1. Terminologie
Termenul de grup vulnerabil este folosit adesea in documente oficiale,
documente legislative sau in rapoarte de cercetare ca fiind similar celui de grup
dafavorizat, marginalizat, exclus sau grup de risc, toate aceste concepte fiind puse
in relatie cu fenomenul mai larg al saraciei.
Cea mai frecventa acceptiune a vulnerabilitatii este cea de slabiciune,
lipsa de aparare, lipsa de mijloace.
Grupurile vulnerabile sunt grupuri lipsite de suport, care se afla adesea in
stare cronica de saracie, fiind in incapacitate de a profita de oportunitati sau de a
se apara in fata problemelor care pot aparea. Acestea reprezinta o categorie care
cumuleaza riscuri pe toate dimensiunile vietii, incapabile de a face fata
dificultatilor.
1
Exemple in acest sens sunt:
a) Grupurile care traditional se confrunta cu un risc ridicat de saracie si
excluziune sociala si indeosebi:
o parte importanta a celor de etnie roma;
familiile cu multi copii;
familiile dezorganizate;
familiile monoparentale;
familiile cu personae aflate in somaj de lunga durata.
b) Grupuri care se confrunta cu situatii dificile in ceea ce priveste conditiile de
locuit:
familiile strazii, care locuiesc in adaposturi improvizate in parcuri, in
apropierea gropilor de gunoi, in ghenele de gunoi, langa balti si
diferite terenuri abandonate;
copiii strazii, care in marea lor majoritate traiesc prin canale sau prin
gari;
copiii care parasesc institutiile de ocrotire la varsta de 18 ani;
tinerii, ale caror posibilitati financiare sunt extreme de reduse in
vederea achizitionarii unei locuinte.
2
- persoane aflate in detentie
- persoane aflate anterior in detentie
- delincventi juvenili
- persoane dependente de droguri
- persoane dependente de alcool
- persoane fara adapost
- victime ale violentei in familie
- persoane afectate de boli care le influenteaza viata profesionala si sociala
(HIV/SIDA, cancer, etc)
- imigranti
- refugiati
- persoane care solicita azil
- persoane care traiesc din venitul minim garantat
- persoane care locuiesc in comunitati isolate
- victime ale traficului de persoane
- persoane afectate de boli ocupationale
3
alte persoane aflate in situatii de nevoie sociala.
4
Cresterea sanselor de ocupare pentru grupurile vulnerabile se face prin promovarea
dimensiunii inclusive a pietii muncii si a educatiei si formarii profesionale initiale
si continue.
Principalele domenii de interventie avute in vedere sunt:
- integrarea pe piata muncii si combaterea discriminarii
- imbunatatirea accesului si participarii la educatie initiala si continua pentru
grupurile vulnerabile
- promovarea egalitatii de gen si combaterea excluziunii sociale a femeilor
- dezvoltarea unui sistem efficient de servicii sociale destinate reducerii
riscului de marginalizare si excluziune sociala.
4. Cauza vulnerabilitatii
OMS considera ca saracia este un fenomen multidimensional, care depinde
nu numai de situatia materiala, ci si de nivelul de educatie, de starea de sanatate, de
vulnerabilitatea si de exprimarea la factorii de risc ecologici si profesionali,
precum si de posibilitatea limitata a persoanei in cauza de a-si exprima si de a-si
face auzite si intelese nevoile.
Saracia este o sursa de marginalizare sociala, deoarece priveaza individual
de drepturile sale fundamentale si de libertatea de a-si satisface nevoile primare (de
la cele legate de alimentative si igiena, pana la obtinerea de medicamente
esentiale) si sociale, care includ capacitatea de a participa la viata comunitatii, de a
se alatura discutiilor publice, de a participa la luarea de decizii politice,
etc.Ulterior, aceasta lipsa de libertate impiedica dezvoltarea potentialului personal,
si dauneaza astfel dezvoltarii societatii.
Saracia poate fi o cauza a vulnerabilitatii crescute, dar si un rezultat al
situatiei vulnerabile in care se afla. Astfel, o persoana aflata in saracie are o
probabilitate mai mare sa aiba un nivel de educatie scazut si o calificare
necorespunzatoare pe piata muncii, sa nu aiba un loc de munca sau sa fie ocupata
5
in slujbe temporare, prost platite, sa aiba o situatie precara a locuirii, o stare de
sanatate proasta, o slaba implicare comunitara si sociala in general etc.
De asemenea, anumite grupuri, precum persoanele cu dizabilitati sociale,
persoanele de etnie roma, persoanele infectate cu HIV, persoanele cu probleme
psihice, etc, se confrunta intr-o mai mare masura cu situatia de saracie.
Indiferent de dimensiunea saraciei in randul populatiei, profilul persoanelor
sarace si deci vulnerabile este constant (Ministerul Muncii, 2010):
in functie de varsta rata cea mai ridicata a saraciei o inregistreaza copiii si
tinerii sub 24 ani;
in functie de educatie persoanele cu educatie scazuta;
in functie de statutul occupational somerii, casnicele sau lucratorii pe cont
propriu;
pe medii de rezidenta, saracia este intalnita mai frecvent in mediul rural;
pe regiuni nivelul este mai ridicat in Regiunile Nord-Est, Sud-Vest si sud;
in functie de etnie, romii se confrunta cu un risc de saracie de 6 ori mai mare
decat ansamblul populatiei.
6
crescuta a avorturilor, inregistreaza valori crescute in randul categoriilor de
populatie defavorizata.
Asadar, o stare de sanatate precara este atat cauza cat si consecinta a
saraciei. Din acest motiv, o mare parte din interventiile sectorului sanitar vizeaza in
mod special promovarea sanatatii la nivelul populatiei sarace.
Ameliorarea starii de sanatate a populatiei ar putea sa se evidentieze la un moment
dat prin cresterea veniturilor. Amelioarea si protejarea starii de sanatate a
categoriilor de persoane sarace devine astfel un element important in lupta
impotriva saraciei.