N-ar fi bine sd servim o memorie atit de luminoas&
plingind. Desigur, pierderea sa este o nenorocire irepara_
bild, dar in suferinla noastrd nu trebuie sI uitdm ci o
amintire tie negters prelungegte prezenla sa, iar noi rd.mi_
nem imbogdtiti prin tot ceea ce a fost el, prin acordul total:
ai vietii gi artei sale. Ce exemplu de conqtiinli, de probi*
tate, de uitare de sine, de curaj invincibil, de modestie de_
licatd, de curtoazie inndscutd, de puritate... Ar fi putut
sd se mindeascd cu talentul siu miraculos, cu gustul sdu
infaiiibil, cu tehnica sa prestigioasd. Fdrd a se bizui pe ase_
menea disponibilitdli gi pe impulsurile sufletului sdu
mare,
s-ar spune cE atitea bogdlii nu_i aduceau decit obiigalii
apisdtoare. Cduta, asculta, muncea fdri incetare, orice
6i
ar fi realizat, spunea : ..Data viitoare voi face mai bine,,.
Aceastd pietate, aceastd umilinld ii erau atit de firegti-
Toate acestea rlmin un exemplu pentru noi...,,
Belq. Siki l-a cunoscut pe Dinu Lipatti Ia clasa de pian
a Conservatorului din Geneva. ,,..Incercafi sd fili perfecli..
Este fraza ce-mi vine firesc pe buze, evocind amintirea
iubitului gi neuitatului maestru Dinu Lipatti. Este fraza
care exprimd cei mai bine chintesenla inv6!6turii J.ui, a
idealului sdu muzical, pentru cd aceasti cdutare a per_
fecliunii este tocmai ce ne cerea fiecdruia dintre noi, dis_
cipolii sdi.
Dinu Lipatti era un maestru foarte exigent, cel mai
remarcabil din cili mi-a fost dat si cunosc. Avea alituri de
extraordinarul sdu talent aI execuliei, care i_a permis _.
incd de tindr
lucitoare pe care- sdIe facd una dintre carierele cele mai str6_
cunoaqtem, un dar pedagogic excepfio_
nal. Un adevdrat maestru aduce ceva nou cu fiecare lec_
!ie, ceva durabil, valoros : o parte din marele adevdr ce
se afl5 in muzici ; elevul pleca copleqit. Dinu Lipatti
ris_
186
pindea cu generozitate geniul s5u prodigios gi cultura sa,
printre noi, care aveam norocul de a-i fi discipoli. Ne des-
'chidea de fiecare dat5 o uq5 secretl gi astfel dldea Ia
iveald orizonturi nebinuite. Nu-gi menaja niciodat[ forlele
in timpul preddrii
- citeodatd atit de duri 9i de ingratE -
,.ii nu se gindea mai mult la el sau la sin[tatea sa deja atit
de grav ameninlatd. Simlea o rdspundere imensi fali de
marii maegtri gi de operele 1or, iar tocmai aceasti respon-
sabilitate ciuta el s-o inoculeze tuturor elevilor sii. Cind
executa ceva, idealul s[u ii dicta sI cintdreasc[ fiecare
notd, fiecare fraz6, fiecare expresie ca si nu ..trideze"...
Ne pretindea aceeagi fidelitate, aceeagi conqtiinli : ..Mu-
zica e o chestiune grav6" el adesea. $i s-a d5-
ruit muzicii din tot sufletul,- spunea
pinl la moarte. Cind lucra
ceva, congtiinta sa artisticd nu-i dddea pace pinl nu gesea
aderrlrul, adevirul sdu, pe care qtia s5-1 facS convingi-
tor, fSrd a acorda nici cea mai mdruntl concesie. -Detii
aici adevirul !- spus el in cursul uneia dintre lec-
in care ii - mi-a Sonata
cintasem de Listz; -Indrizneqte s-o
tiile
spui cu voce tare, cu incredere !"
Cu acest respect pentru oper6 qi cu aceastd incredere
in viitor a creat el o ,scoa15 in ciuda timpului relativ
-
scurt pe care l-a putut consacra invdflmintului o qcoalI
-
clin care dorea sd facd parte numeroqi artigti tineri.
Am avut fericirea de a ne numira printre alegi. Sar-
cina noastrd e gravd gi plind de responsabilitlti sd conti-
nuim calea ardtat[ de maestrul nostru qi si profesim
fdrd incetare credinla gi adev6rul pe care ni le-a lf,sat mog-
tenire.
Fie ca amintirea lui si ne dea curaj pe tot parcursul
drumului qi sd ne ajute sd facem ca sd triumfe idealul pur
qi nobil pe care I-a intipirit in memoriile noastre."
187