sarbc~ ti (printre aeestea ~ i numeie .\c7rb). Nu rareori un euvant ,)'mecher, ,Yllrub, turn ~i mai freevent prin euvinte eu etimologie
a patruns in romilna pe mai mu Ite caL deei <.lin mai mulle Iimbi. Estc multipla (termeni ca grad, in teres, lampa , lec(ie, mars, mecanic,
eeea ce se nume~le etimologie multiplu, c1asii etimologidi I'recvent metoda, militar, moment, motiv ~.a.). Termenul turn, menlionat mai
invoeata pentru romana. Daea (inem seama de acest fapt, numarul Inainte, a patruns In romana din limba sa~ilor din Transilvania. El se
euvintclor bulgare~ti din voeabularul reprezcntativ crqte la 69 , eel al refera la administrarea ora~elor (In eadrul regimului feudal) ~i apartine
cuvintelor rusqti la 29, eel al euvinlelor sarbe$ti la 24, iar eel al unei serii destul de bogate de euvinte de origine saseasca, de felullui

100 101
~an! ;joagar, husteall, ~indrila , lea! , .)'opron , .yu/'{i se refera la FORMAREA CUVINTELOR

prelucrarea lemnu'lui . Nu exista niciun cuvant englezesc 'in vocabularul


reprezentativ, de~i numarullmprumuturilor din engleza (cf. miting) este
In crqtere In ultimii ani , la fel ca in alte limbi europene.

Concluzii. Ajun~i Ila capatul considera~iilor despre felul cum s-a


transmis limbii noastre structura latina a vocabularului, cu modificarilc
determinate de contactele dintre populalia latinofona , devenita apoi
popula!ie romaneasci1 , ~i celelalte popula~ii, constatam ca exista , pe
langa elementele mo~tenite , cele mai importante. numeroase elemente
care nu provin din latina. Am 'incercat sa arlit , prin raportarea perrna
nenta la ceea ce am numit vocabular reprezcntativ, care este pozilia.
importanta elementelor imprumutate . Am ajuns la constatarea cii lntre vocabular ~i structura gramaticala se afia domeniul formarii
elementul mo~tenit ocupa, prin cele 30,29 procente, locul I (daca la cuvintelor (derivarea cu prefixe, cu sufixe, derivarea regresiva ~i
aceasta adaugam ~i creatiiLe romiine~ti, ce reprezinHi 24,68 % , ajungem compunerea), in sensu I ca sistemul derivativ este mai bine organizat
la 54,97%). Daea adaugiim ~i elementele Imprumutate din latina ~i din Jecat vocabularul. dar, in acela~i timp, este mai pu~in 'inchis decat
limbile romanice se ajunge la 75,60% . Diversele influente lexical de~i sistemul morfologic. De aceea , unii lingvi$ti II considera un fel de punte
numeroase, In cursul istoriei romanilor , nu au afectat pozitia Intre gramatica ~i lexic .
elementului latin mo~tenit. Se poate spune ca numeroasele cuvinte lnainte de a trece mai departe, ma opresc ca sa explic ce 'inseamna
imprumutate au generat crearea unor bogate serii sinonimice, perrnitilnd di s-a transmis (mo~tenit) sau dl a fost Imprumutat un sufix sau prefix.
redarea a numeroase nuante, acolo unde in alte limbi romanice se Trebuie spus de la Inceput eli aceste sufixe sau prefixe nu se transmit
gasesc numai echivalente aproximative . sau nu se imprumuta precum cuvintele In cazul vocabularului . Aceasta
pcntru ca ele. izolate, nu au sens. Daeli luam ca exemplu sufixul -or
dintr-un cuvant ca argil1lar, care s-a transmis din latina (lat. argen
tarius), pentru a se fi putut recunoa~te ca In acest cuvant avem a face
eu sufixul -ar ~i un alt cuvant, in cazul nostru argillf, trebuie ea In
romana sa se fi mo~tenit ~i cuvantul corespunzator argilll din lat.
argentum . eu alte cuvinte , trebuie sa avem posibilitatea sa analizam un
euvant Intr-o tema ~i un sufix. La fel stau lucrurilc ~i cand se
Imprumuta un prefix . Putem lua ca exemplu prefixul imprumutat extra
din extraplat . EI a intrat In limba romana printr-o serie de cuvinte
Imprumutate, ca eXlraa/l1losieric, eXlrahu/Se/ar, extraconjugal,
('xtraco17stilU(iollal, in conditiile in care romana avea cuvintele
IIlmosieric, huge/ar, conjugal , consli/utional, de asemenea
imprumutate. Astfel s-a putut deta~a un extm- care Inseamna .,afara
(de)", "deosebit", "superior, ultra-". Odata deta~at acest prefix, el a
putut fi folosit pentru formarea un or cuvinte en extraconlOhil,

103
extraestetic, extrasezon sau chiar sa fie folosit izolat In Imbinari C;I
,'" 1I1ine in categoria mo~tenirilor probabile (este atestat In latina ~i
mazare extra , vin extra. ; ,islcnt numai in romana) , care nu corespunde unui alt criteriu, supli
1I1"lIlar, ~i anume criteriului istorico-soeial. Este exemplul clasic, alaturi
Derivat sau mostenit? Ce criterii trebuie sa invodim pentru a opt:1 01,' opa,. < lat. aquarius , pentru care se invudl faptul ell. este greu de
pentru mo~tenirea unui derivat din latina? Situa~ia trebuie rezolvata dl" I',,'supus ca, in epoca de inceput a istoriei lor , romanii au fost vanzatori
la caz la eaz. De obicei In astfel de situap i, cand este yorba de termel1 i ,I,' ceapa sau de apa (ei s-au a~ezat totdeauna in preajma unor surse de

la care exista concordante fonetice ~i semantice tntre forma latineascfl 'I[)a). Deci cepar ~i apar ar fi mai degraba format ii romane~ti.
~i cea romiinesca, se tine seama de alte doua criterii, ~i anume dl:" Alt criteriu suplimentar , care sa dovedesdi mo~tenirea unui derivat
raspiindirea cuvantului in limbile romanice ~i de atestarea lui in latina. ,Iill latina, este raportul dintre derivat ~i cuvantul presupus a sta la baza
In funqie de aceste doua criterii, derivatele mo~tenite din latina pot fi acestuia. Atunci dind raportul nu este motivat semantic In romana,
certe, probabil mo~tenite ~i Indoielnice. Astfel araturd < Lat . aratum. dcrivatul poate fi considerat mo~tenit din latina: iepar nu are nici 0
arboret < lat. arboretum, arma < lat. armare, care au la baza cuvin l(' Icg atura cu tcrmenul iap{l, de la care aparent este derivat, fiinddi iepar
atestate In latina ~i continuate In multe limbi romaniee (aratum chiar inseamna "pazitor de cai", nu "pazitor de iepe" ~i nu s-ar expJica de
in toate limbile romanice), ar putea fi derivate certe mo~tenite din latina. n: s-ar fi recurs la derivarea de la femininul iaptl, dad, numele generic
In sehimb, cuvintele atcstate In latina ~i prezente doar In romana (cepar cste cal (masculin). Trebuie deei sa-I presupunem mo~tenit din lat.
< lat. ceparius; Cllraturd < lat. curufura) au un grad mai redus de I'quarius, termen care stii $i la baza sp. yegiiero.
certitudine, deci sunt doar probabil mo~tenite din latina. In aceea~i Din cele relatate despre cepar rezultii eli, in cazul derivatelor atestate
categorie a derivatelor susceptibile de a fi fost mo~tenite din latina ar in latina, un criteriu suplimentar poate fi statutul funqional al deri
putea fi puse derivatele neatestate In latina, dar bine reprezentate 111 vatului In latina: ceparius apare numai In doua texte. La fd, lat. tonus
limbile romaniee: lat. *ingrassiare (> tngrd.ya) exista In alte patru limbi care ar parea sa fie la originea rom . tun, este un cuvant rar in latina
romaniee. Formarea In Intregime analoga a acestor verbe ~i eoincidenta (apare la un singur scriitor); nu a fast mo~tenit in romana; tun este un
de sens din cinei limbi roman ice cu greu pot fi considerate
derivat postverbal tuna).
Intampli1toare. Exista ~i derivate Indoielnice, adica termeni neatestati In sfar~it, un alt argument suplimentar pentru considerarea unui
In latina ~i slab reprezentati In aria romanica (paduros < lat. "padulosus, derivat ca mo~tenit din latina 11 poate oferi, in afara corespondentelor
aLbeara < lat. *albifia; ultimul este reconstituit numai pe baza panromanice , existen~a derivatului respectiv in albaneza, limba
romiinei). Problema este complicata. Pentru a arata complexitatea ei
puternic influen~ata de latina. Intr-un caz ca lat. timor> temoare,
trebuie sa remarc d. Intre derivatele neatestate In latina ~i existente
riispandit in multe limbi roman ice , existenta lui in albaneza poate fi un
numai In romana este necesar de distins 0 subcategorie formata din eele
argument care pledeaza pentru pastrarea lui ~i in regiunea orientaJa a
care exista atat In dacoromana, cat ~i In dialectele suddunarene; pentru
acestea, ori se presupune di derivatul este mo~tenit din latina, ori se Romaniei, adica In romana.
Problema "derivat sau mo~tenit" a fost rezolvata in lingvistica
considera ca a aparut in epoca de comunitate a celor patru dialecte
romaneasca in funqie de preferinta pentru explicarea prin mo~tenirea
(dacoroman, aroman, meglenoroman ~i istroroman, deci inainte de
latina (S. Pu~cariu, Ov . Densusianu, I.-A. Candrea) sau pentru expli
sec . II), etapa cunoscuta sub numele de romana comuniL Cu alte
carea prin forma~ii interne (Al. Graur, A. Cioranescu) . Situa~ia aceasta
cuvinte, se apeleaza aici la criteriul raspandirii geografice.
Cele mai multe dintre cuvintele prezentate mai sus sunt euvinte nu este, de altfel, caracteristica numai pentru lingvistica romaneasca.
curente, denumind notiuni uzuale, deei au putut exista dintotdeauna In Chestiunea se pune In aceia~i termeni ~i pentru imprumuturi. De
Iimba romana, Inca din latina. Exista intre ele un termen, cepar, indus exemplu, in cazullui pandar, avem un cuvant imprumutat din v. s1.

105
104
Derivate Derivate Cuvinte
pr:.darl sau 0formatie romaneasca de la pflndi? Si de aceasta d :I1.1 Textul Derivate
eu prefixe cu sufixe regresive compuse
trebuie sa tinem seama de istoria fiedirui cuvant, de raspan d ir" ,1 ----20
4 2 2
geografica , de pozi!ia cuvantului 'in limba care 'imprumuta, de faptul \ .1 1
2 4 38 4
Itermenul a fost 'imprumutat ~i de alte limbi ~i sa manifestanl t'
3 5 48 I
deosebita prudenta.
Rezulta ca derivarea cu sufixe progreseaza de la 0 epoca la alta.
Caracteri.zare generala. La fel cu toate celelalte limbi romanil'l' I l!lservat ia este cu atat mai interesanta cu cat nlJlmeroase derivate sau
t Itiar anumite sufixe au ie~it (ntre timp din uz, ca de exemplu In caml
romana cunoa~te ceJe trei feluri principale de a forma cuvinte: derivarc.1
cu ajutorul prefixelor, a sufixeJor ~i compunerea (derivarea regresiv:1 tkrivatelor lui aseulta: aseultatura, asell/Wmflnt, aseLl/raeiune ,
ocupa 0 pozitie aparte, pe care 0 analizam mai departe). Asemanarilt '
"1'('Idtilrel, aseulwi.
cu celelalte limbi roman ice sunt remarcabile ~i In ceea ce prive~te fehi!
cum a evoluat fiecare dintre cele trei principale procedee de form an' Derivarea cu prefixe. Marile transformari In trecerea de la latina
a cuvintelor . la limbile romanice, care eonstau din simphficari ~i reorganizari, au
I. Fischer , In descrierea Hicuta formarii cuvintelor In limba romaIli! , avut loe ~i In domeniul formarii cuvintelor. Este ilustrativ din acest
publicata In volumul al HI-lea din Lexikon der Romanistisehell punct de vedere ceea cc s-a Intamplat cu sistemul de prefixe latin , foarte
Linguistik (Tilbingen, 1989, p. 33-55), subliniaza, pe lilnga asemanari, !logat, prefixele fiind folosite 'in special In formarea verbelor. Laura
~i deosebirile principale dintre romana ~i celelalte limbi romanice, carl' Vasiliu In Ellcic/opedia lilllbilor romanice (Bucure~ti, 1989, p. 250-252)
provin dintr-o dezvoltare istorica independentil, cu contacte lingvisticc arata cum a evoluat acest sistem, subliniind faptul ca latina tflrzie nu
diferite (slava, maghiara, turca , greaca). Aceasta dezvoltare istoric(j I'olosqte decat 0 parte dintre prefixele c1asice, de~i procedeul prefixarii
aparte face ca, 'incepand din secolul al XIX-lea, odata cu Intoarcerea ramane viu. Situat ia prezentata s-a transmis limbilor roman ice, unde,
romanei cu fata spre Occident , despre care am vorbit mai sus, datorit(j la nivelulintregii Romanii , s-au pastrat numai cateva prefixe, care au
numeroaselor imprumuturi lexicale facute din franceza, italiana, fost cele mai importante In toata istoria limbii latine, a~a cum 0 serie
latina savanta, sa se restabileasca aspectul romanic al sistemului de cuvinte importante s-au pastrat In toate limbile roman ice (unele chiar
derivativ romanesc: noile cuvinte 'imprumutate au 'intarit pozi!ia In vocabularul reprezentativ). Astfel sunt prefixe panromanice:
elementelor mo~tenite din latina, mai ales ca datoritil evolutiei fonetice ad-: rom. a- (adormi. apleea), it. a(d)- (adombrare) , fr. a
a limbii romane (este Yorba in primul rand de evolutia consonan (a/long er ), sp . a- (abordar), ptg. a- (abastecer) ;
tismului) forma latineasca a sufixelor nu a suferit multe transformari de-: rom. de(s / z)- (desfaee , de zlega), it. dis- (disollorare), sp . des
(jisura Imprumutat - arsura mo~tenit, dicIator - viindtor, gravitate (desealbagar), ptg. des- (desabrigar);
- greutate). Pentru a prezenta sistemul romanesc de formare a ex-: rom. s / z (seufunda, zbate), it. s- (scontento), fr. e- (eiancer),
cuvintelor ~i evolutia lui, I. Fischer a facut, In studiul citat, un sondaj sp. es- (esbarar) , ptg. es- (escalJelar);
comparativ pe un corpus de 500 de cuvinte din texte romane~ti: un text
in-: rom. fn- / fm- (imparli), it. ill- / im- (imbocare), fr oell- / em
in proza din seeolul al XVI-lea (Codicele Vorone(ean) , 0 fabula ~i 0 (emballer), sp. en- / n- (encaminar) , ptg. ern- / ell- (encali~'ar);
re-: rom. rc1- (rc1pune), it. ri- (risen(ire), fr. re- (reprendre), sp. re
epistola din secolul al XIX-lea de Grigore Alexandreseu ~i un text In
proza dintr-un roman contemporan (Cel mai iubit dintre pilmanteni de (recargar), ptg. re- (recatar);
tralls-: rom. (ro- (u'ada), it. tra( s)- (trasandare) , fr. tre- , tres
Marin Preda). Rezultatele sondajului, pe care Ie prezint 'intr-un tabel ,
(tressaillir) , sp. tras- (trasba/sar), ptg. trWj- (trasmonlar).
sunt urmatoarele:
107
106
Exista prefixe care nu s-au transmi s romanei, ci numai altor li mhi ,It'/Irillde) , pre- (prefig ura-prelingej. Tot Imprumuturi cu 0 mare ras
rom an ice: inler- (In franceza, spaniola ~ i portugheza: fr. entrecoupel p;lIldire romanica sunt prefi xele de origine greaea, foarte producti ve In
sp. enfrecartar, ptg. entrecartar) , super- (Tn franced!, spaniola ~ I lilllbile literare romanice. Prefixe de felul rom.lIrhi- (a rhidiacoll), it.
portugheza: fr. surcharger, sp. sabremontar, ptg . sobremaravilhar). III ,,/"("(l1i)- (arcangelo), fr. ([re(hi)- (archeveque), sp. arc(h)i- (arcipreste )
schimb, romana are prefixe pierdute de alte limbi roman ice: exIra ',:Ill rom. hiper- (hipersensibil), it. iper- (ipercritica) , fr. hyper
(rom. slrabate , it. stravecchio, absent din franceza), sub- (rom. SupU/1e. (/npersensibLe), sr. hiper- (hipercrilico) sunt folo site foarte frecvent
it. sorridere, dar absent din franceziL unde a fost Inlocuit cu subtus-) . III terminologia ~ tiin!ifica ~ i tehnica.
Mioara Avram a subliniat, In prezentarea facuta originii prefixelor Romana a Imprumutat prefi xe ~ i din vechea slav a sau din limb ile
romane~ti (v. Formarea cuvintelar in limbo romanci, vol. II , Bucure~l i . \ Ia ve modern e, dar sunt neprodueti ve sau foarte slab productive ~ i au
1978 , p. 300-304), ca intre cele aproximativ 100 de cuvime latine~l i
lin caraeter neliterar: do- (dojierbe) , po - (po negri), "ro - (procili ), za
mo~tenite dintre toate lim bile romanice num ai de romana existi1
(;,(1uila). Cele mai bine reprezentate sunt eele influ en!ate de prefixele
peste 20 de formafii prefixale, cele mai multe cu a- (* addepositum >
latinqti onomine sau paronime: ne- (neado/"lnil , necinsti) influenlat de
ad(lposl, adslernere > a.~terne, "allepire > a(ipi etc.), ex- c* expauil1len
i"ormatii latine~ ti cu ne- mo~tenite (nemicCl) ; prea- (preablll1 , preaslilvi)
> spaimanta, "exlemperare > slampci/"(/ etc .) ~i in- (";nlemplare >
influentat de lat. per- ~ i "rae- eu sens intens iv etc. Este posi bil ea In
i'ntampla , *inlenuare > fn(ina etc.): In schimb, intre eele aproximativ
aceasta situalic sa fie ~i 1"(1z-, Imprumutat din vechea slava (raz-:
200 de cuvinte panromaniee absente din romana SUllt foarte pu\ine for
mafii prefixale (ea injans, pmeSlare, transversus), iar ciiteva euvinte }"()z/Jo/i), pentru care mai multi lingvi~ti (A. Philippide , O. Dcnsusianu,
simple au fost inlocuite In roman a eu derivatele lor prefixale (tingere : lorgu Iordan, AI. Graul') admit 0 dubta provenicnla: lat. re- > ra
intingere > [ntinge; lIeslio: inuestire > fllvqte, fn ve.yti; uincere: (/"(1.\"cOC, razbat) Intarit ulterior de prefixul slav.

inuincere> fnvinge). Rezulta din aeeasta sehila a prefixelor latine~ti Datorita surselor multiple de Imprumut, romana are astiizi un
transmise romanei ca limba noastra nu se deosebe~te, In esenla , de inventar de prefixc mai numeros dedt celclalte limbi romanice: 86 de
eelelalte limbi romanice. Aeeasta identitate cu limbile roman ice merge unitali , a~a cum rezulta din volumul al Il-lea citat al tratatului de
palla aeolo fndlt prefixele mai pUlin importante In latina (circum-, ab-, formare a cuvintelorin limba romana. Trebuie i'nsa subliniat faptul cii
praeter- , retro-, se-, l/e-) au disparut atat la noi , dlt ~i In celelalte limbi elemcntele latine$ti mo~teJlite , In numftr de 12, Sau Imprumutate ulteri
romanice. or din latina, In numar de 56. ocupa 0 pozitie puternicii, la fel ca In
Pierderea unor prefixe s-a compensat In limbile romanice prin cclelaltc limbi roman ice. Dintre cde IS prefixe de origine slava . numai
Imprumutarea a numeroase prefixe, direct din latina sau din alte limbi trei au 0 oarecare importanta. Dezvoltarea prc/'i xarii In limba romfma,
romaniee. Sunt prefixe cu mare randament functional. De remarcat ca inceputa In secolul al XIX-lea, este 0 eompollcnta escnliala a procesului
exista ~i prefixe nemo~tenite de nicio limba romanica, dar tmprumutate numit relatinizarea, reromaniz.area sau modernizarea limbii romane (In
ulterior din latina: ab- (rom. abjudeca, it. a!?negazione, fr. abjurer, sp. perioada modern ii s-a produs 0 Imbogalire extraordin ara a in ventarului
abjumr , ptg. abnegar), circum- (rom. circllll/scrie, it. circo(n }scrivere , de prefixe ~i 0 Inv iorare generalii a prefixarii. inclusi v a celci eu prefixe
fr. circonlocutioll, sp. circunscribir). Uneori s-au imprumutat prefixe veehi).
chiar In limbile in care au fost ~i mo~tenite, creandu-se astfel dublete
etimologice (prefixele Imprumutate au forma diferita de cea mo~tenita: Derivarea cu sufixe. Observatii similare ~e pot face ~i cu privire
rom. con- / cu-: complacea-cuprinde, rom. extra- / stJ-a-: extraplat la sistemul sufixelor, care este III esellla mo~tenit din latina. chiar daca
strabl/n). Sunt mai rare cazurile de prefixe mo~tenite care pastreaza for a fost Imbogalit. In decursul secolelor. eu 0 serie de sufixe Imprumutatc
ma etimologica ~i sunt Intarite prin Imprumuturi: rom . de (dedubla din limbile Cll care romana a intrat in contact.

108 109
La fel ca til cazul prefixelor, latina populara tarzie nu folose~te dedit (t)ura: rom. -Iurd (a lbilura) . it. -Ill'([ (ossatura ) , fr. -lire (chevelllre) ,
o parte dintre sufixele latine;;ti clasice, de~ i procedeul sufixarii ramanc "1'. -dura (cabelladura), ptg. -dura (dentae/ura):
viu, dovada di In unele cazuri se dezvolta 0 serie de sufixe inexistentc sufixele diminutivale s-au dezvoltat mult In epoca latinei tiirzii ,
sau foarte slab reprezentate In latina clasica . Pentru prima parte a situatie eare se rHlecta In limbile roman ice, unde sunt numeroase : Iat.
afirmariilor de mai sus mentionez cazul sufixelor adverbiale de tip ul ('lIus: rom. -el (degetel) , it. -ello (asinello) , fr. -eau, -elle (serpenteau,
-ter (a udacter) , -tim (uiritim), din care niciunul nu s-a transmis limbilor melle), sp. -illo (asilillo) ; lat. -( e / i)olus: rom. -ior (fra(ior) , it. -( u)olo
romanice (sufixul -e s-a pastrat In cateva formarii neanalizabile ca bene. (flOesiola) , fr. -cui! (c!1evr euil) , sp. -lle/o (abejlle/a);
rom. hine, it. bene, fr. hien, sp . biell, ptg . bem; romana oeupa 0 pozi\ic sufixe motionale, cu ajutorul carora se formeaza feminincle de la
aparte: dupa AI. Graur, -qte din barhmeste etc. provine din adjeetivul lIIasculine: lat. -issa: rom . -easd (fmpdraleasc1), it. -essa (duchessa), fr.
In -esc ~ i sufixul adverbial -e). In locul sufixelor adverbiale, tn latina ('sse ( mattresse ). sp. -('sa (a /co/desa), ptg. -em (princezo);
tarzic se folosesc construqii adverbiale, din care una s-a mentinut ~i s-a sufixe pentru nume de agent: lat. -({rillS: rom. - OJ' (argil1lo/') , it.
dezvoltat In spa\iul romanic : ablativul adjeetivului aeordat eu ablati vul aio (calzo laio) , fr. -ier (argellfier) , sp. -ero (car/)one/,o) , ptg . -eim
substantivului mens (mpiela 111 (' 11 Ie , seuera mente). De data aceasta. (carvoeiro).
romana ~e deose be~te In sens negativ dc eelelalte limbi romani ce, di n Pe langa aceste sufixe panromanice , care sunt productive ~ i asHizi ,
cauza cil nu are fonnatii mo~tcnite de tipul it. chiaramellfe, fr. l:xista unele care s-au pastrat In derivate romaniee, dar nu mai sunt
prudernl17ent. sp . /w/)ilmel1te, ptg. r ea /mellte. Se pare cii ace~t procedeu productive . Un astfel de sufix este -ina , care ata~at In latina la gallus
este tfLrziu dezvoltat , dupa scpararca romiinei de restul Romaniei , fiinddi ..coco~" a dat /!,o/ino, de undc rOI11. gc1illc1, it., sp. gallina, ptg . galinha
se pastreaza multa vrcme eon~tiin\a structurii originare a forma\iilor (In france za pou/e a fost preferat lui gallina) , dar care In lim bile
a~a cum arata construqiile eu adverbc eoordonate In care -l1lenle apare roman icc nu formeuza derivate.
numai la ultimul tennen (In spanioW ~i portugheza palla azi se SpUIl\; Din inventarul sufixelor mo~tcnite din latina numeroase sunt cele
sp. sabia y e/ocu el1l elll ellle, ptg . severo e Cl'ue/mente). Pentru partea a care, la fel ca Tn cawl vocabularului sau al prefixelor, s-au pastrat lIumai
doua a alirma\ici mclc privind dezvoltarea sau raspandirca panrom:mica Tn uncle limbi romanice. Un exemplu este sufixul latinesc pentru
a unor sufixe, mentionez faptul Gii unele sufixe, creatii In latina tarzic. forma rea abstractelor nominale -ura, care poatc s-a transmi s romanci
ajung sa fie panromanicc . a~a cum voi arata mai .ios. izolat In cdldu/'Ci (Jat. ca/dura) 5i care este productiv dom In spanioJa
Ilustrez categoria sufixelor panromanice cu ciiteva cxcmple: ~i portughcza . La fcl sul'ixul diminutival -iccus s-a pastrat dour In
sufixe pentru abstracte nominale: lat. -ia : rom . -ie ({ralie, O/I/e romana (-ica: maturica), In spaniola ~i portugheza (-i('o).
nie), it. -ia (allef{ria), fr. -ie (omrroi.l'ie) , sp. -fa (fa /.I'(a) ; lat. -ilia: rom . Un fenomcm frecvenl In istoria sufixelor roman ice este Intarirea
-ealtl (negrea!(l) , it. -ezza (bel/e'(za) , f'r. -esse (jet/n esse), sp. -ez.(l pozi(iei unoI' sufixe mo~tenite prin Imprumutarea, de obicei din latina,
(a/lew); lat. - /(IS: rom. -(}tate (bUluitale), it. -ilcl (bonta), I'r. -ele(bollfe), u aceluia~i sufix. dar sub 0 forma u~or diferitil . Sufi xul panrom<lnic
sp. -dad (boadad); men(ionat -ilia a fost Tmprumutat de romana (-ere: sllple!e) , de
sufixe pentru abstracte verbale: lat. -ura : rom . -ura (ar.lura). it. italiuna (-i(2iu , -if{ia: grandigio ), de franceza (-ice: uv([rice) . lntr-o
-ura (arsum) , fr. -ure (h/essu/'e), sp. -duro (mcee/lIra) , ptg . -dura situalie asemanatoarc cste -tas, transmis tuturor limbilor roman ice , dar
( r oll1/)edul'(() ; lat. -mel1tum : rom. -mant (jurdmallt) , it. -mel/to Tmprumutat ulterior de romana (-itale: /eg(/lilute), franceza (-ite:
(lIwVill1 elllo) , fr. -lI1 ellt (ahoiement); tegalite), spaniol a (-idud: civilidud). in cazul romanci, pozi(ia unor
sufixe colective: lat. -elllm: rom. -et (ajil/el) , it. -eto (pineto), fr. -aie sufixe mo~tenite din latina a fost i'ntarita ~i de sufixe Imprumutate din
pastrat numai la feminin (prullaie), sp. -edo (avel/alledu). ptg. -edo slava. Exernplul tipic este cazul sufixului -or (Jat.ferrarills > fierar)
(arvoredo); I,n. -men: rom. -iltle (bl'O.)lime), it. -(/ / i / ume (hesliwne), intarit prin sufixul vechi slav -ar! (la randullui i'mprlJmutat din latina):
fr. -ain / -in (tietin), sp. -ill!bre (urdim!Jre), ptg. -({me (ha/ol1le); lat. pandur. dar ~ i prin influenta latino-romanicaln cuvinte ea bibliorecar.

110 III
Cu aeeasta ultima observatie am ajuns la eonstatarea ca, la fel I III .. h'.lantiv este mo~tenit In toate Iimbile romaniee (In limbile oeci
eazul vocabularului, numarul sufixelor Imprumutale este relati v m,lI , " III;Jic prin formatii, adesea neanalizabile, iar In romana, ca proeedeu),
Exista'in Iimhile romanice occidentale sufixe provenite din SU bSI !,11 , / II l'sle productiv,numai In vechea franceza ~i romani!., Iimbi care au
(sufixul diminutival -iltus din limbile preromanice, la fel ea -esc sau 11 \ p, I,lral flexiunea nominali1: barha-caprei, moalele-capului. Cu aceasta
din romana) sau din limbile de superstrat (Iimbile gcrmaniec - il Il'p\ie, in care romana se deosebe~te pozitiv de eelelalte limbi roma
-aldo: rilJaldo, fr. -aud: rustaud, fr. -on, sp. -on - ~i vechea slavrt III llit l' . sc poate accepta caracterizarea lui I. Fischer, care precizeaza ca

cazul romanei - -ealal -enie; -an, -~C,: -is; -iste; -ca, -i(.(j; -ila; -lIi( I IIIIII;ll1a a mo~tenit din latina 0 anumita incapacitate de a forma cuvinte
Limbilc roman icc au ~i sufixe lmprumutate de la alte limbi: din fr. - (/,t; , tlillpuse, mai evidentala noi decat in alte limbi romaniee. De exemplu,
sunt rom. -aj (ahataiJ, it. -aggio (arbaggio), sp. -aje (besliaie); dill II 111'111 substantiv + substantiv devenit substantiv este slab mo~tenit
-ade In romana, italiana. spaniola ~i portugheza. Fapt nu lipsit de intc('(" r/lll/nnezeu) , el fiind Intarit prin Imprumuturi ~i caIcuri (caine-Iup,
cste di sufixele Imprumutate au valori care sunt fOaJte bine reprezenta ll' "'II ~fit!geJ'). Este mai productiv In toate limbile romanice tipul de
prin sufixc mo~tenitc din latina (diminutive, colective) ~i ea 1111 . IIvinte invariabile eompuse, adverbe , prepozilii ~i conjunctii: rom.
rareori ele au ~i valoare peiorativa: it. -aldo , fr. -aud; rom. -an, -Oc dill oIf1/"(}ape. niciodata , dec>pre ,.fiindcu; it. oggigiorno. tllttavia; fr. bientot,
slava, -(iu din maghiara ~i mai ales -giu din turdl. Derivatelc cu aCl'\1 "III'cn, malgre; sp. anoche , tamhielZ, debajo ; ptg. atemanha, da.
din urma sufix au valoare peiorativa ~i 'in celclalte limbi balcanic( rn schimb, limhile romanice au dezvoItat compunerea din cuvinte
Sistcmul derivatelor eu sufixe este mai bogat III romana decal ill Illlrcgi prin erearea de noi tipuri. Un astfel de tip - substantiv +
celelalte limbi roman ice; aJaturi de sufixele mo~tcnite ~i de cell' I'rcpozirie + substantiv devenit substantiv este foarte produetiv In toate
imprumutate trebuie amintite sufixele compusc formate pe tcre ll Irillhile romanice: rom. vita-de-vie, hulwi-de-ba/tc1, Unghiul-cu-Frasini;
romancsc , de tipul -cirie din unna~ii lat. -arills (dulcegarie) + -ie. II . harbadihecco (ef. rom. barba-c(JfJrei); fr. arc-en-ciel, eall-de-I'ie; sp.
Sprc deosebire de situa!ia prcfixclor, Inlre care prefixcle neologi<:l' I,'( 'he de pc/jaro; ptg . cafJo-d'dgua. Cea mai productiva ~i mai bogata
de circula!ie internationala - latino-roman ice ~i grece~tj - Intrec Cll \:tlegorie de compuse din limbile roman ice modeme este cea a for
mult, din punel de vedere numeric, eelelalte catcgorii, reprezentand Illaliilor savante eu elemente de compunere (prefixoide sau sufixoide).
peste doua treimi din totalul prefixelor limbii romane In cazul ( 'rca\iile eu prefixoide de tipul auto-, bio-, lIlicro-, eiectro-, tele- sunt
sufixclor, chiar daca au fosl multe Imprumutate, cIe nu au dus la schi lll Illui numcroase (ex. au/Owl1c1gi, autocriticu, aUlogarc1 etc .) decM cele
hari a~a de spectaculare. ('\1 sufixoide de fclullui -dd, ~fil , -log, -man (ex. d(Jcol1um, ,redin(onwn).
In limbile romanice occidentale acest fenomen apare din seeolele
Compunerea. Sistemul de compuncre din latina c1asiea a suferit, :II XII-Iea-al XlII-lea, iar In romana in secolul al XIX-lea, odatii eu
de asemenea, mari schimbari In limbilc romanicc, cea mai imporlanla I'cnomenul amintit de mai multe ori al intoareerii cu fa~a spre Occident.
fiind faptul ea nu se pastrcaza tipul de eompunere tematidi (ex.: I ~ste interesant cii aceste formatii savante sunt formate dupa modelul
opiparus) dedit In unele formatii izolate ncanalizabile. In sehimb. compunerii tematiee latine~ti. padisit la Inceputurile limbilor romaniee.
limbile romaniec au mo~tenit ~i dezvoltat compunerea din cuvinlc Ele pot fi construite exclusiv din elemente de compunere (rom.
intregi. Laura Vasiliu a prezentat tipurilc de eompuse mo~tenite .l'lereotomie, fr. stereotomie) ori dintr-un element de eompunere ~ i un
panromanice, dintre care menrionam : substantiv + adjectiv (avistarda ) cuvant cu existenta independentii In limba (rom . hiocuren(i, it.
devenit suhstantiv, rar adjectiv (rom. botgros, miazelzi , codalb; it. slereogra{ia, fr. oscilofVaphe) . Elementele de compunere sunt luate din
aC(jua-forte, C0/'l101l10 ZZ0; fr. vinaigre; sp. aguardienle, barbirruhio' greaea ~i latina, la fel ea In celelalte limbi roman ice. Astfel de
ptg. ciglta-forte, cabisbaixo) , adjectiv + substantiv (primavera) devcnil eompuse constituie un sistem deschis de formare a termenilor tehnici ,
substantiv (rom. hundvoill(d, it. helladolZa, fr. heau-frere , sp. a/tavo z , prin care limbile romaniee se integreaza In terminologia tehnico
ptg. hai.w-lI1ar) . Tiplli substantiv + sllbstanti v In genitiv devenit ~tiinlifiea internarionaHL Romana nu se deosebe~te de eelelalte limbi

112 113
surori contemporane, mai ales de franceza, de unde provine cea 111011 I'lIhlicistic. administrativ , dar In accla~i timp scade importanla tcxtdlll
mare parte a Imprumuturilor. II " ~ ioase. Consecin!a acestei situa!ii este aparilia unor modele noi. l1lai

Claritatea semantica a acestor elemente a favorizat crearea d\ iI, ., romanice, dar ~i latine, grece~ti. ruse~ti ~i, pe de aWi parte, se
compuse hibride, calcuri sau creatii independente: autoapar(// I . Ilillina modelele de compunere vechi slave, ce dominau limba
alltoservire. Spre deosebire de celelalte limbi romanice, romana ,m' 'I I "' xtL:!or religioase . Deosebirile existente In epoca anterioara Intre
cateva elemente de compunere patrunse In secolul al XVII-lea di ll . III11pusele populare ~i ce\e culte SUlilt mai putin netc (nu rareori cste
greaca, direct sau prin intermediul slavonci (protopop, protomedic ), '.I 'll'lI de precizat daca avem de-a face cu forma!ii culte sau populare).
chiar din turca (bas-: ba,yccou,)' , IUlungibaw) sau neogreaca (pal'll \,tazi apar foarte multe creatii noi, flira model strain (balcon-expozirie) ,
-pol: Papacoslea, Vlahopol).
, ,'GI ce constituie 0 proba a vitalita!ii procedeului.
In il)toria limbii romane.ln care compunerea este mai bogata ~i 11 1011
variata In limbajul cultivat decat in cel popular, se pot distinge tll' l
Derivarea regresivii . -5i acest procedeu exista in latina; prin
perioade principale ale evolutiei acesteia, analizate de Fulvia Ciobilli ll
~i Finu!a Hasan In Forlllarea cuvinfe/or In limha romani!, vol. I
,llIalogie cu verbele formate dc la substantiv (son are de la sonus) s-au
Compunereu, Bucure~ti, 1970. ,('eat substantive postverbale de la verbe (lUCIa < /lic/uri) .Toate IimbiIc
a) Perioada veche, care cuprinde epoca de Inceput a limbii romam' I'llilanice au mo~tenit procedeu!. cele mai frccventc crcatii fiind
pana la aparitia primelor texte, ~i tn care se poate presupune ca <III ',lIbstantivele postverbale formate plin suprimarea dcsinentelor v.erba1e:
existat unele formatii mo~tenite din latina, Intiilnite In limba popul anl 10m. olint < alinla , rugcl < ruga, prin analogie cu gusta, gust, ambele
b) Perioada medic (secolcle al XVI-lea - al XVIIJ-Iea, pana pc I" lIlo~tenite, it. accusa < accusare , fr. acha/ < achefer, appui <
1770 - 1780), caracterizata printr-o dezvoltare considerabiIa ;1 'Ippuyer, sp. hahla < hablar, ptg. baile < bailar. De remarcat ca, la fel
procedeului compunerii. Aceasta dezvoltare este strans legala til 1'3 In cazul derivatelor formate de la 0 baza latina ~i un sufix latin (ex .
aparitia primelor texte romane~ti , care au dus la dezvoltarea stiluril()1 II1'0r , cepar), sunt greu de precizat raporturile de derivare: un cuvant
limbii scrise ~i la 0 diferentiere Intre scrierile originale ~i cele tradust' ('3 pas cste un derivat regresiv de la paso sau este 0 mo~tenjre din lat.
Primele, mai numeroase In secolele al XVII-lea ~i al XVIII-lea , l'eI1sUln, a~a cum II explica majoritatea diqionarelor romane~ti?
ilustreaza afirmatia lui I. Fischer, amintita mai sus, cil romana " Situatia exista ~i In alte Iimbi romanicc: sp. hahla estc postverbal de la
mo~tenit 0 anumita incapacitate de a forma cuvinte compuse. In schim h. !tub/aT sau continua lat.fahulu? Ea este mai complicata In cazul unor
In textele traduse numarul compuselor, calcuri dupa slava, mai pUlin derivate postverbale care sunt atestate Inaintea verbl!llui de 1a care se
dupa greacil, latina sau maghiara, este mai mare, majoritatea fiind creatii presupunc ca ar fi derivat: fr. [<alop, considerat derivat postverbal de
carturare~ti. Cele mai multe dintre aceste cuvinte sunt folosite {It:
la ga/oper , apare In Chanson de Ro/and (1080) , cu aproape un secol
traducatori pentru a reda In romana termenii compu~i (mai ales di ll
inaintea lui gu/oper (1165).
domeniul religios) Intalniti In textul original. Din aceasta cauza astfel
de cuvinte (a-/egiei-ccllccltoriu, de-Ilou-rasadiri , orgint-fclielOriu) nu au In romana, derivarea regresiva pare a fi mai productiva ~i mai
circulat In afara limbii scrierilor religioase (cf. Insa Buna-Veslire , diversificata decat In celelalte limbi roman ice; este frccvent procedeul
binevoi); ele au importanta pentm istoria compunerii romane~li : derivarii verbelor de la substantive sau adjective derivate cu sufixe , ca
unele au Intarit tipul de compunere latinesc, altele au pus bazele unoI' de exemplu: cali/eta de la catilelat, ne/illiSli de la nelini,)tit,furniz.a de
noi tipuri. lafurnizor. Este frecvent ~i tipul de derivate nume de pomi fructiferi
c) Perioada modem a se caracterizeaza prin dezvoltarea compunerii , formate de la numele fructelor (ml1slin de la mClslintl) , prin analogie cu
La fel ca In perioada precedenta, evolutia respectiva este determinata par - para, cires - cirea.ya , termeni mo~teniti din latina, fenomen
de evolutia stilurilor limbii romane literare: apar stilurile ~tiintific, analizat de Th. Hristea.

114 115
MORFOLOGIE
aojcctivului, simphficarca ~i reorg anizarca sistemului verbal,
simp1lifiearea folosirii cazurilor eerute oe prepozitii ~i de verbe.
Am sa Inccr~ sa expJie prin diteva exemple procesul menlionat mai
sus, Inecpano eu uncle situatii In care reorganizarea structlJrii
morfologice a dus, In toate limbile romanice, la aparilia un or noi
eategorii gramatieale, inexistentc, ea atare, 111 latina: articolul,
condi\ionalul, viitorul analitic , pcrfcctul compus.

Articolul. Prezenta articolului este a caracteristica a limbilor


romanice , fiinoca In latina nu exista 0 c1asa de cuv.inte specializata
pentru funqiile articolului; contextul inoica oad!. sensul sl!Ibstantivului
corespundea unui substantiv articulat sau nearticulat din limbile
Spre deosebire oe vocabular, structura gramaticala estc latineasc ~ rornanice. Artieolul hotarftl romanic provine din adjectivul oemonstrativ
aproape In Intregime. Accasta nu trebuie sa ne surprinoa, fiin dca ille, ipse , iar cllticolul nehotarat oin Ilumeralul folusit ~i ca aojectiv
morfologia este partea eea mai stabiJa In Iimba ~i, prin urmare , cste CC <I l1ehotarftt [(nus. Nu intru In oetalii tehnice privino felul cum S-(l produs
care permite elasificarea limbilor In familii. Nu se poate forma 0 fra l ii fcnomenul. Important este faplu I ca artieol u I ex iSla peste tot In
fara Intrebuinlarea obligatorie a elemcntelor latine~ti, reprezentate III Romania ~i di primele aparitii ale ullor forme de articol dateaza oin
primul rand oe oiversele prepozilii ~i conjunetii : cu, de, in, la, pe, .j'; ~ i "ccoluJ al VI-lea , dar abia In secolul al VIII-lea textele latine~ti prezillta
altcle , toate mo~tenite din latina . Sunt latinqti ~i toate cuvinte k I()rme reouse. care nu puteau aparea dedt in prezenta ullui substanliv.
interogative la care raspundem cand construim a fraza: ce, cine, a clIi. III toate limbile romanice occioentale articolul ocfinil estc proc!ilic,
care, cand, cat, cum, unde. Pentru exprimarea pluralului se folosesr ;Ioica a~ezat I'naintea substuntivului (it. ii , masculin , la . feminin; fr.le ,
desinenle, aoicu terminalii latine~ti (-e, -i, -uri: casa - case , lup - IUJii . III; sp. el, 10). Numai In romana arlicolul ocfinit sal! hoGrut este enclitic,
timp - timpuri), dupa cum tot latine~ti sunt desinen\ele verbale prill adidi este a~ezat dupa substantiv ((loin cusa ~i I din (l111l1!) . Dar oespre
care se deosebesc persoaneie care fac ae\iunea (clint, din(i, ca ll /(/ . aceasta particularitate a limbii noastre voi vorbi mai tftrziu .
cctllUlm, clillta!i) sau sufixele prin care se oeosebesc diversele timpul'l
(canta la indicati v prezent, cclnta la imperfect, cantc1 la perfeel Conditionalul. Am afinnallnainle ca S-L} produs ~ i 0 reorganizare
simplu , can((/Se la mai-mult-ca-perfect etc.). Exista un mare numar Ol" a sistemului verbal. De exemplu, ill toale Iirnbile roman icc apare un nou
lIlod. concli\iunalul (eunoscul ~i ca optaliv). Latina exprima actiunea
convergenle intre romana ~i celelalte limbi romanice, care merg panil
ircala sau clarita, oeci valuarca eonditionalului, eu ajutorul
In detaliu , In transmiterea sistemului pronumelui. Numeralele de la \
"onjunctivului (nu intru oin nou In oetalii referitoare la lalina).
la to s-au pastrat In toate limbile romanice. I'lIl1ctul oe plecare a fust 0 conslruqie perifrastici1 , aoica formata din
Il1:1i multe cuvinte, care conIine un verb auxiliar (celmai aoesea habere
Transformari panromanice. Deosebirile fata de latina sunt , dl' ,a avea") $i infinilivul verbului oe conjugat. Prin reouceri ~i mooificari
cele mai multe ori , rezultatul continuarii unor tendin\e de c1arifican.: ' .I ',lIccesive verbul auxiliar pOSlpus infillitivului s-a transformat I'ntr-un
oe simplificare manifestate In cpoca tarzie a limbii latine. Acestea SUIII .lIlix, a oevenit a termina\ie, oe unde apoi S-I nilscut, prin suourJ, 0
simplifieari comune tuturor limbilor roman ice ~i eviden\iaza acelea..,i \(II'ma verbala noua. Dc ex. In spaniola canW,. , forma oe infinitiv,
tendinte ea ~i In rcorganizarea lexicului, des pre care am vorbit 111;11 I II({!Jfa. imperfectullui haber. au devenit cWHar hia ~i apoi ('antarla ,
inainte: reducerea formelor complicate ale substantivului ~i all ,'arc lIlseamna " a~ canta". Am traous cantarfo prin a.y ctlnta, care

116 117
aparent nu seamana cu formele din limbile romanice occidentale . 0 <11 romanesc mi, vei, va dinta. In romana, formele antepuse ale auxili
ce s-a intampJat la noi? In primul rand trebui e sa observ cit forma (/1 arului nu au plltllt sa se transforme 111 sufix ~ i viitorlll este analitic
ulnta cste 0 forma analitica, adica este constiluita din mai multt (romana este singura limba romanica fara viitor sintetic). Pe langa
elemcnte (opuse formelor analiticc sunt cele .~inteticc, frecvente II I viitorul menlio~at, romana are ~i alte forme analitice dc viitor: al/1 S([
latina, In care diversele valori morfologice sunt cxprimate cu ajutorul dillt,o old scriu} .
termina\iilor gramaticale). Forma analitica din romana corespumk
formelor roman ice de la Inceputurile acestora ,forme care crau ~i ek Perfectlll compus. Perfectlll compus, un timp analitic al indi
analitice. (Am aratat cil sp. cClntar[o estc la origine canlar + habra. 0 cativului, este ~i el 0 inovalie romanidi; el Illlocllie~te perfectul sintetic
dovadil estc faptul cii \n limba portugheza ~i astazi se pot intcrcal" latinesc mo~tenit de idiomurilc romanice ca perfect simplu. Format din
anum ile pronume intre infinitiv ~i auxiliarul devenit sufix ; sc spunc 111 prczentul indicativ al allxiliarului ~i din participiul trecut al vcrbului Cll
[lortugheza dir-se-ia sau vende-Ios-ial7los,) Romana arc dcci 1111 sens lexical plin , noua forma s-a impus In limbile roman ice pcntrll ca
co ndi~ionaJ prezcnt analitic, la fel ca limbile romanice occidentale III Ilexiunea pcrfcctului simplu sintetic mo~tenit cra prea ncregulatii.
faza lor veche , care atesta existenta unei pcrifraze originarc cuprinzand Romanu , Illlpreuna cu a\tillilllba dc la perifcria Romanici (spaniola),
l1uxiliarul antepus infinitivului: a.~ dill/a: aceasta ordinc nu era obi i a rccurs la Ull singur verb Huxiliar, hohere: rom. aveC! - am cclnta!.
gatoric In lilllba vcche rornaneasca , In care se spunea ~ i ({inwre-a.) . sp. h({her - he C({llwc/o, In timp ce In ariile centrale ale Romaniei se
Originea forll1elor dc auxiliar (as, ai, ar. (//11, ari, ar) nu este Inu! foloscsc doua verbe (it. (lvae / essere', fr. ({I'oir / eIre), verbelc intran
lamurita. Unii Ilingvi~ti cOl1Sidera cit ar putca fi Imprumutate din diversc ziti ve conjugandu-se cu unna~i i llli esse. Romana are, sprc deosebirc
timpuri alc verbului hahere. ca In limbilc romanice occidentale. AI( ii. de cclclaltc limbi romanice, la vcrbul auxiliar ({veo unelc forme per
eei mai mulri. sunt cle parcre ca aceste forme at' fi rezultatul reducerii sonalc diferite de cele pe carc Ie prezinta conjugarea acestui verb ell
verbului uo/ere , devenir vrea In romana. Yom vcdea imediat cil In sens lexical pi in: (el) C/ (mancat) / are, (noi) 01/1 (mancat) / avelll . (voi)
romana acest verb estc folosit ~i la crearea formelor analitiee de viitor. ali (cjtit) / averi.

Viitorul analitic . 0 alta inovarie rilspandita In toate !imbiJe Fapte romane~ti din perspectiv3 romanica . Am prezentat cateva
romanicc este pierd~rea viitolUlui sintctie, aJiea eel exprimat prin slIfixe dcosebiri morfologicc Jintrc latina ~i limbilc rol1lanicc. Ele sunt rezul
(+ desincnlc) , ~i 'inlocuirca lui printr-un viitor analitie. S-a Intamplat )i talul unor tendin\c manifestatc In epoca tarl.ic a latinei. Nu totdeauna
cu viitorul analitic din limbile roman icc oceidenta'lc ee S-a petrecut eu acestc tcndinlc s-au realizat In accla~i grad In !'Omana ~i In cclelalte
eondilionalu l; el a fost format din inrinitivul verbului ~i 0 forma a limbi romanicc .
verbului auxiliar (In cazul viitolUlui cea de prezent. In opozilie cu forma
de imperfect folosita la construirca condilionalului). deei S-(l pomit de Flexiunea cazuala. Flexiunca nominal 5 cazuala s-a redus In
la C(//1lare + Iwbeo . El nll a rama~ la forma analiticll in iliala , ei, datorita grade diferitc In limbile romanice . cea mai aproape de latina hind cea
unor evolu ~ii mai mult sau mai pu~in normale, auxiliarul a devenit () din romana. in latina dun arcana aceasta flexiune S-H redus la (rei fo rme ,
simpla tcrm ina~ie pllsa dupa infiniti v, astfel di lat. cantore haheo a care se pastreaza In romana ~i pentru care se folosesc desi nen~e
dcvenit fr. c/wllterai , sp. can tare , it. cantero. Altfel spus, s-a ajllns la mo~tenitc din latina (eu excePtia vocativului singular In -() al
un nOli viitor sintctic . in afaril de constrllqia call/ore + Iw/Jeo. In epoca feillininclor). Exista forme cazuale difcritc pentru geniti v-dativ
preromanica existall ~i alte constrllqii perifrastice care exprimau viito singular fala de nominati v-acuzativ la fcminine : (a unei) case, (a unei)
rul. Toatc erau constrllite dintr-lln verb moclalla indicativ pre/,cnt ~i wi/pi, fa~a de casd, vulpe , ~i forma speciala de vocativ si ngular la
infinitivul verbllilli conjugat. Cca mai frecventa dintre aceste construe masculine: /JOrhate. In cele'laite limbi romanice, flexiunca cazualil s-a
~ii eSlc cca formata din lwlo urmat de infin,iti.v, cle unde avcm viitorul redus mai de timpuriu: Inca In primele tex te 'in limbi ibero-romanice

118 119
~i fn dialecte italiene exista 0 forma unica , cu valori ~i fu m:11I () desinen\a specifica pentru romana este -Ie, la substantivele
sintactice diferite, determinate de Context )i de topica. In fazele vcd ll
Ii'lIlinine terminate In -earl/d ) , care este rezultatul unei evolu\ii
ale limbilor galoromanice ~i ale diaJectelor retoromane exist5 (J
1!)I1diee normale. Substantivele Iatinesti de declinarea I terminate in -fla
declinare cu doua cazuri , cu distinqie Intrc cazul subiect ~i cazul regill!
,III ajuns la stea(uci) - stele < lat. stelia - stellae, mlsea(ucl) - tnelsele
pentru cele mai multe substantive masculine. Astazi, ~i In aceste 1i ll1l 11
lat. maxilla - maxillae . Ulterior aceasta desinenta s-a extins ~i la
exista 0 si ngura form!!. Nu este necesar sa expliciim pastrarea t1exi ulI lI
I,lIhstantivele imprumutate care aveau finala -( e)a: basma - basmale,
nominaJe latine~ti din romana printr-o inl1uenta slava, a~a cum s-a fikll !
1(},I" ((a - sosele .
de obicei, fiinddl In general pastrarea unor forme arhaice nu se expl ic '!
printr-o inl1uenta strain a. Tot latineasea es te 0 aWi desinen!a specifica limbii romiine (apare
I/,olat ~i 'in dialectele ita li e n e~ti centro-meridionale): -uri , caracteristidi
Flexiunea cazualii.ln discutie nu este a~a de simpla Cum ar parea dill
la Inceput pentru substanti vele neutre , cae i provine din lat. -om,
cele spuse mai sus . Flexiunea cu trei forme distincte la singular ex ist,1
numai la cateva substantive feminin e denumind persoane (fafd _ ie'/I' (ksinenta de plural neutru (lat. tempus - tempora > limp - timpllri) .
Dc la neutre s-a extins ~i la uncle feminine , carora Ie d5 sens concret
- falo) ; exista 0 l1exiune cazuaJa cu doua forme la careva substam iw
(mancore "aqiune" - mallcclri , dar mcll1c(lruri "feluri de mii ncare").
masculine ce dcnumesc persoane (h(7iar - hc1iete) ~ i la majoritatcil
substantivelor feminine (ca:){1 - case) ~i 0 l1exiune cu 0 singura fo rn w Italiana are ~i en 0 desinenta specifica de plural neutru 1'n -a (dito
la substantivele masculine ~i neutre ~i la cateva feminine (pam , "deget" - dita "toate dcgetcle mainii sau ale piciorului ullui om") , care
,~-a transmis ~i romanei prin substantive neutre de felullui adjulorium
camp, sele). Flexiunea articolului hotiinlt (omu/ - onzului _ omule),
- adjworia > (ljul or - ajuloare (-e provine din -c1 probabil sub
deosebe~te romana de celelalte limbi romanice , unde In aceste cazuri
se folosesc forme cu prepozirii (it. ilfig lio de/ re, fr.le fils du roi, sp. influenta unui sunet precedent palatal , ca 'in palea > pa/'a > pC/ie, SHU
prin analogie cu substantivele feminine III -e) . Substantivele neutre care
e/ hijo de/ rey) . DatoriUi flexiunii articolului hotarat topica este mai
libera In romana. I~i formeaza pluralul cu urma~ii desincntelor neutre de plurallatine~ti
se acorda la singular cu determinant masc ulin, iar la plural cu
determinant feminin (In cclclalte limbi roman ice neutruI latinesc s-a
Pluralul. Interesanta este reorganizarea pluralului In limba romiina,
faeuta cu desinente de origine latina. Situatia din romana se aseamana , picrdut , substanti vele neutre fiind 1'nglobate, 'in general , III clasa
pana Intr-un punct, cu cea dill italianil . In ambele limbi , pluralul are substantive lor masculine, pierzandu-::;i desinelltele specifiee). Limba
romftna are numeroase substantive eu forme dubl e de plural admise de
doua dcsinente: -e ~i -i, prima la substantivele feminine. ini(ial la
substantivclc de declimu'ea I: ('({sa - casae, al caror singular se terminH norma: rape) _ . rape , rapi; tunel - tune/e, tun eluri . La feI ea In alte
limbi romaniee, unel e substantive, omonimc la singular, au mai
'in -(I (romana) sa u -a (italiana). Des inen(a -i apare la sUbstantivele
masculine (initial la cele foste de declinarea If: annus - anni .)i apoi multe forme de plural, CLI sensuri diferite: cap - capi. ulpele, ("((puri;
la toate celelalte masculine: cane - calli> rom. caine - caini, it. cane fr. ciel - ciel/x "ceruri" , ciels.
- calli) 5i la feminine (loste de declinarea III, vUlpes: it. volpe _ volpi ,
rOID. \'ttlpe - vu/pi datorita unor analogii). In romana s-au produs Adjectivul. La feI ea 'in latina, flexiune a adjectivelor este identica
cu eea a substantivelor, ~i anume are l1exiune In caz: la singular feminin
diverse alte analogii, care au dus la apari!ia pluraluIui In -i ~i la
forma de genitiv-dativ diferita de cea de nominativ-acuzati v, dar
substantive feminine CU si ngulanJ! In -a (pourtd , u.)(;; poni, u~'i).
identic a CLI forma de plural (0 /lwsa bum? - l/1/ ei mese !June - Ili.~ te,
Numarul acestora cre~te astazi: holi, s/rc;zi , sco/i, ((l r{/n ci sunt pluralc
unor mese hune). In funqie de numaruI total al formelor flexionare,
aeceptate In norma standard. In toate eelelalte limbi romanice pluralul
adjeetivele se grupeaza In patru c1ase: cu patru forme (bun - !JIIM
este In -s, care probabil continua situa!ia din latina (dupa unij. _.1 este
buni - l}(flle) , care provin din c1asa adjectivelor latine)ti eu trei
reintrodus ulterior prin ~coalil , sub influen(a Iatinei savante).
tenninarii de nominativ singular; cele cu trei forme (noli - /l OLl(; - Iwi)
120
l21
prezinti'i neutralizarea , pe teren romanesc, Intre genuri la plural ; cele lit Id;iugarea unei particule paragogice -Ile (explicatia prin suhstrat IIlI \.., Il
doua forme (mar e nominativ-aeuzativ singular pentru toate genu ri!. ,b'i necesara). Specifice romanei sunt formele de dati v Cll I PlIll l'li l
~i mari plural pentru toate genurile ~i genitiv-dativ feminin singu lall flllii. I(i). Roma~a pastreaza eel mai bine fJexiunea pronumelor per
Adjeetivele cu 0 singura forma ({erice) In care sa fie neutralizate al ;11 "1 )Ilate din latina, cu l'om1e cazua\e carora Ie corespund tn celelaJte limbi
opozi~ia de gen, cat ~i cea de numar, sunt putin numeroase. 1IIIl HlIl ice construC\ii analitice (ex. dativ forma aceentuata: l11i e, lie. lui.

,'/.IIOUc1 , voua.lor). Numai III romana formele de genitiv sunt identice


ComparativuI. Pentru exprimarea comparativului la adject ive \ 1 ,II cele de datiy la persoana a Ill-a singular ~ i plural (lui, ei, lor). Ro
adverbe, roman a folose)te sistemul romanic hazat pe un proeedeu (II W 1I1;lI1a are doua serii para!cle de pronume personal. una accentuaUl ~i una
litic (1n latina c1asica, acesta funqiona aJaturi de un sistem sintetic). III Ill'aCcentuata (co njullcta); lilli, lIli, mie, IIUI - //lie, pe mine, cxistente
regiuniJc laterale ale Romaniei s-a preferat construqia care are la ba /;I . i In aile limhi romanice (fr. me - (d) 1Il0i, sp. me - (a) Ini). Opozi!ia
lat. l/1agis (rom. nwi, cat. IlleS , sp. /lUis, ptg. /rlois ) , iar In cen lrlll dintre dativ ~i aeuzatiy la fonne!c neaccentuate In romana exi~ta la toate
Roman ic i s-a instalat forma mai noua cu plus (it.IJiLl . fr. plus). La fel pcrsoanele (ex. Tnti / mi - ma, Ii / i - fl, ()), III timp eeln ce!clalte limbi
ca In latina vorhita, In limhilc romalliee ex isla identitate paqial ii lk roman icc exista numai la anumite persoa nc (In retoromana ~i sarda, la
forma Illlre comparati yul de superioritate ~i superlativul relativ, dar ek loate persoanelc la singular ~i la persoana a lII-a plural , iarln ee!clalte
inovcaza in eeea ce prive~te marca difcren\iatoare: In limp ee toak Ilumai la persoana a Ill -a singular Iii plural: fr.llli - Ie, lui - 1(1, l eur
limhile romaniee occidentale folosesc forllJe ec corespund pronumel ui les) . Toate formele de pronume personal de persoana III din romana
demonstrativ il /e, aj unse de altfel articol (it. it piLL bello ragozzo, fr .liI ~i majorilatca limbilor roman ice au la origine lat. iI/e. t n unele Iimbi
pllts bellefemm e) , III romfll1a se folosc~te 0 crea!ie specifica (bazata tllt roman ice (sarda , catalanu ~i uncle dialcctc ilalienqti centro-meri
pe ii/e) , articolul oemonstTativ eel / cea (ce f mai/;'umos copil, ceo 1II11i dionale) pronumele persollal de persoana a Ill-a continua lat. ipse. ~i
fi'lIIlwasCi fell/eie). Romana nu pastreaza nicio urmi! de comparal i\ 'in rom[llla cxista urma~i ai lat. ipse: rom.II1.1'll (prilllr-Il1sul); pana astazi
sintetic. mo~ te nit In unele limbi romanice (fr. meilleur, pire . sp. lIIejol' , se pastreaza III ddllsu/ < de + 111S1ll. forma tipidi pentru rom ana ,
pear). Superlativul absolut se co nstrui e$te eu adverbc ca 1/11111 lal. PronumeJc reflexiv pre7,inta 0 fle xiune similara eu eea a pronumelui
mufrlUn),foal'l e lat. f eJrl is), existente cu aceasta valoare ~i In alte pcrsonal: formc accentuate ~ i neaccentuate (rom. lsi , .~ i - sie- (.~i) , se
limbi romanice. Formele sintetice de superlatiy absolut (it. benevolel1 (pe)sil1e( ,\'i), la fcI ca cclclalte Limbi romanice (it. si - a se, fro se - (/ soi,
lis.limo , fr. ri('/1i.l'sillle, sp. utlfsimo, ptg. ollf.l'simo) sunt Imprullluturi sp. seres) - a .Ii , ptg . se - a si) , dar numai In romana exista opozi\ie
uitcrioare In loate limbile romanice , de cele mai multe ori din lati na Intre dativ ~i acu/.ativ , earc continua formele cazuale Iatinqti. In
Sayanta. romflna sine a dcvcnit suhstantiv: in .linea l17 ea.
FJexiunea latincasea a pronumelui posesiv S-<l transmis limhilor
Pronumele. Flexiunea pronumelui este eel mai bille pastrata In toate roman ice. Tn treeerea dc Ia latina la Limbile roman ice a existat
limbilc romaniee. Ea este mai bogata ~i datorita faptului ca , mai ales tendinta dezvoltarii unor variante acee.ntuatc $i ncaeeentuate, pentru
la pronumele personale, pcntru cazurile oblice ex ista doua sau trei pronume ~i adjective (fr. lI1ie/l -mO il, sp. 111(0 - lI'Ii) . Tn romani! , italiana
for me . Sunt panromaniee eele patru pronume perso nal e la nominativ ~i portughe:di, exista 0 singura forma de pronume posesiv , care sc
(ego, l{,t , nos , 110.1'). Roman<1 are mal multe fonne decflt oricare alta limb5 Intrcbuin\caz[l atat ca adjectiv , dlt ~ i ca pronumc . prin gcneralizarea
rolllanica. S-au pastrat numai In romana ~ i In sardll formele de dativ varialltei acccntuate (rom. /I1elt, Ulll, sau, 1l0SlrII , V()S II'U ; it. /IIio, IlI O,
nohi.\', uohis > /lalla , VOuC/. Romflna are 0 forma aceentuata de aeuzati ,. Sil O , nosfro, VO .l lro; ptg. meLt. ICll , seu, 110SS() , 1'0.'1 .1'0). Formele

//Iill e, care ex ista ~i in dalmata , sarda, dialeete italiene~ti centro-meri roman icc provin din cele din latina , eu unele modifieari analogiee pc
dionale, explicata prin influen\a unui ..quene < lat. qllem SitU prill leren latinese (In latina vulgara au fost refacutc unclc forme analogiec:

122 123
~lOsler dupa noster, general raspandit , teus , " seus dupa mel/S, nUI11.11 1.11 . ('('cum talis, alat < lat. ecculIl fantum); altele pomesc de la pronume
In unele zone, printre care :;i rom ana) ; mele, tale dupa stele, piural ul lill 1I'i;llive (cu -va: corevo , cineva , cufie- :fi ecare,fiecine, cu ori - : uricare,
steel. Pentru persoana a HI-a, unele limbi roman ice pastreaza 0 fOrlll :1 '" iIine). Flexiune cazuala , numai In ramana , cu forme diferite pentru
identidi pentru singular ~i plural, ca In latina (spaniola, catala n;! ' ,I IIIIlllinativ-aeuzativ ~ genitiv-dativ: cineva ~ cliva. foti ~ tuturor,
portugheza), iar In celelalte se generali zeaza, pentru plural , 1;11 I,, '('(/re ~ fiecdruia .
iliarum > rom . luI' (it. lora, fr. leur). Rom. sc7u este concurat la singuJ. 1I Si pronumele negative s-au transmis pu!ine, la fel ca in eelelalte
de genitivul pronumelui personal de persoana a Ill-a: lui , ei. Pronu ml'il' Iliubi romanice . Cele mai multe pronume nehotarate sunt creatii
posesiv are fl exiune In persoana, gen ~i numar: lI1eu ~ /Ilea ~ mei IIl1crioare prin compunere: substantiv + partieula negativa (nee + mica
mete, la fel ca In celelalte limbi rom anice . Flexiunea cazual5. exi!-.I ;I . rom . nilllic(a)} . Opozitie animat ~ inanimat (llimeni ~ nimic). In
numai III romana: form[l de genitiv-dativ feminin distinct5. de n011 11 romana, opozitia de caz nominativ-aeuzativ ~ genitiv-dativ (l1il1leni ~
lIill/dnui).
nativ-acuzati v (casa mea ~ casei mele ) ; forma de genitiv-dativ pl ur:1i
(a/or mei) . In romana, pronumele poscsiv este insotit totdeauna d,'
Numeralul. Numeralul cardinal. Numeralele de la I la I0 ~i 1000
articolul posesiv : at, a , ai, ale. Substantivul Insotit de un adjectiv
0,11111 panramanice. Evolutia formelor unor numerale rom a ne~ti exista
posesiv este articul at (curteo mea , it. ilmio libra, ptg . a meujordilll i.
'.;i in alte limbi roman ice: lat. duo cu doua forme di stinete dupa gen
Fac excep\ie de la aceasta regula unele Burne de rudenie la singu lar .
(t/oi-doua, ptg. dois, duas) . Limbile romanice occidentale pastreaz a
rom . .lora-mea, it. mio fralel/o.
lIumeralele compuse din latina pana la 15 (spaniola, portugheza) ~i pana
Sistemul pronumelui demonstrativ din latina , cu trei membri (11/(.
la 16 (italiana , francezCl, catalana); altele sunt formate pc teren roma
fw ec, hue "acesta de langa mine" ~ isle, i.l'fa, isfl/d "acesta de Iflnga tine"
lIic (fr. dix-sept , sp. dieciseis) . In romana, toatc numeralele de la 11 la
~ ilLe, iI/a. illlld "accla de la distanta") , avea seria is, ea , id care deSCn1J1;1
19 cunosc un model earacteristic de eompunere, eu ajulorul prepozitici
obiectul (persoana) despre care se vo rbc~te , idem , eadem , idelll. .I pre a curei origine estc di scutata mai jos (p. 132) . Numele zecilor se
pronume de identitate , ~i ipse, ipsa , iPSltIlI, pronume de Intarire . III pastreaza in majoritatea limbilor roman icc (lat. vig infi se pastreaza ~i
romana (ca 5i In francedi) devine importanta structu ra binara , opozi!i.l in arom. yiginO. In romana, compunerea prin multiplicare pc baza zeei
apropiat ~ departat (c1.1( - ell), Imbogiiti1ii cu 0 serie de compu:-.c lor: douazeci, treizec i , explicata fie prin analogie (dupa duuclsllte ,
dczvolt(lte din I(lt. ec('e-isfll ~ ecce -il/Lt , devenite ocest. ace l (In Ireislite etc .), fie prin influenta (substrat, superstrat). Lat centum "suta"
celelalte limbi romaniee se pastreaza sistemul ternar). cste panromanic cu exceptia romanei (rom. suta e imprumutat din
Formele pronumelui relaliv ~i intcrogativ eoincid In cele mai mu ltc veehea slava) . Unitatile se postpun zecilor eu elementul de relatie Si
limbi roman ice ~ i formeaza un sistem eu tlexiune mult simplifieata fa!ii (doll(lzec; ,~i doi ), ca ~i In aIte limbi roman ice (fr. ef , sp. y, ptg. e: fr.
de latina . In romana a dcvenit uzual care < lat. quali.l, iar in limb ik v;ngt et 1m dar vingt deux). Lat. milia a devenit singular in rom[ma
roman ice occidentale sunt uzualc pronumele relative provenile din luI. (lI1;e), cu pluralul analogic mii.
qui. Formatii noi roman ice sunt relativclc compu se: rom . eel ceo ceeo Numeralul ordinal din latina , format prin derivare de la cel cardinal,
ce o Flexiunea latineasca se pastreaza, dar apar ~ i noi opozi!ii, de ex . s-a pastrat pentru numeralele de la I la 10 aproape exclusiv in limbile
opozi!ia animat ~ inanimat la interogative (rom. cill e? ~ ce? , it. romaniee occidentale , fiind sustinut (in italiana, vechc franceza ,
chi ? - che?, fr.lJlIi ? - (jloi ?, sp . qlien ? ~qle? ) , carc la unele relati ve spaniola, portugheza) de influen\a latina savanta. In romana s-a
nu se rC(llizea2a (lat. qllalis > rom. c({re, it. ('he, fr. q/li , sp. , ptg. qu e). pastrat izolat, in diteva formule: primorius > primal' (In veIl' primar,
Pronume nehotariite latine~ti s-au transrnis pUline, la fel ea In cole prill1ara "prima vizita a tinerilor Insuratei la parin!ii sotiei dupa
eelelalte limbi romanice (alf , fof, lin). Cele mai multc prol1ume nunti'i"), tertius pastrat In all(dr! "aeum doi ani" (adica "al treilea an
nehotaratc sunt crealii ulterioare, de~i unele au baze latine~ti (afare < soeotit Inapoi de la eel curent"). Numai romana pastreazu pe antaneliS

124 125
ante + -aneus) > lntlli. In general, limbile roman,ice ~i-au creat !lOI mai Inainte). Dintre diferitele timpuri ale conjul1lctivu1ui s-a transmis
fo[ma~ii pomind de la nllmerallli cardinal(; numai In romana noile crca\ L1 limbilor romanice doar prezentul (conjunctivul imperfect, Inloeuit In
se realizeaza prin dllbla determinare a acestuia, cu articol poscsiv ~ i \,"1 1 majoritatea contextelor de mai-mult-ca-perfect, nu mai era folosit decat
articol hotiirat enclitic + -a (al doi/ea, al trei/ea etc.). III puncte izo1ate ale Romaniei, iar perfectul a disparut aproape
complet). In locul formelor sintetice 1atine~ti au aparut forme analitice.
VerbuI. Sistemullatinesc cu patru conjugiiri s-a transmis majoriralil ('aracteristica pcntru romana este conjunctia sa lat. si), fiindca este
limbilor roman ice (romana, italiana, franceza, provensala); el s-a red u~ singura care constituie astazi un semn special al conjunctivului (in
la trei tipuri In zonele laterale, In Peninsula Iberica (span iol:! celelaJte lirnbi romarucc conjunqiile care introduc cOl1jllnctivul - it.
portughcza) ~i 'in aromfma . Inca din latina vulgara granilele dintl". ("he, fr., sp ., ptg. que - pot fi urmate ~i de indicativ, ca ~i In vechea
conjugari nu erau respectate riguros; trecerile de la un tip flexionar 1:1 romana, unde exista constructia co + indicativ).
altul erau favorizate de asemanari formale (teme ~i desinen~e) sau (iL' In procesul de organizare a flexiunii verbale arc loc scbimbarea
conti nut (intre verbe Inrudite semantic). Cele mai productive erall valorii unor forme verbale prin trecerea de la un mod la altlll:
conjugarea I ~i a IV -a (verbele nou create intrau, de obicei , In una dill mai-mult-ca-perfectul conjunctiv este folosit numai In roman a pentru
cele doua conjugari). Datorita acestei "aptitudini" a celor dou ii mai-mult-ca-perfectul indieativ (lat. cantauissem > dintase; formele
conjugari au avut loc treceri de la 0 conjugare la alta, aproapl: ell -ra - cantasercl; ele au aparut prin analogie cu forme Ie de plural ale
totdeauna de la conjugarea a II-a $i a III-a (jlorere > Jtorire). Treceri perfectului simplu), infinitivul negativ devine imperativ negativ (nu
de la 0 conjugare la alta s-au produs ~i j'ntre verbele de conjugarea a lJ -a
("([ma) , iar persoana a Ill-a plural indicativ prczent a verbului afi (.slint)
~i a III-a , mai ales ca erau asemanari Intre diversele forme ak
provine de la conjunctivul prezent (lat. sint). Se produc ~i treceri de la
aceleia~i conjugiiri (respondere > respondere, ridere > rlide; mai rare
un timp la altlll; persoana a llI-a plural a perfectuJui simplu (cantara)
sunt trecerile de la conjugarea a III-a la a II-a: cadere > cadere >
provine de la 0 forma de mai-mult-ea-perfeet latin (lat. cantarant).
cadea). In romana procesul continua, numeroase verbe de conjugarea
Datorita unor fenomene fonetice (cMerea consoanelor finale,
a II-a au trecut la conjugarea a III-a: ramane, line, umple.
Il1cbiderca timbrului vocalelor neaccentuate), des pre care va fi yorba
Ciit prive~te desinen~ele verbale, este de remarcat faptul ca la une k
verbe denominative de conjugarea I, la persoanele I -III singular ~ i III In capitolul de fonetica, se ajunge la omonimii Intre diferitele forme
plural apare -ez lat. -izo, sufix verbal de origine greaca, frecven ! III verbale, Intre diferite persoane In cadrul aceluia~i timp sau la aceea~i
latina vulgara): lucrez, lucrezi, lucreaza. La conjugarea a IV -a aparl' pcrsoana apaninand unor moduri ori timpuri diferitc. Apar astfel
-esc (vorbesc), care nu are valoare incoativa ca In lat. -sc-. La acesll' omonimii la imperfect ~i mai-mult-ca-perfect intre persoanele I, III
forme , tipice romanei ~i unor dialecte italiene~ti, adiiugam faptu l C~I singular ~i plural (canta, respectiv cantase), la conditionalul prezent
desinen~a -i pentru persoana II singular este caracteristica romanci ~i sintetic, Intre persoanele I, II, III singular ~i III plural, la indicativul
italienei (canii , cantai, cantasi, can.tasesi; it. trovi, trovavi, trova sli , prezent 'intre persoana III singular ~i pluralla conjugarea I (canta) , i'ntre
troverai) , spre deosebire de eelelalte Iimbi romanice, care, dator it ~ persoanele I singular ~i III plural ale verbelor de conjugarea II, III, TV
piistrarii lui -s (vezi cele spuse despre plural), au -s ca desinen~i1 de (tac, cunosc, pier) .
persoana 11. S-au produs $i regularizari ale unor forme verbale: fecill, forma
Dintre roate modurile latine~ti, conjunctivul, cunoscut ~i s ub veche etimologica (feci) , devinefacui.
numele de subjonctiv, a suferit mari transformari In trecerea spn.: In legatura Cll alte moduri ar fi de remareat:
Iimbile roman ice (In parte, aceste transformari se datoresc aparitiei In Gerunziul are 0 singura forma, cea de prezent, pastrata din latina
Iimbile roman ice a unui nou mod, conditionalul, despre care am vorbi t fcelelalte Iimbi roman ice au doua forme, de prezent ~i de perfect).

126 127
Supinul a s uprav ie~uit numai In rom ana , avand forme identice e ll illmatate din prepozi\iile l atine~ti, foarte pu\ine fiind panromanice (ad,
ale participiului trecut, dar invariabile (In gen, numar ~i caz) ~i de , ill, per) . Cateva noi prepozi~ii romanice provin din adverbe
("{UI1 ,
precedate obligatoriu de 0 prepo zi~ie (de, la, penlnl cobortil). (Iat.longo > rom . lal/gel , it.lllngo) ~i foarte multe sunt noi compuse (Iat.
Infinitivul are 0 forma specifica numai In romana, unde finala _/"( ' ,It, + post> rom.'dupd, fr. depllis). Procedeul compunerii a fo st viu ~i
a fost eliminata (manca, vedea, culege, veni). S-a pastrat ~i In fOflm pc teren romanic (rom. de la , de pe, p(/mlla). Au fost ~ i uncle Impru
lunga f010sitii ca substantiv (mclncure, vedere, clllegere, venire) sau, rar. 1I1uturi din alte limbi romanice: fie prepoz i~i i simple (contra, gra(ie) ,
ca verb In formele in versate de cond itional prezent (calltare-({s) lie locu~iuni prepozi\ionale (eu condi(ia, eLI exceptia).
Infinitivullung are toate marcile care caracterizeaza substantivul : cal Felul cum s-a transmi s sistcmul conjunqiilor este prezentat mai jos,
numar, articol (genul este feminin ): dintare - clinr()ri; ccllltarea _ ill capitolul de sintaxa.
cantarii - eanlarile - dintarilor.
Fapte inexistente sau mai putin frecvente In aIte limbi romanice.
Adverbul. Limbile roman ice ~ i-au creat, pe dii proprii , cu deosebiri Am vl'izut mai sus ca, de multe ori, romana prezinta 0 serie de arhaisme,
de la un idiom la altul, adverbe noi care fac ca sistemul adverbial sa Sl' dar ~i inova\ii , care au dus la apari\ia unor forme inex istente In celclalte
deosebeasca mult de cellatinesc. Cel mai des , In romana adverbul de limbi romanicc . Dintrc inovatii amintim: fle xiunca nominala cu
mod are 0 forma identica cu forma de masculin -neutru singular a articolul hotarat (omul - onwllti - omule) , plurale tipice In -Ie, -lIri ,
adjectivului corespunzator (trllmos, grell, ura l), fenomen sporadic In superlativul relativ - eel lIlai blln, forme de pronume specifice fmi , ifi,
celelalte limbi romanice (it. chiaro , fr. clair, sp. claro), care arat:! dci/1sul , numeralul ordinal (al doilea) , conjunctia sa, marca specifica a
conservatorismul Iimbii romane (excep\ie reprezinta adjectivulln -esc: conjunctivului, condi~ionalul cu a,\" forme ale auxiliarului avea diferite
romtlllesc, dar romclneste) . Unele adverbe roman ice au terminatii care de cele ale vcrbului cu sens lexical plin (a / are , am / avem, ali I aveti) ,
nu sunt totdeauna etimologice (rom. -a: aicea, atuncea; -re: a.\ijdere(a), sufixe verbale noi ( -ez.). Alteori aceste inova~ii au du s la apa ri(ia unor
pllrure(a); cf. ptg . alhl/res). Ca 0 inovatie romani di, aparuta Indi III catcgorii noi , spccifice 1i1l1bii romane (articolul posesiv, articolul
latina vulgara , este ~ i reorganizarea microsistemului adverbului de mod demon strati v, prezumtivul ).
cu continuatorii lat. sic : rom . asa lat. eccum sic), it. , fr.. sp. si. ptg.
sim. Romana nu are forma\ii analizabile (cf. altminteri) cu sufixul Articolul posesiv (ai, a, ai, ale cu forma de geniti v plural alor)
-mente, caracteristice pentru celelalte limbi romanice (it. certamenle, provine din lat. ad + illll. Acest articol intra In componen!a pronu1l1elui
fr. certainemelll, sp. ciertwn enle , ptg. cerlamenle). posesiv ~ i a numeralului ordinal, Intrebuin\ari In care In cclelalte limbi
roman ice Ii corcspunde articolul hotarat (al t(i ll , al doilea : it. ilIIlO , fr.
Prepozitii. In latina vulgara, folosirea prepozi\iilor capata 0 mare Ie second , sp. el fUyo) . ~ i Insotqte In anumite condi\Li sintactice
extindere; se apeleaza la prepozi\ii ~i In situatii pentru care In latin a genitivul substantivului ~ i al pronumelui (rara echivalent In celelalte
cJasica nu se foloseau (ad preceda nume propri i In acuzativ dependente limbi romanice): acesl nepal al //l amei, acest nepol alilli; fr. ee neveu
de verbe de mi ~care : ad Alburnum). Rolul lor a devenit ~ i mai de ma mere, sp. esle sobrino de lI1i madre.
,important odaUi cu disparitia flexiunii nominale, exprimarea relatiilo r
dintre termenii unui context fiind preluata de prepozitii ~i de topica. Articolul demonstrativ (eel , eea, cei, cele cu forme de genitiv-dativ
Datorita acestei extinderi se produc modificari In sistemul prepozitional celui, celei, ce lor) provine din lat. ecce + " iflll, ca $i pronumele ~i
~i apar 0 serie de transformari semantice. lmportanta este tendin\a de adjectivul demonstrativ (acel, acea) de care s-a diferen\iat prin
simplificare a sistemului prepozitionai: unele prepozitii dispar, altele afereza, caderea lui ([ ini\,ial , probabilln secolul al XVI-lea. Articolul
pierd unele nuante semantice. S-au pastrat In limbile roman ice numai de1l1onstrativ Leaga un substantiv articulat cu articolul hotarilt sau un

128 129
nume propriu cu un determinant adjectival (omul eel bun, Stefan cd h'lIlei ~i sunt datorate aqiunii palatalizante a lui i flexionar: t / ((laM
Mare), se folose~te pentru substantivizarea adjectivului ~i a numeralu llll la(i, scot -sco(i) , d / z (crud - eruzi, vdd - ve zi, c / c(sac - saci,
(cei buni, cei Irei)!)i a constructiilor In genitiv ~i eu prepozitii (eel III lIIi(' - mici, ple~ - pled) , g / if (fag - fagi, aleg - alegi) , s / s (urs

taWlui, eel de aici) ~i intra In componenta formelor de superlativ rel ali, ur.yi,jrumos - jrl/l1lo.~i , c()s - co.yi), .Ie / ,yt (musca - /1lu~te, crese
i'
(eel mai bun, eel mai hine). La fel ca In cazul atticolului posesiv, ~i III cre.~ti - ere,yte), .It / st (aeest - ace,)ti, gust - gusti - gusto), ,yc / .~t
acest caz, celelalte lirnbi roman ice au ea echivalent al articol ullil (1II1ISe - lJ1u.~ti - nUt.~C(1). Andrci Avram a atras recent atentia asupra

demonstrativ articolu l hoti:irat (it. i Ire, sp. los dos, fro Pepillle Brl'/ lIl'cesitatii ierarhizarii alternan~elor fonologice din punetul de vedere
sp. el mas hermoso), dar ~i un pronume demonstrativ (it. quelle de /III :11 randamentului lor functional, facand distinctia dintre altcrnan~ele
padre, fr. celui de mall pere, sp. aquel de /IIi padre). TipuJ omul eel hlll/ allxiliare (num ite morfoncmc auxitiare de S. Pu~cariu) ~i cclelalte
nu are echivalent romanic. Illlillile de Avram independente . In timp cc alternanta 0([ / 0 Ulnare
I/ori) este totdeauna auxiliara In limba Iiterara (d i stinc~ia dintre singular
Prezumtivul. Romana are, spre deosebire de celelalte limbi roma ~i plural cste Hicuta ~i prin desinente), alternanp c / c cste auxiliara
nice, un al cincilea mod personal (prezumtivui), care apare ea valoarl' !\'({C(l-vaei) ~i independenla (sac - .wci), fiind folosita ca semn
modalii ~i In alte lilllbi roman icc (itali ana), unde nu arc Insa forllll' distinctiv In abscnta unor desinente.
specificc. III romana are doua timpuri: prezent (format din auxiliarul
(/ fi la viitor, conjunctivul prezent ori conditionalul prezent + gerunziu l
verbului cu sens lexical pi in: va}; mirosilld, sa}i -, ar}i -) ~i petf ec! Evolutie intern a sau influenta externa? Uncle deoscbiri fata de
identic cu viitorul anterior (vafi mirosit) sau cu conjunctivul perfec i latina au fost cxplicate ca rezuJtate fic alc unor evolu\ii interne, fie ale
conditionalul perfect. Ambele timpuri sunt eompuse. lInor intlucntc exlcrne, de obicci vechi slave (rcamintcsc ca vechea
slava are, III romana , rolul elcmcntului germanic din limbile roman ice
Cumulul de marti. Lilllba romana arc tendin(.a de acumulare a m,li occidcntale, dcci reprczinUi ccca ce sc nume~te supcrstrat) . Exemplul
multor mijloace pentru marcarea unei calegorii gramaticale, prill tipic este pastrarea genului neutru la substantive. Numai limba romana
folosirea unor alternante fonetice In terna (In radacina cuvantului) ~j .1 are 0 astfe! dc categoric, de felul lui smtlJl. - sc([une sau timp
unor afixe (tcrmina\ii) gramaticaie. Astfel,jhIIlWS, masculin singu lal till/puri. Recent acest fcnomen a fost explicat (1. Fischer) ca 0 rcorga
darfrumoasa , feminin singular, se deosebcsc nu numai prin terminalil.: ni zarc petrccuta 'in latina tarl.ic ~i care a avut loc In partCH orientala a
(zero - cl), ci ~i prill alternanta () / O{[. Tot a~a alhasln! singular ~l' Romaniei (unne ale unci stari de f:Jptc ascmanatoare cu cea din rornana
deosebe~te de pluralul alba.wi prin terminatie u - i ~ i prin alternan(:t cxisla in vechca ilalialla ~i In sarda) . Nu eslc dcci nevoie sa se apcJel.c
s / .\,. La vdn(1( - vine!i , avem patru mijloace pentru a face deoseb irea la influcnta siava.
dintrc singular ~i plural: alternan\e\e ii / i, 0 / e, 1/ t. zero / i. Aceleia~i influente slave i-a fost atribuita de multi lingvi~ti ~i
aparitia frecvcnta a formei reflcxi ve la uncl e vcrbc cu forma acti va In
Alternantele fonetice. Intr-o seric de forme , alternantele se datoresl latina (a se ruga. (/ se jl/ca) , considcrata chiar ca 0 dovadit de trecerc
difercntclor originare de accent din flcxiunea latina, care au prod us III a lalinei printr-o s(['[[clUra mentis "slavii". Fenomenul nu este
romana modificarea limbrului vocalic: e / i (villu - venim), 0 / II (m or caracteristie numai rom5nei, ci este 0 tendinta populara existcnta ~i 'in
- I11l1ril11 , sorci - surari). in altele, alternantele vocalice sunt datoratc alte idiomuri rornanice: estc free vent In spaniol a americana ~i In
influentei vocalei urmatoare, despre care voi vorbi In capitolul d~' franccza populara (s'aigrir, se croupir pentru aigrir, crotlpir) , a$a cum
fonetici1: e / en (seara - seri, sec(u) - ,\('({cel) , 0 / ()(l (po(lrtc1 - portio au ar~itat 1. Lope Blanch, respectiv 1. Vendryes. E. Vrabie considera
joe - jO(lCa). AlternanteJe consonantice sunt, in general, la sfar~it lll cxp lieatia prin slava din romfma ca"a case exageration".

130 131
Exista trasaturi gramaticale care apropie limba romana de limbi di ll '.lIS. Le reproduc pe celie pe care nu Ie-am discutat, Intr-o simpla
Peninsula Balcanica. (bulgara, albaneza): postpunerea articol lllil l "lIumerare, Tara a stabili 0 ierarhizare a lor (a~a procedeaza, de altfe!, ~i
hotarat (am vazut mai inainte ca, in limbile surori, articolul hotarat t:~ ,," II .-M. Gauger):
antepus), formarea numeralelor cardinale compuse de tip unsprez(,(" - absen!a obligatorie a articolului hoUirat dupa prcpozirie (pentru
doisprezece pan a la nouasprezece ~i cele care denumesc ~CC ilL "liSa), cu exceptia prepozitiei cu (CLl trenulj sau daca. substantivul este
(douazeci . treizeci ... l1olulzeci). Pentru primul dintre aceste fenom clh IIrmat de un determinant (pentru casa universiturilor) ori este un
- postpunerea articolului hotan1t (casa , calul) - s-a propus I I "lIbstantiv personal (pentru tata);
t:xplicatie interna (AI. Graur invodi pozitia adjectivului determinan ll
- folosirea articolului hotiirat la numele de ora~e: Bucure,Jti:
Cit prive~te numeralele de tipul unsprezece, estc de observat ca ele SlIlll
lIucurestiul, Paris: PariSlll;
formale din elcmente latioe~ti, dar Jura 0 construqie nealestata 'in lali lid
- Intrebuin~area obligatorie a articolului hotarat la numele de locuri
ltnus super decem "unul peste zece" , 1n care spre lat. super) are 1111
l'llmpuse : Bucure~tii-Noi, Vatra-Dornei; aceste nume se ~i deelina:
sens inexistent 'i n romana actuala . Se considera, de obieei, ca acc'-Il'
Vetrei-Dornei:
construqii au avut ca model construqii din alte limbi (veche slav:!
- posibilitatea intercaliirii unui adjectiv 'in grupul nominal
substrat). In ultimul timp se presupune, pentru construqiile respectiw
substantiv + prepozitie + substantiv : un satfrumos de munte;
ca au putut sa apara fie independcnt de situaria din alte Iimbi, fi e CI
- genitivul ~i dativul, care nu se deosebesc din punet de vedere
rezultat al transpunerii in latina a unei construqii similare din subslr;11
adica din limba traco-daca (Gr. Brancu~, r. Fischer). Prima ipoteza , llt ' formal, sunt diferentiate prin topica: am dat cartea elevului "j'ai donne
ca punct de plccare sistemul crcstarii pe raboj: II se noteaza facan u () Ie livre de I' eleve", "j' ai donne Ie livre a I' elevc", dar am dat elevului
crcstatura deasupra primelor zecc (se ~tie ca pastoritul a fost ocupa!i;1 mrtea "j'ai donne Ie livre a I'eleve";
dc baza a populatiilor romanice din regiunile noastre, ceea ce facl' - existenta unor forme speciale pentru genitivul ~i dativul nume
verosimila ipoteza cxtinderii construqiei la populatiile invecinate) . 1\ lor proprii de persoane (casa barbatului , dar casa lui Ion);
doua ipotcza , care prcsupune transpuncrea din limba traco-dadi a uncI - substantivizarea cuvantului pentru "suta": 0 sulCi, doua sute ~i
constructii similare, de~i nu are nicio dovada materiala, nu e::.lt: eu articolul hotarat: suta , genitiv-dativ sutei;
ncvcrosimila; daca admitem accasta ipote/,a, fenomenul ar trebui datul - Intrebuinrarea obligatorie a unei prepozirii (de) 'intre numeral ~i
in prima parte a perioadei romane, 'in epoea bilingvismului daco-roman. substantiv de la 20 In sus, afara de cazurile In care ultima parte din
~i ar trebui restruns la zonele rurale, fiindcii centrcle urbane , supusc numeral ul compus este unu I dintre numeralele \-19: 0 suta de zile. 0
~eolii , nu puteau ignora sistemullatin traditional de numarare. Cea mai suta douaz.eci Si unu de studell(i, dar 0 sulCi una zile, 0 suta
raspandil8. expIica!ie este cea a modelului ILiat din vechea slava. lloliCisprezece studen(i;
- exprimarea ideii de"a vorbi intr-o anumita masura 0 limba" prin
Alte fapte romanesti inexistente in limbile romanice. Am pre adverb (a vorbi romane.yte). Gauger considera ea acest fel de a
zentat pana acum particularitatile morfologice ale romanei expuse 'ill exprima conceptul respectiv este mai "coreet" decat In alte limbi (parler
cele mai multe dintt'e lucrarile anterioare. In timpul din urma au apal'ul franrais. to speak French) ~i ca procedeul corespunde tipului latin (~i
Insa 0 serie de contributii, mai ales ale unoI' speciali~ti straini, care grec) laline loqui . Romana moderna poate folosi ~i tipul a vorbi
cvidentiazi:i ~ i aIte trasaturi ale limbii noastre. Dintrc aceste contributii franceza, existent 'in alte limbi romanice;
mentionez articolul recent (1996) allui Hans-Martin Gauger, Les parti - Inlocuirea posibila a pronumelui (adjeetivului) posesiv (chiar il
(ularites de la langue roumaine, care prczintii 0 serie de trasaturi inexis inlocuie~te, in general) prin pronume!e personal ~i reflexiv In dativ: un
tente'in celelalte limbi roman ice . Pc Llnele dintre ele Ie-am prczcntat mai strain care ne fnvata limba, (i-a venitfratele, ,Ji-a vandut calul;

132 133
- existenta a doua grade la pronumele de polite~e: dumneata kil IIllprumutate incepand din secolul al XIX-lea: a (trei saci a cinci
genitiv-dativ caracteristic dumitale) ~ i dumneavaastrcl. NUIll :11 ki/ograme fiecare), contra, per (da 30 de lei per kilo), supra 'in limbajul
portugheza are doua fonne (voce, Vossa Excelencia), dar situu\ia nu l' ,11 Illatematicienilor, via (adresat lui via sora mea) . Mioara Avram, ITItr-un
la fel ca In ramana; :1I1.icol cOllsacrat acestor Impmmuturi, subliniaza di uzullor este limitat,
- existenla a doua posiblitali de exprimare a posesiei la perSO'I!1.1 liind situate la periferia limbii comune (exceplie face contra, admi,s in
a III-a singular: capillll sau (sexul posesorului nu este indicat). d:1I londul principal lexical de AI. Graur). Sunt prepozitii care caracteri
capilullui (ei); cf. fr. sa maison, it. sua casa; I.caza varietati funqionale de tipul limbaju1lui tehnic ~ i ~t iintific .
- existen~a a doua pozilii ~i a doua forme pentru adjecti\ II I
pronominal demonstrativ: acesl film mi-a ph/cut, filmul aCf's{(l 1111 II
placut (cf. fr. ce film, sp. esta pelfeula) ;
- folosirea a trei paradigme diferite la verbul a vrea: lexica!.!
(vreau, vrei, vrea, vrem, vreri, vor), verb auxiliar (voi, vei, va, vom , veIl
vor). forma abreviata de auxiliar (ai. ei, 0, oIII , eli, or), ultima fii nd
populara;
- substituirea (In compara\ie cu celeIalte limbi romanice) ;1
infinitivului prin:
a) participiul trecut precedat de de (=supin): bun de b(7ut (fr. bOil (,
boire, sp. buena para beber);
b) gerunziu: aud strigund (fr./elLtends crier);
- existen~a a trei forme pentru persoana a III-a singular indicativ
prezent de la verbul afi: este. e, ~i -; (unde-i mormuntullui Stefan eel
Mare) .

Fapte imprumutate. Existii In romana ciiteva fapte care all [0"


atribuite unor influen~c straine; cle ocupa InSa, In general, 0 po z i~ il'
pcriferica. De semnalat modificari In structura semantica a uno!"
prcpozilii sau locu\iuni conjunqiol1ule, carc au la baza asemanare:J
funC(ional5 a prepozi\iilor ~i conjunqiilor din romana ~i din limbilc ell
care ea a intrat In contact. Astfel, sp re deosebire de celelalte li mhi
romanice, .Ipre lat. super) are ~i sensu I de direqie, explicat ca ()
influenta slava sau autohtona (W . Meyer Lubke) sau doar slava (AI.
Niculescu). ln situalie asemanatoare sunt prepoziliile aSl/pm (a areo
eheia asupra sa), III ((/ se de!;hiza in profesor) care au c5patat sensu I
fr. sur, respectiv en, In vorbirea oamenilor instrui(i.
Nu Jipsesc nici prepoziliile imprulllutatc de romana: unele erall
folosite in limba traducerilor din slavona ~i au disparut (be z, na, of, {lO .
2a), altele, neologice, provin din limbile romanice sau din latina, fiind
SINTAXA o situa~ie similara exista ~i in cazul diverse lor raporturi de
\lIbordonare. In latina existau multe conjunc~ii de acest tip, dintre care
dteva (cum, quod, LIt) aveau mai multe valori . Cele mai multe pierd
Inen ~i dispar In trecerea de la latina la limbile romanice. S-au pastrat
III toate limbile roman ice doarquando (rom. eand, it., ptg . quando, fr.
'II/and , sp. cuando) ~i quomodo (rom. cum, v. it. como> it. come, fr.
("(Imme, sp., ptg. como). La acestea doua poate fi adaugata si, de
ascmenea panromanici1 (rom. sa, it., ptg. se, fr., sp. si), dar care are In
romana mai multe Intrebuin~ari decat In celelalte limbi romanice, unde
continua sa introduca circumstantiale conditionale.

Elemente eonjunetionale eu 0 raspandire Iimitata. Pe langa


Se afirma, de obicei, ca sintaxa este un sistem mai pu~in rigid dec[iI
aceste conjunqii panromanice, s-au pastrat ~i alte conjunqii cu 0
cel morfologic . Aceasta constatare I~i gase~te oglindirea ~i In felul CU II I
nlspandire limitata ~i, mai ales, au fost folosite cu valoare de conjunqie
s-a transmis ~ i s-a reorganizat inventarul de conjunqii latine~ ti carv
alte parti de vorbire, mai ales adverbe. In domeniul coordonarii remar
exprimau diferiteIe raporturi sintactice ~i semantice de coordonare ~i
dim: rom. ~i < lat. sic (copulativa), rom. sau lat. sic + aut) ~i ori,
subordonare. In aceasta reorganizare s-au pierdut numeroase conjunqii ue origine latina, dar neclara, ambele fiind disjunctive. In toate
din latina clasica, dovedindu-se de prisos pentru nevoile de comunicarc Iimbile romanice, cu excep~ia romanei, adverbul latinesc magis
ale vorbitorilor cu 0 viata social-economidi ~i intelectuala reduse 1; 1 cvolueaza de la sensul "mai degraba" la "dar", devenind conjunqie
strictul necesar, a~a cum erau ele In epoca latinei tarzii. Acest proces lipici1 pentru coordonarea adversativa (it. ma, fr. mais , sp., ptg. mas);
de reducere a inventarului de conjunqii se Incardreaza in ceea ce s-a aceea~i valoare adversativa au in Iimbile romanice urma~ii lat. per hoc,
petrecut In domeniullexicului In general, unde 0 serie de sinonime all
' por hoc (it.pero, sp., ptg.pero) carora Ie corespund In romana dar ,
disparut (In cazul de fata, au disparut conjunctiile care Indeplineau iar, amandoua latine~ti, dar avand 0 etimologie necIara, fnsa lat.
funqii mai mult sau mai putin identice). A~a se ex plica de ce limbi lc ipsa) , ei, din pronumele ee. Cu valoare de conjunc~ie conclusiva este
roman ice au mo~tenit un numar foarte mic de conjunqii din latin a . folosit In unele limbi romanice lat. dune (it. dunque, fr. done) ~i
Dupa constituirea limbilor romanice s-au creat, prin mijloace proprii, ablativullatinesc loco (v. it. loco, sp. luego, ptg . loco). In romana deei
conjunqii noi cu elemente de origine latina, menite sa satisfaca nevoilc este 0 crea~ie proprie. La acest inventar ar putea fi adaugat, pentru
de comunicare mai complexe. exprimarea raportului de coordonare disjunctivi'i, 0 creatie proprie
tuturor limbilor romanice, care pome~te de la conjunctivul verbului "a
Elemente eonjunetionale panromanice. Pentru exprimarea celor fi" (rom.jie ... jie, it. sia ... sia, fr. soit ... soit, sp. sea ... sea).
patru raporturi de coordonare (copulativa, disjunctiva, adversativa ~i Yn domeniul subordonarii, dintre conjunqiile cu 0 raspandire mai
conclusiva) se pastreaza la nivelul Intregii Romanii doar dou a Iimitata in Romania se deta~eaza quia (rom., V. it., v. sp., V. ptg. ea) ~i
conjunqii copulative et (v. rom . e, it. , ptg. e, fr. et, sp. y), cu valoare quod (rom. ca, dial. it. merid. ko) pentru a introduce completiva directii .
pozitiva, ~i nee, neeque (rom. niei, it. ne, fr., sp. ni, ptg. nem), cu valoare Dintre celelalte amintim: quam (rom., d. it. sept., V. sp., V. ptg. ea),
negativa , ~i 0 singura conjunqie disjunctiva aut (v. rom. ~i reg. au, it., quantus (rom. cat). Romana are cel mai bogat ~i mai original inventar
cat., sp. 0, fr., ptg . ou). Nu s-a pastrat nicio conjunqie adversativa care de conjunqii subordonatoare, simple ~i compuse: pe langa cele mo~tenite
sa fie panromanici'i . din latina, romana a creat multe conjunqii (caei, daea, dqi, pana < lat.

136 137
paelle + ad} ~i locutiuni conjunqionale, mai numeroase ~i mai van;:I,
p!cpozirional cu lat. ad (sard. , it., cat., sp ., ptg. a). Acela~i proces are
dedit in celelaIte limbi roman ice (mcicar cd, chiar dacd, pentru co. rill /
11ll' mai Ulrziu In epoea romanica , dar eu prepozi\ii distincte ~i
moment ce, atunci cand). Cele mai multe dintre aceste conjullIlll
!lIdependent de la 0 regiune la alta (rom . pe) . Fenomenul este insa mai
compuse sau locu!iuni conjunqionale au aparut pentru expri m:l ll ,
I ;lspfmdit In Iimbi)e iberoromanice ~i In romana (rom. i-am wlz.ut pe ei,
raporturi lor de subordonare. Este important de precizat di cle apal' 11 1. 11
t! vad pe Ion, sp. a m( me vieron , 110 10 veo a Pedro - complement
ales 'in scrieri literare, vorbirea populara continuand sa exprilill
direct - sau lie ti se cllville totld, i-au dC/t copiiuiui, sp. a mi me Rusta
raporturile sintactice cu ajutorul conjunqiilor curente, intr-o fra/" II'
II/cis el otro - complement indirect).
care predomina coordonarea. Incepand din secolul al XVII-lea, od ;11 I
cu traducerile literare , dintre care se deta~eaza Cazania lui Varlaalll ' ,f
Concordanta timpurilor. Una dintre trasaturile importante ale
Noul Testament de la Balgrad , texte raspandite 'in toate regiunil c eI.
sinlaxei latine~ti este concordanla timpurilor (consecutio temporwn),
limba romana, fraza cu numeroase subordonate ia amploare. I. G hL'I I"
l'unoscuta ~i sub numcle de coresponden\a timpurilor. Este yorba de un
a aratat cum 0 serie de construqii sintactice aparute 'in secolul .11
mmplex de reguli care stabilea 0 anumita conformitate temporala (~i
XVI-lea - unele datorita unor modele straine , altele ca urmare a unlll
modala) Intre predicatul propoziliilor care sunt in relatie (de coordonare
manierism sintactic ce opunea limba scrisa limbii vorbite _ dispar I I I
sau de subordonare) intre ele. Aceasla trasatura slintacticii, respectata
perioada J 830-1881, cand se precizeaza profilul modern al sinta.xl'l
rnai riguros In lalina Iiterara ~i aplicata cu mai pu\ina strictete In latina
romanei literare, determinat de doi factori (infllJen!a limbii vorbite ,0,, 1
vorbita, continua sa se manifeste, dqi nu totdeauna a~a de strict, ~i in
modelul oferit de structura sintactica a limbilor romanice , cu deosebin:
limbilc romanice . Pe de altil parte, limbile romanice au introdus ~i
a sintaxei franceze). AsisHim astfel la 0 reromanizare a limbii roman l' .
clemente noi , datoritii In primul rand aparitiei unor forme necunoscute
proces ce corespunde perfect la ceea ce s-a intiimplat in cazu l
vocabularului ~i al formarii cuvintelor. inainte (conditionalul , tjmpurile compuse, in franceza ~i timpurile
supracompuse). Singura limba romanica In care corespondenta
limpurilor este relativ libcra este romana, timpul regentei avand 0
Inovatii romanice. Exista doua particularita!i sintactice prin can: influenta mai redusa asupra timpului propoziliei dependente . Aceasta
limhile roman ice se deosebesc de latina: exprimarea complementului
libertate a concordantei timpurilor este mai evidenta cand estc yorba
direct ~i reluarea prin pronumc personal a complementului necircum.
stan!ial (direct sau indirect) .
de conjunetiv. In romana, unde conjunctivul are doar doua limpuri,
corcspondcntele verbale sunt simple: verbul regent este urmat de
Complementul direct este funqia specifica a cazului acuzativ ~i SL'

prezentul conjunelivului pentru redarea raportului de simultaneitate


construie~te, In general, fara prepozitie. In unele limbi romanice, dintn:

posterioritale ~i de perfectul conjunctivului pentru redarea anterioritatii,


care se deta~eaza roman a ~i spaniola, complementul direct poate ave"

oricare ar fi limpul ulilizat (vreau / a.lft vrut sa citesc aceastij carte,


o mardi prepozitionala (pe In romana, a in idiomuri iberoromanice ~i
lUI .)tiu / .)tiwn sajijdcut greseli) . Ele sunt deci mai simpIe decat In
In sarda) in anumite condi!ii semantice, de obicei in cazul numelor de
latina ~i decat In celclalte Iimbi romanice, unde conjunctivul arc patru
persoana (rom. 0 wId pe mama, fl wid pe Petru , sard. abbo bis-to (I
sau ~ase timpuri . Prin aceasta partieularitate a ei , romana prezinta 0
mamilla, sp. he visto a Pedro, ptg. vi-o a ele lUi. prar a ).
fraza mai libera , mai simpJi:i , a~a cum au toate limbile In care caracleruJ
Punerea in relief a complementului (direct sau indirect) prin
vorbit , oral , predomina.
reluare sau anticipare printr-un pronume I~i face apari!ia In latina; In
latina tfu-zie, sporadic, numele putea fi reluat printr-un pronume. Pentru
Topica.O transformare importanta In trecerea de la latina la limbile
majoritatea limbilor roman ice fenomenull~i are originea In latina ~i este
roman icc a avut ~i topica , adiea ordinca euvintelor. In latina ea se
direct legat de dezvoltarea, In latina vulgara, a unui complement direct
caracteriza printr-o mare libertate, flexiunea nominala avand un rol
138
139
important In indicarea relatiilor dintre termenii aceluia~i "11111 11 /\iull~i la srar~itul considera~iilor asupra felului cum s-a transmis
(desinentele marcau rolul cuvintelor In fraza) . Este c1asic exempl ll l , It II II:IX(\ latina limbilor romanice (deci ~i romanei), constatam ca -Tn
se da pentru a ilustra aceasta particularitate a latinei: "Petru h;II , ' I , II Ida parerii gen~ral admise, conform carcia sintaxa este, dupa lexic,
Paul" se putea spune, tadi ca Intelesul general sa se schimbe pre,1/l ll ill ' 1llIlpartimentul cell11ai permeabil al unei limbi, cel mai deschis unor
In ~ase feluri : Petrus Pau/um caedit, Petrus caedit Paulum, PIIII III/ 'Iillllcn~e straine - structura latineasdi s-a pastrat In tot ce a avut esen
ll
Petrus caedit, Paillum caedit Petrus, caedit Petrus Paulum, 1'1 11 , 111 11,11 sau a suferit unele restructurari pomind de la materialul existent.
Paulum Petrus. In latina vorbita se dezvolta tendinta, ate, l;iI:', III
inscript ii ~i texte latine~ti tarzii, spre tipul de topid! subieci III' Fapte imprumutate. Imprumutul de conjunqii este un fapt rar;
dicat-obiect, preferata de limbile roman ice . Aceasta ordine estc 11 1'11 IIlgurul exemplu din limba actualii este or fr. or), folosita Tn vorbirea
roasa In franceza , unde topica are rol sintactic In construqii de Id lll I't'I'soanelor cultivate. Cat prive~te conjunqia i de origine slavona din
Paul frappe Pierre ~i unde schimbarea topicii Inseamna schimo.1I 1 I Il'Xlcle vechi romane~ti traduse, ea a disparut (atat i, dlt ~i prepoziliile
funqiei sintactice (Pierre devine subiect, iar PauL obiect). In rol11;II I,1 .Iave menlionate de fclullui bez., ot, au funqionat alaturi de .~i, respectiv
la tel ca In restullimbilor romanice, topica este relativ libera, adic,l lI ll , ' 'rr1, de, mo~tenite din latina, ~i au avut 0 distribulie Iimitata la anumite
fixa (ca In franceza), dar nici absolut libera. Mioara Avram sintetizc lI,) Inrmule IntrebLlinlate In stillli administrativ. Acest fapt explica
aceasta caracteristica a romanei. Pe de 0 parte, se poate Consl"!.1 ,'Iiminarea lor 1Iiterioara odata cu modernizarea stilului respectiv).
preferinta pentru 0 anumita topica, cea existenta ~i In celelalte li " IIII In aceea~i ordine de idei pot fi semnalate ~i anumite construqii
romanice , iar pe de alta, In unele situatii (putine speciale) topica : II L' ,illlactice explicate prin contactul romanei cu alte limbi. ~i aceste
caracter fix (ex.: locul unor pronume neaccentuate _ ma striga, 11/ /I mnstruqii sLlnt periferice ~i au disparut Tn cpoca moderna.ln diverse
strigat - sau al propozitiilor consecutive, totdeauna dupa regen la /111 ('poci ale istoriei limbii romilne literare apare construqia CLI dativ in
- ea se sim(ea asa de proasta fndit se temea sa-i vorbeasca). Cele m"j locul acuzativului complement direct sau Tn locul altor construqii
multe parti de propozitie ~i tipuri de propozitii coordonate ~"II prcpozi(ionale . Aceasta particularitate aparc In textelc traduse In
subordonate cunosc doua topici: antepunerea sau postpunerea fata de sccolul al XVI-lea ~i a fost explicaW de Ov. Densusianu prin influcnla
termenul de referinta; una este cea obi~nuita, cealalta e considercll:1 slava (apropia(i-vd lui Dumnezell, Tn loc de apropiu(i-vd de Dumnezeu)
subiectiva, afectiva sau expresiva. Relativa libertate a topicii III sau maghiara ({/ cru(a Illi pentru a-L crura). Exista ~ i In lilllba moderna,
propozitie se explica prin caracterul flexiunii (mai ales nominale) ~i izolat. astfel de construqii ~ i au fost explicate prin influenta latina,
implicit al acordului, cu folosirea lui pe ca marca a acuzativul ui germanica sau romanica.lntr-lIn articol consacrat unor particlllariti1li
complement direct ~i cu fenomenul dubliirii complementului direct ::.i sintactice nerom a ne~ti , Mioara Avram prezinta In plus ~i absenta
indirect prin forme neaccentuate ale pronumelui personal. Catev<t negaliei dubie , adica folosirea unui verb afirmativ aflat pe langa
exemple: In totalitatea Iimbilor romanice In cazul adjectivului atribUI pronllme sau adverbe negative ca nimeni , nimic, niciodatd (nimeni sa
topica predominanta este substantiv + adjectiv (cartea frumoasa), io.lajlamand) , considerata, In general, Tn lingvistica romaneasdi tot ca
rezultat al unei influente: slava , pentru secolul al XVI-lea, latina ,
antepunerea adjecti vului fiind emfatica. Romana pastreazii pentru
italiana sau german a pentru secolele al XVII-lea ~i al XVIII-lea. Cf.lnsa
adjectivul posesiv topica de encliza (casa mea), la fel ca In latina (!rater
constructii similare Tn italiana (nessllno parla con me) ~i spanioli:i (nadie
meus),ln timp ce In alte Iimbi romanice adjectivul posesiv preceda In
Ie dijo La verdad), cu suprimarea it. non , respectiv sp. no, cfmd verbul
general substantivul (it. La mia casa, sp. mi hermano, ptg. a minha
estc precedat de un alt element negativ (pronume sau adverb).
amiga, dar ~i La casa mia sau sp. el hermano mlo); In franceza este
In sfiir~it, cele mai frecvente cazuri de influenla strainil se Intalnesc
obligatorie topica posesiv + substantiv (ma maison).
In topica. In vechea romana exista inversiuni ~i di slocari artificiale ale
140
141
unor forme compuse sau ale unoI' grupuri de cuvinte, care se explil .1
prin copierea unor modele latine~ti. slave sau grece5ti (n-Gulllai /I/(t'li/il
FONETICA $1 FONOLOGIA

dedit tine/ost? - D. Cantemir, se In sac fmbrdccl). Aceste disl (JI.. ;11 1


au dispiirut odata cu modernizarea frazei romilnqti . .
Prin Imprumutarea unor prepozi~ii sau conjunqii salt datol il ,1
Imboga~irii semantice a unor elemente de relalie, ca lIrmare a infl uClll l'1
straine, poate avea loc 0 scaderc a frecventei unor prepozi\ii sau <..'1111
junqii veehi, sinonime sau concurente ale noilor unita~i Impru mul ;i! ,
(de ex. contra a du s la slabirea frecven\ei lui fmpolriva. care nu a 111.11
fost folosit In anumite contexte). In aceea5i ordine de idei ar pulea II
semnalatii. pentru romanii, Inlocuirea infinitivullli prin conjuncti v III
fraze ea vrealt sa dorm , fenomen ex istent ~i In alte limbi balcail icl'
explicat prin inlluen\a greaca. Trebuie precizat di infinitivul n-a fO \1 Consideratii generale. Nicio limba romanica nu este idenlidi din
eliminat din toate construqiilc (dupa a pUleo: pot "Ieco) , deci este vorl);1 punet de vedere fonetic cu latina. Pe de alta parte, niciun euvant latinesc
doar de 0 crc~tcre a frccvcn\ei conjllnctivului; de altfel fenomc nul lill IllI s-a men\inut In toate limbile romanice Tara sa sufen.: vreo modilleare
cste general In romiina, graiurilc din nord-vcs tul \arii - Cri~ana ~I fonnalii, cel pu\in Intr-una dintre limbi. Afirma(ia este valabilii chiar
Maramure~ - prefera ~i astazi vecbea conslruqie Cll infi nili\
Intr-un caz ca al cuviintului latinesc Ill , care se scrie la fel In toate
(Magdalena VlIlpe). Inlocuirea infinitivului prin eonjuncti v este cu al ai
Iimbile romanice, dar se pronun\a ltii]ln franceza (In cclelalte limbi,
mai interesanta cu cat Incepiind din secolul al XIX-lea, sub inlluel1!.1
limbii franceze, infinitivul a Inceput sa fie folosit din nou In construq li printrc care ~i romana, continua sa se pronun~e tu ca In latina). Uneori
In care nu mai aparca (spre a cllnta In loc de co .I'd clinte ). schimbarile sunt mici , alteori mai cvidcnte. Anumite modificari
In concluzie, ccle ciiteva fapte sin tact ice "ncrom ane~ti " (Mio;lr;1 privese un numar mai marc de cawri, carc se giisese In toate limbile
Avram) nu au modificat structura latillcasca a sintaxei romiln e ~ll , romanice sau numai In eateva, Acestc schimbari eorespund, de cele mai
Caracterul romanic HI acesteia a fost chiar IIlti:irit sub infillen\<l li mbii multe ori, unor tendin\e ce apar Inca In latina popul ara . Dintrc
franccze, care a eliminat uncle modele striiine, existente mai ales III deoscbi rile fata de latina ex istente In vocalismul tuturor limbilor
limba tex telor traduse. roman ice amintim doar una: vocalele nu se mai distin g prin lungime ,
dcci prin cantitate vocalica, ci prin caracterullor Inchis sau deschis . De
exemplu , In latina clasica levis pronun\at cu un e scurt insemna " u~or" ,
iar levis pronun\at cu un e lung Insenma " neted". In latina populara e
scurt s-a pronun\at mai deschi s decat e lung, care s-a pronuntat inchis.
Astfel, vechiul peri(.\) prolluntat peri "tu pieri" se opunca lui p~ri .,peri"
lat. "Iri , pluralul lui pirus "par (pom)"). Ulterior, In limbile
romaniee unele vocale au suferit diverse transforrnari; de obicei, atunci
cand erau accentuate , s-au transformat In diftongi, astfel cii lat. heri,
pronun\at In latin a c1asica eu e scurt ~ i apoi cu e deschis, a ajuns la ieri
In rom ana ~i la hier In franceza. Tot a~a peri lat. peri.\') ~ i p~ri se
deosebese azi prin (tu) pieri ~i peri, deci printr-un diftong ~i 0 voeal5:

143
tine, pronumele ce provine din tene se deosebe~te de (ine < tiene < lUI diferentierea intelesului, in cazul cand inlocuim pe una cu alta, se
tenet. Ilumescjuneme (ele se noteaza Intre doua bare oblice /1).
Si consoanele au suferit modificari. Mai important de semnalat e:-o t( Fonemele romanice. Dupa consideratiile generale despre
faptul ca in Iimbile romanice au aparut 0 serie de consoane noi (paLl schimbarile pdrecute In trecerea de la latina la limbile romanice,
taleIe K, g, Ii, r ~i africatele c, g, t, dz), ca rezultat al aqiunii vocalclill necesare pentru a In(elege de ce nicio limba romanica nu seamana cu
palatalc asupra vechilor consoane l.atine~ti: cera devine ceara, titial/clII latina, In cele ce urmeaza voi face diteva observatii despre asemanarile
- taciune, titia - rata . Unele dintre aceste schimbari s-au produs ch i,11 ~i deosebirile dintre romana ~i celelalte limbi roman ice.
in latina tarzie. Ele au generat, evident, modifidiri nu numai in aspecll1 l Am subliniat pana acum faptul ca aspectul fonetic al limbilor
fonetic, ci ~i in stmctura fonologica a limbilor romanice, a~a cum VOltl romanice actuale nu este identic cu eel allatinei. Si totu~i, daca analizam
vedea mai departe. Cuvintele se deosebesc deci prin alte trasaturi dec: 11 sistemele fonologice ale limbilor romanice, deci inventarul dejoneme
cele existente in latina. (nu de sunete), constatam unele concordante surprinzatoare Intre latina
Aceste transformari ale formei cuvintelor, numite transform{1I1 ~i Iimbile romanice care 0 continua . De remarcat di aceste concordante
foncticc, s-au produs in toate limbile roman ice ~i, este bine sa se reti ll ;t se refera la ansamblul Iimbilor romanice . Intr-o carte plina de idei
nu peste tot In aceea~i masura. (In franeeza, de exemplu, schimbarik (Pratique des langue.l romanes, Paris , 1997), Sanda Reinheimer ~i
au fost mai profunde. Cine recunoa,5te asta,d, In cuvantul francez scn, Liliane Tasmowski compara prillcipalele limbi roman ice (portugheza,
eall ~i pronuntat u, tcrmenullatinesc aqua , devenit (Ipala noi ~i af!,1I1I spaniola, franceza, italiana ~i romana) la nivelul inventarului de
in spaniola?) Ramane sa vedem daca aspectul formal al cuvintelol foneme ~i scot in evidenta elementele comune celor cinci limbi
romanice s-a schimbat datorita evolutici normale a structurii foneti cl" romanice. Astfel, in toate acestea exista cinci foneme vocale orale
latine~ti ~i in ce masura accste modificari sunt datorate ~i Iimbilor Cll accentuate (a, e, 0 , i, u), acelea~i pe care era eonstruit sistemul vocalic
care latina sau limbile romanice au intrat In contact (In primul ra nd latinesc. 0 observa(ie similara se poate face cu privire la inventarul de
Iimbile care reprezinta substratul sau superstratul lor). Este bine S; I f()Heme consonantice, in sensul ca toate consoanele comune principa
urmarim - pe scurt - mecanismul prin care 0 limba pOLite influen! :J lelor limbi roman ice luate in considerare (p, b, t, d, k, g,f, s, I, r, 111, n),
structura fonetica a altei Iimbi. Exista Icgatura (ntre istoria social a ~ I ea ~i cele doua semiconsoane (j, w) , constituie baza sistemului conso
evolutia foneticii? Cum se petrec, de fapt , lucrurile? Cuvin kk nantic latinesc.
imprumutate provin din limbi cu structuri fonetice diferite. Sunetck Nu trebuie sa se in(eleaga insil cil sistemul fonologic latinesc nu s-a
care nu exista decat In limba donatorului se adapteaza 'Ia sistemullimhll schimbat in trecerea de la latina la limbile romanice . In primul rand,
receptoare. In general, In astfel de cazuri, sunetele se descompun (ii eSlt' a~a cum am mentionat mai sus, opozi(ia de cantitate vocalidi a disparut,
pronuntat i+u: fr. bureau> rom . biurau, pronunWre Invechita, fr. pun;/ dupa cum au disparut ~i cei doi "diftongi" (ae , au) care constituiau,
> rom piure) sau sunt identificate cu un sunet existent III sistemll l datoritii modului de articulare (vocale simple lungi care la inceputul
receptor (fr. ii este redat in romana prin i (birou) ~i u (furII lI rti . articularii erau mediale deschise, iar apoi se inchideau la e, respectiv
al1vergurd), iar in spaniola prin u (bura). Exista Insa cazuri cand UII u), elementele eterogene ~i izolate in sistem. Prin asimilarea reciproca
sunet nou nu poate fi adaptat ~i cste pastrat ca atare, a~a cum este cazlil a elementelor componente, ace~ti diftongi s-au transformat In vocale
lui h despre care vom vorbi mai jos. Mai interesant este faptul ca ac c ~ 1 lungi deschise cu articulatie uniforma, in timp ce in unele limbi roma
sunet h a ajuns sa fie folosit pentru a deosebi cuvintele Intre ele . Astfc l nice (dalmata, sarda, veehe provensaJa , gascona, catalana , dialectul
cuvantul hal', din slava, ~i cuvantul car, mo~tenit din latina, insemnallli friulan ~i dialeetul sicilian), datorita izolarii lingvistice timpurii a
Iucrmi deosebitc, sunt identice cu exceptia lui h ~i c, prin care se fan ' teritoriilor respective, au nu a evoluat la J, ci s-a pastrat ca au In general
diferentierea intelesului. Aceste unitati de rostire care due 1:1 (In romana all a suferit procesul de diereza: lat. aurum> rom. a-Ul)

144 145
In domeniul consonantismului, de remarcat dispari\ia distinqiei dl In alte limbi roman ice (franceza ~i portugheza) consoanele africate,
cantitate dintre consoanele simple ~i cele geminate (revenim ti l existente In sistemul romanic primitiv, s-au transformal In fricative.
detalii mai jos) . A disparut ~i consoana labiovelara surda notata qll Nici sistemele consonantice nu sunt identice In toate Iimbile
(aqua), care ave a valoare fonologidi In latina (cantwn "cantat' ~l' romanice. Mai conservator este sistemul italienei. care men\ine atat
opunea lui quantum "cat"), precum ~i consoana h situata la peri reri;, sistemul geminatelor din latina (ba chiar 11 dezvolta) , cat ~i fonemele
sistemului. dezvoltate In faza romanica primitiva (africatele Ie, \, g, dz/, fricativele
Limbile romanice au Ins a 0 serie de foneme inexistente in lat in:l. Is, z./). Tot simplif'icat este sistemul spaniol (din evolutia interna au
rezultal al unor evolu\ii petre cute In latina vulgara. Am aratat mai SlI \ rezultat Insa: 181, asemanator engl. th, lxi, cunoscutul jota ~i africata IC/;
ca In locul distinqiei de cantitate vocalidi a aparut 0 noua distincti l' in plus spaniol a pastreaza vechea opozitie dintre II'I ~i Irr/). Sistemul
de calitate vocalica . Evolu\ia romanica nu a fost peste tot la fel: III tonologic romanesc pastrcaza tonetismul romallicei primitive (africatele
romana s-au confundat numai vocalele din seria posterioara (ii-a , {f (l Ie, g, V; Idz/ , existent In vechea romana , a devenit Izl) , ~i are doua
toneme II< , g/ , rezultate din evolutia glUpurilor latine~ti c/, gl (tat. clauis
: lat.ftm:a > rom.furcii , lat. cradunz > rom . crud; lat.jocltlll > fo e, lat .
>v. rom. cl'aie > cheie, glacies > v. rom . gL'aro > ghea(O).
popuLum > plop).
Dupa accstc consideratii generale despre schimbarile petrecute In
La Inceputul istoriei limbilor romanice s-au produs 0 serie de modi
trecere de la latina la Iimbile romanice, necesare pentru a In\elege de
ficari fonetice, ca diftongarea vocalelor accentuate, despre care voi vorhl
ce nicio Iimba romanica nu seamana cu latina, rna opresc la ciiteva
mai jos, schimbari In localizarea vocalelor care au dus la aparitia VOGI
deosebiri dintre romana ~i cele'lalte Iimbi roman ice. Trebuie sa
lelor anterioare labiale In franceza (saeur, peu , pur), inchiderea timbru
precizez de la Inceput ca toate aceste deosebiri pot fi explicate prin
lui a neaccentuat avand ca rezultat voeale noi asemanatoare lui ii dill
evolutia diferita a structurii fonetice latine~ti care stala baza limbilor
romana, nazalizarea vocalelor, care, In unele idiomuri (france;;1.
roman ice (niciunul dintre sunetele noi aparute pe teren romanjc nu este
francoprovensala, portugheza, dialecte retoromane), se pastreaza pam', astdzi raspandit in toate idiomurile romanice).
astazi, iar In altele a disparut (In vecbea romana exista 0 nazalizare I II
anumite contexte, dar ulterior a disparut). Rom. a, i. Cele mai caracteristice vocale romane~ti sunt a ~i f.
Modificarile fonetice mentionate nu au fost acelea~i In toatl' o v()cala asemanatoare lui a romanesc exista In diverse limbi
limbile romanice ~i de aceea nici sistemele vocalice nu sunt peste lot roman ice (portugheza , retoromana, catalana, dialecte italiene~ti
acelea~i: spaniola are eel mai redus sistem, cu doar cinci vocale l a, l . meridionale) ca rezultat al tendintei de scurtare a silabei neaccentllate
i, 0, u/; romana - 7 la, e, i, a, 1, 0, u/, la fel ca italiana ~i catalana la . ~i de suprimare a distinqiilor dintre vocalele neaccentuate . ln romana
E, e, i, J, 0 , u/ , dar italiana ~i catalana au doua vocale medii deschi sl' d a aparut in urma Inchiderii lui a neaccentuat (Jat. casa > casa) sau
IE, JI, spre deosebire de romana, care are la , 11. Portugheza are acel a~ i in a~a numita "pozitie nazala", adica atunci dind a (accentuat, de data
sistem cu italiana ~i catalana, dar are In plus 0 vocal a neutra I'J/. aceasta) era urmat de un Il simplu intervocalic sau de n sau m urmate
asemanatoare rom. a (unii considera ca portugheza are ~i vocale nazak de 0 consoana (lat. canem >v. rom. c;)ne > cdine , lat. cantat> v. rom .
Cll valoare fonologica). Franceza are 15 foneme vocalice. c;}ntii > dinta, campus> v. rom. c;;npu > camp). Am notat pentlU faza
Aceea~ i este situatia 1?i In cazul consonantismului , In sensul ca III veche a romanei aceasta vocal a prin ;) pentlU ca ea nll se diferen\ia inca
trecerea de la latina la limbile roman ice consoanele noi au d1patat statui de f (vezi mai jos). Vocala d a mai aparut ~i In urma influentei unei
de fonem . Astfel, In cazul africatelor, italiana , romana ~i spaniola au consoane (r forte sau labiala) asupra lui e, i Oat. reus> v. rom . rdu, lat.
un fonem lei (ceara - cara, it. cera - sera, sp . acha - oja), italialli1 riullS> v. rom. ' r:m > diu, lat. melwn > 11111'). In toate accste cazuri
~i romana au IV, Ig/, italiana are Idz/ pe care I-a avut ~i vechea roman ~ . aparitia lui a este de natura fonetica ~i, a~a cum a subliniat Andrei

146 147
Avram, la fel ca In portughcza, in dialcctul napoliran ~i 1n dialect III articolul provine din 'Iat. ilia, spre deosebire de italiana sau spaniola,
catalan din Ma1\orca, vocal a [g] poate sa apara ~i In silaba accentuaLI Tn care se spune /a casa, cu articolul prepus. Pe de alta parte , dailoritii
De aceea, nu este necesar sa invocam pentru aparitia lui () din rOmJ II:1 transformarii IU,i 0 neaccentuat In (/ (vezi mai sus), forma neartieulata
influenta substratului trac sau a superstratului slav, a~a cum ,\' cste casa. Avem deci cma, nearticulat , ~i cosa, articulat. Prin urmare
sustinea de obicei (Philippide afirma di limba traea era plina de oj. CII Ii ~i a se opun, dupa cum se opun s ~i In din sac ~i mac. Ulterior, a a
atat mai pu\in trebuie sa ne gandim la 0 explica\ie extema pentru 0 scm fost folosit pentru a distinge diverse alte forme gramaticalc:.
de forme din paradigma verbala, ca ~i din pluralul anumitor substant i\'\' Sistemul vocalic al romanei Iiterare actuale arc doua foneme mai
feminine , care au astazi [al pentru Ial accentuat. Este yorba dl' inchise decat [al in stria centralii: Ia! Si III. Aceasta situatie nu se
persoana I a indicativului ~i a conjunctivului prezent la verbele dr regasc~te in nicio aWi limba romanica (portugheza are doua vocalc
conjugarea J (luera, maned, alaturi de lucre!, maned) ~i de pluralul ill centrale, dar raspandite nurnai In anumite varietali dialcctalc , fara sa
-i al substant,ivelor feminine cu un [a1 accentuat In tema (more - miil i . cxiste opozilie fOl1ologica Intre ele). Andrei Avram a demonstrat ca
carte - carti; cf. Insa ~i voci,fmgi, cu a pastrat) . In toate aceste cazull opozi(ia I a I : I i i este rclativ reeenta In dacoromana (este posterioara
avem a face cu fcnomene relativ recente: forme vechi la verbe eu (I secolului al XVI-lea) ~i ca In numeroase graiuri aromane,
netrecut la a se pastreaza diaiecta'i ln istroromana ~i sporadic In grai uri l11eglenoromane ~i istroromane exisla 0 singura vocalii centralii de
maramure~ene ~i moldovene~ti, iar pluralul de tipul cdr(i nu apare 111 timbru neutru (de altfel , mai vechilll d a lost conservat ~i In unele graiuri
unele texte rotacizante din secolul al XVI-lea. Avem a face cu forml' dacoromanc~ti, in cuvinte ca dinrai, ralhar, cu c1 corespunzator lui I din
analogice care, In cazul verbelor, au contribuit la diferen\iere;1 romana literara).
formelor din aceea~i paradigma (lucram - lucram, /ucrd - luera) . S - ;I Faptul ca romana a mcrs Illai dcparte decat portughcza. fono
subliniat adesea (mai ales S. Pu~cariu) ca limba roman a are tendin\a dl' logi zand distinqia fonetica dintre vocal a central a semidcschisa (0) ~i
a marca deosebirile dintre diversele forme din paradigma numelui ~i vocala centrala inchisa (I), a fost explicat de Andrei A vram prin
a verbului nu numai prin desinente, ci ~i prin altemante. Am pus aceast11 prcsiunea exercitata de sistemul de altcmante vocal ice din romana: v[ alr
tendinta pe seama faptului ca limba romana a fost, mai ales, 0 limbii (pI. veri), r[alni (cf. mila), unde (7 alterna cu e sau eu a. au pastrat
orala, in care nevoia de a face distinqie Intre formele aceleia~i
vocal a semideschisa, In timp ee (i din '" val' "var", 'vciri, care nu era
paradigme a fost mai puternica dedit In scris. Alternanta aid apan: telmen alullei alternan(e. a devenit i: var, vtirf. Accst renomen este deei
astazi mai ales In vorbirea nelngrijita (soli1Ii, jahrici) ~i la 0 serie ell: caracteristic pentru romana. dar nu are nicio legiHura cu fapte mai mult
cuvinte in care altemanta nu se produce in limba literara. sau mai putin similare din alte limbi .
Am vawt mai sus ca 0 vocal a centrala asemanatoare lui (/ exista si
In sistemul fonologic portughez (se noteaza fonetic r B 1~i, dupa unii. Diftongii ~, (}ll. Sunt considerate caracteristice pentru roman a
chiar e mut din franceza, notat prin [g], ar avea valoare fonologica). grupurile vocalice f\:!a], IQulln care primlll element este nesilabic (adicu
Remarcam di in portugheza aceasta vocala centrala are valoare semivocala), a)a Incar grupul estc un dilitong. E ~i 0 accentuate, sub
fonologica numai In perechea constituitii din forma de prezent opmlj influenla vocalelor din silaba urmatoare C/ , a, e, se transforma in diftong:
celei de perfect simplu al verbelor de conjugarea I (lalamos - cu I BI neagrc7, poana, dar negi'll, pon({(). Diftongi asemanatori existil In
"vorbim" ~ fa/amos eu Ia! "vorbiram") . In romana a cu valoare diverse idiol11uri roman icc (retoromana , occitana, dall11ata, dialecte
fonologici.i, adica folosit pentru a distingc cuvinte ~i fonne gramaticale. eatalane, franceze si italiene). Am expl icat aparitia acestor diftongi prin
are 0 extindere mult mai mare. La aceasta situatie s-a ajuns , In primul fenomenul metafoniei, care cstc [oarte raspfmdit In limbilc romaniee
rand, datorita faptului ca In romana articolul definit sau horarat, existent (dialectelc italicne~ti meridionale , di alectul leonez , portugheza):
In toate limbile romanice, este postpus: romanii spun cosa, in care vocalele accentuate se pronun\au mai deschis , cand crau urmate de

148 149
vocale deschisc sau medii, ~i erau Inchise, cand erau unnate de vocalr vllipea, hllnea, [~a] contrasta cu [e) din forme Ie nearticulate vulpe , [lime
Inchise. In romana comuna, deci In epoca de comunitate a celor pal rll (dupa postpunerea artieolului ~i contragerea secvenlei de vocale [eaJ
dialecte romane~ti (dacoroman, aroman, meglenoroman, istroromanl , In [<;;al, aparea In acela~i context, cicci exista posibilitatea opozitiei).
e ~i 0 accentuate urmate de a, d, e s-au pronuntat mai deschis d ec ~1 1 Astfel, [~a] devine fonologic distinct de lei.
atunci eand erau urmate de i, lI; nfElgrD.l1fE]gre, dar n[eJgru, n[e1Rl'i , Nu intru In detalii privind diversele interpreHiri fonologice date
nep[J]t;:), neplJ]te, dar nep[oltu, nep[olri (0 situatic de acest fel exist;! diftongilor ~~aJ, [QaJ. Menlionez doar faptul cii una dintre acestea
astazi In sarda). Erau de asemenea deschise vocalele din monosilabeil' (E. Petrovici) considera ca dOLla cuvinte ca fad/ ~i feued nu se deosebesc
prin a~i fX', ci prin opozitia dintre consoana nepalatalizata ~i consoana
care continuau formelc latine~ti det, stat (dt I': J, strI': 1), ceea ce arata C;I
palatalizata: Itaka; - It',Lka;. Cercetarile ulterioare au aratat ea tcoria lui
deschidcrea vocalelor accentuate s-a produs $i In silabele Finak
E. Petrovici , chiar daca cstc foarte atragatoarc, nu se sustine. Nu se
Fe nomenul descris aici , care din punet de vedere fonetic este 0 ani i sustine, cu atat mai mult , nici ideea ca la baza fcnomenului din romana
cipare a gradului de deschidere al vocalei finale atone urmatoare, c,tl sta influenta slava (dupa Petrovici, romana ar prczcnta un caz aproapc
din punct de vedere fonologic 0 varia(ie vocaliea In care un Fonellt unic de intrepatrundere a unei fonologii slave cu 0 morfologie I'Oma
vocalic se realiza III doua variante , In funqie de cOIltext: 0 variant ;1 nica). Cercetarilc lui Andrei Avram, D. Copceag , Maria I1iescu,
aparea daca uITnau vocale care au determinat Illchiderea ~i 111 res!l!i E. Vrabie au contestat accasta idee, pornind de la existenta unor fapte
Romaniei (I i I, I u I), alta aparea daea nu urmau vocale Inchise. Roman. 1 similare ~i In alte limbi romanice ~i de la valoarea morfologica a acestei
nu se opune, clin acest punct de vedere , limbilor romanice. Voc alek opozi\ii (in limbile slave ~I nu are un rol similar eu eel din morfologia
finale din romana, la rel ea In portugheza, au 0 valmu-e morfologica I1W I romaneasca) .
evidenta $i de aceea aqioneaza asupra vocalelor accentuate, chiar dac.1 Am prezentat doua dintre faptelc fonctice importante (fonemele Ia;
erau slabe din punct de vedere fonetic , din cauza ca erau neaceentualt' , ~i /lI ~i diftongii l~aJ ~i [gai) earc deosebesc romana de eelelalte limbi
Avand un cfimp larg de dispersie, deci putand fi pronun\ate cu 0 voca!.l romanice . In evolu\ia de la latina 11 romana s-au pctrecut ~i alte
oricar de desehisa , fara sa se confunde cu alte fonem e. variantele I ~' I , transformari fonetiee ~i fonologice care sunt caracteristice Iimbii noastre
h I au fost pronunptc tot mai descbis ~i au ajuns, Intr-o anum ita epol'(1 ~i care au fost puse III legatura cu substratul sau superstratul romanei.
a romanei comune pe care nu 0 putem preciza, la dirtongii 1'<;;a1 i' val Prezint dteva pentru a arata di toate aceste fenomene pot fi puse III
Variantele IIlchise, al dlror camp de dispersie era mai limitat, au COli legatura cu situa(ia din celelalte limbi romanice.
tinuat sa se pronun(e la rei ca In epoea preeedentii, a~a cum sunt pronull
tate ~i a/.i (sc ~tic ea vocalelc rei, 10] din romana au un timbru 111:1 1 Evolutia geminatelor latinesti. Am aratat, la ineeputul
Inchis dedt eorespondentcle lor din alte limbi). S-a ajuns astfella fOIll' consideraliilor din acest capitol, ca in trecerea de la latina la limbile
tisme ea nlelgru. n[elgri, dar nlgalgr(7, nl~,tJ g re , d[t;ai, sl[<;;al. roman ice s-a pierdut distinqia de cantitate consonantica , singura limba
Diftongarea vocalelor e ~i 0 accentuate este Jeri un fenomen condi!ill care pastrcaza aceastil distinqie riind italiana (spaniola ~i portughcza
nat, In sensu I celor aratate de mine , fadi nie io legatura eu subst ratul pastreaza distine~ia numai In cazullui r). Ce s-u intamplat In romana?
traeo-dac sau superstratul slav. Diftongii r~al, [Qal reprezi nta (l
Pana nu demult se menliona doar ea romana a pierdut geminatele
trasatura earacteristica a limbij romane fala de alte limbi romanin latine~ti , care s-au confundat eu corespondentele lor simple . Pentru a

Ilumai prin regularitatea~i frecvenla apari(iei lor. Chiar dacii nu pu tel1l Inlclege mai u~or cum s-au petrecut lucruriJe prczint la Ineeput, a~u cum
$ti exact care era pronuntarea lui l~a] provenind din diftongarea lu i (. am facut ~i In celelalte cazuri , situalia din limbilc romanice occidentale.
trebuie sa observam cii diftongul [<;;a] se gasea In distrib u(i c In latina c1asiciL cantitatea eonsonantica avea un rol fonologic,
complemcntara cu fel (nu aparea In acelea~i contexte) . Datorilol eonsoanele simple intervocalicc opunandu-se consoanelor geminate:
postpuncrii articolului ~i cOlltragerii rea] > l~alln cuvinte de tiplll ('oluS "ascutit" - callus "motan", age,- "camp cultivat" - agger

150 151
"rididitura de teren", anliS "batrana" ~ annllS "an" ,ferum "salbatic . consoane simple ~i-au slab it artieula!ia ~i s-au transformat (11 ~i l). Opo
violent" ~ferrum "fier" , sfela "stela funerara" ~ stella "stea". Acea ~t ; l zi(ia latina dintre I r I ~i I IT I s-u pastrat multa vreme , a~a cum este ea
distinqie Intre simple ~i geminate s-a pastrat pan a astazi In italian. I astazi In spaniola. In textele romane~ti din seeolul al XVI-lea se gase~te,
(capello "par" - cappello "piilarie". cara "scump, drag" ~ carm alaturi de r, 5i un'r eu mai multe vibra!ii, ca In spaniola, notat fie prin
"caru!a") ~i in sarda (Iat. bucca> bukka , lat. baffuere > baffi(ri); izol :1I rr (arrafa, rrapaus), fie printr-un semn special derivat dintr-un r
se pastreaza pentru n Intr-un grai (din Bielsa) al dialectului aragonezl glagolitic. Consoana IT aparea In euvintele mo~tenite exaet ca In
Disparilia geminatelor din celelalte limbi romanice nu a dus 1:1 spaniola aCluaUt In interiorul euvantului, atunci cand etimonullatinesc
disparilia tara urme a distinc!iei consoana simpJa ~ consoana gemi nala . uvea un rr, saLl la Inceputul cuvantului (se ~tie ca In spaniolii I' se pro
Evolu!ia consonantismului in Romania occidental a arata ca din epoc;l nunla forte, cu mai multe vibratii, chiar daea este notat cu un singur r:
romanica primitiva geminatele intervocalicc au fost identificate ,]a till rueda "roata"): rrugdciunei, rrece , (,(lrmre < lat. carraria,fierru < /of.
moment dat, cu consoanele initiale, care erau forte din punct de vederl' ferrum, (arc! < lat. ferra apareau alaturi de acoperi < lat. occo( 0 Jperire,
fonetic (ele erau prOnull!ate eu mai multa forta decat celelal l!' ureche < oric/a In care aparea un r . Existenta celor doua feluri de I'
consoane) ;;i au evoluat la fel ca acestea, adica au devenit conSOlll h' (forte ~i slab) a lasat urme indirecte pana astazi In influenta exercitata
forte . Cu alte cuvinte, opozi!ia simplu ~ geminat s-a continuat pri n! r " de r forte asupra vocalelor urmatoare: voealclc Ie'], [i I sc transfomla In
opozi!ic de for!a, In care vechea consoana simpla intervocalica :-, :1 laj, III dupa I' forte intervocalic (notat If] - rOll , diu, ur(}sc, IIrl, In timp
pastrat, iar vechea consoana geminata s-a transformat Intr-o conSOllll:t ee se pastreaza nesehimbate dupa r simplu (lat.perire > pieri).
fOlie; fenomenul cslc mai cvident pana astazi In limbile iberoromanic,' Si opozi!ia dintre Inl ~i Innl s-a pastrat III romana sub 0 forma
~i In gascona, la cele trei sonante r, I, n (r: la\. ('orrum> cat., sp. , pl ~' diferitii, In care consoana simpla a devenit consoana slaba, iar
carro, lat. CUrtiS> cat. car , sp., ptg. wro); In cazullui I ~i n gemi n;l l, ' geminata 0 consoana forte. Dupa cum 111 spaniolii -IUI- a ajuns,
devenite consoane forte , suplimcntul dc durata ~i de energie care exi' I.1 datorita suplimentului de durata ~i de energie, sa se pronunle palatal Iii /.,
la geminatele nn;;i Il a avut ca efect palatalizarea acestora (Iat. 011/11/ \ In romana -l1n- ~i-a pastrat mai bine caracterul de consoana oclusi va
> cat. any, sp. aifo , lal. .Iello >cal. sella, sp. silla). In aile idi ol111 111 datorita aceluia~i supliment de durata ~i de encrgie ~i a devcnit 0
romanicc opOl.i!ia simplu ~ gemillat s-a pastrat prin slabirea arti eul;lIl1 consoana forte In]. Consoana simpla -1/- reprezenta membrul slab al
eonsoanci simple pana la dispari!ie ~i prcluarea de ditre gem inal;1.1 Iloii corelapi. "SJabiciunea" s-a manifestat prin scaderea f0l1ei In
articula!iei simple (In portugheza ~i gascona , sonantele si nlJl lt articularea lui -11-; ea explica transformarea acestuia Intr-un sUDet
intervocalice I ~i 11 au disparut, iar fostele geminate se pronun!a C:I ,. intermediar Intre /1 ~i 1', numit n fricatiy (acest sunet era notat In textde
consoana normala: Iat. luna > ptg., gasc.lua, dar lat. (l1//UIS > ptg. (If II , vechi prin -nr-, -inr- sau ehiar -1'-) ~ i, implicil, la scaderea nazalitil!ii
lat. filum > ptg. jlo, dar lat. cahallus > ptg. cavaloJ. Un fenoll ll il lui -11-, la "denazalizarea" lui. Este cunoscutul fcnomen numit
aSemanator CLl cel descris mai sus s-a petrecut ~i la celclaltc con ~(l~II" rotacismul lui -n-; formele cu -1/1'-, -11/1'-, -1'- apar 111 primele texte
In limbile romanice oce,idenlale, eu excePtia ilalienei, unde se pJl>ln',1 romane~ti, ele sunt numite texte rotaei7.ante. La fel ca In cazullui r, se
za vechea opozi!ic , oclusivele geminate s-au transfonnat In C On ~I\;III' pot gasi urme ale opoziliei simplu~geminat de data accasta In
simple, In timp ce oclusivele simple primare intervocalice se ~(l i lil tratamentul vocalelor precedentc: In timp ce [,11 + [n I devine [IJ dupa
rizeaza sau se transfonna In fricative (ori dispar. ea In franc eza): \'11 ee a trenlt prin faza I;) j (lat. mane> mane, lat. canelll > cane) , aceea~i
foclls> il.jiwco, sp.filCgO, ptg.jC)go, fr.Ieu: lat. rota > il. m otu ~ p vocali1 urmata de 11 forte [nl se conserva ca atare (lat. aill/US > on(ll)).
rueda, pIg . roc/a, fr. roue; lat. SUCC ltS > sp., ptg. SOU), f1'. S(/C : ].11 La fel, [e], 101 se lnchid la i, u, urmate de Jl slab (lat. bene> bille, honus
cupillu.1 > sp. cahello, ptg. ca/)elo, fr. chapeau < "'cape/Ius. > hUll) , dar nu se Inchid Inainte de Jl forte (tat. pinna> v. rom. peana,
In roman a a avut loe aeela~i proees de tral1sformare a opozi! iVI Ii, /)(111(/). Ex pI icatia fenomenul ui consta in faptul di In "denazalizarea"
cantitate cOllsonantica Intr-o opozi(ic de forta. In care geminatele all II . I lui -1/- vibnt!iile nazale ale acestuia trec asupra vocalei prccedcnte ~i
asimiIate ell ini!ialele ~i au deven it eonsoane forte, In timp ce 11111 I, () Inchid , In timp ce l1azalitatea lui Jl forte nu s-a picrdut. Situatii

152 153
asemiinatoare eu cele din romana exista in dialectele francoproven:-':liI unele graiuri italiene ~ ti meridionale ~i retoromane , occitana ~i
unde -IZ-, deci consoana slaba, a devenit Ir], iar -/1/1- se pastreaza ca III I rortugheza) . Aceasta diftongare a lat. e este rezultatul unui fenomen
Nu este nevoic deci sa invocam aqiunea substratului pentru a explil.1 srontan legat de evolu~ia vocalelor accentuate. In romana , srre
rotacismul din romana . deosebire de cele mai multe limbi romanice . diftongarea lui [e I are loc
Opoz.iria /I/~/lll s-a pastrat ~i ea sub 0 forma diferitiL Faptele ~11111 atat 'in silab:1 deschisa (adica silaba terminata In vocala, ex. fe-Ie>
mai complicate dedit in cawl lui r ~i n. De rerinut ca atunei canu I Jiere). cat ~i in silaba 'inchisa - pee-Ills> pieptu (adiea silaba terminata
~i -/1- erau urmate de re] veehea opozitie intre l slimplu ~i I geminal ;, .1 'in cO.l1Soana). Am explicat acest fart pomind de la constatarea cit toate
realizat sub forma /r/-11I: lat. qualem > care , dar lat. callem > wit' celelalte idiomuri romanice in care are loc diftongarea ~i in silaba
Cand -1- ~i -ll- erau unnate de ra I veehea opozitie se realizeaza in dOll.1 'inchisa (spaniola , dialectul walon , uialectul friulan ~i dalmata) se gascsc
feluri: daca -ll- se afla in silaba accentuata se pastreaza ca IIJ, in lillll1 la periferia Romaniei, adidi a teritoriului in care sunt raspandite limbile
ee -1- devine r (lat. macellarius > mdcelar, lat. depilare > rom. d(lpam) romanice. In astfcl de tcritorii periferice s-au putut manifesta cu mai
iar dadi -Il- era in silaba posttonidi, opozi\ia se realiza sub forma Irl ~/II multa fOI1ii tendin\ele aparute in latina populara. Una dintre acestea este
(lat. mola > moarc7 . lat. stella> steauf.l). Niei in aeest caz nu este nevO h telldint a de deschiderc a silabelor. adica tendinta de eliminare sau
sa se explice twnsformarea lui -1- in r prin influenta substratul ul sHibire a eunsoanelor implozi ve (in romana ~i spaniola . aeeasta
traco-dae (0 serie de dialeete italiene5ti septentrionale eunosc, de altkl tendinta este dovedita $i de alte fenomene, care se produc 5i astazi,
chiar accla~i fenomcn : -1- > r ,yi -ll- > I). asupra carora nu ma opresc). In vechea Castilie, ea ~i "in Dacia, teritorii
periferice in care deci norma latinei era mai slaba decat 10 alte spatii
Evolutie interna sau influent:i externa? In toate limbile romanicl' romanice, tendinta populara de a avea silabe mai simple s-a produs ~i,
grupurile latine~ti cl. cs (laCfem. coxa) s-au modificat datorita unui de aceea, elementul imploziv probabil a sliihit , permi!and diJtongarea
proees fonologie de reducere a distinqiilor in pozitie imploziva: primul chiar"in silaba inehisa (lat. seplell1 > sp. siefeJerrum > hierro, dar fr.
element. care era In pozitie imploziva (Iac-Iern), a fost asimilat total. sepf, fer, it. sette, ferro). Spus altfel , silabele 11lchise nu mai erall
ea In italiana (lat. lacfem > lalfe) , sau ~ i-a pierdut earaeterul oelusi\' , suficient de inchise pentru a "impiedica diftongarea.
ea In celelalte limbi romaniee (ptg. leife, sp . leche. fr. lait). In Tot din domeniul vocalismului este transformarea lui luI ~i Ii]
romana, cf , cs au devenit pf, ps (Iat.lacfem > lapfe, lat. coxa> coapsdL silabici postconsonantici finali in sunete ~optitc ~i apoi disparitia lor,
fenomen ce trcbuie interpretat ca 0 asimilare parriala a lui Ie] imploziv care este complcta pentru -I LI I In cele mai multe graiuri $i partiaHi
(Iabialclc sunt mai aproape de dentale decat velareIe). Nu intru in aIte pentru -[i]: lat. capuf > v. rom. capH (cu It notat 'in vechile texte) > cap
detalii cu privire la acest fenomen, dar putem considera cii trans (un u ~optit se mai pastreaza ~i astazi regional, mai evident In graiul
formarea lat. Cf, cs in pf, ps poate fi pusa in relatie eu ee s-a intamplat cri~ean: CQpll), lat. bon; > v. rom. buni> buni, pronun~at [nil. Aceea~i
In eelelalte limbi roman ice , Tara sa fie nevoie de invoearea substratulu i, tendin\a exista "in diverse idiomuri romanice ('in franceza au disparut
a~a cum se face de obicei, ~i -/I, ~i -i; In graiuri retoromane ~i italicnqti care au pastrat pluralul
Mcnti.onez, in continuare, ~i alte fenomene fonetice romane~ti care latin in -i s-a ajuns la rezultate identice cu ccle din rom[tna). Nu este
au fost explicate prin intluen\a substratului sau superstratului . dar care . necesar deci sa se apelezc la influen~a slava.
toate , au corespondente in evolu\ii similare din limbile romanice Chiar ~i pcntru apari\ia lui [i], [\J1 la ini\ialelc de CLlvant in
occidentale . cuvintelc vechi - i el , iesfe, 10m, lOS (la neologisme fenomenul nu
In domeniul vocalismului, a fost pusa 'in legatura cu substratu l aparc : epoca, ocru). explicata prin influcnra slava sau traco-daca, se
traco-dac aparitia diftongului lie]: lat. pectus> piept(u} , lat.fele > fiere pot gasi corespondente roman ice (occitana, catalana, dalmata, uncle
(In cuvintc ca lat. deus> zeu, texo > res elementul j din je a produs pa dialecte spanioIe) . Este interesant de amintit ca fellomenul nu
latalizarea ~i apoi africatizarea consoanelor precedente), Fenomen ul este limitat la [e], [0], ci se produce ~i inainte de [i] /;ii [\J], mai ales In
este comun pentru cea mai mare parte a Romaniei (fac exeep~ie sarda, graiurile populare. De remarca't ca exista ~i alte semivocale

154 155
Influente straine. Dezvoltarea limbii romiine tntr-un mediu aLoglot
corespunzatoare vocaLelor [a], [I] Inainte de [a]- , [al- care apaL {;II . IIU a dus La modificarea structurii fonetice, In esent a ei. Romana a
Indoiali1, Ja fel ca In ceLelalte cazuri, datorita tendintei de Intari rv , I imprumutat totu~i, foarte probabil, din superstratul slav (exista ~i
initialei euvantului. parerea ca ar f~ fost luat din substratul traco-dac) un sunet [h). Este
Oit privqte consonantismul, amintesc apari~ia In romana a lui .yI" interesant ca ~i franceza a Imprumutat aceea~i consoana din superstratul
rezultat al palatalizarii lui s latinesc urmat de iot (Iat. caseum > C(/ .\ I germanic, dar, spre deosebire de romana, h din franceza a disparut (s-a
Palatalizarea lui s urmat de iot latinesc este un fapt romanic care apall' pastrat doarln grafie hache, hameau). Un [h] Imprumutat din germana
de exemplll, 'in vechea franecza ~i In italiana. Spre deosebire de cele 111 ,11 cxista )i In dialectul sursilvan aL retoromanei.
multe limbi romanice, In romana [~] rezulta ~i din palatalizarea lu i 1'1 In Icgatura cu ace\a~i superstrat slav poate fi pus faptul ca limba
urmat de e sau ilatine accentuate (lat. seSSlts > !ies , St c > si). Dc all k I. romana are, spre deosebire de ceLelalte limbi romanice , atat fonemul
$i alte consoane It, d, 11 au fost paLatalizate atunei dnd erall urm ate til Igl cat ~i IZ/, primul 0 afrieata, al doilea 0 fricativa . Celelalte limbi
e, i (lat. lexo > res, deus> d zeu > z.cu, leporelll > v. rom. l'epure romanice unde exista fonemele Igl ~i /'il au fie numai fonemul /"g/ , ca
iepure) . In aceste conditii. nl! eredcm di apari\ia lui !i trcbuie pusa pi si In italiana. fie numai IiI, ca In francezil.. La fel au stat Lucrurile si In
seama substratului . [Oman a veehe, (nainte de contactul cu slavii , adica exista un singur
Mai recenta , fara Indoiala , este .,palatalizarea labialelor", lIll fonem care se realiza fie ca [g], fie ca Li\, 7n funqie de contextuL
fenomen asernanator. aparut pe tcren romancse, prin consonanti z<ll"c:1 vocalic. Sunetele [gJ ~i [zl erau rezultaiul evolutiei din interiorullimbii
lui i (este un fenomen dialectal, fara sa fie general, iarin textele dill latine, In perioada de trecere de la latina la romana: [g) provenea din
seeolul al XVI-lea este IllIegistrat numai accidcntal): piept > 17k 'cpt > lat. uJ + [0, ul, [dl + uo,ju] ~j [g) + le, i1 Oat. iocus > v. rom. gocu,
k'ept> cepr; albi > albd' > aId '> (llf(. Nici de aceasta data nu esk deorswn: v. rom. gosu, gelu > geru,jilf!,ire > fugi) . Frieativa [z] a
nevoie sa se apeleze la substratul traco-dac , cu at at mai mult cu cat III rezultat din evolu\ia ulterioara a sunetului 19J urmat de 0 vocal a labiali1
grupurile latine~ti consoana labiala nepreeedata de alta consoana + iol (Iat. iocus > JOCll, lat. deorsum > v. rom. gosu > jos). Em . Vasiliu a
s-a produs metateza lui iot. care estc generaHi In romana: lat. habeal > aratat ca, In urma contaetului cu sLavii, Inlimba popula\iilor romanizate
aih(j, scabia > zgaiba, rubeus > roih (Ia fel ca In ptg. aphis> aipo. din extremitatea orientali1 a Romanici au aparut 0 serie de cuvinte de
I"lIheus> ruivo). tipul ialba < V . 51. ialiha, iale < v. sl. zali datorita carora [zl poate
Romana se deosebe~te de cc\e mai multe limbi roman ice prin felul contrasta cu [j~1 din cuvinte mo~tenite din latina de tipul geufltl [gana],
adica puteau aparea In aceea~i pOlitie (Inainte de [a1, ceea ee ne permite
cum au evoluat, In unele cuvintc, grupurilc latinc~ti qu, 8u urmate de
sa L~ consideram ca apartinand unor foneme diferite).
a: lat. aqua> apG, lingI/o> limha. In toate limbiLe romaniee k, g s-uu
In sfiir~it, prin 'imprumuturile din vechea slava s-au introdus
modificLlt, f,ie prin 'intarirca primului clement (it. acqua), fie prin
grupuri eonsonantice . Astfel sunt cl, gl (v. sl. klopotiJ > ciopot, glasiJ
51abirea lui (sp., ptg. aglla, fr. eou < [ewcl).ln romana $i In sarda !;-a
> glas) , grupuri dispihute din cuvintele mo~tenite din latina datorita
Intarit elcll1cntul labial al grupului, In detrimentul c1ementului velar (Iat. palatalizarii lui I (Iat. oC(lI}lus > v. rom. ocl'u > ochi. glades> v. rom.
equa> rom. iap<l, sd. ehha, lat. qualluor > rom . palru, sd. bottom). Niei
gl'ea{a> ghea(a).
de aceasta data invocarea influentei substratului nu este nceesara.
Am prezentat felul cum structura fonetica a latinei s-a transmi'.
limbilor romanioe, inclusiv romanei, aratand eli 0 serie de (~lpte fonetice
romane~ti explicate prin illfluen~a substratului traco-dae sau super
stratuLui slav 'i~i gasesc corespondente, uneo.li identiee, In ceLelalte limbi
surori. Astfel de interpretari, mai recente In lingvistic<l romiineasdi, ne
permit sa observam di ~i structura fonetica latina s-a transm is limbii
romane, la fel ca celorlalte limbi romanice.

156
Ncctariu Tlirpu, din 1731 , urmat in acela~i secol de all<.; Ic xll"
CONCLUZII
dialectul meglenoroman n-a fost inregistrat decat la incepulul sCl"ll hdui
al XIX-lea .
Dialectul dacoroman este dialectul care a devenit limba lik ra rJ ~ i
oficiaIa . EI are, la randullui, 0 configura!ie dialectala controversal :'\: se
disting intre 2 ~i 5 subdialecte: unii vorbesc de 2 subdialecte (nordic
sau moldoveal1 ~i sudic sau muntean), al!ii de 3 - moldovean ,
muntean , bana!ean - sau de 4 - moldovean , muntean , bana!ean,
cri!?ean - , iar altii chiar de 5 - moldovean, mUlltean , banatean, cri~call
~i maramure~ean . Toate aceste subdialecte se vorbesc pe teritoriull
In incheiere, eateva cuvinte despre 0 serie de fapte importall h Romiiniei actuale , cu unele depa~iri ale frontierelor politice: cea mai
relative la istoria limbii romane. importanta 0 reprezinta subdialcctul moldovean vorbit ~i in Republica
Am prezentat pe scurt istoria limbii romane de la latina pana aSI ;}/1 Moldova ~i in partea Bucovinei ~i a Basarabiei aflate in Ucraina.
insistand mai ales asupra uneia dintrc variantele ei geografice, ~ i anUIIll ' Am aratat ca in istoria dacoromanei se pot distinge 0 perioada
cea vorbita la nord de Dunare , cunoscuta sub numele de dacoromfil1.1 preliterara ~i una literara. La randul ei, istori a limbii romane
(aceasta varianta se identifica cu limba romana, in sens restrfins) . Intr-ll " (dacoromane) literare are doua subdiviziuni principale: epoca veche ~i
anumit punct al expunerii m-am referit ~i la aromana, meglenoromfill<l cpoca moderna. Epoca veche cuprinde secolele al XVI-lea - al
~i istroromana, cele trei dialecte ale romanei, in sens larg , vorbite III XVIII -lea, mai precis intervalul dintre 1500-1780. Cele mai vechi texte
sudul Dunarii . Dupa separarea lor, datata aproximativ in secolul Iiterare , aflate in manuscris , par a fi cele patru numite rotacizante dupa
al X-lea, dialectele romane~ti au avut 0 evolutie independenta, datoril:1 un fenomen fonetic ce Ie caracterizeaza (trecerea lui n intervocalic la
conditiilor diferite, astfel ca istoria lor nu mai poate fi supusa unci rin cuvintele mo~tenite din latina: pare, mare in loc de pt1ne, mane).
periodizari comune (numai la dialectul dacoroman ~i la cel aroman se Acestea sunt Codicele Vorone(ean , Psaltirea Voronereana , P.mltireu
poate distinge 0 perioada preliteradi. de una literara ~i, in cadrul acest(:i:1 Scheianil ~i Psultirea Hurmuzuki. Exista discutii referitoare la datarea
din urma, 0 perioada veche de una modema; in istoria diaiectul ul lor. Dad se admite 0 data anterioara anului 1521 , acestea ar fi cele mai
meglenoroman ~i istroroman, practic 'Iipsite de variante culte, perioad<1 vechi texte rom ane~ti literare. Cel mai vechi text literar transmis este,
veche corespunde celei preliterare din istoria dialectului dacoroman ~ i probabil , Evangheliarul slavo-romiin tiparit la Sibiu in 155 I-52, dupa
aroman prin absen!a, respectiv numarul redus de atestari, iar perioada care urmeaza textele tiparite de Coresi la Bra~ov , incepand din 1559 .
moderna Incepe cu inregistrarea de texte ~i cu primele descrieri ak In secolele al XVII-lea - al XVIII-lea predominau scrierile literare
dialectelor) . religioase (Varlaam, Simion ~tefan , Dosoftei, traducerea integraIa a
Exceptand formula torna, torna, jratre, de care m-am ocupal , Bibliei 1688) ~i istorice (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce,
consideraHi. de unii cercetatori a fi protoromana, cel mai vechi text Dimitrie Cantemir, Stolnicul C. Cantacuzino, Radu Popescu) .
romanesc continuu netradus cunoscut este in dialectul dacoromiin : Epoca modem a dureaza din 1780 pana astazi . Putem distinge trei
Scrisoarea lui Neaqu din 1521 , urmata In acela~i secol de numero a,~ c perioade: cea premoderrw sau de modemizare, cu numeroase traduceri
documente ~ i alte categorii de texte. Dintre dialectele sud-dunarene, ~i primele lucrari de normare a limbii (1780-1830), cea l110dema
pentru dialectul istroroman exista 0 lista de cuvinte ~i construqii din (1831-1880), caracterizata prin diversificarea stilistica ~i avant al
1698 (textele ulterioare sunt de abia din secolul al XIX-lea), iar pentru literaturii originale prin scriitorii pa~opti~ti, cum sunt V . Alecsandri ,
dialectul aroman cel mai vechi text cunoscut este inscrip!ia lui Gr. Alexandrescu , N . Balcescu, M. Kogalniceanu. Ultima etapa, cea

158 159
contemporana, Incepe din 1880 cu marii scriitori M. Eminescu , I. atat de puternica In Occident prin ~co li ~ i biseridi, romana s-a putut
Creanga, I.L. Caragiale. dezvolta nest in gheri t conform tendin!elor manifestate in latina tarzie .
In epoca moderna, romana a suferit 0 puternica influen~a culLa A~a s-a ajuns ca romana sa fie cea mai latina dintre limbile romanice:
latino-romanid i (In special franceza, dar ~ i latina savanta ~i italiana; 1I11 nu printr-un plus adu s de elementullatin savant in curs de veacuri , ci
curent latinist este initiat de Scoala Ardeleana ~i unul italienizant de lOll prin evolu!ia naturala a tendintelor latine~ti; cum a spus E. Gamillscheg,
Heliade Raduleseu). Toate aceste au avut ca rezultat nu nu mai "Iimba romaml, copilul despartit timpuriu de familie, a pastrat cu mai
Imboga~irea ~i primenirea vocabularului , ci ~ i alte fenomene, precu l11 mare fidelit ate trasaturi vechi familiare ~i In noua ambianta 1n care a
Intarirea unor categorii gramaticale roman ice (revitalizarea infinitivului. ajuns". Aceasta nou a ambian!a, care presupune contacte cu numeroase
sporirea numarului de verbe de conjugarea a III-a de tipul cuprinde) ~atl limbi, nu a modificat Insa structura latina a romanei, unul dintre tipurile
patrunderea unor modele sintactice . In acest sens se vorbe~te d-: roman ice analizate de Eugenio Coseriu 'in urma eu putin timp .
relatinizarea, reromanizarea sau occidentalizarea limbii romam:
literare. Se aplica modelul latin In adaptarea multor neologisme de
origine direct romanica (obiecrie < fr. objection cu f\J ca In pret < lal .
pretium) sau a celor din latina savant a (demn < lat. dignus, cu rmn 1COl
In semn mo ~ tenit din lat. signum). Apar dublete create prin Impfll
mutarea unor neologisme cu acela~i etimon ca un cllvant mo~tenit (deliS
~i des, sa/uta ~i sc1ruta reprezinta acelea~i cuvinte latine~ti, denslI ,\ _
respectiv sa.ll/tare; primul termen din cele doua perechi este cuvani lli
Imprumutat , cel de-al doilea cuvantul mo~tenit ). In sf.r~it, derivatek
neologice se raporteaza semantic la un cuvant mo~tenit , dar Sll nl
neanalizabile prin acesta (ocular, oClIlist sunt apropiate de ochi .
termen mo~tenit din lat. oCl/lus din care au fost derivate pe teren lali ll
sau romanic; la fellactat, lactic ~ i chiar lacto- sunt apropiate de lap/I '
< lat. lacrem) .

*
Chiar ~j Intreprinderile temerare au un sfar~it. Voi incheia incercat'c:1
mea de a prezenta, In ciiteva zeci de pagini, 0 istorie de doua mil enil
a limbii noastre , reamintind ca istoria sociala ~ i culturala a romaniio l
s-a dezvoltat pana In epoca moderna, a~a cum remarca S. Pu~cariu , " t'l i
fala spre Orient". Romiinii , singurul popor latin de religie ortodoxa. 111 1
au putut apela la latina, care era folosita In Occidentul romanic in ~c()il
administra!ie ~i mai ales In biseridi. In timp ce neolatinii apuseni ~j - ;tll
Improspatat limba In tot cursul veacurilor, mai ales In Evul Medill ~ I
In Rena~tere, cu forme ~i Intorsaturi de fraze latine~ti, romanii au apc Ll i
la vechea slava ~i slavona, limba de cultura de aici . Nu trebuie sa uitall l
~i cealalta fata a medaliei: datorita eliberarii de presiunea latinei literar,

160
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Mioara Avram- Marius Sala, Faceti cU/w.~tinta cu limba romana , Cluj, 200 I,
ed . 11,2006
Gr. Braneu ~, Vocabularul autohton allimbii romalle . Bucure~li , 1983
Gr. Braneu~ , Introducere In istoria limbii romane. Bucure~ti , 2002
Matilda Caragiu-Mario\eanu, Compendiu de dialectologie romana (nord Si
sud-duntlreantl) , Bueure~ti, 1975
Alexandru Ciorlinescu, Dicrionarul etimologic allimbii romane, Bucure ~ti ,
2001
[on Coteanu, Structura Si evolulia Iimbii roman e (de la origini panel la 1860),
Bueure ~ ti , 1981
[on Coteanu (redactor responsabi[), Istoria limbii romane, vol. fl , Bucure~ti ,
1969
Maria Cvasnii Clitanescu, Limba romant! . Origini.si dezvoltare, Bucure~ti,
1996
O. DeTlsusianu , Histoire de la langue roumaine, Paris, [, 190 I; II: fasc. I, 1914:
fase. 2,1932; fase. 3, 1938
Florica Dimilreseu (coordonalor) , Istoria limbii romane. Fonetict! .
MorjosintQxt!. Le)(ic , Bueure~ ti , 1978
I. Fischer, Latina dunt!reana . Introducere In istoria limbii romane, Bucure ~ ti ,
1985
[on Ghetie, Imroducere In dialeCfologia iSfOrict! romlineascd, Bucure~ ti, 1994
AI. Graur, La romanite dtt roumain , Bucure~ ti , 1965
AI. Graur, Tendin{ele actuale ale limbii romllne, Bueure~ ti, 1968
AI. Graur - Mioara Avram (redactori responsabili ), Formarea cuvintelor In
Iimba romant!, I: Compunerea de Fulvia Ciobanu ~ i Finu!a Hasa n,
Bueure~ti, 1970; II : PreflXele de Mioara Avram el alii 1978; III: SuflXele.
I. Derivarea verbalt! de Laura Vasiliu , 1989
Vladimir Ilieseu - Fa cteurs socio-culturels dans I'histoire des langues
romanes. Politique, developpement socio-economique et hisfOire des
langues ron7lnes: Romania du Sud-Est, In Romanische Sprachgeschichte.

163
HiSloire linguistique de la Romania , ed . Gerhard Ernst, Martin-Dietric ll INDICE DE CUVINTE ROMA.NE~TI
G lef3ge n, Christian Sc hmitt, Wolfgang Swe ickard, vol. II , Berlin - Nt'11
York, 2006, p. 1153-1167.
lorgu lordan - Maria Manoliu, Manual de lingiifstica rorruinica, Madrid , 19 7 '

(edilie romaneasca: fntrodu cere in lingvislica romanica , Bucure~ti, 1% ~ I

G. lvaneseu , Istoria limbii romime, l a~ i , 1980; edi~ia a II-a, 2000

Alexandru Nic ulescu, Oulline history oflhe Romanian language, Bu c ur(' ~ 11

1981
Sextil Pu ~carill, Etudes de linguistique roumaine, C\uj-Bucure~ti , 1937

Sextil Pu~earill , Limba romana, vol. I, Pri vire generald, Bucure~ ti , 1940

Sanda Reinheimer Rlpeanu , Lexieullimbii roman e actuale In perspeClild


Cl 119,129,135
aj una 39

romanica, Bucure~ti , 1998


a cui 116
ajunge 58 , 69

Sanda Reinheimer Rlpeanu (redactor responsabil) , Dietionnaire des empO/lll /1


a oa pe undevCl 81
ajuta 38

latins dans Ie.> langues romanes, Bucure~tj , 2004


a fac e (l a dreapta) 8 1
ajutoare 121

Sanda Re inheimer Ripeanu , Les emprunts latins dalls Ie.> langues romal/, .I
a Higadui marea cu sare a 33
ajutor 39, 121

Bueure~ti , 2004
a fi 127
al129

Sanda Reinheimer - Liliana T asmowski , Pralique des langue,l' romalles, Pal" ,


a se juca 131
al doilea 126, 129

1997; II. Le~' pronoms personnels, Par is, 2005


aserugal31
al tau 129

abataj 11'2
alb77,85,9 3

AI. Ro setti, lSlOria limbii mmane de la origini pima In seeolul al XVI/-I" ,

abjuoeca 108
albas tru 70, 130

Bucure~ti, 1968

absolut 101
alba~tri 130

Marius Sala, Contrihutions ala phonetique historique du roumain, Paris, II) 1(,
albeala 104

abur 87

Marius Sala , Limbi In contact, Bucure~ti , 1997


albi 156

acea 129

Marius Sala (coordonator), Vocabularul reprezentativ allimhilor romal/i,',


albiturli 111

acel 124,129

Bucure ~ ti , 1988
acera 38
alcatui 98

Marius Sala (coordonator), Enciclopedia limbilor romanice, Bucure ~ti. I 'IS'


aecst 124, 131
al doilea 129

Marius Sala, fn trodueere In elil1lologia limhii romiine, Bucure~ti, 1999


aee~ti 131

ale 129

Marius Sala (coordonator), Enciclopedia limhii romiine , Bucure~ti, 200 I


aleg 97,131

aeru 51, $5

E. Vasiliu, Fonologia istorica a dialeetelor dacoromane, Bucure~ti, 111 /,,, alegi 131

aoupost 108

a- Iegiei-dilcato riu 114

ademeni 98

alcrga 45,58

adevar 54

alint 115

aoormi 57, 107

alor 129

aouna 66
alt 38, 124

afinet I 10
a1 tau 129

ana 54
altminteri 128

ager 40,45 , 57
al trei lea 126

agest 39
am 119

agust 38
am dal cartea elcvu lui 133

"Tiu 97
am dat elevu1u i cartea 133

ai 38,86, 129
am sa cillll 119

aiha 156
amalama 32

aieea 128
amanet 100

aiun 95
amar 45 , 51

165