Sunteți pe pagina 1din 13

Clasificarea hipoacuziilor

Clasificarea hipoacuziilor
In functie de regiunea in care s-a produs leziunea, hipoacuziile pot fi impartite in
hipoacuzii de transmisie si hipoacuzii de perceptie.

Hipoacuziile de transmisie se datoreaza unei transmisii deficitare a sunetului de la


exterior catre urechea interna. Hipoacuziiile de transmise pot fi produse de la un simplul
dop de cerumen care poate produce o scadere a sunetului, pana la otita medie si otita
externa. Aici se poate incadra si otoscleroza, o patologie de ureche medie cu timpan inchis,
ea fiind o boala ereditara, care afecteaza in genul feminin si se accentueaza dupa nastere.

Hipoacuziile de perceptie sunt determinate de leziunea urechii interne datorita unor cauze
precum auze ereditare, congenitale, traume sonore , traumatism cranian. Leziunile sunt
localizate la nivelul cohleei sau al nervului auditiv. O patologie semnificativa a acestui
grup rerezinta prescbiacuzia, intalnindu-se cel mai frecvent. Pentru ca imbatranirea
afecteaza si urechea.

Trauma Sonora reprezinta scaderea pragului de auz datorita expunerii repetate la zgomot,
fiind o forma de hipoacuzie specifica adultilor. Gradul de afectare a auzului in urma
factorilor nocivi depinde de susceptibilitatea fiecaruia. Barbatii sunt mai sensibili decat
femeile, persoanele cu ochii de culoare deschisa au o sensibilitate mai mare, la fel si negrii.
La inceput se observa o scadere temporara a pragului de auz, care va disparea dupa un
repaos auditiv de 16 ore. Daca persista agresiunea, scaderea de auz devine permanenta si
ireversibila.

Hipoacuziile congenitale se pot datora unor medicamente administrate in timpul sarcinii


sau unor boli suferite de mama in timpul sarcinii, cum ar fi toxoplasmoza, pojarul, sifilisul
sau a incompatibilitatii de Rh sau grupe sanguine dintre parinti. Aceste hipoacuzii in
general sunt profunde, cu un prag de auz mai mare de 80-90 dB HL, va auzi decat
zgomotele foarte puternice, iar fara un ajutor special determinandul sa nu poatasa
vorbeasca. Tratamentul de recuperare se face prin protezare foarte devreme si urmarea unui
program special de demutizare si logopedie. Ca si cauze mai putem enumera si cazul
copiilor poate fi un travaliu prelungit, o greutate mica la nastere, un scor Abgar mic. De
asemenea, hipoacuzia poate sa apara si ca urmare a unor boli cum ar fi parotidita
epidemica (oreion), meningita, encefalita sau ca urmare a tratamentelor cu unele
medicamente ototoxice, cum ar fi Kanamicina, Streptomicinina, Gentamicina.

AUDIOMETRIA TONAL LIMINAR (ATL)


Audiometria cu tonuri pure cuantifica gradul de pierdere auditiv i da informaii
despre locul leziunii i, n unele cazuri, despre cauza hipoacuziei. Ea se poate realiza
manual, prin prezentarea tonurilor test de ctre evaluator, sau automat, fiind exclus
intervenia subiectiv a evaluatorului. Mediul de testare ideal este o cabin izolat
fonic, care s permit testarea unor sunete fr interferena zgomotului extern, ce
poate permite un zgomot rezidual de maxim 15 dB. Din punct de vedere tehnic,
audiometria tonal liminar testeaz n mod obinuit auzul uman pe o plaj
frecvenial de la 125 Hz la 8000 Hz, ntre limitele de intensitate caracteristice
urechii umane (de la 0 dB la 120 dB).
Ea nu solicit dect detecia sunetului, fr a implica procese cognitive complexe,
fiind astfel deosebit de accesibil.

n audiologie pot fi folosite transductori de urmtoarele tipuri :


Ctile supraaurale rmn n afara pavilionului;
Ctile circumaurale atenueaz zgomotul ambiental acoperind n totalitate
urechea; aceste cti sunt calibrate cu dificultate, necesitnd ntotdeauna un adaptor ;
Ctile de tip insert (intraaurale) izoleaz fonic cel mai bine ,avnd partea
intraauricular confecionat dintr-un burete expandabil de unic folosin; n
prezent lucrm cu tipul ER-3, proiectate pentru a se mula pe fiecare ureche.
Casca de culoare rosie in dreapta si albastru in stg.

Boxele se folosesc la subiecii la care nu putem obine rezultate cu ctile (pacieni


ce nu suport casca, evaluarea protezrii auditive sau implantrii cohleare, teste de
localizare sonor); este indicat sunetul vobulat sau zgomotul de band ngust;
Vibratorul osos folosit pentru a determina rezerva cohlear; are un cmp dinamic mai
redus dect ctile aeriene.

Procedura se desfoar incepand cu testul urecheii mai bun. Prezentarea tonului la un


nivel audibil, 30 dB pentru urechea considerat normal i 70 dB pentru una cu deficit de
auz. Dac nu se obine rspuns, se crete stimularea n pai de 20 de dB pn apare
rspunsul, de ndat ce pacientul a rspuns, se scade intensitatea cu cte 10 dB pn cnd
dispare rspunsul. Cnd pacientul nu mai rspunde, se crete sunetul n pai de 5 dB pna
la un nou rspuns, intensitatea sunetului este iari sczut n pai de 10 dB pn nu mai
este auzit i se repet.
Pragul este determinat la cel mai sczut nivel auditiv la care pacientul rspunde la cel
puin jumtate din seria de stimuli ascendeni, cu un minimum de 2 rspunsuri din 3
solicitate pentru un singur nivel de stimulare. Se testeaz, n ordine, frecvene de 1000,
2000, 4000, 8000, 250, 500 Hz. Dac ntre dou octave vecine diferena pragurilor este de
peste 20 dB, se testeaz i frecvenele intermediare (750, 1500, 3000 sau 6000 Hz).
Frecvena de 1000 Hz se testeaz prima deoarece are cea mai bun reproductibilitate
testare-retestare. Se efectueaz nti testarea conducerii aeriene, cu cti supraaurale sau
intracanal i apoi conducerea pe cale osoas, cu ajutorul vibratorului osos aezat pe
mastoid, evitnd contactul cu pavilionul urechii

Audiograma vocal (AV) este o metod subiectiv de testare, complementar ATL,


posibil la subiecii care au limbaj dezvoltat i pot colabora (nu au afazii, come etc). Ea
permite confirmarea pragului ATL i aprecierea aptitudinilor unui subiect de a nelege
vorbirea., putund diferenia distorsiunile cohleare de atingerile de tip central. O deosebit
importan o prezint informaiile pe care le aduce n procesul protezrii auditive, att
pentru alegerea urechii de protezat, ct i pentru evaluarea performanelor de inteligibilitate
dup protezarea auditiv convenional sau prin implante.
Zona frecventelor conversationale suprapusa pe audiograma tonala:
A frecventa fundamentala
B vocale
C consoane sonore
D consoane surde

Se efectueaza cu pacientul aflat in cabina izolata fonic, unde i se prezinta mai multe liste
de cuvinte, la diferite intensitati, trebuind sa repete cuvintele pe care le-a inteles. Se
calculeaza apoi pe seama unor curbe specifice nivelul de inteligilibilitate a vorbirii.

Ca si material fonetic folosit in audiograma vocala include: liste a cate 10 cuvinte care pot
fi adaptate in functie de : varsta, nivelul de educatie al pacientului, dialectul vorbit de
pacient, logatomi, cuvinte monosilabice, cuvinte bisilabice, propozitii si fraze.
Parametrii AV cei mai utili sunt:
pragul de inteligibilitate vocal, care definete cea mai mic intensitate la care
pacientul recunoate corect 50% dintre cuvintele prezentate.
pragul de detecie (identificare) a vorbirii, care este nivelul intensitii de
prezentare la care este auzit vorbirea;
scorul maxim de discriminare (recunoatere) a vorbirii, important doar n
hipoacuziile neuro/senzoriale.
AV foloseste la:
verificarea rezultatelor audiometriei tonale,
Evaluarea eficacitatii protezrii auditive
Diagnosticul diferential al hipoacuziilor neurosenzoriale (poate depista o leziune
retrocohleara).
Reflectarea gradului handicapului social al comunicarii
Monitorizarea performantelor actului terapeutic (de exemplu postoperator)
In expertiza: depistarea simulanilor.

Timpanometria investigheaz variaiile presionale ale impedanei urechii medii n


timpul modificrilor presionale aplicate n conductul auditiv extern cu ajutorul
timpanometrului (impedancemetrului). Timpanometria nu este un test auditiv ns este o
investigaie valoroas n evaluarea audiologic.

Tipul timpanogramei n corelatie cu datele clinice i uneori i cu alte teste


audiologice, permite att diagnosticul ct i urmrirea n evoluie a diferitelor afeciuni ale
urechii medii:
-otita medie acut/serioas
-permeabilitatea aeratoarelor transtimpanice
-dezarticularea lanului osicular
-fixarea lanului osicular
-timpanoscleroza
-otoscleroza
-permite diferenierea ntre hipoacuzia neurosenzorial i cea de transmisie, atunci
cnd probele cu diapazonul nu sunt concludente
-formaiuni tumorale ale urechii medii
-colesteatomul urechii medii primitiv/secundar
-starea post miringoplastie/timpanoplastie
-aprecierea functiei trompei lui Eustachio (disfuncia tubar)
Nu se poate efectua timpanograma n urmtoarele situaii:
-obstrucia conductului auditiv extern cu dop cerumen/ corp strin/ secretii
abundente/etc.
-copil mai mic de 7 luni
-malformaii ale urechii externe (atrezie/ stenoz de conduct auditiv extern)
-lipsa de cooperare a pacientului
n evalurile timpanometrice se folosesc mai muli termeni care descriu proprietile fizice
sau funcionale ale sistemului testat.
Impedana este proprietatea unui sistem de a se opune micrilor alternative;
depinde de masa i rigiditatea sistemului.
Admitana exprim opusul impedanei, deci proprietatea unui sistem supus unei
micri alternative de a se lsa mobilizat.
Imitana este un termen definind deopotriv impedana i admitana.
Compliana este inversul rigiditii, definind elasticitatea sistemului, msurat n
volum echivalent.
Principiul examenului const n prezentarea unui sunet n conductul auditiv extern printr-o
sond care l etaneizeaz perfect i evaluarea cantitii de energie sonor absorbit de
membrana timpanic supus la diverse nivele de presiune.
Frecvena sunetului folosit este de regul 226 Hz.

Timpanometria are cativa parametri importanti


compliana static nlimea vrfului, msurat ntr-un plan la nivelul membranei
timpanice, excluznd volumul CAE (timpanograma compensat); variaz ntre 0,3 i 1,6 la
adultul normal, iar la copil ntre 0,2 i 0,9 ml; la femei valorile sunt mai sczute dect la
brbai (29, 30);
presiunea urechii medii fa de valoarea 0, n sens negativ sau pozitiv, cu
semnificaii diferite valorile normale sunt ntre +50 i -100 daPa, cu valoarea ideal 0
daPa ;
amplitudinea calculat ca volum la jumtatea liniei de complian, cu valori
normal cuprinse ntre: 50 i 150 daPa la adult i 60 i 150 daPa la copil;
gradientul este raportul ntre dou segmente: unul situat ntre vrful
timpanogramei i punctul n care verticala intersecteaz o linie orizontal, cu lungimea
corespunztoare a 100 daPa, dus ntre cele dou pante ale timpanogramei, iar cellalt
segment este toat lungimea perpendicularei de la vrf la axa presiunilor; o valoare sczut
a gradientului indic o curb mai aplatizat, iar una mai crescut o curb ascuit; este
considerat ce mai indicat variabil pentru identificarea copiilor cu otit medie seroas
PROTEZE AUDITIVE CONVENTIONALE
In prezent exista doua mijloace de recuperare auditiva principale destinate
compensarii deficitului auditiv sever: protezele auditive bazale pe amplificare sonora
(utile in cazul existentei unei functii cohleare reziduale) si implantul cohlear destinat
stimularii directe a fibrelor nervului auditiv.
Proteza auditiv se foloseste majoritatea hipoacuziilor neuro/senzoriale care nu pot
beneficia de tratament medicamentos pentru recuperare, realiznd o compensare
funcional a urechii protezate, iar in hipoacuziile de transmisie i mixte care nu pot
fi recuperate funcional chirurgical, se recomand protezarea auditiv. O data cu
protezarea auditiv la copil, indiferent de tipul acesteia, trebuie completat de
tratament logopedic, n vederea achiziiei limbajului sau a corectrii acestuia.
Hipoacuziile neuro/senzoriale uoare, medii i o parte dintre cele severe pot fi tratate
prin protezare cu protez auditiv convenional, iar cele care nu pot beneficia de
proteza convenional, adic surditile profunde i o parte dintre cele severe, au
indicaie de protezare auditiv cu proteze implantabile, implant cohlear, implant
auditiv de trunchi cerebral, mai nou implantul auditiv de mezencefal.
Recomandarea tipului de protez auditiv se face de ctre mediculspecialist ORL, iar
protezarea convenional se efectueaz n cabinetele speciale de protezare auditiv.
Protezele implantabile sunt recomandate i implantate de specialistul ORL
Orice recomandare protetic se face dup un bilan audiologic, cel mai des pe seama
audiogramei tonale liminare (care include i determinarea pragului de disconfort) i
a celei vocale, iar n cazul copiilor care nu coopereaz la probe subiective, pe baza
unui bilan audiologic mai complex care include i determinarea pragurilor auditive
prin poteniale evocate (ASSR).
Cel mai dificil demers n domeniul protezrii auditive este protezarea i adaptarea protetic
a copilului, care necesit lucru n echip (ORL-ist, audiolog, logoped, sociolog, psiholog,
educator, familie) :
Proteza auditiv este un dispozitiv electro-acustic miniaturizat ce conine n principal
un microfon, un amplificator sau microprocesor i o casc sau vibrator.
Amplificatorul sau microprocesorul poate fi analogic ori digital, desi tendina este de
a se renuna la dispozitivele analogice, folosindu-se numai cele digitale.
n afara mecanismului funcional, proteza auditiv convenional are i o serie de
accesorii, n funcie de model: poteniometru, butoane de control, oliv, tromp,
compartiment baterie etc.
Protezele convenionale stimuleaz urechea intern pe cale aerian sau osoas. Cele
adaptate cii aeriene pot fi n principal de dou tipuri: retroauriculare i intraauriculare
(complet intracanal, minicanal, etc).

Protezele intracanal

Protezele auditive convenionale pot fi folosite practic n orice tip de pierdere


auditiv (transmisie, neuro/senzorial sau mixt), uoare, medii, severe i chiar n
unele cazuri de hipoacuzii profunde, att la adult ct i la copilul de orice vrst.
Absena rezultatelor favorabile, adic o bun percepie a sunetelor pure i o bun
discriminare a vorbirii, sugereaz c etapa protezrii convenionale este depit i trebuie
s ne orientm spre un alt tip de protezare auditiv, cea implantabil.

Protezele cu ancorare osoas (BAHA)

BAHA este constituit dintr-o pies osteointegrabil din titan care se implanteaz n osul
craniului i un procesor de sunet (vibrator) care se ataeaz la exterior peste captul
implantului care se exteriorizeaz la piele.

Bone anchored hearing aid (BAHA)


Vibrant-Soundbridge
Modele de proteze auditive implantabile cu ancorare osoas cele mai cunoscute.
Un alt tip de proteze auditive folosite sunt cel aa-numite de ureche medie, care
folosesc drept mecanism de transmitere vibraia osicular direct .
Acestea prezint la exterior un procesor de sunet, iar partea implantabil const
dintr-un receptor i un element vibrant miniaturizat care se fixeaz la nivelul
nicovalei (bra descendent sau capul nicovalei).
n ultimul timp au aprut noi tehnici, prin plasarea elementului vibratil chiar pe
platina scriei sau la nivelul ferestrei rotunde, cu rezultate foarte bune. Sunt indicate
n hipoacuziile neuro/senzoriale medii i severe la pacieni peste 18 ani cu ureche
medie sntoas i care au o experien auditiv .

Implantele auditive

Implantul cohlear este un dispozitiv electromedical mic si complex folosit ca tratament al


surditatii profunde bilaterale, care are drept scop supleerea functiei cohleare.
Implantul consta dintr-o parte externa care se pozitioneaza dupa ureche si o parte
interna plasata chirurgical sub piele in urechea interna, mai exact in cohlee.
Spre deosebire de protezele auditive traditionale, (care utilizeaza structurile
urechii ramase functionale, amplificnd semnalul sonor), implantul cohlear aduce
informatiitle sonore si le transmite direct nervului auditiv prin curenti electrici slabi,
fara a mai strabate calea conventionala formata din urechea externa, medie si
interna.
Implantul cohlear este alcatuit din:
1. microfon- capteaza sunetele si le transmite procesorului vocal
2. procesor vocal, purtat ca o proteza auditiva retroauriculara de obicei, este un
mic computer portabil, care realizeaza codificarea sunetelor in impulsuri electrice
3. antena - este legata printr-un fir de procesorul vocal si
permitetransmiterea semnalului codificat la implantul propriu-zis
4. implantul propriu-zis componenta interna si portelectrodul
5. nervul auditiv, stimulat direct de impulsurile electrice descarcate la nivelul
electrozilor intracohleari

Implantul cohlear permite deficientilor de auz o


comunicare verbala reala, un model natural de
nvatare a limbii, lucru care nu se poate realiza cu
proteze auditive la pacientii cu hipoacuzie severa
sau profunda pentru ca acestia nu pot percepe toate
frecventele necesare deprinderii vorbirii.
Tipuri de implant cohlear
a) Sistem monocanal
Implantul monocanal ofera stimulare electrica intr-un singur loc din cohlee prin
intermediul unui singur electrod, fie restituind semnalul microfonic cu spectrul sau
frecvential, fie prin impulsuri codificate. Inaltimea sunetelor este perceputa intr-un mod
neclar, chiar si pentru frecvente grave si medii. Perceptia ritmului, a intensitatii si a duratei
se realizeaza clar.
b) Sistem multicanal
Spre deosebire de cele monocal, aceste tipuri de implante stimuleaza cohleea in mai
multe puncte. Cu ajutorul electrodului care stimuleaza mai multe fibre nervoase de la
nivelul cohleei.
C) Multielectrozi
Electrodul folosit pentru implantul cohlear este una dintre cele mai importante
componente ale acestui sistem datorita faptului ca reprezinta interfata de conectare cu
sistemul nervos al pacientului, mai exact, contactul cu nervul auditiv.

Ce este Acoperirea complet a cohleei (ACC)?


Acoperirea complet a cohleei este realizat printr-un lan de electrozi lung, care este
prezent din regiunea cea mai apical pn n cea mai bazal.
Acest domeniu de stimulare este esenial deoarece i asigur utilizatorului de
implant o reprezentare complet a sunetului. Un lan de electrozi scurt nu poate
stimula dect o regiune limitat a cohleei, lsnd fibrele nervoase din vrf neatinse.
Stimularea cohlear complet i asigur utilizatorului de implant o calitate mai bun
i mai natural a sunetului. Persoanele implantate cu un lan de electrozi lung
beneficiaz de o serie de avantaje poteniale.
Un alt avantaj al acestor electrozi este flexibilitatea crescuta care le confera usurinta
in penetrarea cohleei pana la varf si fara efect traumatic asupra terminatiilor
nervoase auditive.
Beneficiile implantului cohlear
Aduce pragul auditiv spre valori normale
mbunatateste perceperea vorbirii
Favorizeaza dezvoltarea, producerea vorbirii
mbunatateste labiolectura n cazul copiilor implantati la vrste mai mari
Multi pot sa nteleaga vorbirea fara labiolectura, sa vorbeasca la telefon, sa
urmareasca TV cu usurint.(unii ajung sa asculte muzica)
In cazul depistarii deficitului auditiv prin screening postnatal copilul este supus unei
evaluari pluridisciplinare precoce avand ca obiectiv stabilirea indicatiei de implant
cohlear.
In practica, stabilirea unui astfel de diagnostic, ar trebui sa califice copilul pentru
cursa contracronometru de implantare cohleara, fiecare zi pierduta insemnanad o
diminuare a posibilitatilor de integrare a informatiei auditive si dezvoltarea
limbajului.
In orice caz, depasirea varstei de 3 ani scade considerabil eficienta acestei
tehnologii, cu consecinte ireversibile asupra capacitatii de recuperare a copilului.

Evaluarea preoperatorie
a) Evaluarea audiologica/Evaluarea aparatului auditiv
Evaluarea audiologica incepe cu elaborarea unei audiograme pentru a se confirma
pierderea auzului. Testele folosite in aceasta etapa sunt audiometria cu raspunsuri auditive
evocate si emisiile otoacustice. Testarea pacientului se face in timp ce acesta foloseste
aparatul auditiv sau o alta medota de amplificare, astfel incat sa se poata determina cat de
tare trebuie sa fie sunetele inainte ca pacientul sa detecteze prezenta acestora. Aceasta
testare se face monoaural sau biaural.
b ) Evaluarea medicala
In timpul evaluarii medicale, pacientul si familia acestuia se intalnesc cu otologistul/
neurologistul pentru a discuta despre interventia chirurgicala, si pentru a se completa
anamneza si examinarea fizica. Chirurgul va incerca sa identifice cauzele pierderii de auz
si sa ia in calcul diverse alternative de tratament.
c) Scanarea cu CT
Daca evaluarile audiologice si medicale indica faptul ca copilul este un bun candidat pentru
implantul cohlear se va efectua o tomografie computerizata a osului temporal.
d) Teste pentru perceperea vorbirii
Aceasta metoda consta in masurarea gradului de intelegere a cuvantului rostit, a carui
intensitate poate fi reglata cu ajutorul uni audiometru. Bateria de teste care se foloseste
depinde de o seama de factori, cum ar fi varsta si nivelul limbajului pacientului. Aceste
teste se folosesc pentru a determina beneficiile pe care le aduce folosirea aparatului auditiv.
e) Evaluarea vorbirii si a limbajului
Scopul initial al acestei evaluari este de a determina daca copilul prezinta dificultati
in dezvoltarea limbajului si/sau a articularii. Aceasta evaluare ofera oportunitatea de a
elabora scopuri preliminare, obiective si metode de tratament. Materialele specifice acestei
metode se bazeaza pe varsta si nivelul limbajului la care se afla copilul.
f) Evaluarea psihologica
Evaluarea psihologica se realizeaza pentru a determina abilitatile cognitive ale
pacientului si pentru a se elimina factorii existenti care nu se leaga de pierderea de auz,
factori cum ar fi dificultatile de invatare.

g) Audiometria cu raspunsuri auditive electrice evocate


Acest test se realizeaza in ziua interventiei chirurgicale sub anestezie totala. Testul implica
transmiterea unor stimuli electrici langa urechea interna si inregistrarea raspunsurilor de la
nervul auditiv si creier. Scopul este de a selecta urechea care raspunde cel mai bine la
stimularea electrica.
h) Alte testari
Daca copilul prezinta probleme legate de echilibru, atunci se recomanda testarea acestuia
cu teste de echilibru. Evaluarile neurologice si oftalmologice pot fi de asemenea utile.

Cum auzim natural i cum auzim cu implantul cohlear?


n auzul natural, urechea extern capteaz cea mai mare parte a undelor sonore i,
prin ingineria remarcabil i delicat a urechii medii i interne, le transform n
mesaje pe care creierul le poate nelege.
Implantul cohlear este cel mai spectaculos mijloc de recuperare a auzului. Spre
deosebire de protezele auditive, care fac sunetul mai puternic, implantul cohlear
funcioneaz prin stimularea direct a nervului auditiv prin cureni electricislabi, fr
a strbate calea convenional format din urechea extern, medie i interna.
Auzul natural: Auzul cu implant cohlear:
Urechea extern: sunetele sunt captate i conduse ctre Procesorul de sunet: procesorul de sunet extern capteaz
timpan. sunetele i le convertete n semnale digitale.
Timpanul i oscioarele urechii medii: undele sonore lovesc Semnalele digitale: procesorul transmite semnalele digitale la
timpanul care va ncepe s vibreze, iar asta va face ca lanul implantul intern.
de oscioare s se mite.Urechea intern: Aceast micare a Reeaua de electrozi: implantul intern converteste semnalele
oscioarelor va face ca fluidul din interiorul urechii interne n cureni electrici slabi, pe care i trimite la reeaua de
(cohleea) s mite celulele ciliate mici de la acest electrozi plasat in interiorul cohleei prin operaie.Nervul
nivel.Nervul auditiv: celulele ciliate transform micarea n auditiv: electrozii stimuleaz nervul auditiv, ocolind celulele
impulsuri electrice, care sunt transmise prin nervul auditiv la ciliate nefuncionale. Creierul va percepe curenii electrici ca
creier, permind persoanei s aud.Dac celulele ciliate din sunet, permind persoanei sa aud.
cohlee sunt nefuncionale, persoana sufer de hipoacuzie
neurosenzorial sever-profund.

Pacientii cu pierdere de auz uoar sau moderat nu sunt candidai pentru implant
cohlear, ei beneficiind de protezele auditive sau de alte mijloace de amplificare a
sunetului. Implantul cohlear va ajuta pacientii cu hipoacuzie neurosenzorial
sever-profund sa aud.
Protocolul audiologic postoperativ
a) Activarea
Activarea, cunoscuta de asemenea si sub numele de conectare, se face atunci cand
pacientul se intoarce la clinica pentru potrivirea componentelor exterioare ale
implantului cohlear sau a procesorului vocal.
Acest lucru se efectueaza la aproximativ 4-6 saptamani dupa operatie, astfel incat sa
existe timp suficient pentru retragerea umflaturii si pentru vindecarea inciziei.
Activarea se face in 2 zile la rand: 4 ore in prima zi si 2 ore in a doua zi.
In timpul vizitei, medicul programeaza procesorul vocal, fixand fiecare electrod de
la un nivel scazut la unul mai puternic.
Dupa prima zi de programare, copilul va auzi sunetele pentru prima data cu
implantul sau cohlear.
b) Monitorizarea audiologica
Intretinerea si monitorizarea unui plan si a abilitatilor audiologice sunt lucruri
esentiale pentru folosirea optima a aparatului.
Dupa activarea initiala a implantului cohlear, copilul va merge la o noua vizita la
fiecare 2 saptamani pentru 2 ore pentru reprogramarea implantului, timp de cateva luni.
Pragurile implantului si nivelul de confort se schimba in primele luni, din cauza
stimularilor electrice ale sistemului auditiv si datorita interpretarii informatiilor.

c) Evaluarea perceptiei vorbirii


Abilitatile de ascultare a pacientului devin mai sofisticate, acesta invatand sa asculte cu
ajutorul implantului cohlear si cu expunerea repetata la metodele de testare.
Evaluarile perceptiei vorbirii se fac impreuna cu evaluarea vorbirii si a limbajului, astfel
incat sa se stabileasca o functionarea corecta a aparatului si o monitorizare a
performantelor copilului.
Aceste teste se utilizeaza annual si sunt foarte importante pentru monitorizarea
performantelor copilului si pentru buna functionare a aparatului.