3.2.

Metoda nvrii experieniale

Metoda nvrii experieniale prezint o abordare inovatoare a instruirii i include o

structura flexibil a activitilor de invatare in grup si exercitii similare experientelor din viata.
Insusirea de catre participanti a cunostintelor si calitatilor legate de activitatea acestora sunt
facilitate de catre formatori.

Principala functie a formatorului este aceea de a crea medii propice invatarii, stimulative,
relevante si eficiente. Aceasta abordare experientiala a invatarii, care are in centru adultul,
permite participantilor sa-si conduca si sa-si asume responsabilitatea invatarii in mod individual.

Metoda invatarii experientiale, utilizata in cadrul proiectului, este cunoscuta si sub

numele de metoda invatarii "in laborator". Este un proces in urma caruia rezulta o schimbare de
comportament. Se bazeaza pe analiza experientei, pe extragerea unor concluzii si pe aplicarea
acestora intr-o noua experienta.

Invatarea experientiala, dupa cum o arata si numele, este invatarea din experiente si
intervine atunci cand o persoana se angreneaza intr-o activitate, revizuieste aceasta activitate in
mod critic, trage concluzii utile si aplica rezulatele intr-o situatie practica.

Procesul experiential urmeaza urmatorul ciclu teoretic, modelul lui Kolb:

a) Experienta - constitue atat activitatea initiala cat si faza producerii de date a

ciclului invatarii experientiale. In invatarea experiential, aceasta activitate este legata de procesul
care include interpretarea experientei, generalizarea si stabilirea modului in care va fi folosita
invatatura. Procesul invatarii experientiale ajuta indivizii sa diminueze reactiile subiective si
pune in evidenta elementele obiective ale experientei lor. Exista o serie intreaga de activitati de
invatare care pun la dispozitia participantilor experientele din care acestia pot extrage informatii
pe care sa le prelucreze, sa le generalizeze si sa le aplice in viitor. Activitatile individuale sau de
grup folosite pentru a facilita etapa experimentale includ:
atribuirea de roluri;
studii de caz;
filme si diapozitive;
discutarea descrierilor experientelor in situatii actuale in care sa reactioneze sau/si
sa participe;
participantii se instruiesc unii pe altii.
b) Prelucrarea - aceasta este o etapa cruciala in ciclul invatarii experientiale unde
indivizii discuta cu ceilalti experientele specifice pe care le-au avut in cadrul primei faze.
Aceasta poate avea loc individual, in grupuri mici de lucru, sau cu intreg grupul. Indivizii fac un
schimb de reactii cognitive si afective referitoare la activitatile in care au fost angajati si incearca
sa lege aceste ganduri si sentimente pentru a trage invataminte din rerspectivele experiente.
Aceasta faza le permite sa aprofundeze experienta si sa concentreze motivele pentru care au
ajuns la concluziile respective. Rolul formatorului ca facilitator este foarte important in decursul
acestei faze a invatarii experientiale. Acesta trebuie sa fie pregatit sa ajute participantii sa judece
critic experienta lor. Formatorul are de asemenea rolul de a ajuta participantii sa-si exprime
sentimentele si perceptiile si de a atrage atentia asupra oricaror teme sau tipare ce apar in
reactiile participantilor fata de experienta. Pe scurt, rolul formatorului este si acela de a ajuta
participantii sa conceptualizeze experientele astfel incat acestia sa aiba date concrete pe baza
carora sa atraga concluzii si sa generalizeze. Prelucrarea stabileste contextul pentru faza
urmatoare a ciclului experimental, generalizarea. Deci, orice experienta avuta in decursul
formarii, fie ca este vorba de filme, jocuri, experiente pe teren, etc. trebuie prelucrata. Aceasta
inseamna ca participantii trebuie sa aiba timp sa reflecteze asupra acestor experiente pentru a-si
da seama daca acestea ii ajuta in procesul de invatare. Tehnicile folosite in facilitarea fazei de
prelucrare a datelor sunt:
discutii in grup pe marginea tiparelor si temelor recurente care apar ca rezultat al
experientei individuale;
identificarea si analizarea datelor;
raportarea;
feedback-ul;
interviuri;
participantii sunt pusi in postura de a supraveghea procesul si a descrie cele
observate.
c) Generalizarea - in aceasta faza se trag concluzii din tiparele si temele
identificate. Participantii determina modul in care aceste tipare, care au evoluat in timpul
experientelor structurate din cadrul sesiunii de formare, sunt legate de experiente nestructurate
din viata de zi cu zi. Participantilor li se ofera sansa de a descoperi relatiile dintre formare,
scopurile lor personale si stilul de viata ulterior. Activitatile folosite pentru a facilita procesul de
generalizare:
rezumarea celor invatate in propozitii concise sau generalizari;
grupul va discuta si va cadea de acord asupra definitiilor, conceptelor, termenilor
si propozitiilor cheie;
reactii individuale si in grup la probleme de genul: Cum credeti ca se
raporteazala activitatile dvs. din afara grupului ceea ce ati facut si invatat in aceasta sedinta?
 d) Aplicarea - daca invatarea este definita ca o schimbare relativ stabila in
comportament,etapa aplicarii este aceea care faciliteaza modificarea comportamentelor viitoare
ale participantilor. Studiind concluziile la care au ajuns in procesul invatarii, participantii
integreaza aceasta invatare in viata de zi cu zi prin dezvoltarea unor planuri individuale pentru un
comportament mai eficient. Tehnici si activitati folosite pentru a facilita etapa aplicarii:
reactii individuale si de grup la intrebarea : Cum ati putea folosi cele invatate
pentru a fi mai eficient in functia pe care o aveti ?
revizuirea listelor generate in decursul sesiunilor de formare si concluzii care
sareflecte noi perspective, planuri si comportamente;
modificarea sau/si dezvoltarea planurilor de actiune, a scopurilor personale si a
strategiilor de modificare a comportamentului personal. Procesul de invatare experientiala
prezinta numeroase avantaje. Aceasta abordare permite o participare activa a tuturor indivizilor
implicati, in consecinta, faciliteaza dobandirea diverselor competente care se invata cel mai usor
prin experiente practice.
Reprezentarea grafica a modelului invatarii experientiale dupa D. Kolb se regaseste mai
jos:

Elementele implicate in procesul de invatare experientiala sunt urmatoarele:

1. Contextul (imaginea de ansamblu) - adultii au nevoie de o perspectiva

integratoare pentru a-si plasa procesul de invatare in contextul propriilor cerinte profesionale.
2. Descoperirea - daca mediul de asimilare faciliteaza procesul de descoperire,
participantii isi vor recunoaste propriile nevoi de invatare si de aceea e mult mai probabil sa isi
asume responsabilitatea invatarii. In plus, descoperirea releva, adesea, cunostinte existente latent
si astfel ajuta la consolidarea increderii in sine.
3. Relevanta - adultii simt o nevoie constanta de a asimila informatii relevante si
atunci cand aceste informatii sunt vizibile procesul de invatare capata o mai mare credibilitate.
4. Mediul relaxant - este esential pentru a mentine interesul participantilor la cote
optime.
5. Implicare totala - atunci cand participantii sunt pe deplin implicati in procesul de
training, ei devin cu mult mai responsabili fata de invatarea proprie.
6. Aplicare imediata - pentru a putea conduce un proces de training adresat
adultilor trebuie ca informatiile si instrumentele furnizate sa fie aplicabile atat intr-o maniera
teoretica, cat si intr-una practica. Majoritatea timpului din programul de pregatire este alcatuit
din exercitii concentrate pe nevoile organizationale, precum si de discutii prin care concluziile
extrase din simulare devin aplicabile la mediul de lucru de zi cu zi.
Caracteristicile invatarii experientiale sunt:

- Asigura o implicare activa a cursantului (nu este un receptor pasiv)

- Se bazeaza pe experientele cursantului
- Relationeaza exercitiile propuse in cadrul programului la experientele
participantilor, trecute sau potential-viitoare
- Creeaza o atmosfera de rezolvare a problemelor
- Asigura un dialog activ intre cursant si trainer
- Implica reflectia activa (invatarea este eficienta dupa ce reflectam asupra situatiei
la care am participat)
- Situatiile/problemele sunt abordate din perspectiva cursantului, nu a trainerului
- Invatarea este experientiala atunci cand experienta umana face parte din procesul
de invatare.
- Invatarea incepe cu ideile si conceptele cursantului; nu exista un "profesor" care
sa citeasca din carti
- Experientele personale si dezvoltarea personala sunt valorizate in sala de curs
- Evaluarea motivelor interne si externe - evaluarea este considerata a fi o
experienta de invatare pe care cursantii invata sa o aplice pe ei insisi
- Intelegerea intregului si analiza componentelor - cursantii vor intelege continutul
prin analiza surselor primare si a experientelor personale, relationate la aceste surse
- Invatarea experientiala este organizata in jurul experientei - experientele
anterioare ale cursantilor sunt luate in considerare inca din faza de proiectare a cursului
- Este o invatare bazata pe perceptie, nu pe teorie - invatarea experientiala
stimuleaza abilitatile cursantilor de a motiva si explica un subiect, din perspectiva proprie, decat
sa recite "operele" unui expert in domeniu
- Invatarea este centrata pe fiecare persoana in parte - se pune accentul pe invatarea
personala in cadrul grupului.
Beneficiile invatarii experientiale pot fi punctate dupa cum urmeaza:

- Directionata spre sine, din perspectiva exploratorie (participantii isi asuma

responsabilitatea pentru propria situatie de invatare, deoarece isi cunosc nevoile);
- Orientata spre satisfacerea unei nevoi imediate (motivatia pentru a invata este mai
mare atunci cand se asociaza cu o nevoie imediata a participantului);
 - Participativa (rolul participantului in procesul de invatare este activ si nu pasiv.
Implicarea in experienta constituie primul pas in invatare);
- Reflectiva (procesul de invatare implica reflecttia asupra experientei avute,
formularea unor concluzii din cele invatate si stabilirea unor principii care sa fie aplicate in
viitor);
- Sursa de feedback (invatarea eficienta necesita formarea deprinderii de a oferi si
de a primi feedback care este corectiv, dar in acelasi timp, suportiv);
- Centrata pe respectul pentru participant (respectul si increderea reciproce intre
formator si participant ajuta procesul de invatare);
- Realizata intr-o atmosfera suportiva si de siguranta (o persoana relaxata invata
mai usor decat o persoana tematoare, nervoasa, suparata sau care este ingrijorata datorita
diverselor aspecte legate de siguranta elementelor din cadrul programului).

2. Invatarea activa si utilizarea instrumentelor TIC

Tehnologia informaiei i a comunicrii (TIC) a evoluat extrem de rapid n ultimii zece
ani, iar folosirea TIC n educaie/formare duce la schimbri n practicile de predare, metodele,
coninutul i procesele de evaluare.

nvarea activ prin explorare utiliznd TIC este o strategie ce permite utilizarea erorilor
n nvare. Spre deosebire de concepia tradiional, care conceptualizeaz eroarea ca o
sanciune frustrant de nvare,managementul erorii susine rolul pozitiv al erorii n nvare
(error training): erorile devin o parte integrat procesului de nvare, cu rol de feedback; acestea
pot stimula explorarea i soluiile creative prin utilizarea strategiiriscante"; de asemenea,
mpiedic automatizarea prematur i conduc deobicei la re-contientizarea pattern-urilor,
modelelor de aciune.

Integrarea TIC n programele de formare continu i ofer cursantului posibilitatea de a

deine controlul accesului la resursele electronice i de a face propria selecie a informaiei; de
asemenea, sintetizarea informaiilor din mai multe surse va contribui la dezvoltarea capacitii de
a selecta, de a compara i de a combina cele mai bune dintre acestea. Cursurile care integreaz i
tehnologia informaiei i comunicrii vor implica participantii prin metode care nu erau posibile
nainte de apariia calculatoarelor, pot facilita progresul individual, pot crea noi posibiliti de
nvare i extind interaciunea n cadrul comunitilor locale i globale.

Integrarea TIC n cursuri se face pentru a le oferi participantilor la formare posibilitatea

de a:
 o explora i experimenta;
o gndi i lucra creativ.
Integrarea eficient a TIC n cursurile de FPC le d formatorilor posibilitatea s:

o lucreze cu participantii la formare, folosind experiena acestora pentru a ncorpora

noi tehnologii nprocesul de nvare;
o susin i s dezvolte proiecte n colaborare;
o le ofere cursantilor oportunitatea de a intra n contact cu comunitatea i specialitii
n educaie si formare;
o dezvolte, mpreun cu participantii, parteneriate cu comunitatea local i globala.
Formatorii pot descoperi potenialul muncii lor prin exploatarea oportunitilor oferite de
integrarea TIC n cursuri. Alternarea sau utilizarea concomitent a diferitelor medii de nvare le
permite cursantilor s depeasc barierele de comunicare, de timp i de distan, ei putnd fi
conectai de acas la programul de nvare i la lumea din afara salii de curs.

Pentru a beneficia ct mai mult de posibilitile oferite de TIC, se pot folosi:

o tehnologii i servicii care ofer experiene din lumea real i care pot aduce n sala
de curs date i probleme ce trebuie analizate;
o programe de simulare i vizualizare, care extind conceptualizarea i posibilitile
de nvare;
o programe pentru reprezentri multiple i dinamice ale informaiei;
o software-uri multimedia care sa ajute la explorarea ideilor i
problemelor semnificative;
o programe care ncurajeaz analiza i care identificautomat erorile;
o sisteme de management informaional care ajut la dezvoltarea planurilor de curs,
a evalurii, a monitorizrii progresului cursantilor;
o programe care permit setrile personalizate, pentru a nlesni nvarea
individualizat.